2ra-634/22 — cu privire la evacuarea din spațiu locativ

2ra-634/22 — cu privire la evacuarea din spațiu locativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-634/22

2-20036182-01-2ra-06052022

Instanța de fond: Judecătoria Orhei, sediul central – V. Cupcea

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – V. Sîrbu, V. Buhnaci, D. Dulghieru

DECIZIE

20 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

Mariana Pitic

Maria Ghervas

examinând recursul declarat de către Iurie Cosoi, Mariana Cebotari, în nume

propriu și în numele copiilor minori xxxxx și xxxxx,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Tamara Cosoi

împotriva Marianei Cebotari, Iurie Cosoi, xxxxx, xxxxx și lui Vadim Cosoi,

intervenienți accesorii Direcția Generală Asistență Socială și Protecție a Familiei

Orhei și Autoritatea Tutelară a Primăriei com. Puțintei, r-nul Orhei cu privire la

evacuare din spațiul locativ,

împotriva deciziei din data de 29 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

prin care s-a admis apelul declarat de către Tamara Cosoi, s-a casat hotărârea din

data de 25 noiembrie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul central, cu emiterea unei noi

hotărâri prin care s-a admis cererea de chemare în judecată,

constată:

La 13 martie 2020 Tamara Cosoi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Marianei Cebotari, lui Iurie Cosoi și copiilor minori xxxxx și xxxxx, prin

care a solicitat evacuarea din bunul imobil situat în s. xxxxx, r-nul Orhei, fără

acordarea unui alt spațiu locativ.

În motivarea cererii de chemare în judecată Tamara Cosoi a indicat că la 21

septembrie 2018 a încheiat cu fiul său Vadim Cosoi contractul de vânzare-cumpărare

a bunului imobil situat în s. xxxxx, r-nul Orhei, ce constă din teren pentru construcții

cu suprafața de 0,1654 ha, cu numărul cadastral xxxxx și casa de locuit individuală cu

suprafața de 52,3 m.p, cu numărul cadastral xxxxx. Tot atunci a înregistrat la IP

„Agenția Servicii Publice” contractul de vânzare-cumpărare.

Reclamanta a menționat că în casa, ce-i aparține cu drept de proprietate,

continuă să locuiască fosta concubină a fiului său, Mariana Cebotari, cu copiii Iurie

Cosoi, xxxxx și xxxxx, iar la solicitarea de a elibera bunul imobil, ultimii au refuzat.

1

Tamara Cosoi a mai adăugat că la momentul înstrăinării bunului imobil fiul

Vadim Cosoi a declarat că imobilul este liber de orice sarcini, nu este sub sechestru

sau în litigiu, fapt confirmat prin extrasul din Registrul bunurilor imobile

nr.6401/18/28162 din 20 septembrie 2018.

Prin încheierea din 03 iunie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul central s-a atras în

proces Vadim Cosoi, Direcția Generală Asistență Socială și Protecție a Familiei

Orhei și Autoritatea Tutelară a Primăriei com. Puțintei, r-nul Orhei. (f.d.36, verso,

vol. I)

Judecătoria Orhei, sediul central prin hotărârea din data de 25 noiembrie 2020 a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către Tamara

Cosoi. (f.d. 116,120-123, vol.I)

Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen, de către Tamara

Cosoi, reprezentată de avocatul Felix Cernei.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 29 septembrie 2021 a admis

apelul declarat de către Tamara Cosoi, a casat hotărârea din data de 25 noiembrie

2020 a Judecătoriei Orhei, sediul central, cu emiterea unei noi hotărâri prin care a

admis cererea de chemare în judecată, a dispus evacuarea lui Vadim Cosoi, Marianei

Cebotari, lui Iurie Cosoi, xxxxx și lui xxxxx din bunul imobil cu numărul cadastral

xxxxx, situat în s. xxxxx, r-nul Orhei, fără acordarea altui spațiu locativ. (f.d.

