2ra-749/22 — recunoasterea dreptului de proprietate si partajarea averii comune in devalmasie

2ra-749/22 — recunoasterea dreptului de proprietate si partajarea averii comune in devalmasie (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-749/22

2-16136174-01-2ra-26052022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. A. Catană)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. D. Dulghieru, V. Sîrbu, V. Cotorobai)

ÎNCHEIERE

15 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Alexandru

Niculița, reprezentat de avocatul Lilian Prutean,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nina Niculița împotriva

lui Alexandru Niculița cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate și partajarea

averii comune în devălmășie și acțiunea reconvențională înaintată de către Alexandru

Niculița împotriva Ninei Niculița cu privire la radierea din Registrul bunurilor imobile a

dreptului de proprietate,

împotriva deciziei din 24 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de către Alexandru Niculița, reprezentat de avocatul Lilian Prutean,

a fost casată hotărârea din 24 august 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și a fost

emisă o hotărâre nouă,

constată:

La 19 ianuarie 2016, Nina Niculița a depus cerere de chemare în judecată împotriva

lui Alexandru Niculița cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate și partajarea

averii comune în devălmășie.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 20 septembrie 1986, de către OSC

Abaclia, r-nul Basarabeasca a fost înregistrată căsătoria între Nina Niculița și Alexandru

Niculița. În perioada căsătoriei soții Niculița au cumpărat casa de locuit cu terenul aferent,

situat în mun. Chișinău str. XXXXX, conform contractului de vânzare-cumpărare din 01

februarie 2002, încheiat între Veaceslav Șochin și Alexandru Niculița, autentificat de

notarul Vera Filimon cu nr. 843 din 01 februarie 2002, înregistrat la OCT Chișinău cu nr.

3372/2002-1 la 01 februarie 2002.

A menționat că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare indicat, casa constă din 3

odăi, cu suprafața totală de 49,6 m.p., inclusiv cea locativă de 31 m.p., cu anexe: beci și

garaj, și se află pe un teren cu suprafața de 0,04 ha, fiind estimate de către părți cu 71 500

1

lei.

Reclamanta a precizat că, potrivit Titlului de autentificare a dreptului deținătorului de

teren nr. 20898 din 28 mai 2014 suprafața precizată a terenului este de 0,0379 ha. Terenul

este trecut în Registrul Bunurilor Imobile cu nr. cadastral XXXXX, iar casa de locuit, lit.

A, cu nr. cadastral XXXXX, fapt confirmat prin Extrasul din Registrul bunurilor imobile

XXXXX, eliberat de OCT Chișinău nr. XXXXX din 19 noiembrie 2015.

A mai susținut că, în perioada căsătoriei, soții au cumpărat materiale de construcție,

care au fost folosite la construcția unei case noi, pe același teren, care însă nu este finisată,

nu a fost data în exploatare și nu este înregistrată la OCT Chișinău.

Reclamanta a comunicat că, la 15 februarie 2011 căsătoria a fost desfăcută, divorțul

fiind înregistrat cu nr. 85 din 10 martie 2011, de către OSC sect. Centru, mun. Chișinău.

A afirmat că, bunurile imobile și materialele de construcție aflate în mun. Chișinău,

str. Suruceni nr. 2, fiind dobândite în timpul căsătoriei și contul soților, sunt proprietatea

comună în devălmășie a Ninei Niculița și Alexandru Niculița.

Reclamanta a subliniat că, nu poate ajunge la un comun acord cu coproprietarul,

Alexandru Niculița, motiv din care consideră ca fiind necesară împărțirea bunurilor

imobile și a materialelor de construcție, situate în mun. Chișinău, prin instanța de judecată.

A solicitat numirea expertizei judiciare în construcție, pentru a determina valoarea

bunurilor imobile și a materialelor de construcție, amplasate pe terenul cu nr. cadastral

XXXXX și variantele posibile de partajare a acestora; recunoașterea dreptului de

proprietate al Ninei Niculița la ½ din materialele de construcție folosite la construcția casei

noi, nefinisate, situate în mun. Chișinău, str. XXXXX; partajarea bunurilor imobile, terenul

cu nr. cadastral XXXXX, a casei de locuit cu nr. cadastral XXXXX și a materialelor de

construcție aflate în mun. Chișinău, str. XXXXX, între Nina Niculița și Alexandru Niculița,

acordând fiecăruia câte ½ din bunuri.

