3ra-376/22 — contestarea actului administrativ

3ra-376/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-376/2022

2-20039133-01-3ra-11042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: Ig.Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V.Negru, G.Dașchevici)

Î N C H E I E R E

27 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componentă:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Serviciul Fiscal de Stat,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Vicmobile”, (redenumit în

Societatea cu Răspundere Limitată „Citrus-Fruct”, iar Societatea cu Răspundere

Limitată „Citrus-Fruct” reorganizat prin absorbție în Societate cu Răspundere

Limitată „Mobile Store”) împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea

actelor administrative,

împotriva deciziei din 16 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La data de 20 martie 2020, SRL „Vicmobile” (redenumit în SRL „Citrus-

Fruct”, iar SRL „Citrus-Fruct” reorganizat prin absorbție în SRL „Mobile Store”),

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat, prin

care a solicitat anularea în parte a deciziei nr. 14 din 15.01.2020 emisă de Direcția

generală administrare contribuabili mari și deciziei nr. 54 din 20.02.2020 emisă de

Direcția contestații în privința soluționării cererii prealabile depusă de SRL

„Vicmobile” (intrare nr. 8188-C din 06.02.2020); - dispunerea întoarcerii

executării executată binevol de SRL „Vicmobile” în baza Actului de control nr. 5-

695770 din 20.12.2019 și Deciziei nr. 14 din 15.01.2020.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la 20.12.2020, inspectorii

Lucia Podubnîi și Igor Nicolaev, în calitate de inspectori principali ai Direcției

control fiscal nr.2 din cadrul Direcției generale administrare contribuabili mari a

Serviciului fiscal de Stat, în baza deciziei privind inițierea controlului fiscal

nr.DICF-64415/24 din 24.10.2019 a efectuat un control fiscal la fața locului prin

metoda verificării totale privind respectarea legislației fiscale la SRL „Vicmobile”

pentru perioada de activitate da 01.01.2015 până la 30.09.2019.

În cadrul controlului au fost supuse verificării corectitudinea calculării și

plenitudinea virării la buget a impozitelor, taxelor și altor plăți și anume: impozitul

pe venit din activitatea de întreprinzător pentru perioadele fiscale A/2015, A/2016,

A/2017 și A/2018; taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe venit reținut din salariu

și la sursa de plată, contribuțiile de asigurări sociale de stat pentru perioada

1

01.09.2015 - 30.09.2019; taxele locale și primele de asigurări obligatorii de

asistență medicală pentru perioada 01.07.2015 - 30.09.2019; taxa pentru poluarea

mediului pentru perioada 01.01.2017 - 30.09.2019; alte obligații pentru perioada

01.09.2015 - 30.09.2019. Controlul a fost efectuat în oficiul SRL „Vicmobile”

amplasat în mun.XXXXX, în baza documentelor primare și a evidenței contabile

prezentate la control. Controlul a fost efectuat de la 28.10.2019 până la 20.12.2019

cu acordul și participarea persoanelor cu funcții de răspundere: conducător -

Natalia Bînzari, care activează în funcția data începând cu 05.04.2019 și până la

momentul efectuării controlul fiscal și contabil-șef dna Valentina Racina care

activează în funcția dată începând cu 01.11.2019 și până la momentul efectuării

controlul fiscal.

În baza controlului fiscal a fost întocmit Actul de Control nr.5-695770 din

20.12.2019, prin care inspectorii Lucia Poddubmi și Igor Nicolaev au constatat:

- Lipsa evidenței contabile în format electronic pentru perioada 01.01.2015 -

30.04.2019 și prezentarea evidenței contabile pentru perioada 01.01.2015 -

30.04.2019 la control pe suport de hârtie;

- Existența supraplățiilor în sumă de 648,20 lei la capitolul ,,Taxa pentru

folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în RM”, în sumă de 31

000 lei la capitolul „Taxa de organizare a licitațiilor și loteriilor pe teritoriul

unităților administrative-teritoriale ” și în sumă de 8 000 lei la capitolul ,,Amenzi

aplicate de către organele Serviciului Fiscal” a căror termen de prescripție prevăzut

la art.266, alin.(l) din Codul Fiscal a expirat și urmează a fi emulate prin reflectarea

spre plată în contul curent generalizat al contribuabilului;

- Existența supraplății nereale în sumă totală de 500 lei la capitolul ,,Alte

venituri încasate la bugetele locale” care nu coincide cu datele reflectate în

evidența contabilă și urmează a fi introdusă spre calcul;

- Diminuarea impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător pentru

A/2015 cu 140 720 lei, pentru A/2016 cu 275 442 lei și pentru A/2017 cu 25 038

lei;

- Micșorarea pierderilor fiscale pentru anul 2018 cu 12 738 de lei;

- Prezentarea declarațiilor cu privire la impozitul pe venit pentru perioadele

fiscale A/2015, A/2016, A/2017 și A/2018 cu informații neautentice (4 cazuri);

- Neachitarea în termen a impozitului pe venit în rate pentru perioada trim.I -

2015, trim.1 - trim. IV - 2016 și trim. I-trim. IV – 2017;

- Diminuarea TVA aferentă bugetului în sumă totală de 867 250 lei pentru

perioada septembrie, 2015 - iunie, 2019; -

- Prezentarea Declarațiilor privind TVA cu date neveridice pentru perioada

septembrie, 2015 - decembrie, 2018, februarie, 2019 și iunie, 2019 (42 cazuri).

