2ra-469/23 — constatarea incalcarii dreptului la executare in termen rezonabil a hotararii judecatoresti si repararea prejudiciului moral

2ra-469/23 — constatarea incalcarii dreptului la executare in termen rezonabil a hotararii judecatoresti si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-469/23

2-22025988-01-2ra-27032023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. D. Șușchevici)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Cotorobai, A. Braga, A. Malîi)

ÎNCHEIERE

21 martie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Iurcu Natalia

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

executorul judecătoresc Cernenchii Veaceslav și Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova, cu privire la constatarea încălcării termenului rezonabil de executare a

hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Ministerului Justiției al Republicii Moldova și a fost

menținută hotărârea din 24 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La data de 22 februarie 2022, Iurcu Natalia a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

executorul judecătoresc Cernenchii Veaceslav și Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova, cu privire la constatarea încălcării termenului rezonabil de executare a

hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău, s-a

examinat cauza civilă nr.2-5395/2010, intentată la cererea de chemare în judecată

înaintată de Iurcu (Arnăuțanu) Natalia împotriva lui Arnăuțanu Roman cu privire la

încasarea pensiei de întreținere pentru copilul minor.

A indicat că, potrivit Hotărârii din 18 noiembrie 2010, rămase irevocabilă la data

de 09 decembrie 2010, s-a dispus încasarea din contul lui Arnăuțanu Roman în

1

beneficiul Nataliei Arnăuțanu a pensiei de întreținere pentru copilul minor XXXXX,

născută la data de XXXXX, în mărime fixă de 200 de euro lunar, începând cu data de

10 septembrie 2010, până la atingerea majoratului de către copil.

A relatat că, ulterior, Curtea de Apel Chișinău a admis apelul declarat de către

Arnăuțanu Roman și a modificat, în parte Hotărârea Judecătoriei Râșcani, iar în temeiul

Deciziei Curții de Apel Chișinău, creditorului Arnăuțanu Natalia i-a fost eliberat titlul

executoriu nr. 2a-4423/2011, prin care s-a dispus încasarea din contul lui Arnăuțanu

Roman în beneficiul Nataliei Arnăuțanu pentru întreținerea copilului minor XXXXX,

născută la XXXXX, pensia de întreținere în mărime fixă în cuantum de 1 500 de lei

lunar, începând cu data de 10 septembrie 2010 până la atingerea majoratului de către

copilul minor.

A menționat că, la data de 11 martie 2011 executorul judecătoresc Șapa Ludmila,

a primit spre executare documentul executoriu indicat supra și a fost intentată procedura

de executare nr.085-76/10.

A invocat că, prin încheierea din 06 iunie 2011 a executorului judecătoresc Șapa

Liudmila s-a dispus strămutarea documentului executoriu pentru executare executorului

judecătoresc Cernenchii Veaceslav conform competenței teritoriale, care a intentat

procedura de executare nr. 155/PA/105R/18.

A susținut că, pe parcursul perioadei de la primirea spre executare a documentului

executoriu și intentarea procedurii de executare, nu a fost posibilă efectuarea nici unei

încasări din contul debitorului pentru întreținerea copilului minor, tergiversarea

executării și imposibilitatea de executare având loc inclusiv din cauza inactivității

executorului judecătoresc Cernenchii Veaceslav.

A precizat că, în intervalul de timp 2011-2021 de la intentarea procedurii de

executare, executorul judecătoresc Cernenchii Veaceslav a emis încheieri cu privire la

aplicarea sechestrului pe conturile bancare ale debitorului Arnăuțanu Roman și

interpelări către organele statului cu referire la bunurile pe care acesta le deține în

proprietate, doar în anul 2012, ulterior în 2019 și, corespunzător, în 2020.

A indicat că, pe parcursul perioadei 2012- 2018, executorul judecătoresc nu a

efectuat nici o acțiune de executare a documentului executoriu nominalizat supra și,

chiar dacă la dosarul de executare există cererea creditorului cu privire la aplicarea

interdicțiilor prevăzute de codul de executare față de debitor, aceste acțiuni nu au fost

efectuate.

A precizat că, pe parcursul acestei perioade de timp, executorul judecătoresc

Cernenchii Veaceslav nu a aplicat în privința debitorului interdicții de a părăsi țara, de

a i se elibera acte de stare civilă, aducerea silită, nu au fost aplicate amenzi în

conformitate cu prevederile Codului contravențional și a Codului de executare, precum

și nu a formulat demers către instanța de judecată privind anunțarea în căutare a

debitorului.

