2ra-821/22 — anularea ordinului de aplicare a sanctiunii disciplinare, anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de munca, incasarea salariului pentru lipsa fortata de la lucru, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecata

2ra-821/22 — anularea ordinului de aplicare a sanctiunii disciplinare, anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de munca, incasarea salariului pentru lipsa fortata de la lucru, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-821/22

2-20159479-01-2ra-13062022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. M. Țurcan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, A. Malîi, I. Dutca)

ÎNCHEIERE

20 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Artur

Dulțev,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Artur Dulțev

împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” cu privire la anularea

ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare, a ordinului de concediere, restabilirea

la locul de muncă, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la lucru, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Artur Dulțev și a fost menținută hotărârea din 19

aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 17 decembrie 2020, Artur Dulțev a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” cu privire la anularea

ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare, a ordinului de concediere, restabilirea

la locul de muncă, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la lucru, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 13 martie 2020 în baza

contractului individual de muncă nr. 13/20 a fost angajat la ÎS „Calea Ferată din

Moldova”, în calitate de inspector superior al Serviciului Securitate Internă.

A menționat că, la 26 noiembrie 2020 ÎS „Calea Ferată din Moldova” a emis

ordinul nr. 233/H cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare în privința lui Artur

Dulțev și în aceeași zi, la 26 noiembrie 2020, ÎS „Calea Ferată din Moldova” a emis

ordinul nr. 793/DRU cu privire la concediere, prin care a dispus concedierea

reclamantului din 26 noiembrie 2020, conform art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul

Muncii, ordine pe care reclamantul le consideră ca fiind ilegale și neîntemeiate.

1

Reclamantul a susținut că, nu a fost informat despre efectuarea unei investigații

în privința sa și nu i s-a comunicat care faptă ar fi fost comisă și ce legătură are acesta

cu cercetările efectuate.

A precizat că, contrar prevederilor art. 208 din Codul muncii, angajatorul a remis

reclamantului o scrisoare, înregistrată în registrul Serviciului Securitate Internă cu nr.

NZB/221 din 11 noiembrie 2020, semnată (contrar regulamentului intern al ÎS „Calea

Ferată din Moldova”) de către Directorul general interimar Adrian Onceanu, prin care

a oferit o serie de întrebări fără să fie indicat cu ce scop și la ce se referă acestea.

Consideră că ÎS „Calea Ferată din Moldova” a făcut tot posibilul ca să tăinuiască

declanșarea unei anchete de serviciu referitor la pretinsele abateri comise de către

reclamant, prin ce ultimului i-a fost încălcat dreptul la apărare, invocând în acest sens

că nu a cunoscut despre faptul că este vizat într-o anchetă de serviciu sau despre faptul

că a încălcat careva obligații de serviciu.

Reclamantul a afirmat că, eliberarea din funcție reprezintă o măsură extremă la

care trebuie să se recurgă numai atunci când față de circumstanțele, conținutul și

urmările lor, faptele culpabile impun concluzia că menținerea persoanei vinovate în

cadrul colectivului de muncă este imposibilă.

A specificat reclamantul că, conform ordinului nr. 793/DRU cu privire la

concediere, a fost concediat în temeiul art. 86, alin. (1), lit. h) din Codul Muncii

„absența fără motive întemeiate de la lucru timp de 4 ore consecutive (fără a ține cont

de pauza de masă) în timpul zilei de muncă”, însă consideră că în cazul de față nu

putea fi concediat în temeiul prevederilor citate supra, indicând că nu a lipsit fără

motiv de la lucru.

Reclamantul a susținut că, la 03 noiembrie 2020 a fost invitat în cabinetul Șefului

Serviciului Securitate Internă, Aurel Berdilo, în care deja se afla și angajatul C.

Olteanu. În acel moment, Aurel Berdilo, fiind șeful nemijlocit al reclamantului a dat

indicația ca acesta să ceară explicații de la C. Olteanu cu privire la lipsa ultimului de

la serviciu. Îndeplinind indicațiile primite, reclamantul a vorbit cu C. Olteanu, iar

acesta din urmă a spus că se duce la el în birou să scrie explicațiile cerute. În aceeași

zi, pe coridorul clădirii ÎS „Calea Ferată din Moldova” C. Olteanu a înmânat

explicațiile sale reclamantului, iar în momentul transmiterii explicațiilor reclamantul

a aflat că C. Olteanu venise cu o zi înainte de peste hotare și anume din SUA.

A menționat că, atunci când a aflat că C. Olteanu a venit din SUA, care era o

zonă roșie din cauza pandemiei Covid-19 și era țara cu cele mai multe cazuri de

infectare cu coronavirus, îndată a decis că urmează să se autoizoleze ca să-i protejeze

pe colegii săi, or exista un risc sporit ca C. Olteanu, A. Berdilo și reclamantul să fie

infectați cu Covid-19.

Prin urmare, la data de 04 noiembrie 2020, reclamantul a depus la secretariatul

întreprinderii o notă de serviciu, prin care a informat administrația despre cele

întâmplate și a solicitat dispunerea lucrului la distanță pentru un timp de 2 săptămâni,

iar la data de 06 noiembrie 2020, reclamantul repetat a depus o notă de serviciu și a

explicat cele întâmplate, solicitând dispunerea lucrului de la distanță.