- Neeliberarea facturilor fiscale la efectuarea livrărilor impozabile în cazurile

când eliberarea lor a fost obligatorie (mai mult de 100 de cazuri);

- Întocmirea incorectă a Declarației forma IPC18 pentru perioada fiscala

iunie, 2019;

- Nerepatrierea în termen a mijloacelor bănești în sumă de 613 153 lei (30 275

euro) rezultate din tranzacții economice externe;

-Contractarea împrumuturilor considerabile de la persoane fizice

interdependente și cu funcții de răspundere.

A afirmat reclamanta că, în termenul stabilit în lege, a depus Dezacord la

Actul de Control nr.5- 695770 din 20.12.2019 întocmit de Inspectorii Principali ai

Direcției Control Fiscal nr.2 din cadrul Direcției Generale Administrare

2

Contribuabili Mari a Serviciul Fiscal de Stat, și Contestație (Cerere prealabilă) la

Decizia nr. 14, din 15.01.2020, emisă de Direcția generală administrare

contribuabili mari, care au fost contestate în Direcția Contestații Serviciul Fiscal de

Stat.

Conform Deciziei nr.54 din 20.02.2020, emisă de Direcția contestații s-a

decis a respinge contestația depusă și a menține Decizia nr. 14 din 15.01.2020,

emisă de Direcția generală administrare contribuabili mari, care este obligatorie

pentru executare.

A comunicat reclamanta că, nu este de acord în parte cu Actul de Control

nr.5-695770 din 20.12.2019, Decizia nr. 14 din 15.01.2020, nici cu decizia

adoptată Decizia nr.54 din 20.02.2020, emisă de Direcția contestații în privința

soluționării cererii prealabile asupra cererii prealabile depusă SRL „Vicmobile”

(intrare nr.8188-C din 06.02.2020) din următoarele considerente.

Din momentul fondării în septembrie 2012 întreprinderea SRL „Vicmobile”

este o entitate conștiincioasă a activității de întreprinzător. Din anul 2017,

întreprinderea este identificată ca mare contribuabil. De la fondare până în prezent,

întreprinderea plătește cu bună-credință toate impozitele și taxele în favoarea

autorităților publice și până la momentul actual a plătit. Astfel, a menționat că, în

baza deciziei privind inițierea controlului fiscal nr.DICF64415/24 din 24.10.2019,

în cadrul companiei ÎCS „Vicmobile” SRL, a fost efectuat un control fiscal la fața

locului prin metoda verificării totale pentru perioada de activitate 01.01.2015 -

30.09.2019. Controlului a fost supusă corectitudinea calculării și plenitudinea

virării la buget a impozitelor, taxelor și altor plăți. Controlul a fost efectuat de către

inspectorii principali ai Direcției Control Fiscal nr.2 din cadrul Direcției Generale

Administrare Contribuabili Mari a Serviciului Fiscal de Stat, Lucia Poddubnii și

Igor Nicolaev. În urma efectuării controlului, a fost întocmit Actul de Control nr.5-

695770 din 20.12.2019 și Decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 14, din 15.01.2020.

Genul principal de activitate al companiei îl constituie importul, comerțul

angro și cu amănuntul al echipamentelor pentru telecomunicații (telefoane) în

magazine specializate, precum și prestarea serviciilor de reparație a acestora.

Conform prevederilor art.216 alin.(8) din Codul Fiscal al RM, persoanele cu

funcții de răspundere din cadrul ÎCS „Vicmobile” SRL pe tot parcursul efectuării

controlului au asigurat condiții adecvate pentru efectuarea acestuia, au participat la

efectuarea lui și au semnat actul de control fiscal, dar își exprimă dezacordul în

legătură cu următoarele aspecte stipulate, care nu au un suport juridic, după cum

urmează.

În Decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 14 din 15.01.2020 este relatat faptul

că, ÎCS „Vicmobile” SRL în perioada anilor 2015-2017, „contrar prevederilor

art.24 alin. (1) din Codul fiscal, a dedus neîntemeiat în scopuri fiscale cheltuieli

care nu sunt ordinare și necesare pentru activitatea de întreprinzător” și anume

servicii de perfecționare (instruire) a cadrelor (2 650 000 lei), servicii de marketing

(833 333 lei) prestate de către SRL „Ronil Grup”, „Neocontact”.

Totodată, este citat faptul că companiile prestatoare de servicii „întrunesc

posibile riscuri ai pseudoactivității de întreprinzător”. Este de menționat faptul că,

genul de activitate al companiei este unul multilateral, care presupune și unele

interpretări distincte în ceia ce privește comercializarea mărfurilor și prestarea de

servicii de reparații și mentenanță al echipamentului pentru telecomunicații.

Echipamentele comercializate și utilajele folosite în cadrul prestării serviciului de

asistență tehnică presupun un studiu specific, motiv din care personalul neinstruit

3

nu poate activa în conformitate cu cerințele tehnologiilor avansate. Instruirea

continuă a personalului necesită un studiu permanent al programelor utilizate.

