2ra-401/22 — încasarea datoriei

2ra-401/22 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-401/2022

2-20115766-01-2ra-05042022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: Ig. Pulbere)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, A. Malîi, I. Dutca)

Î N C H E I E R E

27 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Elena Moșneagu,

reprezentată de avocatul Elena Buguța, și de Diana Daranuța, reprezentată de

avocatul Mariana Arabadji,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Moșneagu

împotriva Dianei Daranuța cu privire la încasarea datoriei, și

la acțiunea reconvențională depusă de Diana Daranuța împotriva Elenei

Moșneagu cu privire la încasarea sumei, cu titlu de îmbogățire fără justă cauză,

împotriva deciziei din 27 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 20 octombrie 2018, Elena Moșneagu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Dianei Daranuța cu privire la încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 07 aprilie 2017, în REI-1 al SUP a CCCI

al INI al IGP, a fost înregistrat procesul penal nr. 20175600051 în baza plângerii

depuse de Elena Moșneagu cu privire la tragerea la răspundere penală a Elenei

Daranuța.

A menționat că, în plângerea depusă, a indicat că, în perioada 27 februarie

2015 – 31 martie 2015, Diana Daranuța prin abuz de încredere și înșelăciune, sub

diverse pretexte, a determinat-o pe Elena Moșneagu să-i împrumute/ transmită

suma de 41 540 de Euro.

A relatat că, prin ordonanța procurorului în Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Maxim Motînga, s-a refuzat în

începerea urmăririi penale și clasarea procesului penal, deoarece fapta nu

întrunește semnele constitutive ale componenței de infracțiune și anume lipsește

latura obiectivă a componenței de infracțiune prevăzută de art. 190 Cod penal.

Reclamanta a indicat că prin decizia din 29 ianuarie 2018 a Curții de Apel

Chișinău s-a casat încheierea din 06 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru și s-a emis o nouă hotărâre, prin care s-a admis plângerea depusă de

avocatul Elena Buguța în interesele Elenei Moșneagu, în temeiul art. 313 Cod de

procedură penală, s-a anulat ordonanța procurorului din 05 mai 2017, privind

1

refuzul în pornirea urmăririi penale și clasarea procesului penal, s-a anulat

ordonanța Procurorului adjunct interimar al procurorului șef al PCCOCS, Valeriu

Bodean, din 19 iulie 2017 și s-a dispus remiterea materialelor procesului penal

pentru înlăturarea lacunelor.

A susținut că la data de 08 iulie 2018, a fost recepționată ordonanța de refuz

în începerea urmăririi penale și de clasare a procesului penal, emisă de către

Procurorul PCCOCS, Maxim Motînga, care ulterior a fost contestată.

Reclamanta a mai indicat că din motivul refuzurilor repetate ale organului de

urmărire penală în baza plângerilor adresate de către ea, se află în imposibilitatea

restituirii sumei bănești transmise Dianei Daranuța, prin depunerea unei acțiuni

civile în cadrul procesului penal.

A mai invocat că conform ordonanțelor din 05 mai 2017 și din 23 martie

2018, organul de urmărire penală a refuzat pornirea urmăririi penale, constatând

prezența unor relații civile, recunoscute de către pârâtă.

Astfel, a menționat că suma inițială transmisă de Dianei Daranuța a constituit

41 540 de Euro, iar o parte din datorie a fost stinsă prin compensare, dat fiind

faptul că ultima i-a oferit posibilitatea de a procura mai multe obiecte casnice cu

reducere în sumă totală de 10 690 de Euro.

A susținut că la momentul adresării în instanță, suma reală ce urmează a fi

restituită de pârâtă constituie 30 850 de Euro.

Totodată, a subliniat că organul de urmărire penală refuză în pornirea

urmăririi penale, ca urmare a explicațiilor date de Diana Daranuța pe marginea

plângerii adresate de Elena Moșneagu, aceasta recunoscând existența unei datorii

în sumă de 20 000 de Euro.

Reclamanta a susținut că, deși în realitate, Diana Daranuța îi datorează suma

de 30 850 de euro, aceasta recunoaște existența unei datorii în sumă de 20 000 de

euro, prin urmare reclamanta își poate valorifica prin prisma legii civile doar

creanța în mărime de 20 000 de Euro.