Reclamantul a notat că, în pofida acestui fapt la 10 noiembrie 2020, angajatorul

a remis în adresa sa scrisoarea nr. H3-4/2253, prin care a refuzat dispunerea lucrului

la distanță. În rezultat, reclamantul a continuat efectuarea obligațiilor sale de serviciu,

2

evitând contactele non-urgente cu colegii săi și minimalizând prezența sa în încăperile

sediului ÎS „Calea Ferată din Moldova”.

Consideră că prin refuzul de a dispune lucrul la distanță a angajaților săi, care

potențial s-au infectat cu Covid - 19, întreprinderea a neglijat măsurile de prevenire

și control al răspândirii Covid-19 dispuse în repetate rânduri de către Comisia

Națională Extraordinară de Sănătate Publică și Ministerul Sănătății, precum și

propriile ordine interne. Or, Comisia Națională Extraordinară de Sănătate Publică a

stabilit pe parcursul anului 2020, inclusiv prin Hotărârea nr. 21 din 24 iulie 2020 o

serie de măsuri și reguli obligatorii de prevenire și control al răspândirii Covid-19,

pentru toate instituțiile publice și private ale Republicii Moldova. La fel, s-a stabilit

că persoanele care vin de peste hotare sunt obligate să se autoizoleze pentru o perioadă

de 2 săptămâni, ceea ce la caz C. Olteanu nu a făcut. Din această cauză, atât Aurel

Berdilo cât și reclamantul, aflându-se într-un birou cu C. Olteanu au fost expuși

riscului de infectare cu Covid-19.

Reclamantul a comunicat că, întru respectarea regulilor stabilite de Comisia

Națională Extraordinară de Sănătate Publică a fost corect și conștiincios de a se

autoizola, iar angajatorul era obligat să-i permită acest lucru, ba chiar mai mult, însăși

angajatorul aflând despre situația creată trebuia să dispună imediat lucrul la distanță

a tuturor persoanelor ce au contactat cu C. Olteanu, pentru a preveni infectarea

angajaților săi.

A afirmat că, în pofida celor întâmplate ÎS „Calea Ferată din Moldova” a încălcat

prohibițiile impuse de Comisia Națională Extraordinară de Sănătate Publică și o serie

de ordine interne proprii (nr.196/H din 17 septembrie 2020, nr. 209/H din 01

octombrie 2020, etc), prin care s-a dispus îndeplinirea și respectarea măsurilor de

prevenire și control al răspândirii Covid-19, precum și lucrul la distanță al anumitor

categorii de angajați.

Reclamantul a subliniat că, din cele relatate se evidențiază că nu a lipsit

nemotivat de la lucru, or din cauza specificului funcției deținute, neaflarea nemijlocită

în încăperile ÎS „Calea Ferată din Moldova” nu poate fi interpretată ca lipsa de la

muncă. Mai mult decât atât, a existat un temei motivat și anume riscul infectării cu

Covid-19 care îi permitea de drept neprezentarea în incinta sediului ÎS „Calea Ferată

din Moldova”.

A concretizat că, conform contractului individual de muncă încheiat, locul de

muncă al reclamantului a fost indicat Administrația ÎS „Calea Ferată din Moldova”

fără ca să fie indicat concret adresa postului de muncă, clădirea, oficiul etc., iar

conform pct. 2.6.6. din fișa de post a reclamantului „deținătorul postului se va deplasa

în caz de necesitate pe întreg teritoriul Republicii Moldova și peste hotarele ei”. La

fel, din atribuțiile de serviciu și specificul funcției deținute reclamantul nu se afla

permanent în incinta sediului ÎS „Calea Ferată din Moldova” dar la filialele

întreprinderii sau în alte locuri, pentru efectuarea investigațiilor de serviciu și

cercetarea circumstanțelor cauzelor primite spre examinare și a anchetelor efectuate.

Reclamantul a punctat că, în baza contractului individual de muncă și a fișei de

post nu avea stabilit și amenajat un loc special pentru îndeplinirea obligațiilor de

serviciu, or acesta se deplasa pe întreg teritoriul Republicii Moldova (în special acolo

unde sunt amplasate filialele/sucursalele întreprinderii) pentru îndeplinirea

3

obligațiilor de serviciu. Prin urmare, este imposibilă stabilirea absenței de la lucru

timp de 4 ore consecutiv, iar lipsa contactului vizual al administratorului întreprinderii

sau al subalternilor săi cu reclamantul nu constituie absență de la lucru, ultimul

afându-se în teritoriu și îndeplinindu-și obligațiile de serviciu.

Consideră că în cazuri extreme când angajatorul recurge la măsura de

concediere, acesta trebuie să demonstreze cu certitudine că angajatul a încălcat

obligațiile de serviciu or, temeiul concedierii reclamantului nu se poate rezuma doar

la invocarea articolului din Codul Muncii, fără a se indica situația de fapt și

circumstanțele care au stat la baza aplicării unei astfel de sancțiuni disciplinare,

precum și gravitatea celor comise.

A mai indicat că, așa și nu a primit de la angajator ordinul nr. 233/H din

26.11.2020 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare, emis de ÎS „Calea Ferată din

Moldova” în temeiul căruia a fost emis ordinul de concediere. Această tăinuire face

parte din acțiunile de intimidare și răzbunare la care a fost supus reclamantul atât până

la, cât și după concediere.