Datorită modernizării și avansării tehnologiilor, și creșterii cerințelor companiilor

producătoare, și ca vânzătorii să-și poată exercita atribuțiile de bază la locul de

muncă, este necesară instruirea acestora prin intermediu a diverse materiale. Toți

salariații în momentul angajării, în mod obligatoriu trec cursurile de instruire. În

perioada activității întreprinderii, serviciile de instruire erau prestate de către

diferite companii, dar în concordanță cu cerințele înaintate de către noi. Cu toți

angajații care finalizau cursurile de instruire erau încheiate Contracte de calificare

profesională. Suplimentar acestui contract toți angajații semnau obligatoriu și o

Anexă în care erau enumerate toate paragrafele studiate în perioada instruirii.

Fiecare vânzător, obligatoriu, a fost evaluat după terminarea cursurilor, procentul

de susținerea a testului fiind minimum 95 %. În caz de ne susținere a testului la

nivelul procentual indicat mai sus, compania prestatoare de servicii era obligată de

a face instruire suplimentara vânzătorului.

La momentul actual, este posibilă obținerea unei confirmări a faptului că

angajații au trecut cursurile de instruire profesională: prin ridicarea contractelor de

calificare profesională, vizualizarea testelor și materialilor didactice elaborate de

către companiile prestatoare de servicii în domeniul pregătirii profesionale. În afară

de instruirea care avea loc în momentul angajării, vânzătorii erau instruiți și

ulterior, la distanță, prin intermediul calculatorului, pentru a fi la curent cu ultimile

modificări și noutăți (spre exemplu: noi tipuri de marfă).

A afirmat că, membrii comisiei au recunoscut faptul că procesul de instruire

este un proces important și necesar în activitatea firmei, dar nu sunt de acord în

ceea ce privește caracteristicile cantitative și calitative.

În argumentarea caracteristicilor calitative și cantitative ale procesului de

instruire, au adunat și prezentat contractele de calificare profesională, regulamentul

privind procedura de acceptare a calității lucrărilor executate, precum și materialele

didactice create de parteneri (conform documentelor anexate) pe baza cărora au

fost instruiți toți angajații întreprinderii.

În condițiile unei concurențe pe piața internă, ÎCS „Vicmobile” SRL a recurs

la serviciile de marketing cu ajutorul cărora promova produsele noi apărute și

comercializate, precum și efectua studiul pieței și a cerințelor consumatorilor.

Aceste servicii includ următoarele: Internet marketing și Marketingul rețelei de

magazine.

În opinia reclamantului anume aceste tipuri de servicii ocupă rolul cel mai

important în promovarea imaginii companiei, a produselor comercializate și a

serviciilor acordate. De asemenea, nerecunoașterea și excluderea tranzacțiilor cu

„Ronil Grup” SRL și „Neocontact” SRL, este menționată și la capitolul „Taxa pe

valoarea adăugată” prin constatarea de către inspectorii fiscali a diminuării TVA și

„atribuirea neîntemeiată la decontări cu bugetul a TVA aferentă procurărilor de

materiale și servicii care nu au fost utilizate în activitatea de întreprinzător”.

Anume încercarea de a nu recunoaște aceste tranzacții atrage după sine presupusele

încălcări referitoare la diminuarea impozitului pe venit din activitatea de

întreprinzător pentru A/2015, A/2016 si A/2017; prezentarea declarațiilor cu

privire la impozitul pe venit pentru perioadele fiscale A/2015, A/2016, A/2017 și

A/2018 cu informații neautentice; neachitarea în termen a impozitului pe venit în

rate pentru perioada trim.I 2015, trim.I-trim.II 2016 și trim.I-trim.IV 2017;

4

diminuarea TVA aferentă bugetului pentru perioada septembrie 2015- decembrie

2018 precum și prezentarea Declarațiilor privind TVA cu date neveridice.

La capitolul „Corectitudinea achitării impozitelor și taxelor” subcapitol

„Taxa pe valoarea adăugată” alin.(1) a fost diminuată suma deducerilor aplicate la

calcularea TVA aferent bugetului pentru operațiunile care se referă la procurarea

serviciilor de marketing (20 000 lei) și serviciilor de instruire a cadrelor (33 333

lei) prestător „Ronil Grup” SRL, la fel serviciilor de marketing (116 667 lei) și

serviciilor privind instruirea cadrelor (de 408 333 lei), prestator „Neocontact” SRL.

Sumele TVA indicate au fost diminuate din valoarea deducerii deoarece inspectorii

fiscali I. Nicolaev și L. Poddubnîi au considerat că aceste cheltuieli nu pot fi

atribuite activității de întreprinzător.

În cele din urmă inspectorii sus vizați argumentând că cheltuielile respective

nu sunt considerate deductibile și atribuite activității de întreprinzător, deoarece nu

au fost la baza documente confirmative care ar adeveri executarea lucrărilor,

prestarea de servicii de către alți subantreprenori, persoane terțe. În legătura cu

acest fapt suma cheltuielilor menționate la fel a fost diminuată și din valoarea

cheltuielilor deductibile în momentul calculării sumei venitului ce urmează a fi

impozitat.

