2ra-1321/21 — cu privire la anularea ordinului de concediere, repunerea în functie, încasarea salariului pentru absenta fortată de la locul de muncă, încasarea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-1321/21 — cu privire la anularea ordinului de concediere, repunerea în functie, încasarea salariului pentru absenta fortată de la locul de muncă, încasarea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1321/2021

prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul central (jud. C. Prisacari)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Corcenco, D. Corolevschi, D.Stănilă)

ÎNCHEIERE

01 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Leonid

Boldurat, reprezentat de avocatul Ghenadie Odobescu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Leonid Boldurat

împotriva Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț”,

intervenient accesoriu Ion Maximciuc cu privire la anularea ordinului de

concediere, repunerea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la

locul de muncă, încasarea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 27 mai 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de Leonid Boldurat, reprezentat de avocatul Ghenadie

Odobescu și a fost menținută hotărârea din 05 februarie 2021 a Judecătoriei Edineț,

sediul central, prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 23 august 2018, Leonid Boldurat, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Î.S. ,,Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț” cu privire la anularea

ordinului de concediere, repunerea în funcție, încasarea salariului pentru absența

forțată de la locul de muncă, încasarea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în perioada 18 aprilie 2018 - 17

mai 2018, de către grupul de lucru a fost examinată și stabilită situația de-facto din

cadrul entității Î.S. ,,Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț”, prin efectuarea unui

control aleatoriu a activităților din domeniu.

Astfel, la data de 03 mai 2018, de către grupul de lucru a fost efectuată

verificarea cantonului nr.7 - Ocolul silvic Briceni, unde reclamantul era pădurar, în

vederea cazurilor de tăieri ilicite, în urma cărora au fost depistate tăieri ilicite, atît

lipsuri cît și plusuri de masă lemnoasă, cauzând în acest mod un prejudiciu material.

În acest mod, de către comisie în cadrul efectuării transferului cantonului au

fost depistate – lipsa de producție forestieră, necorespunderea cu cerințele tehnice

prevăzute, starea în jurul cantonului este nesatisfăcătoare, astfel încât, prejudiciul

cauzat prin admiterea tăierilor ilicite depistate în procesul de primire-predare a

cantonului nr.7 constituia suma de 54823,80 de lei. Prejudiciul ce l-ar fi cauzat

reclamantul, pentru lipsa de producție lemnoasă depistată în procesul de primire-

predare a cantonului nr.7, ar constitui suma de 33131,78 de lei.

La data de 05 iunie 2018, de către Î.S. „Întreprinderea pentru Silvicultură

Edineț” a fost emis ordinul nr.148, prin care reclamantului i s-a propus să achite în

mod benevol lipsa de producție lemnoasă în sumă de 33131,78 de lei.

La data de 25 mai 2018 de către angajator a fost emis ordinul nr.XXX despre

transferarea cantonului nr.7 - Ocolul silvic Briceni” în legătură cu faptul aflării

reclamantului în concediul medical din data de 25 mai 2018.

A menționat că, potrivit certificatului de concediu medical, în perioada 25 mai

2018-22 iunie 2018, s-a aflat în concediu medical, iar la 23 iunie 2018 concediul

medical a fost prelungit, drept dovadă servește înscrierea în carnetul medical, prin

care acesta a fost îndreptat către Consiliul Medical Consultativ. Astfel, zilele de 23

iunie 2018 (sîmbătă), 24 iunie 2018 (duminică) și perioada 25 iunie 2018-28 iunie

2018, s-a aflat în concediu medical.

A susținut că, aceste fapte nu a împiedicat de a înceta contractul individual de

muncă nr.23 din 15 ianuarie 2004, din inițiativa angajatorului, pe faptul că -

pădurarul cantonului nr.7 - Ocolul silvic Briceni, Leonid Boldurat, a încălcat grav

obligațiile de muncă prin cauzarea unui prejudiciu material, iar drept urmare,

potrivit ordinului nr. 166 din 23 iunie 2018, reclamantul a fost concediat.

A menționat că, anterior întocmirii ordinului din 23 iunie 2018, acesta s-a aflat

în concediu medical începînd cu data de 25 mai 2018 pînă la 22 iunie 2018, cu

prelungirea acestuia pînă la 25 iunie 2018 și ulterior pînă la 10 iulie 2018.

A susținut că, administrația Î.S. „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț” a

fost informată de către dânsul personal chiar în prima zi de aflare a sa, în concediu

medical, însă pîrîtul nu a respectat procedura de concediere și nici prevederile

Codului muncii, astfel că, ordinul de concediere cu nr. 166 a fost emis cu încălcarea

art. 85 alin.(1) și art. 86 alin. (2) din Codul muncii.

A remarcat că, în cazul concedierii sale se constată prezența cumulativă a

tuturor elementelor care ar permite repararea de către angajatorul Î.S.

„Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț” a prejudiciului material și moral, cauzat

în urma concedierii nelegitime.

