2ra-56/22 — constatarea incalcarii dreptului la judecarea cauzei in termen rezonabil, repararea prejudiciului moral

2ra-56/22 — constatarea incalcarii dreptului la judecarea cauzei in termen rezonabil, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-56/2022

2-20036585-01-2ra-12012022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (N. Arabadji)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, A. Malîi, I. Dutca)

Î N C H E I E R E

23 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Elena Stratulat împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind

constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 27 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 13 iunie 2020, Elena Stratulat, reprezentată de avocatul Adrian Grosu, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova privind constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen

rezonabil pentru perioada 21 martie 2012 – 13 martie 2020, încasarea prejudiciului

moral în mărime de 14 000 euro, conform cursului oficial al Băncii Naționale a

Moldovei la data executării hotărîrii cît și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, i-a fost încălcat dreptul protejat de art. 6 § 1

din CEDO de examinare a cauzei în termen rezonabil, având în vedere că, procesul

de judecată inițiat de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva

Consiliului comunei Trușeni, intervenient accesoriu Elena Stratulat cu privire la

anularea deciziei Consiliului comunei Trușeni nr. 12/4 din 08 noiembrie 2010 cu

privire la vânzarea-cumpărarea loturilor de teren pomicol în Întovărășirile

Pomilegumicole, în temeiul căreia Elena Stratulat a dobândit dreptul de proprietate

asupra terenului cu număr cadastral xxxx, durează deja 8 ani de zile.

Reclamanta a menționat că, în prezent cauza nominalizată, ca urmare a

multiplelor rejudecări și revizuiri, se află pe rolul Curții de Apel Chișinău ședința de

judecată nefiind încă fixată.

Reclamanta a indicat că, ultimul număr cunoscut al dosarului la Curtea de Apel

Chișinău a fost cel al cererii de revizuire aflată în gestiunea judecătorului Anatol

1

Pahopol, nr. 2-16171529-02-3rh-04112019, iar conform informației plasate pe

portalul web, pe rolul Curții de Apel Chișinău, cu statut de dosare pendinte se află

cauza Oficiul Cancelariei de Stat Chișinău împotriva Consiliului comunei Trușeni

nr. 2-16171529 -02-33-09032020, care conform bănuielilor poate reprezenta dosarul

de referință.

Reieșind din cronologia evenimentelor se constată că, judecarea cauzei civile

care are ca miză dreptul său de proprietate, durează deja 8 ani, pe motiv că pe

parcursul judecării cauzei acțiunea depusă de Oficiul teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat a fost respinsă prin 2 hotărâri a instanței de fond, care ulterior au

fost casate prin 2 decizii a Curții de Apel Chișinău, dintre care ultima a fost supusă

revizuirii și urmează a fi rejudecată în alt complet în cadrul instanței de apel.

Reclamanta a susținut că, referitor la criteriile de apreciere a respectării

termenului rezonabil în prezenta cauză, principiul examinării cauzelor judiciare în

termen rezonabil se regăsește în art. 14.3 al Pactului Internațional cu privire la

Drepturile Civile și Politice din 16.12.1966 la New York.

În accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces

echitabil are mai multe componente și anume: accesul liber la justiție, examinarea

cauzei în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil; examinarea cauzei de

către un tribunal independent, imparțial, stabilit prin lege; publicitatea pronunțării

hotărârilor judecătorești. Obligația de respectare a termenului rezonabil prevăzut de

art. 6 § 1 din CEDO este o obligație de rezultat care incumbă statelor-părți la CEDO.

Procedura de judecată inițiată de către Oficiul teritorial Chișinău a Cancelariei

de Stat, care durează de 8 ani, nu reprezintă un grad sporit de complexitate sub

aspectul circumstanțelor de fapt, de drept și de procedură, pentru a justifica

examinarea cauzei într-un termen atât de îndelungat. De regulă, sânt supuse unui

control mai riguros, cazurile care durează mai mult de trei ani la o singură instanță

de fond (cauza Guincho c. Portugaliei, §§29-41), mai mult de cinci ani la două

instanțe și mai mult de șase ani la trei niveluri de jurisdicție.

Reclamanta a menționat că, prima hotărâre pe caz a fost emisă de Judecătoria

Buiucani, mun.Chișinău nr. 3CA-1/15 la 09 februarie 2015, după 3 ani de la

depunerea cererii de chemare în judecată, iar în total pentru cele 3 nivele de

jurisdicție, a fost depășit termenul de 6 ani, cauza fiind pendinte până în prezent.