Mai mult, a subliniat că a muncit mai bine de 10 ani la munci necalificate

agonisind această sumă pentru a procura un spațiu de locuit, însă Diana Daranuța a

profitat de credibilitatea și bunătatea sa, deposedând-o de avere, iar la moment

suferința reclamantei este și mai mare dat fiind faptul că nu-și poate restabili

dreptul încălcat.

De asemenea, a menționat că la data de 06 noiembrie 2017 i-a expediat Dianei

Daranuța notificarea nr. 2/118, prin care a solicitat restituirea sumei de 20 000 de

euro pe cale amiabilă, însă ultima nu recunoaște datoria.

A solicitat încasarea de la Diana Daranuța în beneficiul său a sumei de 20 000

de euro și compensarea cheltuielilor de judecată.

La 03 martie 2019, Diana Daranuța a depus acțiune reconvențională împotriva

Elenei Moșneagu cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că, constatările procurorului

din ordonanțele prin care s-a refuzat în pornirea urmăririi penale privind existența

relațiilor civile, care urma a fi soluționate în ordine civilă în instanța de judecată,

nu pot fi considerate ca probă în constatarea faptului că, Diana Daranuța ar fi

împrumutat de la Elena Moșneagu careva sume de bani, deoarece în ordonanța

procurorului din 05 mai 2017, se indică că Diana Daranuța a fost victima unei

2

escrocherii, ce este obiectul unei investigații efectuate de organul de urmărire

penală, cauza penală la moment fiind suspendată.

Totodată, Diana Daranuța a susținut că afirmațiile Elenei Moșneagu precum

că aceasta i-a împrumutat careva sume de bani sunt false, deoarece aceste declarații

au fost făcute sub presiune și fiind indusă în eroare.

A menționat că conform procesului-verbal din 01 martie 2018, Diana

Daranuța a declarat că fiind supusă amenințărilor și constrânsă psihologic de Elena

Moșneagu, a declarat că a împrumutat de la aceasta suma de 20 000 de euro și că,

până a se adresa organului de urmărire penală, Elena Moșneagu a rugat-o să indice

suma de 20 000 de euro, asumându-și responsabilitatea și să semneze contractul în

acest sens.

A mai indicat că, din motiv că, a refuzat să semneze așa zisul contract, Elena

Moșneagu a depus o plângere împotriva ei, ulterior zicându-i că, dacă va declara în

fața organului de urmărire penală că, îi datorează suma de 20 000 de euro își va

retrage plângerea depusă și nu va avea nici o răspundere financiară.

A susținut că la 06 noiembrie 2017, a primit somația de la Elena Moșneagu și

a înțeles că aceasta a înșelat-o din nou și a impus-o să facă declarațiile din 18

aprilie 2017, doar ca să aibă o probă pentru a formula cerere de chemare în

judecată.

Diana Daranuța a mai invocat că, la 13 noiembrie 2017, a răspuns somației și

a informat-o pe Elena Moșneagu că nu are față de aceasta nici o datorie și că,

aceasta din urmă a obținut de fapt prin șantaj și hărțuire suma de 10 700 de euro. În

același context a indicat că, faptul obținerii sumei de 10 700 de Euro, a fost

recunoscut de către Elena Moșneagu în procesul-verbal de audiere de către OUP al

SUP a CCCI a INI al IGP la 07 aprilie 2017.

De altfel, a specificat că suma de 10 700 de euro, constituie o îmbogățire fără

just temei și care în conformitate cu prevederile art. 1979 alin. (1) Cod civil

urmează a fi restituită.

Diana Daranuța a solicitat încasarea din contul Elenei Moșneagu în beneficiul

său a sumei de 10 700 de euro cu titlu de datorie și compensarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea din 03 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-au

respins acțiunea înaintată de Elena Moșneagu împotriva Dianei Daranuța cu privire

la încasarea datoriei, și acțiunea reconvențională înaintată de Diana Daranuța

împotriva Elenei Moșneagu cu privire la încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor de judecată ca fiind neîntemeiate. S-au anulat măsurile asiguratorii

aplicate pe bunurile mobile și imobile ce aparțin Dianei Daranuța în limita valorii

acțiunii de 20 000 de euro, aplicate prin decizia din 16 aprilie 2019 a Curții de

Apel Chișinău, și măsurile asiguratorii aplicate pe mijloacele financiare de pe

conturile Elenei Moșneagu, în limita sumei de 10 700 de Euro, aplicate prin decizia

din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la data de 15 iunie 2020, Diana

Daranuța a contestat-o cu apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii

primei instanțe, în partea prin care a fost respinsă acțiunea reconvențională și

pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, prin care acțiunea reconvențională

să fie admisă.