A invocat faptul că prejudiciul material cauzat se exprimă în ratarea salariului

pentru perioada de absență forțată de la locul de muncă.

Astfel, invocă că, în rezultatul acțiunilor ilegale ale pîrîtului, exprimate în

aplicarea unei modalități abuzive și ilegale de adoptare a ordinului, ignorându-se

total prevederile legale, soldată cu pierderea locului de muncă, privarea ilegală de

posibilitatea de a munci, suportînd stres, frustrare soldată faptului că, a fost

concediat și în paralel învinuit de comiterea unor acțiuni, pe care susține că nu le-a

săvârșit, suferințe care pot fi compensate doar prin încasarea prejudiciului moral în

sumă de 30000 de lei.

Totodată, a indică că, în legătură cu depunerea acțiunii în instanța de judecată,

a suportat cheltuieli de judecată formate din acordarea asistenței juridice de către

avocat și consideră că acestea urmează a fi încasate din contul pârâtului.

2

A solicitat reclamantul Leonid Boldurat anularea pct.1 din ordinul nr.XX, emis

la data de XXXXX de către Î.S. „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț”, prin

care a fost concediat din funcția de pădurar al cantonului nr. 7, sectorul nr. 7, Ocolul

silvic Briceni din cadrul Î.S. ,,Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț”, cu

restabilirea în funcția ocupată anterior; încasarea în beneficiul său a salariului mediu

pentru perioada de absență forțată de la locul de muncă, începând cu data de 23

iunie 2018 pînă la emiterea hotărârii de judecată; încasarea în beneficiul său a sumei

de 30 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral; încasarea în beneficiul său a

cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu examinarea litigiului, din contul

pîrîtului Î.S. „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț”.

Prin hotărîrea din 31 ianuarie 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul central, a fost

respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Leonid Boldurat împotriva Î.S.

„Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț” cu privire la anularea ordinului de

concediere, repunerea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la

locul de muncă, încasarea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de

judecată, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 10 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul

declarat de Leonid Boldurat, reprezentat de avocatul Ghenadie Odobescu. A fost

casată integral hotărârea din 31 ianuarie 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul central,

cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima instanță în alt complet de judecată.

Astfel, prima instanță, în scopul executării dispozițiilor expuse în decizia Curții

de Apel Bălți din 10 septembrie 2019, prin încheierea 22 ianuarie 2020 a

Judecătoriei Edineț, sediul central, a fost dispusă atragerea lui Ion Maximciuc în

calitate de intervenient accesoriu în prezenta cauză civilă.

Prin hotărîrea din 05 februarie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul central,

acțiunea depusă de Leonid Boldurat cu privire la anularea ordinului de concediere,

repunerea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la locul de

muncă, încasarea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată, a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 11 februarie 2021, Leonid

Boldurat, reprezentat de avocatul Ghenadie Odobescu a declarat apel împotriva

hotărârii din 05 februarie 2021a Judecătoriei Edineț, sediul central, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii contestate cu emiterea unei noi hotărâri prin

care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 27 mai 2021 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul

declarat de Leonid Boldurat, reprezentat de avocatul Ghenadie Odobescu și a fost

menținută hotărârea din 05 februarie 2021a Judecătoriei Edineț, sediul central, prin

care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

În susținerea soluției sale, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art.9 alin.

(2), 10 alin.(1), 45, 81 alin. (1) lit. b) și alin. (3), 86 alin. (1), lit. p) și alin. (2), 206

alin. (1) lit. d) și (5), 207 alin. (1) și (2), 208 alin. (1) și (2), 209 alin. (1) și (2), 210

alin. (1)-(3), 2111 lit. h) din Codul muncii, precum și prevederile pct.6, pct.23,

pct.26 din Instrucțiunea aprobată de Agenția „Moldsilva” prin ordinul nr. 159 din

30 mai 2016, și a constatat că, prima instanța corect a ajuns la concluzia de

respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată, în condițiile constatării lipsei temeiurilor

legale pentru anularea ordinelor contestate, la materialele cauzei fiind anexate probe

3

suficiente ce dovedesc legalitatea acțiunilor întreprinse de angajator în raport cu

apelanta.

Or, materiale cauzei cu certitudine atestă că, drept urmare a neîndeplinirii

corespunzătoare de către reclamantul/apelant Leonid Boldurat a obligațiunilor de

serviciu stipulate în fișa postului și prevăzute totodată de contractul individual de

muncă nr. XX din XXXXXX, manifestate prin efectuarea unui ansamblu de

nereguli și încălcări grave ale disciplinei muncii, care au dus la cauzarea unui

prejudiciu material considerabil pîrîtului/intimat Î.S. „Întreprinderea pentru

Silvicultură Edineț”, mărimea căruia depășește cinci salarii medii lunare pe

economie prognozate pentru anul 2018, angajatorul Î.S. ,,Întreprinderea pentru

Silvicultură Edineț” a aplicat în privința lui Leonid Boldurat sancțiunea disciplinară

sub formă de concediere în baza art. 86 alin. (1) lit. p); art. 2111 lit. h) din Codul

muncii, ordinul nr. XX din XXXXX, ordin ce a fost emis conform legislației în

vigoare, atît în partea ce ține de conținutul acestuia, cît și în partea normelor de

drept ce au stat la baza emiterii lui, dar totodată, și în partea ce ține de data emiterii

ordinului.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul apelantului precum că, la

emiterea ordinul de concediere angajatorul nu a motivat destul de clar din care

considerente aplică anume prevederile art. 86 alin. (1), lit. p); art. 2111 lit. h) din

Codul muncii, deoarece ordinul nr. XX din XXXXXX, corespunde prevederilor art.