A menționat că, la toate apelurile și solicitările creditorului, executorul

judecătoresc invoca imposibilitatea de a executa documentul executoriu, pe motiv că,

debitorul se află peste hotarele țării, însă nu a întreprins nici o acțiune pentru a stabili

locul de aflare a debitorului sau datele de contact ale acestuia.

2

A subliniat că, potrivit dosarului de executare, executorul judecătoresc

Cernenchii Veaceslav a efectuat doar acțiuni de expediere la organele statului a

încheierilor cu privire la aplicarea interdicțiilor și măsurilor de asigurare, iar după

examinarea procedurii de executare, pe o durată de 7 ani (2012 – 2019) executorul

judecătoresc nu a făcut nici o acțiune procesuală pentru eventuala executare a hotărârii.

A invocat că, acțiunea cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la

executarea hotărârii judecătorești în termen rezonabil, urmează a fi examinată prin

prisma analizei complexității obiectului executării, comportamentul autorităților

însărcinate cu obligația executării și/sau părților (creditorului sau a debitorului

executării) la adoptarea măsurilor de executare sau împiedicarea executării (refuzuri

neîntemeiate sau amânări nejustificate, pasivitatea, lipsa îndelungată a reacției

autorităților etc.) utilizarea cu bună-credință/rea-credință de către o parte a drepturilor

sale procedurale, precum și miza pentru reclamantă.

A indicat că, complexitatea procedurii de executare urmează a fi apreciată după

criterii similare unei proceduri judiciare, ținându-se cont de natura obiectului supus

executării, calitatea debitorului executării etc.

Astfel, prin intermediul criteriilor respective, a invocat că, complexitatea

obiectului executării, manifestat prin imposibilitatea executării hotărârii judecătorești

privind încasarea de la Roman Arnăuțanu în beneficiul Nataliei Arnăuțanu (Iurcu) a

pensiei de întreținere pentru copilul minor, s-ar explica prin faptul că, debitorul nu

dispune de bunuri ori venituri pentru satisfacerea creanței.

A relevat că, la caz, se atestă lipsa mai multor debitori sau creditori, nefiind

necesară efectuarea unor acțiuni procedurale complexe, cum ar fi efectuarea unei

expertize sau evaluare a bunurilor, proceduri care durează în timp și ar justifica perioada

îndelungată de executare.

A considerat că, neexecutarea hotărârii judecătorești nu-i poate fi imputată și, pe

cale de consecință, urmează a fi analizat comportamentul autorităților publice implicate

în neexecutare actului judecătoresc.

A subliniat că, executorul judecătoresc este unica persoană autorizată să execute

documentul executoriu, iar executarea silită reprezintă un ansamblu de măsuri prin care

creditorul realizează, prin intermediul executorului judecătoresc, cu concursul

organelor de abilitate, drepturile sale recunoscute printr-un document executoriu, dacă

debitorul nu-și îndeplinește benevol obligațiile. Astfel, în ceea ce ține de aprecierea

comportamentului executorului judecătoresc, partea reclamantă a atras atenția că

executorul a lăsat fără soluționare cererea creditorului cu privire la toate măsurile

necesare în procedura de executare și nu a făcut uz de toate instrumentele juridice puse

la dispoziția sa de legiuitor în cazul refuzului sau a imposibilității executării

documentului executorului judecătoresc.

A punctat că, miza este evidentă, fiind bazată pe o legitimă speranță că, va

dispune de sursele necesare pentru întreținerea și creșterea copilului minor.

Cu referire la pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral în mărime de

50 000 de lei, a indicat că, este evident că, neexecutarea hotărârii pentru un termen ce

depășește 10 ani, i-a cauzat ultimei suferințe psihice, frustrare și stări de grijă, ca urmare

3

a lipsirii acesteia de dreptul de a dispune de mijloace financiare suficiente pentru

creșterea copilului minor, astfel că suma solicitată este una echitabilă suferințelor

psihice suportate și constituie o satisfacere echitabilă și nu este excesivă pentru statul

ținut să o plătească și nici nu constituie un venit nejustificat pentru reclamantă.