Suplimentar afirmă că, în perioada livrărilor serviciilor sus citate activitatea

întreprinderilor prestatoare era monitorizată de către Organele Fiscale, deci

livrările efectuate de acestea erau confirmate de către Serviciul Fiscal de Stat. Din

acest motiv temeiuri legale privind limitarea întreprinderii în deducerea

cheltuielilor și a TVA nu există. La capitolul „Corectitudinea achitării impozitelor

și taxelor” subcapitolul „Taxa pe valoarea adaugată” inspectorii fiscali au majorat

suma TVA spre achitare aferentă bugetului cu 160 323 lei pentru serviciile de

deservire a telefoanelor mobile în baza contractelor încheiate cu companiile: Hong

Kong Chengrun Tehnology Co. LTD, Telpa Telekamunikasyon Tic., AS. General

Mobile FZC, prestate în perioada anilor 2015 - 2018. Astfel, compania a încheiat

un șir de contracte cu producătorii a diferitor mărci de telefoane mobile, care nu

dispuneau de centre de deservire tehnică proprii și autorizate. Așa cum fiecare

dispozitiv, conform legislației în vigoare, este în mod obligatoriu asigurat prin

garanție de către producător pentru o perioada de 24 luni, producătorii de telefoane

mobile au încheiat cu reclamantul contracte de deservire tehnică a dispozitivelor,

astfel pe baza acestor contracte reclamantul prestează serviciile respective.

Tipurile serviciilor prestate fiind următoarele: - Diagnostica dispozitivelor; -

Reprogramarea; - Înlocuirea pieselor de schimb în cazul depistării defectelor din

uzină, etc. Beneficiarul final al serviciilor fiind compania producător, așa cum fără

asigurarea garanției dispozitivelor ar fi imposibilă realizarea acestora pe piața de

desfacere internă a Republicii Moldova. Cu toate că în decizia contestată nu a fost

expusă nici o prevedere legală, și în viziunea reclamantului, concomitent aplicând

greșit la adresa acestor relații juridice prevederile lit. c) alin. 1) al articolului 111

din Codul Fiscal al RM, deoarece serviciile prestate privind programarea, înnoirea,

lichidarea deficienților în procesul de lucru a dispozitivelor, la fel ca și deservirea

softului dispozitivelor mobile erau efectuate de către inginerii licențiați ai

companiei ÎCS „Vicmobile” SRL, iar locul livrării serviciilor enumerate sunt locul

aflării companiilor Hong Kong Chengrun Tehnology Co. LTD, Telpa

Telekamunikasyon Tic., AS. General Mobile FZC.

În contextul celor expuse mai sus rezultă faptul că, în privința relațiilor

juridice mentionate pot fi aplicate doar prevederile lit. e) alin. 1) al art. 111 din

5

Cod Fiscal, ce la rândul său exclude aplicarea cotei TVA de 20% la suma

serviciilor exportate în favoarea Hong Kong Chengrun Tehnology Co. LTD, Telpa

Telekamunikasyon Tic., AS. General Mobile FZC. În opinia sa, acestor livrari de

servicii poate fi aplicata doar cota TVA de 0%.

Consolidând cele enumerate își exprimă dezacordul față de deciziile SFS

pentru următoarele puncte : a) A calcula și a încasa la buget sumele impozitelor și

plăților calculate în rezultatul controlului: • 349 379 lei - impozit pe venit din

activitatea de întreprinzător diminuat, pentru perioada fiscala A/2015 -A/2016; •

763 375 lei - TVA diminuată, pentru perioada fiscală L/09/2015- L/12/2018,

L/02/2019 și L/06/2019. b) A micșora sumele impozitelor aferente bugetului în

rezultatul controlului: • 10 162 lei - impozit pe venit din activitatea de

întreprinzător majorat pentru perioada fiscală A/2017. c) A majora pierderile

pentru perioada fiscală A/2018 cu 12 738 lei, care în rezultatul controlului vor

constitui 1 302 910 lei. d) A încasa la buget majorarea de întîrziere (penalitate)

calculată în rezultatul controlului în conformitate cu art.228 alin.(l) și alin.(2) din

Codul fiscal: • 68 195 lei pentru neachitarea în termen a impozitului pe venit din

activitatea de întreprinzător diminuat pentru perioadele fiscale A/2015 și A/2016

(anexa nr. 4); • 346 037 lei pentru neachitarea în termen a TVA diminuată pentru

perioadele fiscale L/09/2015 - L/l2/2018, L/02/2019 și L/06/20I9 (anexa nr.5). e) A

aplica amendă pentru încălcările legislației : • 69 876 lei conform prevederilor

art.261 alin.(4) din Codul fiscal (de la 20% la 30%), în mărime de 20% din suma

diminuării, pentru diminuarea impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător

pentru perioadele A/2015 si A/2016 (349 379 lei x 20%); • 152 675 lei conform

prevederilor art.261 alin.(4) din Codul fiscal (de la 20% la 30%), în mărime de

20% din suma diminuării, pentru diminuarea TVA pentru perioadele L/09/2015 -

L/12/2018, L/02/2019 și C/06/2019 (763 375 lei x 20 %); • 10 000 lei conform

prevederilor art.260 alin.(l) din Codul fiscal, în mărime de la 500 pînă la 1000 lei

pentru fiecare dare de seama, dar nu mai mult de 10 000 lei, pentru nerespectarea

modului de întocmire și de prezentare a darii de seama fiscale, și anume

Declarației privind impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător pentru

perioadele fiscale A/2015 și A/2016 (2 cazuri) și Declarației privind TVA pentru

perioadele fiscale L/09/2015, L/10/2015, L/12/2015, L/01/2016, L/02/2016,

L/03/2016, L/08/2016, L/09/2016, L/10/2016, L/11/2016, L/12/2016, L/01/2017,

L/02/2017, L/03/201 7, L/04/2017, L/05/2017, L/06/2017, L/07/2017, L/08/2017,

L/10/2017, L/l 1/2017, L/12/2017, L/01/2018, L/02/2018, L/03/2018. L/04/2018,

L/05/2018 și L/02/2019 (28 cazuri). • 69 592 lei conform prevederilor art.261

alin.(6) din Codul fiscal pentru neachitarea deplină și în termen a impozitului pe

venit în rate pentru trim. IV 2015, trim.I- trim. IV anul 2016 și trim. I- trim. IV

anul 2017 (anexa nr.6). În drept, invocând prevederile art.art.189, 191, 194, 196-

198, 204, 206, 208-2019, 211-212, 214, 219 ale Codul Administrativ, solicită

admiterea în totalitate a acțiunii.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 21 octombrie 2020

acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată.