Totodată, exprimându-și dezacordul cu soluția instanței de fond, la data de 17

iunie 2020, Elena Moșneagu a declarat apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

3

parțială a hotărârii primei instanțe, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri

noi, prin care acțiunea inițială să fie admisă în modul în care a fost formulată.

Prin decizia din 27 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-au respins

apelurile declarate de Elena Moșneagu și Diana Daranuța. S-a menținut hotărârea

din 03 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă, la cererea

de chemare în judecată depusă de Elena Moșneagu împotriva Dianei Daranuța cu

privire la încasarea datoriei și la acțiunea reconvențională depusă de Diana

Daranuța împotriva Elenei Moșneagu cu privire la încasarea sumei, cu titlu de

îmbogățire fără justă cauză.

Pentru a decide astfel, Colegiul a notat că, instanța de fond corect a reținut că

în cazul în care contractul de împrumut nu a fost încheiat în formă scrisă, însă

ulterior împrumutatul își recunoaște, prin declarație scrisă, obligația, contractul

respectiv se consideră valabil conform art. 700 alin. (1) Cod civil. Recunoașterea

datoriei de către împrumutat, consemnată în explicațiile oferite organului de

poliție, procuraturii sau în procesul-verbal al ședinței de judecată, semnat de către

împrumutat, confirmă valabilitatea contractului de împrumut, indiferent de suma

împrumutului.

În același context, instanța de apel a concluzionat că nu poate fi considerată

probă la caz recunoașterea datoriei de către împrumutat, consemnată în explicațiile

oferite organului de poliție, procuraturii, dacă, ulterior, s-a confirmat faptul că

acestea au fost obținute sub presiune, cu aplicarea violenței (torturii), deoarece

admiterea acesteia ca probă ar duce nemijlocit la violarea art. 6, par. 1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Astfel, din conținutul acțiunii înaintate de Elena Moșneagu, s-a reținut că

ultima și-a formulat pretenția de creditor, invocând o relație juridică de împrumut

cu Diana Daranuța, care ar fi recunoscută de către aceasta, prin declarațiile făcute

în fața organelor de investigație.

La acest capitol, Colegiul a notat că fiind chestionată și audiată suplimentar,

Diana Daranuța a infirmat declarațiile date inițial, care au fost consemnate în

procesul-verbal de constatare a declarațiilor din 18 aprilie 2017.

Prin urmare, Colegiul a reținut că instanța de fond corect a menționat că,

pentru ca declarația făcută în fața organelor de urmărire penală să poate produce

efecte juridice, se cere ca afirmația părții să fie făcută în deplină cunoștință de

cauză și cu voința de a recunoaște în toată sinceritatea un fapt adevărat și de a

procura părții adverse o dovadă.

În acest context, instanța de apel a considerat justă concluzia primei instanțe,

potrivit căreia, Elena Moșneagu și Diana Daranuța au fost victime ale unei

escrocherii, însă raportul juridic de împrumut, în contextul în care înscrisuri

autentice sau derivate ale convențiilor formale nu există la materialele cauzei,

trezește mari dubii.

Totodată, Colegiul a remarcat că declarația extrajudiciară, în calitate de probă,

trebuie să aibă aceeași putere doveditoare ca și o declarației judiciară, sub rezerva

ca ea să fie făcută în deplină cunoștință de cauză.

Ținând cont de faptul că, raportul juridic de împrumut între părțile în litigiu

nu a fost probat cu probe pertinente și suficiente, Colegiul a considerat că prima

instanță întemeiat a ajuns la concluzia de a respinge acțiunea Elenei Moșneagu

împotriva Dianei Daranuța cu privire la încasarea datoriei.

4

Totodată, deoarece pretenția de bază privind restituirea datoriei a fost

respinsă, Colegiul consideră justă soluția primei instanțe și în partea cererii privind

compensarea cheltuielilor de judecată.

Cât privește acțiunea reconvențională înaintată de Diana Daranuța, Colegiul a

reținut că aceasta pretinde încasarea de la Elena Moșneagu a sumei de 10 700 de

euro, invocând că, aceasta constituie o îmbogățire fără justă cauză, suma respectivă

fiind recunoscută de către Elena Moșneagu în procesul-verbal de audiere de către

OUP al SUP a CCCI a INI al IGP la 07 aprilie 2017.