Reclamantul a susținut că, eliberarea sa din funcție constituie o metodă de

răzbunare a angajatorului pentru denunțarea de către acesta a practicilor ilegale și a

metodelor de sustragere și delapidare a bunurilor ÎS „Calea Ferată din Moldova”. Or,

în cadrul efectuării obligațiilor de serviciu reclamantul a constatat o serie de încălcări

comise de către angajații ÎS „Calea Ferată din Moldova” și a dezvăluit practicile

ilegale depistate, toate cele constatate fiind aduse la cunoștința administrației ÎS

„Calea Ferată din Moldova” și nemijlocit Șefului Serviciului Securitate Internă

Berdilo Aurel, care însă în loc să sancționeze angajații care încalcă obligațiile de

serviciu și comit acțiuni ilegale, a intimidat reclamantul și ulterior l-a concediat.

Concedierea reclamantului a servit drept o metodă de răzbunare pentru denunțarea

practicilor ilegale depistate, iar toate cele invocate în ordinul de sancționare sunt doar

un pretext menit să creeze un paravan de legitimitate a actului de concediere.

Cu referire la încasarea prejudiciului moral reclamantul a invocat că intimidarea

și aplicarea față de sine a sancțiunilor disciplinare, i-au cauzat suferințe psihice ceea

constituie temei pentru repararea prejudiciului moral conform art. 2036 alin. (1) din

Codul civil, acestea fiind manifestate în forma emoțiilor negative, retrăirilor, stresului,

schimbarea atașării colectivului față de reclamant etc., apreciate și de jurisprudența

CtEDO ca fiind elemente ale suferințelor morale cauzate persoanei (cauza

Sommerfeld c. Germaniei). Astfel, cauzarea suferințelor în urma sancționării ilegale

urmează a fi recuperate de către angajator.

A solicitat reclamantul anularea ordinului nr. 793/DRU din 26 noiembrie 2020

cu privire la concediere, emis de ÎS „Calea Ferată din Moldova”; anularea ordinului

nr. 233/H din 26 noiembrie 2020 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare, emis

de ÎS „Calea Ferată din Moldova”; restabilirea lui Artur Dulțev în funcția anterior

deținută în cadrul ÎS „Calea Ferată din Moldova”, până la eliberarea din funcție;

încasarea din contul ÎS „Calea Ferată din Moldova” în beneficiul lui Artur Dulțev a

salariului pentru absența forțată de la muncă din 26 noiembrie 2020 și până la ziua

restabilirii în funcție; încasarea din contul ÎS „Calea Ferată din Moldova” în beneficiul

lui Artur Dulțev a prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei; încasarea din contul

ÎS „Calea Ferată din Moldova” în beneficiul lui Artur Dulțev a cheltuielilor de

4

judecată, inclusiv a cheltuielilor de asistență juridică.

Prin hotărârea din 19 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost respinsă.

La 17 mai 2021, Artur Dulțev a depus apel nemotivat, iar la 02 septembrie 2021

a depus apel motivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea acesteia și

emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Artur Dulțev și a fost menținută hotărârea din 19 aprilie 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel instanțele de judecată inferioare au stabilit că, prin ordinul

nr. 793/DRU din 26 noiembrie 2020 cu privire la concediere, semnat de Directorul

general interimar al ÎS „Calea Ferată din Moldova”, Adrian Onceanu s-a ordonat: „dl

Artur Dulțev, inspector superior secția securitate internă a Serviciului Securitate

Internă se concediază din noiembrie 2020, conform art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul

muncii (absența fără motive întemeiate de la lucru timp de 4 ore consecutive (fără a

ține cont de pauza de masă) în timpul zilei de muncă. Temei: ordinul nr. 233/H din

26 noiembrie 2020 ”Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare”.

S-a menționat că, la 04 noiembrie 2020 și 06 noiembrie 2020 Artur Dulțev a

înaintat Directorului general interimar al ÎS ’„Calea Ferată din Moldova” două note

de serviciu prin care a solicitat să-i fie stabilit regimul de muncă la distanță pentru 2

săptămâni, motivând că la 03 noiembrie 2020, la indicația conducătorului său

nemijlocit Aurel Berdilo, primind indicații să ia explicații, a fost în contact cu

angajatul C. Olteanu, care a sosit cu o zi înainte din SUA, țară în care epidemia de

Covid-19 era la cote ridicate și exista riscul major de a se infecta și a cerut să fie

transferat pe un termen de 2 săptămâni la regimul de muncă la distanță, conform

ordinului nr. 209/N din 01 octombrie 2020.

Totodată, în notele de serviciu Artur Dulțev a indicat că, reieșind din pct. 3 din

Anexa nr. 1 a deciziei Comisiei pentru situații excepționale nr. 21 din 24 iulie 2020,

efectuând autocontrolul stării sale de sănătate în decursul zilei de muncă la 03

noiembrie 2020 a informat angajatorul despre încălcările comise și a propus

autoizolarea sa și a lui Aurel Berdilo, cu stabilirea lucrului la distanță.

