2ra-658/22 — constatarea incalcarii dreptului la executare in termen a documentului executoriu incalcarea art 6 CEDO si a Protocolului 1 al Conventiei, repararea prejudiciului material si moral si compensarea cheltuielilor de judecata

2ra-658/22 — constatarea incalcarii dreptului la executare in termen a documentului executoriu incalcarea art 6 CEDO si a Protocolului 1 al Conventiei, repararea prejudiciului material si moral si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-658/22

2-21053537-01-2ra-13052022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. S. Dimitriu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, D. Băbălău, I. Dutca)

ÎNCHEIERE

20 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, reprezentat de Vadim Bejan,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Olga Dragomir

(Țurcan) împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient

accesoriu executorul judecătoresc Anatolie Ciorba cu privire la constatarea încălcării

dreptului la executare în termen rezonabil a documentului executoriu, încălcarea art. 6

CEDO și a Protocolului 1 al Convenției, repararea prejudiciului material și moral și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 24 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de către Olga Dragomir (Țurcan), reprezentată de avocatul

Lilian Osoian și a fost casată parțial hotărârea din 24 septembrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 12 aprilie 2021, Olga Dragomir (Țurcan) a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

executorul judecătoresc Anatolie Ciorba cu privire la constatarea încălcării dreptului

la executare în termen rezonabil a documentului executoriu, încălcarea art. 6 CEDO și

a Protocolului 1 Adițional al Convenției, repararea prejudiciului material și moral și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, prin hotărârea nr. 2-605/12 din 13

iunie 2012 a Judecătoriei Ialoveni, s-a dispus încasarea din contul lui Vasile Vieru în

beneficiul său a pensiei alimentare pentru întreținerea copilului minor XXXXX, a.n.

XXXXX, în mărime de 1/4 lei lunar, începând cu 06 martie 2012 și a cheltuielilor de

judecată în mărime de 950 lei.

A precizat că, la 15 decembrie 2020 a fost stabilită o restanță la pensia

1

alimentară în mărime de 138 895 lei, hotărârea judecătorească nefiind executată din

cauza lucrului ineficient al sistemului de executare silită.

Reclamanta a afirmat că, în adresa Ministerului Justiției al RM și în adresa

executorului judecătoresc Anatolie Ciorba au fost adresate mai multe petiții, însă

organele de executare a hotărârii judecătorești nu au reacționat adecvat la acestea. Iar

conform informațiilor de la executorul judecătoresc Anatolie Ciorba, tergiversarea

executării hotărârii judecătorești nu îi este imputabilă.

Consideră că o autoritate de stat nu poate să invoce lipsa fondurilor, ori altfel de

motive ca scuză pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești. La fel și pronunțarea

unei hotărâri care se cunoaște cu certitudine că nu va fi executată.

A subliniat că, o întârziere în executarea unei hotărâri ar putea fi justificată de

circumstanțe speciale, dar întârzierea nu poate fi astfel încât să prejudicieze esența

dreptului protejat conform articolului 6 § 1 al Convenției (a se vedea Immobiliare

Saffi v. Italy [GC], nr. 22774/93, § 74, ECHR 1999-V).

A mai invocat că, prin omisiunea timp de mai mulți ani de a lua măsurile

necesare pentru executarea hotărârilor judecătorești irevocabile în această cauză,

autoritățile moldovenești ar putea priva reclamanta de drepturile sale conform art. 6 §

1 al Convenției.

A solicitat reclamanta constatarea încălcării dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material în mărime de 138

895 lei, repararea prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 24 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost respinsă.

Instanța de fond a stabilit că, prin prisma jurisprudenței Curții Europeane pentru

Drepturile Omului aprecierea termenului rezonabil de executare urmează a fi făcut

după anumite criterii, precum: complexitatea cauzei, comportamentul părților, care

include aprecierea comportamentului reclamantului și a autorităților, și miza

(interesul) pentru reclamant.

Conform Raportului executorului judecătoresc Anatolie Ciorbă s-a constatat că

autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătorești și anume executorul

judecătoresc Anatolie Ciorbă a întreprins toate măsurile necesare în vederea executării

documentului executoriu vizând repararea prejudiciului, în baza principiului

disponibilității prevăzut în art. 4 din Codul de Executare, conform căruia creditorul

dispune de dreptul de a cere executarea silită a documentelor executorii, precum și de

a renunța la executarea începută sau de a amâna pornirea ei, în limitele prescripției

dreptului stabilit.