208,209-217, vol. I)

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Iurie Cosoi, Mariana

Cebotari, în nume propriu și în numele copiilor minori xxxxx și xxxxxx, prin care au

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea

hotărârii instanței de fond. (f.d.2-20, vol. II)

În motivarea recursului recurenții au indicat că instanța de apel nu a aplicat legea

care urma să fie aplicată și anume normele de drept material ce reglementează dreptul

la abitație. Argumentul instanței de apel precum că nu ar exista nici un act juridic și

nici o situație legală, ce ar genera dreptul de abitație, este neîntemeiat, deoarece

instalarea recurenților cu traiul, inclusiv cu perfectarea vizei de domiciliu, din partea

fostului proprietar Vadim Cosoi reprezintă o manifestare de voință, adică un act

juridic, îndreptat spre nașterea dreptului de abitație.

Instanța de apel a admis acțiunea înaintată de către Tamara Cosoi privind

evacuarea copiilor minori, fără acordarea unui spațiu locativ, ceea ce este în

detrimentul interesului superior al copiilor, respectiv contravine prevederilor art. 3

alin. (1) al Convenției Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului, fiind

totodată și o încălcare a dreptului fundamental la locuință, garantat de art. 1, alin. (1)

din Legea cu privire la locuințe nr. 75 din 30 aprilie 2015.

Recurenții au mai subliniat că în temeiul art. 70, alin. (1) din Codul civil, atât

timp, cât copiii sunt minori, ei își păstrează dreptul de a locui în casa, în care au fost

instalați și nu pot fi evacuați fără a li se pune la dispoziție un alt spațiu locativ. Mai

mult, înstrăinarea locuinței, în care locuiesc minori, cu dispunerea evacuării lor

ulterioare, de fapt, reprezintă înstrăinarea unui drept real al lor - dreptul de uz și

abitație. La caz, contractul de vânzare-cumpărare a locuinței nu a fost autorizat de

către autoritatea tutelară. Mai mult ca atât, nimeni nici nu a solicitat autorizarea, deci

acest contract contravine normelor imperative și este lovit de nulitate absolută. Prin

urmare, Tamara Cosoi nu este în drept să solicite evacuarea recurenților din spațiul

locativ.

În conformitate cu art. 434, alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

2

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 29

septembrie 2021, expediată participanților la proces la 03 decembrie 2021. (f.d. 219,

vol.I) Confirmare privind recepționarea copiei deciziei instanței de apel la materialele

dosarului lipsește.

În aceste circumstanțe recursul declarat de către Iurie Cosoi, Mariana Cebotari,

în nume propriu și în numele copiilor minori xxxxx și xxxxx, la 06 aprilie 2022, se

consideră a fi depus în termen.

La 06 mai 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților copia

recursului declarat de către Iurie Cosoi, Mariana Cebotari, în nume propriu și în

numele copiilor minori xxxxx și xxxxx. (f.d. 33, vol. II)

Tamara Cosoi, Primăria s. Puțintei, Vadim Cosoi și Direcția Generală Asistență

Socială și Protecție a Familiei au recepționat copia recursului expediat, fapt confirmat

prin avizele de recepție anexate la materialele dosarului. (f.d. 35-38, vol. II)

La 23 mai 2022 Direcția Generală Asistență Socială și Protecție a Familiei a

depus referință asupra recursului înaintat de către Iurie Cosoi, Mariana Cebotari, în

nume propriu și în numele copiilor minori xxxxx și lui xxxxx, prin care a solicitat

casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii instanței de fond. (f.d. 39,

vol.II)

Tamara Cosoi, Primăria s. Puțintei și Vadim Cosoi până la data examinării

recursului nu au prezentat opinia asupra argumentelor invocate în recursul depus de

către Iurie Cosoi, Mariana Cebotari, în nume propriu și în numele copiilor minori

xxxxx și xxxxx. (f.d. 95-96, vol. II)

În conformitate cu art. 439, alin. (2) din Codul de procedură civilă după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului.

