3ra-651/22 — contestarea actului administrativ

3ra-651/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-651/22

2-21042159-01-3ra-28062022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: V.Chisiliță)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: E.Palanciuc, V.Negru, A.Minciuna)

Î N C H E I E R E

27 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la acțiunea depusă de Cristina Dimbițchi

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind anularea actului

administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil, de recalculare a drepturilor de asigurări sociale,

împotriva deciziei din 20 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută

hotărârea din 20 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La data de 22 martie 2021 Cristina Dimbițchi a depus cerere de chemare în

judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de

Asigurări Sociale privind anularea actului administrativ individual defavorabil și

obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, de recalculare a

drepturilor de asigurări sociale.

În motivarea acestei acțiuni, Cristina Dimbițchi a indicat că la data de 16

septembrie 2020 a depus în adresa Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Rîșcani,

mun. Chișinău cerere de acordare a indemnizației unice la nașterea copilului minor

Gabriela Dimbițchi, iar prin decizia nr. 2020/92/51698 din 22 septembrie 2020 a

Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Rîșcani, mun. Chișinău, s-a stabilit

indemnizația unică la nașterea copilului în sumă de 8 299,00 lei.

Cristina Dimbițchi a susținut că ulterior la data de 4 decembrie 2020, a depus

la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Rîșcani, mun. Chișinău cerere de acordare

a indemnizației de maternitate, iar urmare a examinării cererii respective, prin

decizia nr. 2021/92/1/167 din 4 ianuarie 2021 a Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Rîșcani, mun. Chișinău, s-a stabilit indemnizația de maternitate în mărime

de 30 408,43 lei.

1

Între timp, la data de 24 decembrie 2020, reclamanta a depus în adresa

organului de asigurări sociale cerere de acordare a indemnizației lunare pentru

creșterea copilului până la vârsta de 3 ani, iar prin decizia nr. 2020/92/73667 a Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Rîșcani, mun. Chișinău, s-a stabilit indemnizația

lunară pentru creșterea copilului până la vârsta de 3 ani în mărime de 2 215,13 lei,

lunar.

Cristina Dimbițchi a menționat că nu este de acord cu deciziile respective,

solicitând anularea lor, cu stabilirea altor mărimi, atât a indemnizației de maternitate,

cât și a indemnizației unice, or, la stabilirea indemnizațiilor, s-au luat în considerație

doar veniturile realizate de asigurat la SRL „Hanul lui Vasile”, SRL „Mariox-

Aroma” și SRL „Senotofon”, fără salariul primit de la SA „Farmaco”, acțiuni care

în opinia reclamantei sunt ilegale.

Or, în perioada mai 2019 – aprilie 2020, reclamanta a beneficiat de venituri de

la SA „Farmaco”, SRL „La Hanul lui Vasile”, SRL „Mariox-Aroma” și SRL

Sonetofon”, însă, din motive necunoscute și neimputabile ei, angajatorul SA

„Farmaco” nu a achitat la bugetul asigurărilor sociale contribuțiile de asigurări

sociale reținute din salariul acesteia.

Reclamanta a subliniat că este în sarcina angajatorului de a transfera la stat toate

contribuțiile de asigurări sociale, mai ales că acestea au fost reținute din salariu.

Prin urmare, în consecința emiterii deciziilor contestate, a suferit pierderi în

mărimea indemnizației de maternitate, or, Casa Națională de Asigurări Sociale, ca

instituție de stat, are mai multe pârghii de a obliga angajatorul de a achita

contribuțiile necesare, pe când, reclamanta ca salariat, nu are nici una.

Din aceste considerente, la data de 1 februarie 2021, Cristina Dimbițchi a depus

la Casa Națională de Asigurări Sociale cerere prealabilă prin care a solicitat

includerea în salariul utilizat pentru calcularea indemnizației de maternitate și

indemnizației unice, salariul primit de la SA „Farmaco”, însă prin decizia/răspunsul

nr. D-220/21 din 17 februarie 2021 a Casei Naționale de Asigurări Sociale, s-a

respins cererea prealabilă, refuzul fiind motivat prin faptul că SA „Farmaco” nu a

achitat contribuțiile de asigurări sociale.