Instanța de fond a relevat că complexitatea cauzei se manifestă prin

imposibilitatea executării hotărârii instanței de judecată privind încasarea datoriei de

la Vasile Vieru, reieșind din faptul că conform raportului motivat în privința

debitorului nu sunt înregistrate careva bunuri mobile, imobile, de asemenea s-a

constatat că debitorul nu deține careva conturi bancare care ar putea fi urmărite în

scopul executării documentului executoriu sus menționat.

Referitor la aprecierea comportamentului reclamantei, instanța de fond a

menționat că potrivit afirmațiilor reprezentantului Ministerului Justiției desprinse din

2

conținutul referinței coroborate cu raportul executorului judecătoresc și restul

materialelor, precum și însăși argumentele din cerere, aceasta nu a întreprins acțiunile

necesare în vederea executării hotărârii, astfel creditorul pasiv așteptând practic

executarea documentului executoriu. Mai mult, de către reprezentantul reclamantei

fiind confirmată în ședința de judecată adresarea reclamante la executorul

judecătoresc, din momentul intentării procedurii de executare, anul 2012, doar de 4-5

ori, invocând ieșirea sa din pasivitate doar în perioada imediat anterioară depunerii

cererii de chemare în judecată, adică la sfârșitul anului 2020.

S-a notat că reclamanta deținea diverse pârghii procedurale de a insista/solicita

executarea documentului executoriu, materializate prin contestații la actele de

executare sau la inacțiunile executorului, cereri de atragere la răspundere

contravențională sau eventual penală, aplicarea față de debitor a altor măsuri:

aducerea forțată, interdicția de a părăsi țara etc. Relevante în acest sens fiind și

constatările jurisprudenței CEDO, potrivit cărora comportamentul reclamanților

constituie un fapt obiectiv, neimputabil statului pârât, care trebuie luat în considerare

pentru a răspunde la întrebarea dacă procedura a depășit sau nu termenul rezonabil

cerut de art. 6 § 1 [Poiss împotriva Austriei, pct. 57; Wiesinger împotriva Austriei,

pct. 57; Humen împotriva Poloniei (MC), pct. 66].

În acest sens, instanța de fond a admis alegațiile reprezentantului pârâtului,

precum că în scopul de a sancționa pasivitatea autorităților, de a executa hotărârea

urma a fi sesizată instanța cu o contestație în recurs, conform Codului de executare,

pentru a se plânge de acțiunile sau inacțiunile executorului judecătoresc, iar de către

reprezentantul reclamantei nefiind invocat și nici probat rolul activ al creditorului în

cadrul procedurii de executare sau înaintarea unor cereri/contestații asupra

acțiunilor/inacțiunilor executorului judecătoresc Anatolie Ciorba, conform

prevederilor art. 161 alin. (1) din Codul de executare.

Cu referire la pretenția privind încasarea prejudiciului moral, instanța de fond

analizînd comportamentul executorului judecătoresc prin prisma raportului motivat

prezentat, a reținut că nu poate fi vorba despre neîntreprinderea tuturor măsurilor

necesare în vederea executării documentului executoriu nominalizat supra, în

condițiile în care executorul judecătoresc a reacționat imediat în vederea executării

documentului executoriu și în acest sens nu îi poate fi imputată tergiversarea

executării.

Subsecvent s-a reținut că, art. 6 din Convenție garantează oricărei persoane

dreptul de acces la justiție, care are drept consecință dreptul la executarea hotărârilor

judecătorești definitive. Totuși, acest drept nu poate să oblige un stat să asigure

executarea fiecărei hotărâri cu caracter civil, oricare ar fi ea și oricare ar fi

circumstanțele, în schimb, statul are obligația de a se dota cu un arsenal juridic

adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive ce îi revin.

Instanța de fond a mai relevat că Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 nu acordă

dreptul în mod automat la acordarea prejudiciilor, în lipsa dovezilor că persoana a

suferit un prejudiciu în urma încălcării dreptului garantat de lege. Mai mult ca atît,

acordarea prejudiciului conform legii nominalizate nu constituie o regulă generală,

dar o excepție de la această regulă care necesită a fi confirmată prin anumite criterii

bine definite.