Ulterior, reclamanta Nina Niculița, reprezentată de avocatul Natalia Țurcan, a depus

cerere privind completarea acțiunii, prin care a solicitat partajarea bunurilor imobile,

terenul cu nr. cadastral XXXXXși materialele de construcție aflate în mun. Chișinău, str.

XXXXX, între părți, prin vânzarea la licitație, cu acordarea a ½ din suma obținută din

vânzarea acestor bunuri, reclamantei. A mai solicitat încasarea din contul pârâtului, a ½

din cheltuielile suportate pentru efectuarea expertizei judiciare, în sumă totală de 6 300 lei

și pentru achitarea taxei de stat în sumă de 1 072,50 lei.

Alexandru Niculița, reprezentat de avocatul Lilian Prutean a înaintat cerere

reconvențională împotriva Ninei Niculiță, solicitând radierea din Registrul bunurilor

imobile a bunului imobil și a dreptului de proprietate asupra acestui bun, casa de locuit cu

nr. cadastral XXXXX, inclusiv radierea dreptului de proprietate a Ninei Niculița asupra

terenului cu nr. cadastral XXXXX, situat în mun. Chișinău, XXXXX.

În motivarea cererii reconvenționale Alexandru Niculița a invocat că, conform

contractului de vânzare-cumpărare din 01 februarie 2002, a procurat casa de locuit cu nr.

cadastral XXXXX, amplasat pe lotul de teren în folosință cu nr. cadastral XXXXX, situat

în mun. Chișinău, XXXXX.

Tot în anul 2002, Alexandru Niculița, cu acordul soției Nina Niculița, a inițiat

demolarea casei de locuit cu nr. cadastral XXXXX, amplasată pe lotul de teren în folosință,

cu nr. cadastral XXXXX, amplasat în mun. Chișinău, XXXXX, iar în locul ei a început să

construiască un alt bun imobil.

2

A comunicat că, până și la ziua depunerii acțiuni reconvenționale, casa de locuit cu

nr. cadastral XXXXX era demolată, în locul ei fiind o construcție nefinisată. Demolarea

casei de locuit cu nr. cadastral XXXXX se demonstrează prin raportul de expertiză

judiciară nr. 225-228 din 10 februarie 2020, efectuat de Centrul National de Expertize

Judiciare, certificat privind demolarea clădirii nr. 48- A/19 02.09.2019 și fapt recunoscut

de părți.

Alexandru Niculița a invocat că, în conformitate cu prevederile art. 407 al Legii Nr.

1543 din 25.02.1998 cadastrului bunurilor imobile, în cazul în care bunul imobil își

încetează existența prin pieire fortuită sau distrugere (demolare) concomitent cu

înregistrarea privind încetarea existenței bunului în Registrul bunurilor imobile se radiază

toate drepturile reale și grevările referitoare la acel bun imobil. Înregistrarea privind

încetarea existenței bunului imobil se face în temeiul documentelor ce confirmă faptul

pieirii fortuite sau distrugerii (demolării) bunului imobil.

A mai indicat că, conform art. 457 Cod civil, bunurile care circulă liber, cu excepția

cazurilor când circulația lor este limitată sau interzisă prin lege. Astfel, consideră că survine

acțiunea de radiere a casei de locuit cu număr cadastral XXXXX, situat în mun. Chișinău,

str. XXXXX și toate drepturile reale referitoare la acest bun imobil.

Alexandru Niculița a specificat că, prin decizia nr. 4/21-5 din 13 mai 2014, emisă de

Consiliul municipal Chișinău a fost autentificat dreptul de proprietate privată asupra

terenului cu nr. cadastral XXXXX, situat în mun. Chișinău, XXXXX după Alexandru

Niculița. Iar, în vederea executării deciziei nr. 4/21-5 din 13 mai 2014, emisă de către

Consiliul municipal Chișinău, a fost eliberat Titlul de autentificare a dreptului deținătorului

de teren cu nr. cadastral XXXXX, prin care se confirmă dreptul personal a lui Alexandru

Niculița asupra terenului cu suprafața de 0,0379 ha, cu nr. cadastral XXXXX, situat în

mun. Chișinău, XXXXX, și astfel consideră că Consiliul municipal Chișinău a autentificat

dreptul său exclusiv de proprietate privată (fără plată) asupra terenului.