Reclamanta a invocat că, comportamentul său nu a fost unul de rea-credință și

nu a avut scop de tergiversare a procesului, menționând în acest sens că, acțiunea

nominalizată a fost depusă de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat care

contestă titlul de proprietate dobândit în mod legal de către Elena Stratulat.

Reclamanta a relatat că, nu a depus cereri de amânare a procesului de judecată,

pentru a tergiversa în mod neîntemeiat sau abuziv examinarea cauzei, trimiterea

cauzei la rejudecare de către instanțele superioare, nicidecum nu constituie acțiuni

culpabile care pot fi imputate reclamantei.

Prin urmare consideră că, comportamentul firesc de apărare al reclamantei, nu

a fost de natură să justifice depășirea termenului rezonabil.

Unii participanți la proces, au depus cereri de urgentare a examinării cauzei

încă în anul 2013, în timp ce din partea Oficiului teritorial Chișinău al Cancelariei

de Stat au fost depuse în repetate rânduri cereri de amânare, astfel, Guvernul nu

poate justifica durata totală a procedurilor prin citarea recursurilor, propunerilor,

cererilor etc. ale reclamantei, în măsura în care aceste etape procedurale nu au fost

2

abuzive.

Prin litigiul inițiat se contestă titlul de proprietate al reclamantei asupra

terenului, iar starea de incertitudine creată, precum și miza dosarului pentru aceasta,

este una extrem de mare or, termenul de peste 8 ani, nicidecum nu poate justifica

faptul că o astfel de cauză urmează a fi examinată într-un termen atât de lung.

Reclamanta a susținut că, judecarea unei cauze civile care vizează dreptul de

proprietate al dânsei, a dus la încălcarea garanțiilor prevăzute de lege în ceea ce

privește dreptul de proprietate prin incertitudinea creată de judecarea acesteia mai

bine de 8 ani. Or, cauzele care vizează dreptul de proprietate asupra unui imobil

trebuie examinate prompt, având în vedere imposibilitatea reclamantei de a se folosi

de teren, precum și importanța pentru reclamantă și pentru familia acesteia, criteriile

analizate demonstrând lipsa vinovăției reclamantei în soluționarea cauzei peste

termenul rezonabil, rămasă nesoluționată și până în prezent.

În partea ce ține de prejudiciul moral suportat, a indicat ca relevante dispozițiile

art. 2 alin. (1), (6) din Legea nr. 87 din 21.04.2011 privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Luând în considerare circumstanțele cauzei și baza de calcul, consideră că

prejudiciul moral suportat de către reclamantă în corespundere cu jurisprudența

CEDO, este de 14 000 euro, compusă din 1 500 euro pentru fiecare an de judecare a

cauzei (8 x 1 500,00) și 2 000 euro, sporul pentru miza pe care litigiul îl reprezintă

pentru reclamant, având în vedere faptul că este vizat dreptul de proprietate asupra

terenului care îi aparține.

Prin hotărârea din 30 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Elena Stratulat

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil și repararea prejudiciului

moral.

Prin decizia din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins ca

neîntemeiat apelul declarat de avocatul Adrian Grosu în interesele apelantei Elena

Stratulat și s-a menținut hotărârea din 30 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

Prin decizia din 09 iunie 2021 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul

declarat de Elena Stratulat, reprezentată de avocatul Adrian Grosu.

S-a casat decizia din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Stratulat împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării

dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil și repararea prejudiciului moral, cu

remiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de

judecată.

Rejudecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău prin decizia din

27 octombrie 2021 a admis apelul declarat de Elena Stratulat, casând hotărîrea din

30 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, și a emis o hotărâre nouă, prin

care a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Elena Stratulat

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil și repararea prejudiciului

moral.

3

S-a constatat încălcarea dreptului la judecare a cauzei în termen rezonabil.

S-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției

în beneficiul Elenei Stratulat suma de 40 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, pretențiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că obiectul prezentei acțiuni

îl constituie constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei

civile intentate la cererea de chemare în judecată a Oficiului teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat împotriva Consiliului com. Trușeni, intervenient accesoriu

Stratulat Elena ș.a. privind anularea deciziei Consiliului comunei Trușeni nr. 12/4

din 08 noiembrie 2010 cu privire la vânzarea-cumpărarea loturilor de teren pomicol

în Întovărășirile Pomilegumicole, înregistrată cu nr. 3-62/17.