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 17 noiembrie 2020, SRL

„Vicmobile” (redenumit în SRL „Citrus-Fruct”, iar SRL „Citrus-Fruct” reorganizat

prin absorbție în SRL „Mobile Store”) a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 21 octombrie 2020.

Din materialele cauzei rezultă că, la caz hotărîrea instanței de fond a fost

pronunțată public la 21 octombrie 2020, iar cererea de apel a fost depusă la 17

6

noiembrie 2020, prin urmare instanța de apel a constatat că, apelul a fost depus în

interiorul termenului legal.

În speță, hotărârea motivată a fost notificată părții apelante la data de 29

decembrie 2020, iar motivarea apelului a fost depusă la 27 ianuarie 2021 cu

respectarea prevederilor art. 232 alin. (2) Cod administrativ.

Prin decizia din 16 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de SRL „Mobile Store”, s-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul

Rîșcani) din 21 octombrie 2020, și s-a emis o decizie nouă prin care s-a admis

parțial acțiunea.

S-a anulat punctul 1 din decizia Direcției generale administrare fiscală

contribuabili mari nr. 14 din 15.01.2020, asupra cazului de încălcare a legislației

comisă de către SRL „Vicmobile”, (redenumit în SRL „Citrus-Fruct”, iar SRL

„Citrus-Fruct” reorganizat prin absorbție în SRL „Mobile Store”), în partea

dispunerii calculării și încasării la buget sumele impozitelor și plăților calculate în

rezultatul controlului: - 349379 lei - impozit pe venit din activitatea de

întreprinzător diminuat, pentru perioada fiscală A/2015- A/2016; - 578332 lei -

TVA diminuată, pentru perioada fiscală L/09/2015-L/12/2018, L/02/2019 și

L/06/2019.

S-a anulat punctul 4 din decizia Direcției generale administrare fiscală

contribuabili mari nr. 14 din 15.01.2020, asupra cazului de încălcare a legislației

comisă de către SRL „Vicmobile”, (redenumit în SRL „Citrus-Fruct”, iar SRL

„Citrus-Fruct” reorganizat prin absorbție în SRL „Mobile Store”), în partea

dispunerii încasării la buget majorarea de întîrziere (penalitate) calculate în

rezultatul controlului în conformitate cu art.228 alin.(1) și alin.(2) din Codul fiscal:

- 68195 lei pentru neachitarea în termen a impozitului pe venit din activitatea de

întreprinzător diminuat pentru perioadele fiscale A/2015 și A/2016 (anexa nr.4); -

281494 lei pentru neachitarea în termen a TVA diminuată pentru perioadele fiscale

L/09/2015- L/12/2018, L/02/2019 și L/06/2019 (anexa nr.5).

S-a anulat punctul 5 din decizia Direcției generale administrare fiscală

contribuabili mari nr. 14 din 15.01.2020, asupra cazului de încălcare a legislației

comisă de către SRL „Vicmobile”, (redenumit în SRL „Citrus-Fruct”, iar SRL

„Citrus-Fruct” reorganizat prin absorbție în SRL „Mobile Store”), în partea

aplicării amenzii pentru încălcările legislației: - 69876 lei, conform prevederilor

art.261 alin.(4) din Codul fiscal (de la 20% la 30%), în mărime de 20% din suma

diminuării, pentru diminuarea impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător

pentru perioadele A/2015 și A/2016. - 115666 lei, conform prevederilor art.261

alin.(4) din Codul fiscal (de la 20% la 30%), în mărime de 20% din suma

diminuării, pentru diminuarea TVA pentru perioadele L/09/2015-L/12/2018,

L/02/2019 și L/06/2019; - 8000 lei, conform prevederilor art.260 alin.(1) din Codul

fiscal, în mărime de la 500 pînă la 1000 lei pentru fiecare dare de seamă, dar nu

mai mult de 10000 lei, pentru nerespectarea modului de întocmire și de prezentare

a dării de seamă fiscală, și anume Declarației privind impozitul pe venit din

activitatea de întreprinzător pentru perioadele fiscale A/2015 și A/2016(2 cazuri) și

Declarațiile privind TVA pentru perioadele fiscale L/09/2015, L/10/2015,

L/12/2015, L/01/2016, L/02/2016,’ L/03/2016, L/08/2016, L/09/2016, L/10/2016,

L/l 1/2016, L/12/2016, L/01/2017, L/02/2017, L/03/2017, L/04/2017, L/05/2017,

L/06/2017, L/07/2017, L/08/2017, L/10/2017, L/l 1/2017, L/12/2017, L/01/2018,

L/02/2018, L/03/2018, L/04/2018, L/05/2018 și L/02/2019. - 22001 lei conform

prevederilor art.261 alin.(6) din Codul fiscal pentru neachitarea deplină și în

7

termen a impozitului pe venit în rate pentru trim.IV 2015, trim.I-trim.IV anul 2016

și trim.I-trim.IV anul 2017 (anexa nr.6).