Ulterior, reclamanta a depus cerere privind modificarea și completarea acțiunii,

solicitând recunoașterea dreptului de proprietate al Ninei Niculița la ½ din materialele de

construcție folosite la edificarea construcțiilor „01” și „03”, situate în mun. Chișinău, str.

XXXXX; partajarea bunurilor imobile, terenul cu nr. cadastral XXXXX și a materialelor

de construcție folosite la edificarea construcțiilor „01” și „03” în mun. Chișinău, str.

XXXXX, între părți, prin vânzarea la licitație, acordând reclamantei Nina Niculița ½ din

suma obținută în urma vânzării acestor bunuri; încasarea din contul pârâtului a ½ din

cheltuielile suportate pentru efectuarea expertizei judiciare, în sumă totală de 6 300 lei și

pentru achitarea taxei de stat, în mărime de 1 072,50 lei.

În motivarea cererii reclamanta a indicat că, în baza Certificatului de urbanism nr.

1954-1 din 22 mai 2002 și a Autorizației de construcție nr. 259/1 din 29 august 2002 pe

terenul sus-indicat au fost inițiate lucrările de reconstruire a casei de locuit cu extindere în

dimensiuni, construirea unui beci, garaj (parter) cu atelier (nivelul II) și construirea

gardului, fapt confirmat de Planul de încadrare în teritoriu - anexa la certificatul de

urbanism nr. 1954-i din 22 mai 2002.

A menționat că, în anii 2002-2003 au fost efectuate lucrările de construcție-montaj,

reconstrucție, extindere, reparație capitală, în mod neautorizat în urma demolării

construcțiilor auxiliare la bunul imobil construcție lit. „03”, însă obiectul nu a fost dat în

exploatare și nu este înregistrat la Agenția Servicii Publice, departamentul Cadastru.

3

Reclamanta a precizat că, ulterior la casa de locuit individuală lit. „01” înregistrată cu

nr. cadastral XXXXX au fost efectuate lucrări de demolare, construcție-montaj,

reconstrucție, extindere cu modificarea atât a soluției arhitectural constructive cât și

suprafața bunului imobil, care până în prezent nu sunt finalizate.

Prin Raportul de expertiză judiciară nr. 225-228 din 10 februarie 2020 s-a constatat

că lucrările efectuate în realitate nu corespund Certificatului de urbanism nr. 1954-1 din 22

mai 2002 și Autorizației de construcție nr. 259/1 din 29 august 2002.

A comunicat că, în urma desfacerii căsătoriei, părțile au încercat să partajeze averea

pe cale amiabilă, și la 31 martie 2015 au încheiat un contract de mandat, potrivit căruia

Alexandru Niculița se obliga să efectueze din numele Ninei Niculița, acțiuni juridice ce

vizează vânzarea a ½ cotă-parte din terenul cu nr. cadastral XXXXX și 1.0 cotă-parte din

construcție, casa de locuit individuală cu nr. cadastral XXXXX. În acest sens a eliberat pe

numele lui Alexandru Niculița, procura nr. 5342, autentificată notarial de către notarul

Daniela Melnic, la data de 31 martie 2015, prin care l-a împuternicit pe Alexandru Niculița

să vândă cota-parte din imobilul cu nr. cadastral XXXXX și XXXXX.

Reclamanta a susținut că, pe parcurs a aflat despre faptul că, Alexandru Niculița,

încălcând înțelegerile, a indus-o în eroare referitor la situația reală privind perfectarea

documentelor și mersul lucrărilor de reconstrucție, precum și despre intenția lui de a însuși

toată averea lor comună. În special, ultimul, cu o întârziere de aproximativ 10-12 luni a

început legalizarea unui obiect imobil nou (garaj la parter și două camere de locuit la

nivelul II), construit încă în perioada căsătoriei lor în anul 2002- 2003, perfectând

documentele pe numele său, fapt ce se confirmă prin Planul geometric al clădirii noi

nefinisate, lit. C, cu nr. cadastral XXXXX, eliberat de OCT Chișinău la 26 iunie 2015.

Din aceste considerente, prin cererea sa din 24 septembrie 2015 depusă la Consulatul

General al Republicii Moldova la Milano, înregistrată cu nr. 3251/2015, Nina Niculița a

anulat procura nr. 5342 din 31 martie 2015 eliberată pe numele lui Alexandru Niculița, iar

la 19 ianuarie 2016 a depus în instanța de judecată acțiunea privind partajarea averii,

înregistrată la Judecătoria Centru, mun. Chișinău la 26 ianuarie 2016.