Instanțele de judecată inferioare au constatat că ordinul nr. 209/N din 01

octombrie 2020, emis de ÎS „Calea Ferată din Moldova” cu privire la executarea

Hotărârii nr. 33 din 28 septembrie 2020 a Comisiei Naționale Extraordinare de

Sănătate Publică, nu indică anumite reguli privind situațiile certe în care urmează a fi

stabilit lucrul la distanță, dar stipulează că factorii responsabili vor evalua modul și

volumul de activitate a salariaților pentru facilitarea organizării lucrului la distanță (în

baza evaluării condițiilor de activitate a subdiviziunilor de risc și a condițiilor

familiale ale salariaților (comorbidități, vârstă, copii minori, persoane la îngrijire etc.).

În continuare s-a notat că în corespundere cu prevederile art. 2921 alin. (1) și (2)

din Codul muncii munca la distanță reprezintă forma de organizare a muncii în

domeniile de activitate, prin care salariatul își îndeplinește atribuțiile specifice

ocupației, funcției sau meseriei pe care o deține în alt loc decât cel organizat de

angajator, folosind inclusiv mijloace din domeniul tehnologiei informației și

comunicațiilor. Salariații cu munca la distanță sunt salariații care au încheiat un

5

contract individual de muncă sau un acord suplimentar la contractul existent, care

conțin clauze de muncă la distanță.

Prin urmare, s-a constatat cu certitudine că dispunerea lucrului la distanță urma

a să fie decisă nemijlocit de către angajator în urma evaluării circumstanțelor și cu

impunerea salariaților care vor activa de la distanță să prezinte în scris informația

despre lucrul efectuat, salariatul având posibilitatea de a presta munca de la distanță

doar cu acordul și dispoziția angajatorului, cu indicarea concretă a sarcinilor ce urmau

a fi îndeplinite la distanță.

Verificând conținutul pct. 3 din Anexa nr.1 a Hotărîrii Comisiei Naționale

Extraordinare de Sănătate Publică nr. 21 din 24 iulie 2020 „Măsuri de prevenire și

control a infecției Covid-19, obligatorii pe întreg teritoriul Republicii Moldova în

perioada stării de urgență în sănătate publică”, la care s-a referit Artur Dulțev în nota

sa de serviciu din 06 noiembrie 2020 și anume „Asigurarea respectării stricte a

măsurilor de prevenire și control a infecției Covid-19, de către persoanele fizice și

juridice care efectuează activități de transport feroviar și rutier de persoane...și

activități conexe”, instanțele de judecată inferioare au constatat că de fapt pct. 3 din

actul menționat nu stabilește reguli privind autoizolarea salariatului sau reguli privind

munca la distanță, motiv din care s-a conchis că Artur Dulțev a invocat eronat aceste

reguli în vederea solicitării muncii la distanță.

Totodată, instanțele de judecată inferioare au reținut că la pct. 7 din actul

menționat supra este stipulat expres că „Persoanele care traversează frontiera de stat

pe sensul de intrare în Republica Moldova vor completa, în mod obligatoriu fișa

epidemiologică, precum și vor semna declarația pe propria răspundere de a respecta

regimul de autoizolare de 14 zile în locurile determinate”. Astfel, norma respectivă

este destinată persoanelor care traversează frontiera de stat pe sensul de intrare în

Republica Moldova, la caz, lui C. Olteanu și nicidecum lui Artur Dulțev, instanțele

apreciind că ultimul cu rea credință a invocat motive formale nejustificate, solicitând

stabilirea regimului de muncă la distanță, fie autoizolarea. Cu atât mai mult că în

cadrul ședinței de judecată reprezentantul ÎS „Calea Ferată din Moldova” a comunicat

că nu s-a constatat ulterior că C. Olteanu ar fi fost infectat cu Covid-19.

Potrivit Raportului de autosesizare din 05 noiembrie 2020 al lui Aurel Berdilo,

Șef Serviciu securitate internă, la 05 noiembrie 2020, pe la ora 13:04 a fost telefonat

de către Artur Dulțev, care i-a comunicat că la 05 noiembrie 2020 a lucrat la domiciliu

pentru că ar fi depus o cerere, prin care ar fi solicitat să se autoizoleze din motiv că a

contactat cu C. Olteanu, care a sosit recent din SUA. Însă Artur Dulțev nu a avut

învoirea sa personală pentru a nu se prezenta la serviciu la 05 noiembrie 2020 și nici

nu a comunicat verbal în prealabil despre aceasta. Pe colțul stîng, sus este viza

vicedirectorului, responsabil de securitate, Serghei Dodon „acționați conform

legislației în vigoare”.

Instanțele de judecată inferioare au relevat că în perioada 05 noiembrie 2020-17

noiembrie 2020 a fost desfășurată ancheta de serviciu pornită în baza raportului de

autosesizare nr. NZB-01/218 din 05 noiembrie 2020, menționându-se în acest context

că în baza art. 208 din Codul muncii nu este necesară emiterea unui ordin al

angajatorului, contrar opiniei expuse de către reprezentantul lui Artur Dulțev.

Totodată, s-a reținut că la 05 noiembrie 2020; 06 noiembrie 2020; 09 noiembrie

6

2020 și 10 noiembrie 2020 au fost întocmite acte de constatare a faptului absenței de

la lucru a unui angajat, conform cărora Artur Dulțev a absentat de la lucru pe parcursul

acestor zile de muncă.