S-a anulat decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 54 din 20.02.2020, pe

marginea contestației împotriva deciziei nr.14 din 15.01.2020 emise de Direcția

generală administrare fiscală contribuabili mari.

S-a obligat Serviciul Fiscal de Stat de a dispune întoarcerea executării,

sumelor indicate în punctul 1 al prezentului dispozitiv, achitate benevol de SRL

„Vicmobile” (redenumit în SRL „Citrus-Fruct”, iar SRL „Citrus-Fruct” reorganizat

prin absorbție în SRL „Mobile Store”).

În rest cererea de chemare în judecată s-a respins ca fiind neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că Hotărîrea Guvernului nr.

294 din 17.03.98 și Ordinul Ministerului Finanțelor Nr. 118 din 28.08.2017

prevăd, că în calitate de documente de strictă evidență în scopul documentării

prestării serviciilor se utilizează factura fiscală.

Astfel, după cum a fost stabilit anterior, tranzacțiile efectuate între ÎCS

„Vicmobile” SRL cu întreprinderile SRL „Ronil Grup” și SRL „Neocontact” au

avut loc în baza Contractelor încheiate între părțile menționate și însoțite de acte de

executare a lucrărilor (prestare a serviciilor), iar în baza acestora au fost eliberate

Facturi Fiscale – care sunt documente de strictă evidență.

Prin urmare, instanța de apel a invocat că în temeiul art. 24 alin. (1) Cod

fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau

suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul

activității de întreprinzător.

Potrivit pct. 39 din Regulamentul cu privire la determinarea obligațiilor

fiscale aferente impozitului pe venit, Anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului nr.77 din

30 ianuarie 2008, în componența deducerilor se includ: cheltuielile ordinare și

necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv

în cadrul activității de întreprinzător. Cheltuielile ordinare și necesare reprezintă

cheltuielile, caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activități de

întreprinzător, fără de care este imposibil de a face business, care sînt definite atît

cu indici calitativi, cît și cu indici cantitativi.

Astfel, în opinia instanței de apel, toate serviciile prestate în baza contractelor

încheiate între ÎCS „Vicmobile” SRL cu SRL „Ronil Grup” și cu SRL

„Neocontact” întrunesc aceste criterii, ele fiind prevăzute și în Contractele de

prestare a serviciilor. În baza prestărilor efectuate de către furnizor în adresa

beneficiarului au fost semnate Acte de efectuare a lucarilor/ prestare a serviciilor

cît și eliberate facturi fiscale.

Instanța de apel a menționat că, necesitatea întocmirii carorva acte

suplimentare ce ar confirma aceste cheltueli Hotărîrea Guvernului nr.77 din 30

ianuarie 2008 nu prevede.

Astfel, din analiza părții dispozitive a deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr.

14 din 15.01.2020, în partea contestată de ÎCS „Vicmobile” SRL (în prezent SRL

„Mobile Store”), instanța de apel a reținut că, conform pct.l s-a dispus: - încasarea

impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător diminuat, pentru perioada

fiscală A/2015-A/2016 în sumă de 349 379 lei - obligațiile date, fiind generate de

neacceptarea la deduceri a serviciilor prestate de SRL „Ronil Grup” și SRL

„Neocontact” (p.3 din partea constatatoare a deciziei): - încasarea TVA diminuată

pentru perioada fiscală L/09/2015-L/12/2018, L/02/2019 și L/06/2019 în sumă de

763 375 lei, inclusiv: a) 578 332 lei - obligațiile fiind generate de neacceptarea la

8

deduceri a TVA de la serviciile prestate de SRL „Ronil Grup” și SRL

„Neocontact” (p.7 din partea constatatoare a deciziei); b) 160 325 lei - obligațiile

fiind generate de aplicarea cotei standart de 20 % a TVA la serviciile de reparație a

telefoanelor mobile în perioada de garanție prestate pe teritoriul Republicii

Moldova (p.9 din partea constatatoare a deciziei); Conform pct.2 partea dispozitivă

a Deciziei nr.14 din 15.01.2020, s-a dispus a micșora sumele impozitelor aferente

bugetului în rezultatul controlului: -10 162 lei - impozit pe venit din activitatea de

întreprinzător majorat pentru perioada fiscală A/2017 - obligațiile fiind generate de

micșorarea venitului impozabil ca rezultat al aplicării cotei standart de 20% a TVA

la serviciile de reparație a telefoanelor mobile în perioada de garanție prestate pe

teritoriul Republicii Moldova (p.4 și p.9 din partea constatatoare a deciziei);

Conform p.3 partea dispozitivă a Deciziei nr.14 din 15.01.2020, s-a dispus de a

majora pierderile pentru perioada fiscală A/2018 cu 12 738 lei, care în rezultatul

controlului vor constitui 1302910 lei - obligațiile fiind generate de micșorarea

venitului impozabil ca rezultat al aplicării cote standart de 20% a TVA la serviciile

de reparație a telefoanelor mobile în perioada de garanție prestate pe teritoriul