A solicitat Iurcu Natalia constatarea încălcării dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii, repararea prejudiciului moral în sumă de 50 000 de lei și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 24 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

admisă parțial acțiunea și s-a constatat încălcarea dreptului Nataliei Iurcu la executarea

în termen rezonabil a Deciziei Curții de Apel Chișinău nr. 2a-4423/11 din 06 noiembrie

2011, s-a încasat din contul statului Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul Nataliei Iurcu suma de 30 000 de lei cu

titlu de prejudiciu moral, în rest acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată.

La data de 25 mai 2022 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat apel

împotriva hotărârii din 24 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii și emiterea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să

fie respinsă integral.

Prin decizia din 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și a fost menținută

hotărârea din 24 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a atestat că, din 2012 și până în

2019, executorul judecătoresc Cernenchii Veaceslav nu a întreprins nici o acțiune de

executare, nu a verificat informația referitoare la intrările/ieșirile debitorului în/din

Republica Moldova, nu a solicitat informații de la nici o autoritate sau agent economic,

nu s-a deplasat la fața locului, la domiciliul debitorului Arnăuțanu Roman, și în această

perioadă de aproximativ 7 ani, creditorul a fost privat de un instrument funcțional care

să îi garanteze dreptul la executarea hotărârii în termen rezonabil, acumulându-se

restanțe considerabile la plata pensiei de întreținere.

Instanța de apel a apreciat ca fiind justă și întemeiată concluzia primei instanțe,

potrivit căreia, s-a constatat cu certitudine că, dreptul intimatei/reclamantei Iurcu

Natalia la executare în termen rezonabil a documentului executoriu a fost încălcat, iar

neexecutarea hotărârii judecătorești are un caracter continuu, situație care a durat și

continuă să dureze, în acest sens pretenția reclamantei fiind una întemeiată și fondată,

instanța de fond concluzionând asupra admiterii acestei revendicări.

În partea ce ține de cerința privind repararea prejudiciul moral cauzat în urma

încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, instanța

de apel a considerat că, suma de 30 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral, dispusă spre

încasare prin hotărârea supusă aprecierii, reprezintă o satisfacere echitabilă și nu

constituie un venit nejustificat pentru reclamantă.

Cu referire la pretenția de compensare a cheltuielilor de asistență juridică în sumă

de 3 700 de lei, suportate în cadrul examinării cauzei în ordine de apel, instanța de apel

a considerat că suma de 3 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică este una

4

rezonabilă și echitabilă în raport cu munca depusă de avocat, în rest urmând a fi

respinsă.

La data de 17 ianuarie 2023, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat

recurs împotriva deciziei din 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și

emiterea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie respinsă integral.

În motivarea recursului s-a invocat interpretarea în mod eronat a normelor de

drept material și anume a prevederilor art. 432 alin. (1) și alin (2) lit. c) din Codul de

procedură civilă și aprecierea arbitrară a probelor de către instanța de apel.

Recurentul a considerat pripită soluția cu privire la încasarea sumei de 30 000 de

lei cu titlu de prejudiciu moral, cauzat în urma încălcării termenului rezonabil de

executare a hotărârii judecătorești, în condițiile în care cauza nu a fost examinată sub

toate aspectele și s-a dat o apreciere incorectă probelor prezentate.

A subliniat că, de către autoritatea responsabilă de executarea hotărârii

judecătorești au fost întreprinse toate măsurile care puteau fi în mod rațional întreprinse

pentru executarea documentului executoriu vizat.

Cu referire la compensarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 3 000

de lei din contul Ministerului Justiției a menționat că instanța de apel eronat a interpretat

prevederile art. 2 alin. (7) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către

stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 15 decembrie

2022.

Materialele cauzei atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată

în adresa recurentului Ministerul Justiției al Republicii Moldova, prin intermediul poștei

electronice, la data de 11 ianuarie 2023 (f.d. 17, Vol. II).

Astfel, recursul, declarat la 17 ianuarie 2023, este în termen.

La 27 martie 2023, copia recursului a fost expediată în adresa intimaților, cu

înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 30, Vol. II).

Referințe nu au fost depuse.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din

31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra în

vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

5

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la

data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul declarat de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii pentru

modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții

Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în baza temeiurilor în

vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

6

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat

asupra deciziilor instanțelor de apel are caracter nedevolutiv și controlul judiciar se

circumscrie doar asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se în

exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează

și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele

invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform

jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere

îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie

1995), pe când în recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

7