Nefiind de acord cu deciziile organului de asigurări sociale, Cristina Dimbițchi

a înaintat în instanța de contencios administrativ prezenta acțiune prin care a solicitat

anularea în tot a deciziei nr. 2021/92/1/167 din 4 ianuarie 2021 a Casei Teritoriale

de Asigurări Sociale Rîșcani, anularea deciziei nr. 2020/92/73667 a Casei Teritoriale

de Asigurări Sociale Rîșcani, precum și obligarea Casei Naționale de Asigurări

Sociale de a recalcula și achita reclamantei indemnizația de maternitate și

indemnizația lunară pentru creșterea copilului până la vârsta de 3 ani, cu includerea

în calcul a venitului realizat în cadrul SA „Farmaco”.

Prin hotărârea din 20 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea în contencios administrativ depusă de Cristina Dimbițchi a fost admisă,

fiind anulată decizia nr. 2021/92/1/167 din 4 ianuarie 2021 a Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Rîșcani privind stabilirea indemnizației de maternitate a Cristinei

Dimbițchi, în partea neincluderii în calcul a venitului realizat în cadrul SA

„Farmaco”. A fost anulată decizia nr. 2020/92/73667 a Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Rîșcani privind stabilirea indemnizației lunare pentru creșterea copilului

până la 3 ani în baza cererii Cristinei Dimbițchi, în partea neincluderii în calcul a

2

venitului realizat în cadrul SA „Farmaco”. A fost obligată Casa Națională de

Asigurări Sociale de a-i recalcula și de a-i achita Cristinei Dimbițchi indemnizația

de maternitate și indemnizația lunară pentru creșterea copilului până la 3 ani,

incluzând în calcul venitul realizat în cadrul SA „Farmaco”.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la data de 2 noiembrie 2021,

Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel, care ulterior la data de 24 ianuarie

2022 a fost completat cu motivare, solicitând admiterea apelului, casarea actului

judecătoresc contestat și emiterea unei decizii noi, de respingere a acțiunii.

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani a pronunțat dispozitivul hotărârii

contestate la data de 20 octombrie 2021 (f.d.30), iar hotărârea motivată a fost

notificată apelantei Casa Națională de Asigurări Sociale în data de 11 ianuarie 2022

(f.d.44). Astfel, depunerea apelului nemotivat în data de 2 noiembrie 2021 (f.d.33)

cât și motivarea acestuia prezentată la data de 24 ianuarie 2022 (f.d.46) sunt în

termen.

Prin decizia din 20 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea din 20

octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că organul de asigurări

sociale ilegal și nejustificat a refuzat să ia în calcul, la stabilirea indemnizației de

maternitate și a indemnizației de creștere a copilului, venitul realizat de reclamanta

Cristina Dimbițchi la SA „Farmaco”.

Sub acest aspect, instanța de apel a remarcat că plata contribuțiilor de asigurări

sociale de către angajator nu poate fi pusă în sarcina salariaților. Mecanismul de

executare silită a plăților datorate la bugetul asigurărilor sociale de stat de către

angajator, se realizează prin intermediul Serviciului Fiscal de Stat conform art. 30

alin. (1) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale, care prevede că în

cazul neplății, în termenele stabilite la art. 26, a contribuțiilor datorate bugetului

asigurărilor sociale de stat, Serviciului Fiscal de Stat procedează la aplicarea

măsurilor de executare silită, conform legislației fiscale.

Corespunzător, organul de asigurări sociale în mod nejustificat a refuzat să

includă în baza de calcul venitul realizat de reclamanta-intimată la SA „Farmaco”,

or, reclamanta-intimată nu poate fi limitată în obținerea unui drept garantat de

Constituție pe temeiurile invocate de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Mai mult ca atât, înscrisurile cauzei au confirmat că, din sumele salariale

realizate de Cristina Dimbițchi în cadrul SA „Farmaco” au fost reținute plățile pentru

contribuțiile de asigurării sociale, situație ce denotă, că venitul realizat de

reclamanta-intimată în cadrul SA „Farmaco” urmează a fi inclus în baza de calcul al

indemnizației de maternitate și la indemnizație pentru creșterea copilului până la

împlinirea vârstei de 3 ani, de care beneficiază Cristina Dimbițchi.