Astfel, conform procesului-verbal menționat supra, se constată că, Elena

Moșneagu a declarat că Diana Daranuța a ajutat-o să-și procure obiecte de uz

casnic, în sumă de 10 690 de euro, beneficiind de reducerea Dianei Daranuța.

Colegiul a notat că dispoziția art. 1979 alin. (1) Cod civil, prevede că, dacă o

persoană obține o îmbogățire nejustificată (persoană îmbogățită) care se atribuie la

dezavantajul suferit de o altă persoană (persoană dezavantajată), ea este obligată

față de persoana dezavantajată să restituie îmbogățirea.

Îmbogățirea nejustificată presupune, de fiecare dată, o majorare a

patrimoniului persoanei îmbogățite din contul patrimoniului persoanei

dezavantajate.

În corespundere cu prevederile art. 1984 alin. (1), 1985 alin. (1) Cod civil,

Colegiul a învederat că îmbogățirea nejustificată poate avea loc prin următoarele

modalități: majorarea patrimoniului unei persoane; folosirea bunului altuia;

prestarea unui serviciu sau executarea unei lucrări.

Majorarea patrimoniului se poate produce ca rezultat al acțiunilor unei

obligații inexistente supraplată, achitată a prețului contractului, achitarea unei sume

din greșeală care este urmată fie de transmiterea dreptului de proprietate, fie a

dreptului de posesie și/sau de folosire a unui bun, fie transmiterea altui drept

patrimonial. Majorarea se poate produce și ca rezultat al economiei realizate

nejustificat. Economia reprezintă o majorare a patrimoniului, atunci când persoana

dezavantajată trebuia să suporte anumite cheltuieli, însă aceasta nu s-a întâmplat,

din considerentul că au fost suportate de o altă persoană, fie că ele nu au fost

achitate în general.

Din constatările expuse supra, prin prisma normelor de drept citate, Colegiul a

considerat că, instanța de fond just a concluzionat că din probele administrate, nu

se constată că Diana Daranuța ar fi avut micșorări de patrimoniu sau a fost într-o

oarecare măsură angajată să presteze o obligație față de un terț, ultima nefiind

calificată drept persoană dezavantajată, prin urmare aceasta nu poate pretinde de la

Elena Moșneagu restituirea sumei de 10 700 de euro, cu titlu de îmbogățire

nejustificată.

La 04 februarie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Elena Moșneagu,

reprezentată de avocatul Elena Buguța, a declarat recurs, prin care a solicitat

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe în partea respingerii

acțiunii de bază cu adoptarea unei noi hotărâri în această parte de admitere a

acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată ierarhic inferioare

la examinarea cauzei au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept

material, ceea ce a dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

5

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

La 26 februarie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Diana Daranuța,

reprezentată de avocatul Mariana Arabadji, a declarat recurs, prin care a solicitat

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe în partea respingerii

acțiunii reconvenționale cu adoptarea unei noi hotărâri în această parte de admitere

a acțiunii reconvenționale.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată ierarhic inferioare

la examinarea cauzei au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept

material, ceea ce a dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 27 octombrie 2021

și a expediat-o participanților la proces la 24 ianuarie 2022 (f.d. 176, Vol. II), or, la

actele cauzei nu se regăsește dovada de recepționare a acesteia de către

participanții la proces, astfel, recursurile declarate la data de 04 februarie 2022 și la

data de 26 februarie 2022, sunt în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 06 aprilie 2022

instanța de recurs a comunicat intimaților recursurile, informând despre necesitatea

depunerii referinței, or, până la data examinării cauzei în adresa instanței nu au

parvenita careva referințe.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Elena Moșneagu, reprezentată

de avocatul Elena Buguța, și de Diana Daranuța, reprezentată de avocatul Mariana

Arabadji, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursurile ca inadmisibile din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

6

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Elena Moșneagu,

reprezentată de avocatul Elena Buguța, și de Diana Daranuța, reprezentată de

avocatul Mariana Arabadji, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursurile declarate de Elena Moșneagu, reprezentată de avocatul

7

Elena Buguța, și de Diana Daranuța, reprezentată de avocatul Mariana Arabadji, ca

fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Elena Moșneagu,

reprezentată de avocatul Elena Buguța, și de Diana Daranuța, reprezentată de

avocatul Mariana Arabadji, împotriva deciziei din 27 octombrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

8