2ra-738/22 — anularea ordinului, restabilirea in functie, incasarea salariului

2ra-738/22 — anularea ordinului, restabilirea in functie, incasarea salariului (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-738/22

2-2106671101-01-2ra-24052022

prima instanță: Judecătoria Anenii Noi, sediul Bender – Al. Bogdan

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – N. Budăi, D. Băbălău, I. Dutca

D E C I Z I E

20 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

Mariana Pitic

Maria Ghervas

examinând recursul declarat de Dumitru Barbalat, reprezentat de avocatul

Eugeniu Glușcenco,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Dumitru Barbalat împotriva Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru

Silvicultură „Tighina”, intervenient accesoriu Alexandru Guja, cu privire la

anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului

pentru perioada absenței forțate de la muncă, repararea prejudiciului moral și

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 24 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Dumitru Barbalat și s-a menținut hotărârea din 14

septembrie 2021 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Bender,

c o n s t a t ă:

La 05 mai 2021 Dumitru Barbalat a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Tighina”,

intervenient accesoriu Alexandru Guja, cu privire la anularea ordinului de

concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței

forțate de la muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul Dumitru Barbalat a invocat că la 11

septembrie 2020 a fost angajat în funcția de pădurar al cantonului 3 ocol silvic

Talmaza din cadrul ÎS „Tighina” și pe parcursul activității și-a îndeplinit

conștiincios obligațiile de serviciu.

A menționat că în luna decembrie 2020 în funcția de director al ÎS „Tighina”

a început să activeze Iurie Apostolachi, restabilit în baza hotărârii judecătorești. A

1

menționat că revenind în fruntea întreprinderii, acesta a reînceput să hărțuiască

angajații care nu-i conveneau.

Reclamantul a indicat că Iurie Apostolachi i-a solicitat direct să depună

cerere de transfer la alt canton, însă deoarece dânsul a refuzat, au fost efectuate

acțiuni de hărțuire și exercitate presiuni asupra sa pentru eliberarea din serviciu.

În acest sens, Dumitru Barbalat a relatat că prin ordinul nr. 10 din 06

ianuarie 2021, semnat de Iurie Apostolachi, a fost delegat într-o deplasare în

interes de serviciu, începând cu data de 11 ianuarie 2021, la ocolul silvic Căinări,

în funcție de adjunct al șefului de ocol silvic, pe termen de 2 luni, până la data de

11 martie 2021 inclusiv, contabilitatea întreprinderii urmând să-i asigure calcularea

și achitarea salariului conform funcției în care este delegat reieșind din prevederile

legislației în vigoare, ordinul urmând a-i fi adus la cunoștință.

Reclamantul a indicat că ordinul nominalizat nu i-a fost adus la cunoștință,

doar comunicându-i-se că urmează să plece să lucreze la ocolul silvic Căinări, la ce

dânsul a refuzat, invocând că este în imposibilitate să activeze la ocolul silvic

Căinări din motiv că are domiciliu în s.Talmaza, iar angajatorul nu l-a asigurat și

nu i-a achitat în avans transportul, cazarea și diurna, astfel continuând să activeze

în funcția în care a fost angajat.

Ulterior, urmare a acestui fapt, la 04 februarie 2021 a fost emis ordinul nr. 30

prin care a fost aplicată față de adjunctul șefului de ocol silvic Căinări al ÎS

„Tighina”, Dumitru Barbalat sancțiunea disciplinară sub formă de concediere, în

temeiul art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii - pentru absența fără motive întemeiate

de la lucru timp de 4 ore consecutive (fără a ține cont de pauza de masă) în timpul

zilei de muncă, pentru lipsa la ocolul silvic Căinari. Potrivit pct. 4 din ordin, a fost

obligat să restituie în termen de 2 zile toate materialele, actele și uneltele de lucru.

În acest context, reclamantul Dumitru Barbalat a specificat că, conform părții

descriptive a ordinului de concediere rezultă că anterior, prin ordinul nr. 209 din 18

decembrie 2020, despre care nu a cunoscut, i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară

- mustrare aspră.