3

La 08 octombrie 2021 Olga Țurcan, reprezentată de avocatul Lilian Osoian a

depus apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă

integral.

Prin decizia din 24 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Olga Dragomir (Țurcan), reprezentată de avocatul Lilian Osoian, a fost

casată parțial hotărârea din 24 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

și a fost emisă o nouă hotărâre prin care a fost constatată încălcarea dreptului la

executare în termen rezonabil a documentului executoriu și a fost încasată din contul

bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul Olgăi Dragomir

(Țurcan) suma de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest hotărârea a fost

menținută.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că procedura de executare a

hotărârii din 13 iunie 2012 a Judecătoriei Ialoveni, prin care s-a dispus încasarea de la

Vasile Vieru în beneficiul Olgăi Țurcan, a pensiei pentru întreținerea copilului minor

Ion Vieru, născut la 06.01.2008, în mărime de ¼ din veniturile lunare, începând cu 06

martie 2012 și până la atingerea majoratului de către copil, a fost intentată la 08

august 2012 de către executorul judecătoresc Svetlana Mocan, fiind ulterior preluată

spre executare de către executorul judecătoresc Anatolie Ciorba.

Potrivit art. 2 din Codul de Executare, executorul judecătoresc asigură

executarea silită a documentelor executorii în strictă conformitate cu prezentul cod și

cu alte acte normative.

Conform art. 60 alin. (1) din Codul de executare, procedura de executare se

intentează la cererea creditorului urmăritor sau, în cazurile prevăzute de prezentul

cod, la demersul instanței de judecată, cu prezentarea documentului executoriu spre

executare.

În continuare, conform art.70 alin. (2) din Codul de executare, executorul

judecătoresc urmează să întreprindă imediat toate acțiunile necesare în vederea

executării hotărârii judecătorești.

Articolul 6 paragraf 1 din Convenția Europeană, garantează dreptul persoanei la

un proces echitabil, și stipulează că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță

independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării

drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații

în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod

public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga

durată a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice

ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele

minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura

considerată absolut necesară de către instanță atunci cînd, în împrejurări speciale,

publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției.

Un remediu intern eficient de apărare a dreptului la executare în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești a fost instituit prin Legea nr.87 din 21.04.2011

privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

4

rezonabil a hotărârii judecătorești.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că actele cauzei denotă cu certitudine

încălcarea dreptului la executarea hotărârii în termen rezonabil.

Cu privire la capătul de cerere ce ține de încasarea prejudiciului moral, instanța

de apel, constatând încălcarea dreptului Olgăi Dragomir (Țurcan) la executarea

hotărârii în termen rezonabil a considerat suma de 50 000 lei ca fiind echitabilă pentru

suferințele fizice și psihice suportate de către Olga Dragomir (Țurcan) în coraport cu

dreptul încălcat, în legătură cu omisiunea autorităților statale de a executa o hotărâre

definitivă și irevocabilă pe parcursul a mai mult de 8 ani.

La 20 aprilie 2022 Ministerul Justiției, reprezentat de Vadim Bejan a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

respinsă.

În motivarea recursului reprezentantul recurentului a indicat că, instanța de apel

eronat a apreciat și a interpretat dreptul material prevăzut de Legea nr. 87 din 21

aprilie 2011, or instituirea remediului național prin adoptarea acestei legi privește

obligația instanțelor naționale de aplicare și interpretare a termenilor din prezenta lege

prin prisma legislației naționale a prevederilor CEDO.

A invocat că trebuie să se facă o distincție între creanțele deținute împotriva

statului (cauza Burdov împotriva Rusiei (nr. 2) pct. 68 și 69, pct. 72) și cele deținute

împotriva unei persoane fizice, care nu pot angaja responsabilitatea statului din cauza

neplății unei creanțe executorii, ca urmare a insolvenței unui debitor „privat” (cauza

Sanglier împotriva Franței, pct. 39; cauza Ciprova împotriva Republicii Cehe și

Cubănit împotriva României).