S-a respins ca nefondat argumentul reprezentantului lui Artur Dulțev, precum că

ultimului nu i s-au cerut explicații cu referire la o pretinsă faptă concretă comisă,

calificată drept abatere disciplinară, contrar art. 208 alin. (1) din Codul muncii și că

din nota nr. NZB-01/221 din 11 noiembrie 2020 nu reiese cert care este fapta comisă,

asupra căreia angajatul trebuie să ofere explicația sa scrisă, or în acest sens s-a reiterat

că prin întrebările nr. 7 și 8 din solicitarea nr. NZB-01/221 din 11 noiembrie 2020

foarte clar este indicat că se solicită documente care justifică absența lui Artur Dulțev

de la lucru începând cu 05 noiembrie 2020 până la 10 noiembrie 2020 inclusiv și să

răspundă dacă consideră sau nu că prin acțiunile/inacțiunile sale a încălcat obligațiile

de muncă. Iar trimiterea la art. 208 alin. (1) din Codul muncii la începutul solicitării

este mai mult decât un indiciu direct și cert că angajatorul a inițiat constatarea unei

potențiale abateri disciplinare. La 12 noiembrie 2020 Artur Dulțev a înregistrat

explicația scrisă pe marginea întrebărilor formulate, însă la întrebările nr. 7 și 8 din

solicitarea nr. NZB01/221 ultimul nu a oferit un răspuns, mai cu seamă la întrebarea

dacă consideră sau nu că prin acțiunile/inacțiunile sale a încălcat obligațiile de muncă.

Instanțele de judecată inferioare au apreciat ca fiind neîntemeiate și contrare

argumentele lui Artur Dulțev, potrivit cărora ultimul nu s-ar fi prezentat la locul de

muncă din necesitatea autoizolării și totodată indicând că în perioada absenței de la

lucru ar fi fost prezent la alte subdiviziuni ale întreprinderii pentru îndeplinirea

atribuțiilor sale de serviciu, în special comunicând că la 05 și 10 noiembrie ar fi fost

la Depoul de locomotive Chișinău, ar fi verificat cazuri de furturi, iar la 09 noiembrie

ar fi fost la stația Revaca, locul unde se varsă motorina, fără a prezenta careva probe

în acest sens. Mai mult, în explicația scrisă din 12 noiembrie 2020 nu a oferit nicio

clarificare referitor la faptul cu ce s-a ocupat în perioada de referință. Or, dacă Artur

Dulțev ar fi exercitat efectiv careva atribuții funcționale de la distanță în perioada 05

noiembrie 2020-10 noiembrie 2020, acesta urma să le descrie în apărarea poziției sale

în explicația scrisă.

De asemenea s-a respins ca nefondat și argumentul lui Artur Dulțev, precum că

ar fi coordonat cu Vitalie Marvin, șeful adjunctul al SSI, activitatea sa de la distanță

la 05 noiembrie 2020, 06 noiembrie 2020 și 09 noiembrie 2020, or potrivit pct. 1.5

din fișa de post, Artur Dulțev era ierarhic subordonat Șefului Secției Securitate Internă

(funcția șef al secției a fost lichidată și este numai o singură funcție-Șef Serviciu

Securitate Internă), nemijlocit lui Aurel Berdilo. Astfel, Artur Dulțev deținând funcția

de inspector superior în cadrul SSI era obligat să coordoneze cu șeful serviciului

Securitate internă toate activitățile. Însă, contrar acestor circumstanțe șeful Serviciului

Securitate Internă nu a fost înștiințat că Artur Dulțev se afla pe teritoriu în careva

subdiviziuni ale ÎS „Calea Ferată din Moldova”.

S-a mai punctat că, prin demersul nr. 275/NZ din 26 octombrie 2020 lui Artur

Dulțev i-a fost repartizat spre examinare raportul (докладная) Depoului de

locomotive Chișinău, înregistrat cu numărul de ieșire nr. 654 din 16 octombrie 2020,

privind sustragerea amplificatorului de model Audio „INFOSTAR” pe marginea

căruia Artur Dulțev a prezentat Nota de serviciu (служебная записка) nr. 4334/30

7

din 25 noiembrie 2020, invocând pretinsele nerespectări ale ordinului CFM nr. 47/H

din 09 aprilie 2019, fără a investiga și a identifica persoanele implicate în sustragerea

amplificatorului de model Audio „INFOSTAR” din locomotiva D1M nr. 001.

Prin urmare, faptul neexecutării corespunzătoare a sarcinii repartizate lui Artur

Dulțev se probează inclusiv prin Raportul nr. NZB-01/233 din 27 noiembrie 2020,

prezentat de către salariatul Eugeniu Istratii, conform căruia Artur Dulțev face

trimitere la încălcarea prevederilor ordinului nr. 47/H din 09 aprilie 2019 care descrie

procedura de trimitere-predare a carburanților din locomotive și nu are nicio atribuție

cu sustragerea amplificatorului de model Audio „INFOSTAR”.

Prin încheierea de finalizare a anchetei de serviciu și constatarea faptei comise

nr. NZB-01/224 din 17 noiembrie 2020, s-a propus ca pentru absență fără motive

întemeiate de la lucru timp de patru ore consecutive (fără a ține cont de pauza de

masă) în decursul mai multor zile de muncă, a-i aplica angajatului Artur Dulțev

(inspector superior al Secției securitate internă a Serviciului securitate internă al

CFM) sancțiunea disciplinară de „concediere”, în conformitate cu art. 206 alin. (1) lit.

d) și art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul muncii.