Astfel, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată pretenția Elenei Stratulat

privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei,

întrucât atât legislația națională, cât și cea internațională, la care Republica Moldova

este parte, garantează dreptul persoanei la judecarea cauzelor privitoare la un drept

civil sau o acuzație penală în termen rezonabil.

Un remediu intern eficient de apărare a dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei a fost instituit prin Legea nr. 87 din 21.04.2011 privind repararea

de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, care instituie un mecanism clar prin care se asigură persoanei

interesate posibilitatea de a solicita atât urgentarea procedurilor în cursul procedurii

judiciare, cât și de a încasa compensația pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea

termenului rezonabil în procesul de examinare a cauzelor sau de executare a

hotărârilor instanțelor judecătorești. Astfel, potrivit art.1 alin. (2) din Legea enunțată,

aplicarea și interpretarea termenelor din această lege se face prin prisma legislației

naționale, a prevederilor Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Cu referire la complexitatea cauzei, instanța de apel a stabilit caracterul de

complexitate medie a cauzei, reieșind din obiectul acțiunii format din pretenția cu

privire la anularea actelor administrative și declararea nulității actelor juridice.

Gradul de complexitate a cauzei fiind determinat și de acțiunile procesuale

întreprinse de instanța de judecătorească și părți, în condițiile în care nu au fost

audiate în ședințele de judecată alte persoane decât părțile, nu au fost dispuse

expertize, delegații judecătorești, nu au existat impedimente de citare a părților etc.

Astfel, gradul de complexitate nu a putut să condiționeze perioada îndelungată de

examinare a cauzei și nu a afectat rezonabilitatea procedurii civile.

Mai mult, reieșind din raportul motivat prezentat de către Ministerul Justiției

al Republicii Moldova, s-a constatat că factorul care a condiționat prelungirea

termenului de examinare a cauzei civile pe o perioadă de mai mult de 8 ani, a

constituit faptul că, cauza intentată la acțiunea Oficiului teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat împotriva Consiliului com. Trușeni, intervenient accesoriu

Stratulat Elena ș.a. privind anularea deciziei Consiliului comunei Trușeni nr. 12/4

din 08 noiembrie 2010 cu privire la vânzarea-cumpărarea loturilor de teren pomicol

în Întovărășirile Pomilegumicole, înregistrată cu nr. 3-62/17 a fost remisă la

rejudecare, în urma casării hotărârilor instanței de judecată, care nu-i poate fi

imputabil reclamantei/apelantei Elena Stratulat. Prin urmare, termenul de

4

aproximativ 8 ani, de examinare a cauzei privind contestarea actului administrativ și

nulitatea actelor juridice, nu a fost justificat de către intimată/pârâtă.

Referitor la criteriul ce ține de importanța cauzei pentru părți, instanța de apel

a notat că, acesta produce un impact relativ sporit, întrucât, din actele prezentate și

conținutul acțiunii se deduce un interes sporit al reclamantei Elenei Stratulat or, prin

decizia Consiliului comunei Trușeni nr. 12/4 din 08 noiembrie 2010 cu privire la

vânzarea-cumpărarea loturilor de teren pomicol în Întovărășirile Pomilegumicole,

ultima a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului cu număr cadastral xxxx,

iar prin contestarea în instanța de judecată a acestui act administrativ, Elena Stratulat

nu a putut beneficia și folosi pe deplin dreptul de proprietate asupra imobilului

respectiv.

În partea ce ține de compensarea prejudiciului moral cauzat în urma încălcării

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, instanța de apel a reținut că, în

acord cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 87 din 21.04.2011 privind repararea de către

stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil

a cauzei sau a dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot

fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului.