Republicii Moldova (p.4 și p.9 din partea constatatoare a deciziei); Conform p.4

partea dispozitivă a Deciziei nr.14 din 15.01.2020, s-a dispus de a încasa la buget

majorarea de întîrziere (penalitate) calculată în rezultatul controlului în

conformitate cu art.228 alin.(1) și alin.(2) din Codul fiscal: - 68 195 lei, pentru

neachitarea în termen a impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător

diminuat pentru perioadele fiscale A/2015 și A/2016 - obligațiile generate de

neacceptarea la deduceri a serviciilor prestate de SRL „Ronil Grup” și SRL

„Neocontact” (p.3 din partea constatatoare a deciziei); - 346 037 lei pentru

neachitarea în termen a TVA diminuată pentru perioadele fiscale L/09/2015-

L/l2/2018, L/02/2019 și L/06/2019, inclusiv: a) 281494 lei - obligațiile fiind

generate de neacceptarea la deduceri a TVA de la serviciile prestate de SRL „Ronil

Grup” și SRL „Neocontact” (p.7 din partea constatatoare a deciziei); b) 53 347 lei -

obligațiile fiind generate de aplicărea cotei standart de 20% a TVA la serviciile de

reparație a telefoanelor mobile în perioada de garanție prestate pe teritoriul

Republicii Moldova (p.9 din partea constatatoare a deciziei); Conform pct.5 partea

dispozitivă a Deciziei nr.14 din 15.01.2020, s-a dispus de a aplica amendă pentru

încălcările legislației: - 69 876 lei, conform prevederilor art.261 alin.(4) din Codul

fiscal (de la 20% la 30%), în mărime de 20% din suma diminuării, pentru

diminuarea impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător pentru perioadele

A/2015 și A/2016 (349379 lei x 20%) - obligațiile fiind generate de neacceptarea la

deduceri a serviciilor prestate de SRL „Ronil Grup” și SRL „Neocontact” (p.3 din

partea constatatoare a deciziei); - 152 675 lei, conform prevederilor art.261 alin.(4)

din Codul fiscal (de la 20% la 30%), în mărime de 20% din suma diminuării,

pentru diminuarea TVA pentru perioadele L/09/2015-L/12/2018, L/02/2019 și

L/06/2019 (763375 lei x 20%), inclusiv: a) 115 666 lei - obligațiile fiind generate

de neacceptarea la deduceri a TVA de la serviciile prestate de SRL „Ronil Grup” și

SRL „Neocontact” (p.7 din partea constatatoare a deciziei); b) 32 065 lei -

obligațiile fiind generate de aplicărea cotei standart de 20% a TVA la serviciile de

reparație a telefoanelor mobile în perioada de garanție prestate pe teritoriul

Republicii Moldova (p.9 din partea constatoare a deciziei); - 10 000 lei, conform

prevederilor art.260 alin.(1) din Codul fiscal, în mărime de la 500 pînă la 1000 lei

pentru fiecare dare de seamă, dar nu mai mult de 10000 lei, pentru nerespectarea

modului de întocmire și de prezentare a dării de seamă fiscală, și anume

9

Declarației privind impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător pentru

perioadele fiscale A/2015 și A/2016 (2 cazuri) și Declarațiile privind TVA pentru

perioadele fiscale L/09/2015, L/10/2015, L/12/2015, L/01/2016, L/02/2016,

L/03/2016, L/08/2016, L/09/2016, L/10/2016, L/l 1/2016, L/12/2016, L/01/2017,

L/02/2017, L/03/2017, L/04/2017, L/05/2017, L/06/2017, L/07/2017, L/08/2017,

L/l0/2017, L/l 1/2017, L/l2/2017, L/01/2018, L/02/2018, L/03/2018, L/04/2018,

L/05/2018 și L/02/2019 (28 cazuri), inlcusiv: a) 2000 lei - obligațiile generate de

neacceptarea la deduceri a serviciilor prestate de SRL „Ronil Grup”și SRL

„Neocontact” (p.3 din partea constatoare a deciziei); b) 6000 lei - obligațiile fiind

generate de neacceptarea la deduceri a TVA de la serviciile prestate de SRL „Ronil

Grup” și SRL „Neocontact” (p. 7 din partea constatatoare a deciziei) și de aplicarea

cotei standart de 20% a TVA la serviciiile de reparație a telefoanelor mobile în

perioada de garanție prestate pe teritoriul Republicii Moldova (p. 9 din partea

constatatoare a deciziei); - 69 592 lei, conform prevederilor art.261 alin.(6) din

Codul fiscal pentru neachitarea deplină și în termen a impozitului pe venit în rate

pentru trim.IV 2015, trim.I-trim.IV anul 2016 si trim.I-trim.IV anul 2017, inclusiv:

a) 22 001 lei - obligațiile fiind generate de neacceptarea la deduceri a serviciilor

prestate de SRL „Ronil Grup” și SRL „Neocontact” (p.3 din partea constatoare a

deciziei).

La capitolul dat, instanța de apel a notat prevederile art. 11 Cod Fiscal,

apărarea drepturilor și intereselor contribuabilului se face pe cale judiciară sau pe

alte căi prevăzute de prezentul cod și de alte acte ale legislației. Toate îndoielile

apărute la aplicarea legislației fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului.

Pagubele pricinuite contribuabilului ca urmare a îndeplinirii necorespunzătoare a

obligațiilor de către organul cu atribuții de administrare fiscală și persoanele cu

funcții de răspundere ale acestuia se recuperează în conformitate cu legislația.