Prin încheierea din 08 iunie 2022 a Curții Supreme de Justiție s-a considerat

admisibil recursul depus de către Iurie Cosoi, Mariana Cebotari, în nume propriu și în

numele copiilor minori xxxxx și xxxxx, împotriva deciziei din 29 septembrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău și s-a numit spre examinare, în complet de cinci judecători.

În conformitate cu articolul 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Prin prisma art. 442, alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a

administra noi dovezi.

În corespundere cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea

de recurs.

În speță, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele

expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite

instanței verificarea legalității hotărârii atacate, iar recurenții și intimații, care au

recepționat copia recursului, au avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să

răspundă la concluziile părții adverse.

3

Verificând argumentele invocate în recurs, prin prisma materialelor din dosar,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție a ajuns la concluzia că recursul urmează a fi admis și casată decizia din 29

septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445, alin. (1), lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Recapitulând esența litigiului, în scopul verificării aplicării corecte a dreptului

material și procedural, instanța de recurs reține starea de fapt constatată de

instanțele de judecată și confirmată de părți.

Astfel, probatoriul acumulat în materialele dosarului demonstrează că Vadim

Cosoi și Mariana Cebotari s-au aflat în relații de concubinaj mai mulți ani și sunt

părinți ai trei copii. Cu toții locuiesc în s. xxxxx, r-nul Orhei, în casa care conform

actelor de proprietate aparținea lui Vadim Cosoi. Relațiile dintre concubini și

părinții celor trei copii au fost grav afectate de actele de violență în familie. Se mai

stabilește că prin contractul de vânzare-cumpărare din 21 septembrie 2018 pârâtul

Vadim Cosoi a vândut mamei sale Tamara Cosoi terenul pentru construcții cu

suprafața de 0,1654 ha, cu numărul cadastral xxxxx și casa de locuit individuală cu

suprafața de 52,3 m.p., cu numărul cadastral xxxxx situate în s. xxxxx, r-nul Orhei.

Potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile Tamara Cosoi a înregistrat

dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile menționate la data de 21 februarie

La 13 martie 2020 Tamara Cosoi a depus prezenta acțiune prin care a solicitat

evacuarea, fără acordarea unui spațiu locativ, a lui Vadim Cosoi, Marianei Cebotari,

Iurie Cosoi și a copiilor minori xxxxx și xxxxx, care de alt fel îi sunt nepoți.

Instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, pe când instanța de apel a

admis acțiunea și a dispus evacuarea lui Vadim Cosoi, Marianei Cebotari, lui Iurie

Cosoi, xxxxx și xxxxx din bunul imobil cu numărul cadastral xxxxx, situat în s.

xxxxx, r-nul Orhei, fără acordarea altui spațiu locativ.

Prin recursul înaintat recurenții au criticat soluția instanței de apel, menționând

că instanța de apel nu a aplicat legea care urma să fie aplicată, la emiterea deciziei

nu a ținut cont de interesul superior al copiilor minori, ori prin evacuarea acestora,

fără acordarea unui alt spațiu locativ au fost încălcate drepturile fundamentale ale

copiilor minori.

Efectuând controlul judiciar al deciziei din 29 septembrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție constată că instanța de apel nu a elucidat toate

circumstanțele importante pentru soluționarea justă a cauzei, iar drept consecință nu

a motivat respingerea tuturor argumentelor invocate de către recurenți, în special nu

a dat răspuns cert dacă sunt sau nu încălcate drepturile fundamentale ale copiilor

minori xxxxx și xxxxx garantate de Convenția Națiunilor Unite cu privire la

Drepturile Copilului și Legea privind drepturile copilului nr. 338-XIII din 15

decembrie 1994, pronunțând în consecință o soluție prematură.

Articolul 3 al Convenției Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului

stipulează că în toate acțiunile care privesc copiii, întreprinse de instituțiile de

4

asistență socială publice sau private, de instanțele judecătorești, autoritățile

administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala.