210 din Codul muncii. Acesta conține temeiurile de fapt și de drept ale aplicării

sancțiunii de concediere, fiind descrise detaliat motivele pentru care s-au aplicat

prevederile art. art. 86 alin. (1), lit. p); art. 2111 lit. h) din Codul muncii, termenul și

organul în care sancțiunea poate fi contestată.

Referitor la afirmațiile apelantului precum că, nu există o hotărîre

judecătorească definitivă, prin care să fie demonstrată vina lui în cele incriminate și

prin care s-ar constata gravitatea încălcării a obligațiilor de muncă, instanța de apel

a remarcat faptul că, prevederile art. 86 alin. (1), lit. p) din Codul muncii nu prevede

obligativitatea existenței hotărîrii judecătorești definitive.

Instanța de apel, nu a reținut ca temei de casare a hotărîrii instanței de fond

invocările apelantului precum că, termenul de aplicare a sancțiunii disciplinare a

expirat dat fiind faptul că, examinarea cauzei durează mai bine de 2 ani, făcînd

referire la art. 60 alin.(3) din Codul administrativ.

Or, speței nu sunt aplicabile prevederile Codului administrativ, deoarece

apelantul Leonid Boldurat nu deținea statut de funcționar public, militar, persoană

cu statut militar, iar obiectul litigiului nu constituie un act administrației publice.

De asemenea instanța de apel a respins, ca fiind declarativ, argumentul

apelantului precum că, ordinul de concediere a fost emis în timp ce ultimul se afla

în concediul medical, deoarece însăși apelantul Leonid Boldurat, la data de 23 iunie

2018, data emiterii ordinului de concediere, în scris a declarat pe propria

răspundere, faptul că nu se află în concediul medical la data de 23 iunie 2018,

revenind la serviciu în acea dată. (f.d.65)

În concluzie, instanța de apel a reiterat faptul că, cererea de apel conține

argumente și fapte, care sunt analogice celora invocate în cererea de chemare în

judecată, și care au servit obiect de studiu în instanța de fond, fiind combătute cu

4

probele anexate la dosar și respinse, prin urmare nu sunt susceptibile de a răsturna

soluția primei instanțe supusă verificării în instanța de apel.

La 30 iunie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Leonid Boldurat,

reprezentat de avocatul Ghenadie Odobescu, a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe, le consideră neîntemeiate, ilegale și fără suport

juridic, punctează pe faptul că, instanțele inferioare a trecut în mod superficial

asupra circumstanțelor cauzei, iar soluția dată de către acestea o consideră că fiind

una pripită fără elucidarea pe deplin a circumstanțelor cauzei, fără determinarea

exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu care presupune prin sine lămurirea

completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele invocate.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul deciziei la 27 mai

2021 și a expediat copia deciziei participanților la proces la 25 iunie 2021 (f.d.154-

Vol.II) însă, la actele cauzei lipsesc probe prin care s-ar confirma recepționarea

acesteia de către recurent.

Astfel, având în vedere faptul că, recursul declarat împotriva deciziei din 27

mai 2021 a Curții de Apel Bălți a fost înregistrat la 02 iulie 2021, fiind expediat prin

intermediul oficiului poștal la 30 iunie 2021 (f.d.169-Vol.II), în conformitate cu art.

434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 02 august 2021, Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă a expediat intimaților copia

recursului și i-a înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de

o lună de la data primirii acesteia.

La 10 august 2021, Ion Maximciuc a recepționat copia recursului, fapt

confirmat prin avizul de recepție a scrisorii (f.d.174-Vol.II), însă până la data

examinării admisibilității nu a depus referință.

La 02 septembrie 2021, în adresa Curții Supremă de Justiție, a parvenit

referință depusă de Î.S. „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț”, prin intermediul

oficiului poștal la 26 august 2021, prin care a solicitat ca recursul declarat de Leonid

Boldurat, reprezentat de avocatul Ghenadie Odobescu, să fie considerat inadmisibil.

5

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Leonid Boldurat, reprezentat

de avocatul Ghenadie Odobescu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

6

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Leonid Boldurat, reprezentat de avocatul Ghenadie Odobescu, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Leonid Boldurat, reprezentat de avocatul Ghenadie

Odobescu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

7