Consideră că ordinul nr. 30 din 04 februarie 2021 contravine legii și este

pasibil de a fi anulat, or, lipsa sa de la ocolul silvic Căinări nu poate fi considerată

drept absență fără motive întemeiate de la lucru, respectiv, nu poate constitui temei

de eliberare din funcție. El nu a semnat contractul individual de muncă pentru

funcția de adjunct al șefului de ocol silvic Căinări, ci pentru funcția de pădurar al

cantonului nr. 3 ocol silvic Talmaza, precum și ordinul de angajare și instrucțiunea

de funcție pe care le-a contrasemnat și cu care a fost de acord, se referă la funcția

de pădurar al cantonului nr.3 ocol silvic Talmaza.

În opinia reclamantului, ordinul nr.10 din 06 ianuarie 2021 este un ordin de

transfer, astfel fiind modificate funcția, localitatea și salariul, nefiind prevăzute

plățile diurnei, transportului și cazării și în acest context, nu era obligat să execute

un ordin vădit ilegal, mai ales în situația în care nu avea surse bănești pentru

transport și cazare în altă localitate.

Cu referire la art.208 Codul muncii, a indicat că până la aplicarea sancțiunii

disciplinare, angajatorul este obligat să ceară salariatului o explicație scrisă privind

fapta comisă; refuzul de a prezenta explicația cerută se consemnează într-un

proces-verbal semnat de un reprezentant al administrației și un reprezentant din

comitetul sindical.

2

Ordinul contestat nu i-a fost adus la cunoștință sub semnătură nici în ziua

emiterii acestuia și nici ulterior, iar conform art.44 alin.(1) din Constituția

Republicii Moldova, munca forțată este interzisă.

A solicitat anularea ordinului ÎS „Tighina” nr.30 din 04 februarie 2021 cu

privire la aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de concediere, restabilire în

funcția de pădurar la cantonul nr. 3 ocolul silvic Talmaza, ÎS „Tighina”, încasarea

de la ÎS „Tighina” în beneficiul său a prejudiciului material pentru întreaga

perioadă de absență forțată de la muncă, începând cu 05 februarie 2021, până la

pronunțarea hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului moral în mărime de 10

salarii medii lunare și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 14 septembrie 2021 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul

Bender acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea din 14 septembrie 2021 a Judecătoriei Anenii

Noi, sediul Bender, la data de 16 septembrie 2021, în termenul legal, Dumitru

Barbalat a contestat-o cu apel.

Prin decizia din 24 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de Dumitru Barbalat și s-a menținut hotărârea din 14 septembrie

2021 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Bender.

La 03 mai 2022 Dumitru Barbalat, reprezentat de avocatul Eugeniu

Glușcenco, a declarat recurs împotriva deciziei din 24 februarie 2022 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii sau remiterea cauzei

spre rejudecare.

În motivarea recursului a indicat că concluziile instanțelor de judecată

expuse în hotărâri sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, au fost aplicate și

interpretate eronat normele de drept material.

Prin referința din 15 iunie 2022 ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură

„Tighina” a solicitat de a declara inadmisibil recursul depus de Dumitru Barbalat,

reprezentat de avocatul Eugeniu Glușcenco.

Articolul 434 din Codul de procedură civilă prescrie că, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Conform extrasului din poșta electronică a Curții de Apel Chișinău, decizia

motivată din 24 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost comunicată

recurentului Dumitru Barbalat și reprezentantului avocatului Eugeniu Glușcenco,

în data de 04 aprilie 2022 (f.d. 160).

Astfel, completul de admisibilitate consideră în termen recursul declarat de

Dumitru Barbalat, reprezentat de avocatul Eugeniu Glușcenco la 03 mai 2022

împotriva deciziei din 24 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul cu casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii, din considerentele ce urmează.

3

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. c) CPC, se consideră că normele de

drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească a interpretat în mod eronat legea.

Din materialele cauzei rezultă că prin ordinul ÎS „Tighina” nr. 300-SP din 11

septembrie 2020 Dumitru Barbalat a fost angajat în funcția de pădurar la cantonul

nr.3 ocol silvic Talmaza, pe termen nedeterminat, în acest sens fiind încheiat

contractul individual de muncă nr. 36/20 (f.d. 16).

Prin ordinul nr. 10 din 06 ianuarie 2021 al ÎS „Tighina” Dumitru Barbalat a

fost delegat într-o deplasare în interes de serviciu, începând cu data de 11 ianuarie

2021, la ocolul silvic Căinări, în funcția de adjunct al șefului de ocol silvic, pe

termen de 2 luni, până la data de 11 martie 2021 inclusiv, contabilitatea

întreprinderii urmând să-i asigure calcularea și achitarea salariului conform funcției

în care este delegat reieșind din prevederile legislației în vigoare. Ordinul i-a fost

adus la cunoștință cu înmânarea copiei la 06 ianuarie 2021, dar Dumitru Barbalat a

refuzat să-l semneze, fapt confirmat prin actul întocmit la aceeași dată (f.d. 49).