Reprezentantul recurentului a menționat că, poate fi angajată responsabilitatea

statului în cazul în care autoritățile publice implicate în procedura de executare nu dau

dovadă de diligența cuvenită sau, mai mult, împiedică executarea hotărârii (cauza

Fouklex împotriva Ucrainei, pct. 67). Măsurile adoptate de autoritățile naționale în

vederea executării trebuie să fie adecvate și suficiente pentru a asigura executarea

(cauza Ruianu împotriva României, pct. 66), ținând seama de obligației ce le revin în

calitate de depozitari ai forței publice în materie de executare.

A afirmat că, din materialele dosarului se constată că autoritatea responsabilă de

executarea hotărârii judecătorești a depus diligența necesară în vederea executării

documentului executoriu. Totodată, nu există în acest caz nicio hotărâre de

sancționare disciplinară a executorului judecătoresc Anatolie Ciorba.

Reprezentantul recurentului a subliniat că, în scopul de a sancționa pasivitatea

invocată autorităților și de a executa hotărârea judecătorească, intimata ar fi trebuit să

sesizeze instanța cu o contestație în recurs, în conformitate cu Codul de executare,

pentru a se plânge de acțiunile sau inacțiunile executorului judecătoresc și să inițieze

o acțiune disciplinară împotriva acestuia, pentru ca astfel să fie constatată vinovăția.

Or, aceste căi de atac au fost accesibile și efective intimatei.

A mai indicat că, conform raportului nr. 704 din 20 mai 2021, anexat la

materialele dosarului, ca urmare a emiterii încheierii privind asigurarea executării care

a fost expediată tuturor băncilor din țară, executorul judecătoresc Anatolie Ciorba s-a

deplasat la domiciliul debitorului unde a constatat că ultimul nu locuiește pe adresa

5

indicată. Totodată, a emis încheierea privind stabilirea restanței la plata pensiei

alimentare.

A specificat că în urma verificării bunurilor debitorului s-a stabilit că ultimul nu

dispune de conturi bancare.

Reprezentantul recurentului a mai subliniat că, în cadrul ședinței de judecată

reprezentantul intimatei a recunoscut că debitorul procedurii de executare își schimbă

de mai multe ori reședința, ceea ce permite de a concluzia dificultatea determinării

competenței teritoriale și implicit executarea documentului executoriu.

Cu privire la prejudiciul încasat, reprezentantul recurentului a reținut că

despăgubirea acordată de CEDO în legătură cu daunele morale este menită să

furnizeze o compensație financiară pentru un prejudiciu moral, cum ar fi suferințele

psihice sau fizice. Iar prin natura lor, daunele morale nu se interpretează la calcule

exacte.

A notat că, dacă se stabilește existența unor astfel de daune și în cazul în care

Curtea consideră că este necesară o compensație bănească, ea va face o evaluare pe o

bază echitabilă, luând în considerație standardele care decurg din jurisprudența sa.

Reprezentantul recurentului a invocat că existența prejudiciului considerabil

presupune două elemente ce urmează a fi constatate: însăși existența prejudiciului și

caracterul considerabil al acestuia. Iar legătura de cauzalitate între încălcare și

prejudiciu urmează a fi probată de intimată.

A specificat că, atunci când se stabilește prejudiciul moral, CEDO i-a în calcul

nivelul de trai, venitul populației din statul vizat, astfel prejudiciul moral urmează a fi

privit ca o compensare și nicidecum ca obținerea unor foloase necuvenite.

Prin notificarea din 16 mai 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

participanților la proces copia recursului, înștiințându-i despre necesitatea depunerii

referinței (f. d. 160).

Prin referința din 20 iunie 2022, intervenientul accesoriu executorul judecătoresc

Anatolie Ciorba a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

Prin referința din 01 iulie 2022, Olga Dragomir (Țurcan), reprezentată de

avocatul Lilian Osoian a solicitat declararea recursului inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău, prin intermediul

poștei electronice a expediat în adresa participanților la proces copia deciziei

contestate la 12 aprilie 2022 (f.d.149).

Astfel, recursul declarat la 20 aprilie 2022 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

6

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Ministerul Justiției,

reprezentat de Vadim Bejan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter nedevolutiv

și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

7

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către Ministerul Justiției, reprezentat de Vadim Bejan, asemenea aspecte

nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Ministerul Justiției, reprezentat de Vadim Bejan

ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, reprezentat

de Vadim Bejan se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

8