Conform art.19, alin. (1) din Legea privind drepturile copilului nr. 338-XIII din

15 decembrie 1994 copiii, membri ai familiei locatarului, au aceleași drepturi ca și

ceilalți membri ai familiei la folosirea spațiului locativ, iar copiii, membri ai

familiei proprietarului locuinței, au aceleași drepturi la folosirea și moștenirea

acesteia.

Totodată, potrivit art. 40, alin. (1) din Codul civil domiciliul minorului în

vârstă de până la 14 ani este la părinții săi sau la acel părinte la care locuiește

permanent.

Astfel, pentru justa soluționare a litigiului și pentru a exclude apariția unor

dubii referitor la soluția adoptată instanța de apel, reieșind din efectul devolutiv al

apelului, îi revenea obligația de a se expune într-o manieră motivată asupra tuturor

argumentelor invocate de către participanții la proces, mai ales că în litigiu sunt

atinse drepturile copiilor minori. Totodată urma să verifice dacă eventual contractul

de vânzare-cumpărare încheiat la data de 21 septembrie 2018 între Tamara Cosoi și

Vadim Cosoi privind înstrăinarea casei de locuit, care era și unicul domiciliu al

copiilor minori, nu a fost contestat de persoanele interesate.

Instanța de apel nu a răspuns nici la faptul dacă Tamara Cosoi la data semnării

contractului de vânzare-cumpărare cunoștea că în casa procurată pe lingă fiul său

Vadim Cosoi mai locuiesc și copiii acestuia cu mama sa, care a fost motivul pentru

care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în condițiile în care bunul nu era

liber.

În aceste împrejurări, Colegiul lărgit consideră că trebuie să opereze cu

prevederile art. 390, alin. (1), lit. e) și f) din Codul de procedură civilă. În

conformitate cu aceste dispoziții legale procedurale, decizia instanței de apel trebuie

să conțină: motivele concluziilor instanței de apel și referirea la legea guvernantă,

precum și concluziile instanței de apel în urma examinării apelului.

Conform art. 25, alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța trebuie să

cerceteze direct și nemijlocit probele, să asculte explicațiile părților și

intervenienților, depozițiile martorilor, concluziile expertului, consultațiile și

explicațiile specialistului, să ia cunoștință de înscrisuri, să cerceteze probele

materiale, să audieze înregistrările audio și să vizioneze înregistrările video, să

emită hotărârea numai în temeiul circumstanțelor constatate și al probelor cercetate

și verificate în ședință de judecată.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție, studiind actele pricinii și verificând legalitatea deciziei

instanței de apel, ajunge la concluzia că instanța de apel prematur a admis cererea

de chemare în judecată în condițiile în care nu s-a expus asupra tuturor

argumentelor invocate de către intimați și motivul respingerii acestora, ori instanței

de apel, la judecarea cauzei în ordine de apel, îi revenea obligația examinării depline

a cumulul probelor anexate la dosar și oferirii un răspuns specific și explicit

mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul procesului.

În aceeași ordine de idei, potrivit jurisprudenței stabilite, Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a învederat că unul din principiile legate de administrarea

corectă a justiției se referă la hotărârile instanțelor de judecată, care ar trebui să

explice în mod adecvat raționamentele pe care se bazează. Măsura în care se aplică

această obligație de motivare poate varia în funcție de natura deciziei și trebuie

5

determinată în funcție de circumstanțele cauzei (a se vedea Moreira Ferreira,

ibidem, parag. 84; Orlen Lietuva LTD. vs Lituania, 29 ianuarie 2019, parag. 82).

Instanța de recurs reamintește că obligația de motivare a hotărârilor

judecătorești își are izvorul în dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri să

prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale (CEDO, hotărârea Werner c.

Austria din 24.11.1997), combinat cu dreptul părților ca aceste observații și

argumente să fie examinate în mod efectiv (CEDO, hotărârea Van de Hurk c.