În perioada 11 ianuarie 2021 – 20 ianuarie 2021 Dumitru Barbalat s-a aflat în

concediu medical, fapt confirmat prin certificatul de concediu medical nr. 4118896

din 11 ianuarie 2021 eliberat de IMSP CS Talmaza (f.d. 50). După încetarea

concediului medical Duimitru Barbalat a refuzat să se prezinte la noul loc de

muncă.

Reclamantul Dumitru Barbalat a refuzat să execute ordinul nr. 10 din 06

ianuarie 2021 al ÎS „Tighina”, invocând că nu a semnat contractul individual de

muncă pentru funcția de adjunct al șefului de ocol silvic Căinări, ci pentru funcția

de pădurar al cantonului nr. 3 ocol silvic Talmaza și că ordinul de angajare și

instrucțiunea de funcție pe care le-a contrasemnat și cu care a fost de acord, se

referă la funcția de pădurar al cantonului nr.3 ocol silvic Talmaza.

Urmare a acestui fapt, prin ordinul ÎS „Tighina” nr. 30 din 04 februarie 2021

a fost aplicată față de adjunctul șefului de ocol silvic Căinări al ÎS „Tighina”,

Dumitru Barbalat, sancțiunea disciplinară sub formă de concediere, în temeiul art.

86 alin. (1) lit. h) Codul muncii - pentru absența fără motive întemeiate de la lucru

timp de 4 ore consecutive (fără a ține cont de pauza de masă) în timpul zilei de

muncă, pentru lipsa la ocolul silvic Căinari.

Considerând că ordinul nr. 30 din 04 februarie 2021 contravine legii, Dumitru

Barbalat s-a adresat cu prezenta acțiune, invocând că nu se consideră absență

nemotivată neprezentarea la serviciu la care salariatul a fost transferat cu încălcarea

legii.

Fiind învestite cu examinarea cauzei, prima instanța și instanța de apel au

respins acțiunea.

În consolidarea soluțiilor sale instanțele ierarhic inferioare au notat că în

acord cu prevederile art.10 lit. (a) Codul muncii, angajatorul are dreptul să încheie,

să modifice, să suspende și să desfacă contractele individuale de muncă cu

salariații în modul și în condițiile stabilite de prezentul cod și de alte acte

normative.

Instanțele ierarhic inferioare au stabilit că ordinul nr.10 din 06 ianuarie 2021

a fost adus la cunoștința lui Dumitru Barbalat la aceeași dată, ultimul refuzând să-l

4

semneze, fapt confirmat prin Actul cu nr.43 din 06 ianuarie 2021, semnat de

angajații ÎS „Tighina” - Mîrzac Rodica, Vacari Vasile, Carajia Vasile și Istratii

Irina.

Instanța de apel și prima instanță au indicat că deoarece ordinul nr.10 din 06

ianuarie 2021 nu a fost contestat de către Dumitru Barbalat, se prezumă acordul

acestuia cu ordinul emis, prin urmare ultimul urma să se prezinte la serviciu la

ocolul silvic Căinari, începând cu data de 11 ianuarie 2021.

Instanța de recurs constată, însă, că instanțele ierarhic inferioare la adoptarea

hotărârilor au aplicat și au interpretat eronat normele de drept material și au dat o

apreciere greșită materialului probator anexat la dosar, fapt ce a dus la soluționarea

greșită a cauzei.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reține prevederile art. 49

alin. (1) lit. d¹), e), k) din Codul muncii, conform cărora conținutul contractului

individual de muncă este determinat prin acordul părților, ținându-se cont de

prevederile legislației în vigoare și include specialitatea, profesia, calificarea,

funcția, atribuțiile funcției, locul de muncă.

Conform art. 50 Codul muncii, angajatorul nu are dreptul să ceară

salariatului efectuarea unei munci care nu este stipulată în contractul individual de

muncă, cu excepția cazurilor prevăzute în prezentul cod.

Conform art. 70 Codul muncii, trimiterea salariatului în deplasare în interes

de serviciu poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice,

în modul și în condițiile prevăzute în art. 174-176.