Iar prin scrisoarea nr. NZB-01/225 din 17 noiembrie 2020, administrația ÎS

„Calea Ferată din Moldova” a solicitat organului sindical din cadrul întreprinderii

opinia consultativă în vederea aplicării sancțiunii disciplinare conform art. 206 alin.

(1) lit. d) din Codul muncii și în baza art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii, iar potrivit

Extrasului din Procesul verbal nr.12 al ședinței Comitetului sindical al Administrației

CFM din 24 noiembrie 2020 chestiunea dată a fost pusă la vot și pentru aplicarea

sancțiunii disciplinare „concediere” au votat doi membri, împotrivă au votat 3

membri, iar trei membri s-au abținut.

S-a respins ca nefondat argumentul precum că organul sindical a emis un aviz

negativ la eliberarea din funcție a lui Artur Dulțev, constatând că ultimul a avut

intenția de a folosi măsuri de protecție antipandemice și nicidecum nu a intenționat să

încalce disciplina muncii, or potrivit art. 87 din Codul muncii rolul organului sindical

este de a oferi opinie consultativă și această opinie rămâne a fi doar „consultativă”,

dar nu determinantă în adoptarea soluției.

În consecință, prin ordinul nr. 793/DRU din 26 noiembrie 2020 cu privire la

concediere, semnat de Directorul general interimar al ÎS „Calea Ferată din Moldova”,

Adrian Onceanu, Artur Dulțev, inspector superior secția securitate internă al

Serviciului Securitate Internă a fost concediat din 26 noiembrie 2020 conform art. 86

alin. (1) lit. h) din Codul muncii pentru absența fără motive întemeiate de la lucru

timp de 4 ore consecutive (fără a ține cont de pauza de masă) în timpul zilei de muncă,

în temeiul ordinului nr. 233/H din 26 noiembrie 2020 „Cu privire la aplicarea

sancțiunii disciplinare”. Respectiv, prin ordinul nr. 233/H din 26 noiembrie 2020 cu

privire la aplicarea sancțiunii disciplinare pentru absență fără motive întemeiate de la

lucru în decursul mai multor zile de muncă.

Totodată s-a apreciat ca fiind irelevant și neîntemeiat argumentul lui Artur

Dulțev potrivit căruia eliberarea sa din funcție s-a făcut pentru pretinsa absență de la

sediul central al ÎS „Calea Ferată din Moldova”, situat în mun. Chișinău, str. Vlaicu

Pîrcălab 48, adresă care nu reprezintă locul de muncă al acestuia, întrucât locul de

muncă potrivit fișei postului ar fi mun. Chișinău, str. Aleea Gării 6, or conform pct. 3

8

din contractul individual de muncă nr. 13/20 din 13 martie 2020, locul de muncă al

lui Artur Dulțev a fost indicat la sediul administrației ÎS „Calea Ferată din Moldova”,

amplasată în mun. Chișinău, str. Vlaicu Pîrcălab 48.

În acest sens, s-a reținut argumentul expus în ședință de reprezentantul ÎS „Calea

Ferată din Moldova”, precum că pe adresa mun. Chișinău, str. Aleea Gării 6 nu se mai

desfășura de careva timp activitatea serviciului, iar conform pct. 3 din contractul

individual de muncă nr.13/20 din 13 martie 2020, locul de muncă al lui Artur Dulțev

a fost fixat: administrația ÎS „Calea Ferată din Moldova”, care este amplasată în mun.

Chișinău, str. Vlaicu Pîrcălab 48.

Mai mult, prin Raportul privind controlul-acces de la turnichetul ÎS „Calea

Ferată din Moldova” privitor la angajatul Artur Dulțev, în perioada 01 octombrie

2020-31 octombrie 2020 și 01 noiembrie 2020-09 noiembrie 2020 se constată că pe

parcursul zilei de muncă ultimul de multe ori trecea și ieșea de la locul de muncă în

incinta sediului ÎS „Calea Ferată din Moldova”, situat în mun. Chișinău, str. Vlaicu

Pîrcălab 48. Iar ultimele înregistrări datează cu 04 noiembrie 2020.

Instanțele de judecată inferioare au constatat că din suportul probator se denotă

indubitabil că Artur Dulțev a lipsit nemotivat de la locul de muncă timp de patru ore

consecutive (fără a ține cont de pauza de masă), în decursul mai multor zile de muncă

și prin urmare alegațiile sale în privința ilegalității acțiunilor întreprinse de către

angajator, care în viziunea acestuia ar fi urmărit concedierea sa pe motivul denunțării

unor ilegalități depistate de către acesta, poartă un caracter pur declarativ, nefiind

demonstrate în modul corespunzător de către acesta, prin urmare fiind respinse.

S-au reținut ca fiind importante argumentele reprezentantului ÎS „Calea Ferată

din Moldova”, precum că la nimeni dintre lucrătorii Serviciului securitate internă în

perioada de pandemie nu le-au fost schimbate condițiile de muncă prin „munca la

distanță”, din motiv că activitatea acestora este una specifică și este nevoie de contact

personal.

S-a respins ca nefondat argumentul lui Artur Dulțev, precum că angajatorul s-a

răzbunat pe el pentru notele de serviciu ale acestuia către conducere, vizând

sustragerile în proporții deosebit de mari de motorină și metale, or aceste alegații sunt

doar declarative, iar circumstanțele cazului denotă existența abaterii disciplinare în

acțiunile lui Artur Dulțev, care s-au soldat cu concedierea acestuia.