La 25 noiembrie 2021 Serviciul Fiscal de Stat a depus recurs nemotivat

împotriva deciziei din 17 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de fond.

La data de 17 martie 2022, Serviciul Fiscal de Stat a depus recurs motivat

împotriva deciziei din 17 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului a invocat că ÎCS „Vicmobile” SRL nu a avut dreptul

la deducerea cheltuielilor în sumă de 2 650 000 lei pentru perioada fiscală A/2015

și în sumă de 2625000 lei pentru perioada fiscală A/2016.

Concomitent, entitatea a inclus în venitul impozabil, pentru perioadele fiscale

A/2015 - A/2018, sumele TVA aferente livrărilor impozabile cu TVA la cota

standard de 20% (servicii de reaparație a telefoanelor mobile în perioada de

garanție, acordate nerezidentului), care constituie 16149 lei pentru perioada fiscală

A/2015, 46756 lei pentru perioada fiscală A/2016, 84681 lei pentru perioada

fiscală A/2017 și 12738 lei pentru perioada fiscală A/2018, ca rezultat al aplicării

incorecte de către entitate a cotei TVA la efectuarea acestor livrări.

În conformitate cu prevederile art. 18 lit.a) din Codul fiscal, în venitul brut se

include venitul provenit din activitatea de întreprinzător, iar art.97 alin. 1) din

Codul fiscal stipulează că, valoarea impozabilă a livrării impozabile reprezintă

valoarea livrării achitate sau care urmează a fi achitată (fără TVA).

Prin urmare, agentul economic neîntemeiat a majorat venitul impozabil pentru

perioadele fiscale A/2015 cu 16149 lei, A/2016 cu 46756 lei, A/2017 cu 84681 lei

si A/2018 cu 12738 lei.

10

Potrivit prevederilor art. 102 alin.(4) din Codul fiscal, în redacția legii la data

comiterii încălcării, suma TVA achitată sau care urmează a fi achitată pe valorile

materiale, serviciile procurate care nu sunt folosite pentru desfășurarea activității

de întreprinzător, nu se trece în cont și se raportează la costurile sau cheltuielile

perioadei.

A notat recurentul că, ÎCS „Vicmobile” SRL nu a avut dreptul la deducerea

TVA în sumă totală de 578333 lei, aferentă procurărilor de servicii care nu au fost

utilizate în activitatea de întreprinzător a entității (servicii de perfecționare cadre și

servicii de marketing). Totodată, contribuabil a impozitat livrările serviciilor de

reparație a telefoanelor mobile în perioada de garanție, acordate nerezidentului,

aplicând cota zero a TVA pentru anii 2015- 2017 și a calificat livrările menționate

ca fiind scutite de TVA cu drept de deducere, pentru perioada ianuarie 2018 -

septembrie 2019, conform art. 104 lit. a) din Codul fiscal, în redacția legii la data

efectuării tranzacțiilor.

În conformitate cu prevederile art. 111 alin. (l) lit.c) din Codul fiscal, locul

livrării serviciilor se consideră locul prestării efective a serviciilor legate de

bunurile mobile tangibile, respectiv, locul prestării serviciilor de reparație a

telefoanelor mobile în perioada de garanție, acordate nerezidentului de ÎCS

„Vicmobile” SRL, este Republica Moldova.

Reieșind din cele expuse, a menționat recurentul că serviciile de reparație a

telefoanelor mobile în perioada de garanție, acordate nerezidentului, urmau a fi

impozitate cu TVA la cota standart de 20%, conform prevederilor art.96 lit.a) din

Codul fiscal, prin urmare ÎCS „Vicmobile” SRL a micșorat neîntemeiat TVA

aferentă livrărilor cu 160324 lei.

Serviciul Fiscal de Stat a menționat că, documentele/probele prezentate

suplimentar în procedura de apel de către SRL „Mobile Store”, nu pot fi luate în

considerație, întru confirmarea faptului, că serviciile de marketing și serviciile de

perfecționare a cadrelor ar fi fost executate de SRL „Ronil Grup” sau de SRL

„Neocontact”.

Prin prisma acestor constatări, Serviciul Fiscal de Stat consideră că, decizia

asupra cazului de încălcare nr.14 din 15.01.2020, este una legală și întemeiată,

emisă în strictă conformitate cu legea, cu respectarea competenței și procedurii

stabilite în acest sens de legislația în vigoare, iar instanța de apel eronat a aplicat

normele dreptului material, fiind incorect apreciate toate aspectele și

circumstanțele cauzei.

Prin referința depusă la 30 mai 2022 de către SRL „Mobile Store” s-a solicitat

respingerea recursului declarat de Serviciul Fiscal de Stat.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța

de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 16 noiembrie 2021,

iar la 06 decembrie 2021 a fost expediat participanților la proces dispozitivul

deciziei din 16 noiembrie 2021 prin intermediul adresei electronice (f.d.40-41).

11

Decizia motivată din 16 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

recepționată de către Serviciul Fiscal de Stat la 23 februarie 2022 (f.d.49) conform

avizului de recepție.

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Serviciul Fiscal de Stat s-a conformat prevederilor

legale și a depus recursul nemotivat la 25 noiembrie 2021 și recursul motivat la 17

martie 2022, în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat, în

raport cu materialele cauzei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în

același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de

recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

12

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă

a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

13