Coroborând dispozițiile art. 174 alin. (1) din Codul muncii cu prevederile

pct. 10 din Regulamentul cu privire la delegarea salariaților entităților din

Republica Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 10 din 05 ianuarie

2012, prin deplasare în interes de serviciu se înțelege delegarea salariatului,

conform ordinului angajatorului, pe un anumit termen, pentru executarea

obligațiilor de muncă în afara locului de muncă permanent.

În conformitate cu pct. 6 din Regulamentul enunțat, delegarea salariatului se

efectuează de către conducătorul entității sau altă persoană împuternicită prin

aprobarea ordinului, cu indicarea scopului și termenului delegării.

Garanțiile principale ale salariaților, în caz de deplasare în interes de serviciu

sunt specificate în art. 175 din Codul muncii și anume, salariaților deplasați în

interes de serviciu li se garantează menținerea locului de muncă (a funcției) și a

salariului mediu, precum și compensarea cheltuielilor legate de deplasarea în

interes de serviciu.

Așadar, cele menționate mai sus denotă că în cazul în care salariații

întreprinderii respective sânt trimiși în deplasare în interes de serviciu, aceasta se

efectuează pentru îndeplinirea unor misiuni provizorii în exercitarea funcției în

limitele specificului activității delegatului.

La caz, conform contractului de muncă reclamantul Dumitru Barbalat a fost

angajat și a activat în calitate de pădurar la ocolul silvic Talmaza al Întreprinderii

de Stat pentru silvicultură „Tighina”, atribuțiile funcției fiind specificate în

instrucțiunea de funcție. Instrucțiunea de funcție a pădurarului ocolului silvic a ÎS

„Tighina”, aprobată prin ordinul ÎS „Tighina” nr. 15 din 03 februarie 2020,

prevede care sunt funcțiile și obligațiile de muncă ale pădurarului ocolului silvic

Tighina (f.d. 19)

5

Colegiul observă că funcția de pădurar, în care activa Dumitru Barbalat, este

cea mai inferioară funcție de execuție, iar prin ordinul nr. 10 din 06 ianuarie 2021

acesta a fost deplasat la ocolul silvic Căinari în funcție de conducere – adjunct al

șefului de ocol silvic. Deplasarea lui Dumitru Barbalat într-o altă localitate și la o

altă funcție constituie modificarea contractului individual de muncă.

Articolul 68 din Codul muncii prevede că contractul individual de muncă

nu poate fi modificat decât printr-un acord suplimentar semnat de părți, care se

anexează la contract și este parte integrantă a acestuia. Modificare a contractului

individual de muncă se consideră orice modificare sau completare care vizează cel

puțin una dintre clauzele prevăzute la art. 49 alin. (1).

În special modificare a contractului individual de muncă se consideră orice

schimbare sau completare ce se referă la: - durata contractului; - specificul muncii

(condiții grele, vătămătoare și/sau periculoase, introducerea clauzelor specifice

conform art.51 etc.); - cuantumul retribuirii muncii; - regimul de muncă și de

odihnă; - specialitatea, profesia, calificarea, funcția; - caracterul înlesnirilor și

modul lor de acordare dacă acestea sînt prevăzute în contract.

Ca excepție, modificarea unilaterală de către angajator a altor clauze ale

contractului individual de muncă de cît cele arătate este posibilă numai în cazurile

și în condițiile prevăzute de legislația muncii.

Conform art. 69 din Codul muncii, prin derogare de la prevederile art.68

alin.(1), locul de muncă al salariatului poate fi schimbat temporar de către

angajator, fără efectuarea modificărilor în contractul individual de muncă, în cazul

deplasării sau detașării conform art.70 și 71.

Din sensul art. 69 din Codul muncii rezultă că poate fi schimbat fără acordul

salariatului numai locul de muncă, nu și funcția deținută.

În temeiul art. 74 alin. (2¹) Codul muncii, cu acordul scris al părților, în baza

ordinului emis de către angajator, salariatul poate fi transferat temporar la o altă

muncă din cadrul aceleiași unități, pe o perioadă de până la o lună, cu posibilitatea

prelungirii acestui termen până la un an.

Executarea contractului individual de muncă este guvernat de principiul

stabilității în muncă, ceea ce presupune că modificarea și încetarea acestui contract

poate interveni numai în condițiile prevăzute de lege, cu acordul obligatoriu al

părților.