Olanda din 19.04.1994), iar obligația de motivare a hotărârilor este singurul mijloc

prin care se poate verifica respectarea drepturilor menționate anterior, piloni de bază

ai dreptului la un proces echitabil.

În același timp, instanța de recurs menționează că motivarea care stă la baza

deciziei trebuie să trateze separat fiecare dintre problemele ridicate de fiecare parte,

cu excepția situației în care mijlocul respectiv de apărare era de natură să

influențeze definitiv soluționarea cauzei.

Fiecare parte a procesului trebuie să aibă nu numai facultatea de a-și face

cunoscute elementele, pe care se bazează pretențiile sau obiecțiile sale, dar și aceea

de a lua cunoștință și de a discuta orice probă sau concluzie prezentată instanței de

judecată (CEDO, hot. Lobo Machado vs. Portugalia din 20.02.1996; hot. Vermeulen

vs. Belgis din 20.02.1996). Nu prezintă nici o relevanță dacă elementul susceptibil

să conducă la o anumită decizie este adus în discuție de către părți sau sesizat din

oficiu de către instanță, chiar și în această din urma situație, judecătorul fiind

obligat să impună discutarea lui.

În acest sens, Colegiul indică că instanța de apel, dispunând admiterea cererii

de chemare în judecată depusă de către Tamara Cosoi și evacuarea recurenților,

inclusiv a copiilor minori, fără acordarea unui spațiu locativ, urma să le ofere

răspuns la toate argumentele invocate în susținerea netemeinicii acțiunii, inclusiv și

încălecarea drepturilor fundamentale ale copiilor minori, ceea ce nu s-a efectuat în

prezenta cauză, ori concluziile instanței de apel sunt expuse într-o formă incertă,

neavând putere de convingere, fapt ce a generat înaintarea prezentului recurs.

Instanța de recurs reține că în sensul art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanțele de judecată

trebuie să indice cu suficientă claritate motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar

având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale, să precizeze noțiunile, ce

implică o apreciere a faptelor supuse judecării. De asemenea, noțiunea de proces

echitabil impune ca instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci

să examineze efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu se

mulțumească de a proba pur și simplu concluziile uneia dintre părți. Se accentuează

că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prezumă dreptul la o

hotărâre și decizie motivată. Motivarea este o parte a hotărârii în care instanța

judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile formulate în privința cauzei

diferite spre soluționare.

Coroborând circumstanțele ce preced, instanța de recurs conchide temeinicia

recursului declarat de către Iurie Cosoi, Mariana Cebotari, în nume propriu și în

numele copiilor minori xxxxx și xxxxx împotriva deciziei din 29 septembrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău, deoarece instanța de apel nu și-a executat în deplină măsură

obligația legală de a da răspuns la toate argumentele invocate de către participanții la

proces, circumstanțele constatate fiind apreciate drept o eroare judiciară.

6

Dat fiind faptul că instanța de apel a emis o decizie prematură, iar lichidarea

acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia necesității admiterii recursului declarat de către Iurie Cosoi,

Mariana Cebotari, în nume propriu și în numele copiilor minori xxxxx și xxxxx și

casării deciziei din 29 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea

cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

În conformitate cu art. 445, alin. (1), lit. c) și art. 445, alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către Iurie Cosoi, Mariana Cebotari, în nume

propriu și în numele copiilor minori xxxxx și xxxxx.

Se casează integral decizia din 29 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Tamara Cosoi împotriva Marianei Cebotari, Iurie Cosoi, xxxxx, xxxxx și lui Vadim

Cosoi, intervenienți accesorii Direcția Generală Asistență Socială și Protecție a

Familiei Orhei și Autoritatea Tutelară a Primăriei com. Puțintei, r-nul Orhei cu

privire la evacuare din spațiul locativ și se trimite cauza spre rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

Mariana Pitic

Maria Ghervas

7