Astfel, instanța de apel a stabilit că fiind incorectă concluzia primei instanțe,

potrivit căreia Elena Stratulat nu a prezentat probe care ar justifica că acesteia i-a

fost cauzat un anumit nivel de stres și frustrare în rezultatul duratei excesive a

procedurilor, nefiind clar în ce măsură ultima ar avea posibilitatea să dispună de

dreptul de proprietate asupra bunului pretins a fi în proprietatea sa or, actele cauzei

atestă cu certitudine că, durata examinării cauzei civile constituie o perioadă de circa

8 ani, cauza fiind remisă la rejudecare de către instanța de apel de 3 ori, pe cauza

menționată nefiind pronunțată o hotărâre definitivă și irevocabilă. Prin urmare,

instanța de apel a considerat că, contrar prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 87

din 21.04.2011, intimatul Ministerul Justiției al Republicii Moldova, nu a realizat în

sarcina probațiunii impuse lipsa încălcării dreptului Elenei Stratulat la judecare în

termen rezonabil a cauzei, ultima fiind îndreptățită să solicite repararea prejudiciului

moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei.

Totodată, instanța de apel a notat că la stabilirea cuantumului prejudiciului

moral, în cumul cu probele prezentate, ce determină gravitatea suferințelor morale

suportate de către apelantă, urmează a se ține cont de prevederile art. 5 alin. (1) al

Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011.

Unul din criteriile de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității,

care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire.

Astfel, având în vedere că, sumele de bani care se acordă cu titlu de daune morale

trebuie să aibă efect compensatoriu, să poată fi calificate numai ca despăgubiri și să

nu constituie venituri nejustificate, instanța de apel a considerat necesar de a repara

prejudiciul moral cauzat apelantei într-un cuantum rezonabil și justificat. În această

ordine de idei, instanța a considerat că suma de 14 000 euro cu titlu de prejudiciu

moral, pretinsă de Elena Stratulat, este una exagerată și în acest sens, a considerat

necesar de a încasa cu titlu de prejudiciu moral suma de 40 000 de lei, aceasta fiind

una rezonabilă și echitabilă în raport cu dreptul încălcat.

5

La 20 decembrie 2021, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat casarea deciziei

instanței de apel și menținerea hotărîrii instanței de fond.

În motivarea recursului a invocat că, în anumite situații de acordare a satisfacții

materiale/moral nu constituie o regulă în materia drepturilor omului o recunoaștere

oficială și publică a violării constituie uneori prin sine o satisfacție, aceasta fiind

stabilită și de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 87 din 21.04.2011 privind repararea de

către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești.

Astfel, practica juridică națională face referire la pasivitatea reclamanților în ce

privește nedepunerea cererii de accelerare a procedurii de examinare a cauzei. Prin

urmare, procedând astfel, aceasta a confirmat și a aprobat tacit toate acțiunile

întreprinse de către autoritatea judecătorească și părțile implicate în proces, ca

ulterior în mod neîntemeiat să înainteze prezenta acțiune civilă în temeiul Legii

nr. 87 din 21.04.2011.

Recurentul a menționat că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului, de regulă este suficientă recunoașterea încălcării în situația în care

prejudiciul moral se datorează în parte vinei reclamantului. Astfel, unul din rolul

instanței este de a respinge și a descuraja acțiunile judiciare pur speculative.

La fel, consideră necesar de a ține cont că Curtea Europeană la acordarea

satisfacției echitabile, menționează că scopul nu este unul punitiv ci mai de curând

unul preparatoriu și preventiv. Finalitatea constatării și determinării prejudiciului

moral rezidă în acordarea unei satisfacții echitabile menite să atenueze suferințele

victimelor.

Recurentul susținut că decizia instanței de apel cu privire la acordarea sumei

pecuniare cu titlu de prejudiciu moral este bazată pe argumente declarative și

formale, fără a dispune de careva suport probatoriu și legal. Astfel, instanța de apel

dispunând încasarea prejudiciului moral în beneficiul intimatei, nu a ținut cont de

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, ceea ce a dus la aplicarea

eronată a normelor de drept material. Încasarea din contul bugetului de stat în

beneficiul Elenei Stratulat a sumei de 40 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, în

condițiile în care în privința acestora nu există nici o procedură de executare și

înaintarea cererii de chemare în judecată cu privire la tergiversarea examinării

cauzei, constituie un abuz.

La 12 ianuarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei

copia cererii de recurs depusă de Ministerul Justiției al Republicii Moldova cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 191).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 27 octombrie 2021.

La data de 04 ianuarie 2022, a expediat în adresa participanților la proces

decizia motivată (f.d. 182), însă careva date privind recepționarea acesteia, la

materialele dosarului lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

6

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 20 decembrie 2021, respectiv se constată că

recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei

instanței de apel în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

7

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ministerul Justiției

al Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Victor Burduh

8