Așadar, cele menționate mai sus permit a deduce că prin delegarea lui

Dumitru Barbalat la o altă funcție, a avut loc, de fapt, transferul lui Dumitru

Barbalat la o altă muncă, or, au fost modificate funcția, atribuțiile funcției (art. 49

alin. (1) lit. d¹) , e), precum și salariul.

Instanța de recurs reține că actele Organizației Internaționale a Muncii, la

care Republica Moldova este parte, definesc munca sau serviciul impus unei

persoane sub amenințarea cu o sancțiune și pentru care persoana în cauză nu și-a

dat anterior, în mod implicit sau explicit, consimțământul, ca muncă forțată.

Colegiul remarcă că nu a existat un acord scris al salariatului Dumitru

Barbalat referitor la transferul la o altă funcție. Prin urmare, delegarea lui Dumitru

Barbalat la o altă muncă a avut loc cu încălcarea prevederilor legale și deci, acesta

din urmă nu era obligat să execute un ordin vădit ilegal, fapt ce indică indubitabil

la ilegalitatea ordinului de concediere în legătură cu lipsa nemotivată de la serviciu.

În condițiile în care salariatul a fost transferat cu încălcarea legii, lipsa lui Dumitru

Barbalat de la ocolul silvic Căinari nu poate fi considerată drept absență fără

6

motive întemeiate de la lucru și deci, nu exista temei pentru aplicarea art. 86 alin.

(1) lit. h) din Codul muncă și de eliberare a acestuia de la lucru.

Totodată, prezintă relevanță și faptul că Dumitru Barbalat a fost concediat

pentru lipsa nemotivată de la lucru anume din funcția de adjunct al șefului de ocol

silvic Căinari, deși nu a dat acordul la transferul său în această funcție.

Față de cele relevate, instanța de recurs reține că instanțele ierarhic inferioare

eronat au concluzionat referitor la legalitatea ordinului de concediere a lui Dumitru

Barbalat.

Conform art. 89 alin. (1) Codul muncii, salariatul transferat nelegitim la o

altă muncă sau eliberat nelegitim din serviciu poate fi restabilit la locul de muncă

prin negocieri directe cu angajatorul, iar în caz de litigiu - prin hotărîre a instanței

de judecată.

În consecință, fiind stabilit cu certitudine că eliberarea lui Dumitru Barbalat

din funcție a avut loc cu încălcarea prevederilor legale, acesta urmează a fi

restabilit în funcția deținută anterior.

Conform art. 90 Codul muncii, în cazul restabilirii la locul de muncă a

salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să

repare prejudiciul cauzat acestuia.

Repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în:

a) plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență

forțată de la muncă într-o mărime nu mai mică decât salariul mediu al salariatului

pentru această perioadă;

b) compensarea cheltuielilor suplimentare legate de contestarea transferului

sau a eliberării din serviciu (consultarea specialiștilor, cheltuielile de judecată etc.);

c) compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului.

Mărimea reparării prejudiciului moral se determină de către instanța de

judecată, ținându-se cont de aprecierea dată acțiunilor angajatorului, dar nu poate fi

mai mică decât un salariu mediu lunar al salariatului.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 329 Codul muncii,

angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material și cel moral cauzat

salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligațiilor de muncă, în

cazul discriminării salariatului la locul de muncă sau ca rezultat al privării ilegale

de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd

altfel.

(2) Prejudiciul moral se repară în formă bănească sau într-o altă formă

materială determinată de părți. Litigiile și conflictele apărute în legătură cu

repararea prejudiciului moral se soluționează de instanța de judecată, indiferent de

mărimea prejudiciului material ce urmează a fi reparat.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 330 alin. (1) lit. b) Codul muncii,

angajatorul este obligat să compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a

primit, în toate cazurile privării ilegale de posibilitatea de a munci. Această

obligație survine, în particular, în caz de eliberare ilegală din serviciu sau transfer

ilegal la o altă muncă.

Caracterul ilegal al concedierii instituie obligația angajatorului de a compensa

salariatului concediat ilegal salariul pentru perioada absenței forțate de la lucru.