Reieșind din faptul că pretențiile înaintate de către Dulțev Artur cu privire la

anularea ordinelor de aplicare a sancțiunilor disciplinare și concediere sunt nefondate,

instanțele de judecată inferioare au respins ca fiind nefondată pretenția cu privire la

restabilire la locul de muncă, în funcția anterior deținută.

Ținând cont că au fost respinse integral pretențiile lui Artur Dulțev în partea

anulării ordinelor și a restabilirii în funcție, pe cale de consecință au fost respinse și

pretențiile subsecvente cu privire la încasarea salariului pentru absența de la muncă,

precum și compensarea prejudiciului moral.

La 14 martie 2022, Artur Dulțev a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului recurentul a indicat că atât instanța de fond cât și instanța

9

de apel nu au stabilit corect care este locul de muncă al acestuia.

A menționat recurentul că, în contractul individual de muncă încheiat cu ÎS

„Calea Ferată din Moldova” locul său de muncă a fost indicat Administrația ÎS „Calea

Ferată din Moldova”, fără a fi indicată concret adresa locului de muncă, clădirea și

oficiul.

Recurentul a afirmat că, conform pct. 2.6.6. din fișa de post „deținătorul postului

se va deplasa în caz de necesitate pe întreg teritoriul Republicii Moldova și peste

hotarele ei”. La fel, din atribuțiile de serviciu și specificul funcției deținute Artur

Dulțev nu se afla permanent în incinta sediului ÎS „Calea Ferată din Moldova” dar la

filialele întreprinderii sau în alte locuri pentru efectuarea investigațiilor de serviciu și

cercetarea circumstanțelor cauzelor primite spre examinare și anchetelor efectuate.

A mai specificat recurentul că, intimatul i-a imputat că nu s-a prezentat la adresa

din str. Vlaicu Pîrcălab, deși conform pct. 1.3 din fișa de post rezultă clar că locul de

muncă al ultimului se afla la adresa mun. Chișinău str. Aleea Gării 6.

Prin urmare, consideră recurentul că atât instanța de fond cât și instanța de apel

eronat au constatat că a lipsit de la locul său de muncă, indicând greșit că locul de

muncă al acestuia se afla la adresa mun. Chișinău, str. Vlaicu Pîrcălab 48, or aceasta

este adresa juridică a ÎS „Calea Ferată din Moldova”, iar recurentul nu are un loc de

muncă la această adresă.

Recurentul a susținut că, instanța de apel în decizia sa greșit a stabilit că adresa

juridică a administrației este indicată în extrasul din Registrul de Stat al Persoanelor

Juridice și este mun. Chișinău, str. Vlaicu Pîrcălab 48, or aceasta este adresa juridică

a întreprinderii și nu a administrației.

Consideră că instanțele de judecată inferioare au respins nefondat argumentul

reprezentantului său privitor la faptul că eliberarea din funcție s-a făcut pentru absența

de la sediul central al ÎS „Calea Ferată din Moldova”, mun. Chișinău, str. Vlaicu

Pîrcălab 48, adresa care nu reprezintă locul de muncă al recurentului, întrucât locul

de muncă al acestuia potrivit fișei de post este mun. Chișinău str. Aleea Gării 6, dar

au admis argumentul reprezentantului ÎS „Calea Ferată din Moldova”, precum că pe

adresa mun. Chișinău str. Aleea Gării 6 nu se mai desfășoară de ceva timp activitatea

serviciului în care activa recurentul, însă intimatul nu a prezentat nici o probă în acest

sens.

Totodată, recurentul a atras atenția la faptul că instanțele de judecată inferioare

nu au luat în considerație declarațiile sale precum că și până în prezent angajații

Serviciului Securitate Internă a ÎS „Calea Ferată din Moldova” își desfășoară

activitatea pe str. mun. Chișinău str. Aleea Gării 6, la una dintre filiale.

În continuare recurentul a comunicat că instanțele de judecată inferioare eronat

au interpretat prevederile art. 2921 din Codul muncii cu privire la munca la distanță și

le-au aplicat izolat în speță, fără să țină cont de starea de urgență declarată pe teritoriul

Republicii Moldova și fără a lua în considerație Hotărârea Comisiei Naționale

Extraordinare de Sănătate Publică, care prevedea că persoanele juridice urmau să

asigure condiții pentru munca la distanță a salariaților săi, or în aceste condiții

persoanele juridice nu încheiau acorduri suplimentare cu angajații lor privind munca

la distanță, având în vedere situația de fapt și anume răspândirea pandemiei Covid-

19, iar hotărârile Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate Publică serveau drept

10

temei pentru instituirea muncii la distanță, nefiind necesară încheierea acordurilor

suplimentare.

Recurentul a reiterat că, la 03 noiembrie 2020, Șeful Serviciului Securitate

Internă, Aurel Berdilo i-a dat indicații să i-a explicații de la C. Olteanu, care cu o zi

înainte a venit din SUA, țara în care în acea perioadă se afla pe primul loc în lume

după numărul persoanelor infectate și decedate din cauza Covid-19.