În continuare, Curtea de Apel Chișinău a respins ca neîntemeiate argumentele

apelului precum că venitul realizat de Cristina Dimbițchi de la SA „Farmaco” nu

poate fi luat în calcul la stabilirea și achitarea indemnizației de maternitate și a

indemnizației de creștere lunară a copilului, ca efect al neachitării contribuțiilor de

asigurări sociale de către SA „Farmaco”.

Or, obligația de achitare a contribuțiilor de asigurări sociale revine

angajatorului, la caz, SA „Farmaco”, această obligație neputând a fi pusă în sarcina

3

Cristinei Dimbițchi, din salariul căreia lunar, de către angajator au fost efectuate

rețineri sub forma contribuțiilor de asigurări sociale.

De altfel, prin nota eliberată de SA „Farmaco” nr. 137 din 18 octombrie 2021,

a fost confirmat faptul că au fost achitate impozitele reținute și calculate din salariu

pentru perioada 15 ianuarie 2018 – 17 mai 2020, în care Cristina Dimbițchi a lucrat

în calitate de contabil.

Astfel, răspunsul respectiv a confirmat în plus că argumentele apelului sunt

neîntemeiate, fiind stabilit cert că, angajatorul a achitat contribuțiile de asigurări

sociale reținute din salariul Cristinei Dimbițchi, motive pentru care s-a impus

concluzia certă de respingere a apelului.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a conchis că, prima instanța just a

stabilit circumstanțele cauzei și a aplicat normele legale, ajungând la concluzia cu

privire la admiterea acțiunii, iar careva temei legal pentru casarea hotărârii n-a fost

stabilit în instanța de apel.

La data de 3 mai 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

nemotivat împotriva deciziei din 20 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, iar la

data de 17 mai 2022 a prezentat motivarea recursului, solicitând admiterea acestuia,

casarea actului judecătoresc ce constituie obiectul prezentului recurs cu pronunțarea

unei decizii, de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului, recurenta a invocat dezacordul cu actul judecătoresc

contestat, considerându-l neîntemeiat prin faptul că au fost aplicate eronat normele

de drept material, precum și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

În acest context, cu indicarea motivelor de drept și de fapt invocate în referința

asupra acțiunii în contencios administrativ și în motivarea apelului anexate la dosar,

Casa Națională de Asigurări Sociale a menționat că având în vedere că pentru venitul

realizat la SA „Farmaco” contribuțiile individuale de asigurări sociale nu au fost

achitate, în calcul la stabilirea și achitarea indemnizației de maternitate și a

indemnizației de creștere lunară a copilului pentru solicitantul Cristina Dimbițchi a

fost inclus doar venitul asigurat și realizat de aceasta pentru care au fost achitate

contribuțiile de asigurări sociale înregistrate la SRL „Hanul lui Vasile”, SRL

„Mariox-Aroma”, SRL „Sonetofon” și SRL „Vipcel”.

Or, potrivit datelor din Registrul de stat al evidenței individuale, SA „Farmaco”

a înregistrat restanțe față de bugetul asigurărilor sociale de stat la capitolul achitării

contribuțiilor de asigurări sociale obligatorii datorate de angajator, începând cu anul

2022, suma restanței fiind de 2 936 791,00 lei și a majorării de întârziere în sumă de

523 443,44 lei.

Prin urmare, soluția instanței de apel de respingere a apelului cu menținerea

hotărârii primei instanțe este nefondată.

La data de 29 iunie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

Cristinei Dimbițchi copia recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale

împotriva deciziei din 20 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu înștiințarea

despre posibilitatea depunerii referinței.

Cu toate că la data de 6 iulie 2022 intimata Cristina Dimbițchi a recepționat

corespondența privind depunerea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale, aceasta nu a formulat referință.

4

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată în data de 20 aprilie

2022, fiind notificată recurentei Casa Națională de Asigurări Sociale în data de 13

mai 2022 (f.d.81).

Astfel, depunerea recursului nemotivat la data de 3 mai 2022 (f.d.77), cât și

motivarea acestuia prezentată la data de 17 mai 2022 (f.d.85) sunt în termen.

Examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție îl consideră drept inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 din același cod, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor

de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe

cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii

în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne decizia instanței de apel contestată într-o eventuală examinare în fond

și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

5

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

6