În condițiile declarării nule a ordinului ÎS „Tighina” nr. 30 din 04 februarie

2021 „Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de concediere a

adjunctului șefului de ocol silvic Căinari al ÎS „Tighina”, Dumitru Barbalat” și

7

restabilirii lui Dumitru Barbalat în funcția de pădurar la catonul nr. 3 ocol silvic

Talmaza, ÎS „Tighina”, prin prisma normelor de drept enunțate, se atestă

temeinicia pretenției cu privire la încasarea de la ÎS „Tighina” în beneficiul lui

Dumitru Barbalat a salariului pentru întreaga perioadă de absență forțată de la

muncă, începând cu data de 05 februarie 2021 până la 20 iulie 2022, precum și

încasarea unui salariu mediu lunar cu titlu de prejudiciu moral, fiind considerată o

sumă echitabilă care va compensa suferințele provocate lui Dumitru Barbalat în

rezultatul concedierii ilegale din funcție.

La examinarea cerinței privind compensarea prejudiciului moral, instanța de

recurs reține că unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului

moral este criteriul echității, iar compensația trebuie să prezinte o justă și integrală

despăgubire.

Astfel, instanța de recurs conchide că mărimea reparării prejudiciului moral

în cuantumul unui salariu mediu lunar, este echitabilă suferințelor psihice suportate

de către Dumitru Barbalat, nefiind excesivă pentru intimată, dar care concomitent

nu poate constitui un venit nejustificat.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține că suma solicitată de recurent cu titlu de prejudiciu

moral în mărime de 10 salarii medii lunare este una exagerată și nejustificată, or, la

stabilirea cuantumului despăgubirilor se impune necesitatea ca partea vătămată să

primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie venituri nejustificate.

Totodată, instanța de recurs reține dispozițiile art. 94 alin. (1) CPC, potrivit

cărora instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la

cerere, părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea

reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de

judecată proporțional părții admise din pretenții, iar pârâtului – proporțional părții

respinse din pretențiile reclamantului.

În conformitate cu dispozițiile art. 96 alin. (1), (11) CPC, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a

avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea

au fost reale, necesare și rezonabile.

Cheltuielile menționate la alin. (1) se compensează părții care a avut câștig

de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

Drept urmare, prin prisma prevederilor art. 94 alin. (1), art. 96 alin. (1) și

alin. (11) CPC, instanța de recurs consideră necesar de a încasa din contul

ÎS „Tighina” în beneficiul lui Dumitru Barbalat suma de 9000 de lei, cu titlu de

cheltuieli pentru asistența juridică acordată de către avocatul Eugeniu Glușcenco în

prima instanță, confirmate prin bonurile de plată seria DAA nr. 25822618 din 26

aprilie 2021 seria DAA nr. 25822621 din 14 iulie 2021 și de 5000 de lei - în

instanța de apel, confirmate prin bonul de plată seria DAA nr. 25822632 din 03

decembrie 2021, acestea fiind considerate ca necesare și rezonabile pentru

acordarea asistenței juridice în prezentul litigiu în instanțele respective.

Pentru motivele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu

emiterea unei noi hotărâri de admitere în parte a ațiunii.

8

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Dumitru Barbalat, reprezentat de avocatul

Eugeniu Glușcenco.

Se casează decizia din 24 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 14 septembrie 2021 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Bender, în

cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Dumitru

Barbalat împotriva Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură

„Tighina”, intervenient accesoriu Alexandru Guja, cu privire la anularea

ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru

perioada absenței forțate de la muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată și se emite o hotărâre nouă prin care:

Se admite parțial cererea de chemare în judecată depusă de Dumitru

Barbalat.

Se anulează ordinul Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru

Silvicultură „Tighina” nr. 30 din 04 februarie 2021 „Cu privire la aplicarea

sancțiunii disciplinare sub formă de concediere a adjunctului șefului de ocol silvic

Căinari al ÎS „Tighina”, Dumitru Barbalat”.

Se restabilește Dumitru Barbalat în funcția de pădurar la cantonul nr. 3, ocol

silvic Talmaza, Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură

„Tighina”.

Se obligă Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură

„Tighina” să achite lui Dumitru Barbalat salariul mediu pentru întreaga perioadă

de absență forțată de la lucru, precum și un salariu mediu lunar cu titlu de

prejudiciu moral.

Se încasează din contul Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru

Silvicultură „Tighina” în beneficiul lui Dumitru Barbalat suma de 14000

(paisprezece mii) lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică.

În rest, acțiunea se respinge.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

Mariana Pitic

Maria Ghervas

9