În acest context recurentul a invocat că instanțele de judecată inferioare eronat

au constatat că aceste circumstanțe nu pot servi drept temei pentru izolarea/instituirea

muncii la distanță a persoanelor ce au contactat cu o persoană care nu a respectat

carantina de 14 zile, care recent a revenit din SUA.

Recurentul a concretizat că nici el și nici administrația ÎS „Calea Ferată din

Moldova” nu puteau fi siguri că C. Olteanu era sănătos și consideră că era logic și

necesar de a respecta măsurile de precauție și control, ceea ce a și făcut Artur Dulțev,

prin informarea angajatorului său și prin solicitarea muncii la distanță.

Artur Dulțev a mai indicat că orice acțiune întreprinsă de către angajator,

îndreptată spre efectuarea unei anchete de serviciu și concedierea salariatului trebuie

să aibă o ordine și un temei juridic. Astfel, pentru inițierea unei anchete de serviciu

este necesară existența unui temei juridic, norma juridică concretă și un act juridic,

ordin, dispoziție. Or, fără existența unui act în acest sens este imposibil de a stabili

durata anchetei de serviciu, deși conform art. 208 alin. (2) din Codul muncii durata

anchetei de serviciu nu poate depăși 1 lună.

Totuși, în contradicție cu cele menționate instanțele de judecată inferioare au

indicat eronat că angajatorul poate iniția ancheta de serviciu fără vreun careva act

juridic inițiator.

Recurentul a precizat că, prin efectuarea unei anchete de serviciu fără vreun act

juridic declanșator, care să conțină temeiurile juridice și faptice, precum și motivarea

inițierii anchetei de serviciu se încalcă dreptul la apărare a persoanei vizate, indicând

că în acest caz nu există actul inițial care poate fi contestat de către salariat și nu poate

fi calculat termenul de 1 lună care nu trebuie să fie depășit de către angajator.

Consideră că atât instanța de fond cât și instanța de apel și-au bazat soluțiile pe

înscrisurile prezentate de ÎS „Calea Ferată din Moldova”, ce nu au o forță probantă,

în special răspunsul din 10 noiembrie 2020 al Directorului general interimar Adrian

Onceanu, care fără a verifica situația de fapt, starea de sănătate a lui C. Olteanu și

Artur Dulțev și în lipsa confirmării că aceștia nu sunt infectați cu Covid-19, l-a

informat pe ultimul că nu există temei de a dispune lucrul de la distanță.

La fel, consideră că nu trebuiau să fie admise ca probe și actele de constatare a

faptului absenței de la lucru a unui angajat din 05 noiembrie 2020, 06 noiembrie 2020,

09 noiembrie 2020 și 10 noiembrie 2020, acestea fiind întocmite de Șeful Serviciului

Securitate Internă Aurel Berdilo și subalternii săi, persoane care nu sunt obiective, iar

printre constatatori urma să se regăsească și un reprezentant al salariaților, întrucât

recurentul era membru de sindicat.

Recurentul a mai comunicat că, conform prevederilor art. 208 alin. (2) din Codul

muncii angajatorul, în cerința adresată salariatului cu privire la prezentarea explicației

scrise, trebuia să menționeze expres cu privire la care faptă comisă se solicită

explicațiile, însă la caz solicitarea angajatorului nr. NZB-01/221 nu conține informația

11

cu privire la fapta comisă, ci doar o serie de întrebări.

A mai susținut că, în cadrul dezbaterilor judiciare a declarat că până la

concedierea sa continua să-și îndeplinească obligațiile de serviciu, în special la 05 și

10 noiembrie a fost la Depoul de locomotive Chișinău, a investigat cazuri de furturi,

iar la 09 noiembrie a fost la stația Revaca și a investigat locul unde se varsă motorină,

circumstanțe care nu au fost respinse de către ÎS „Calea Ferată din Moldova”, ceea ce

confirmă veridicitatea lor.

Prin notificarea din 13 iunie 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

ÎS „Calea Ferată din Moldova” copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței (f. d. 13 Vol II).

Referințe nu au fost depuse.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în

adresa participanților la proces, prin poșta electronică, copia deciziei contestate la 08

februarie 2022 (f.d. 245 Vol I), fiind recepționată de către recurent în aceeași zi, fapt

indicat în cererea de recurs.

Totodată, se reține că prin dispoziția nr. 5 din 02 martie 2022 a Comisiei pentru

Situații Excepționale a Republicii Moldova, pe perioada stării de urgență declarată

prin Hotărârea Parlamentului nr. 41 din 24 februarie 2022, au fost stabilite măsuri

specifice în domeniul justiției, fiind suspendată de drept examinarea de către

instanțele de judecată a cauzelor civile, cu excepțiile prevăzute la pct. 5.1.1 din

dispoziție. Termenele de exercitare a căilor de atac în cauzele civile care se suspendă

de drept, aflate în curs la data intrării în vigoare a prezentei dispoziții, se întrerup,

urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență.

Ulterior, prin dispoziția nr. 13 din 31 martie 2022 a Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova, au fost excluse măsurile specifice în domeniul

justiției, începând cu data de 04 aprilie 2022, judecarea cauzelor civile fiind reluată

din oficiu.

Astfel, recursul declarat la 14 martie 2022 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

12

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Artur Dulțev nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură

civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter nedevolutiv

și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către Artur Dulțev, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

13

considera recursul declarat de către Artur Dulțev ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Artur Dulțev se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

14