Nina Niculița a mai declarat că se află permanent și lucrează în Italia din anul 2000,

fapt ce se confirmă prin permisele de ședere XXXXX, XXXXX, XXXXXși a cărții de

identitate nr. AU XXXXX. În această perioadă reclamanta a întreținut familia, a finanțat

cumpărarea casei cu terenul aferent în anul 2002, precum și procurarea materialelor de

construcție destinate lucrărilor de reconstrucție, construcție din 2002-2011, de care se

ocupa nemijlocit Alexandru Niculița. Aceste fapte sunt confirmate prin transferurile

bănești efectuate de către Nina Niculița pentru Alexandru Niculița din Italia în mărime

totală de 32 506 euro și 747 dolari SUA, precum și prin declarațiile martorilor: Vasile

Reniță, Veaceslav Lupașcu, Ion Lupașcu, Grigore Cibotăreanu, Andrei Apostol, audiați în

ședința de judecată.

Prin urmare, consideră că bunurile imobile și materialele de construcție folosite la

edificarea obiectelor imobile neautorizate și nefinisate, amplasate în mun.Chișinău, str.

Suruceni, nr. 2, fiind dobândite în perioada căsătoriei și din contul soților, sunt proprietatea

comună în devălmășie a Ninei Niculița și a lui Alexandru Niculița.

Prin încheierea din 24 august 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s-a dispus

examinarea cererii de tardivitate înaintate de către Alexandru Niculița, reprezentat de

avocatul Lilian Prutean, odată cu fondul cauzei.

4

Prin hotărârea din 24 august 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, Nina

Niculiță a fost repusă în termenul de prescripție și acțiunea a fost admisă integral. A fost

recunoscut dreptul de proprietate al Ninei Niculița la ½ din materialele de construcție

folosite la edificarea construcțiilor „01” și „03”, situate în mun. Chișinău, str. XXXXX. A

fost dispusă partajarea bunurilor imobile, terenul cu nr. cadastral XXXXXși a materialelor

de construcție folosite la edificarea construcțiilor „1” și „3”, în mun. Chișinău, str.

XXXXX, între părți, prin vânzarea la licitație, acordând Ninei Niculița și lui Alexandru

Niculița a câte ½ cotă-parte din suma obținută, din vânzarea acestor bunuri. A fost dispusă

încasarea din contul lui Alexandru Niculița a ½ din cheltuielile suportate de Nina Niculița

pentru efectuarea expertizei judiciare, în sumă totală de 6 300 lei și pentru achitarea taxei

de stat în sumă de 1 072,50 lei, în total suma de 7 372,50 lei. A fost respinsă acțiunea

reconvențională înaintată de către Alexandru Niculița împotriva Ninei Niculița privind

radierea din Registrul bunurilor imobile a drepturilor de proprietate, ca fiind nefondată.

Instanța de fond a apreciat ca fiind obiective argumentele expuse și probate de către

Nina Niculiță, referitor la tardivitatea acțiunii, și anume că Alexandru Niculița, cu o

întârziere de aproximativ 10-12 luni a început legalizarea unui obiect imobil nou (garaj la

parter și două camere de locuit la nivelul II), construit încă în perioada căsătoriei lor în anul

2002-2003, perfectând documentele pe numele său, fapt confirmat prin Planul geometric

al clădirii noi nefinisate, lit. C, cu nr. cadastral XXXXX, eliberat de OCT Chișinău la 26

iunie 2015.

De asemenea, prin cererea sa din 24 septembrie 2015, depusă la Consulatul General

al RM la Milano, înregistrată cu nr. 3251/2015 Nina Niculița a anulat procura nr. 5342 din

31 martie 2015 eliberată lui Alexandru Niculița, iar la 19 ianuarie 2016 a depus în instanță

acțiunea privind partajarea averii, înregistrată la Judecătoria Centru, mun. Chișinău la 26

ianuarie 2016.

Instanța de fond a mai reținut că, Nina Niculița se află permanent și lucrează în Italia

din anul 2000 (fapt confirmat prin permisele de ședere XXXXX, XXXXX, XXXXX și a

cărții de identitate nr. AU XXXXX. De altfel, circumstanțele date se confirmă și prin

transferurile bănești efectuate de către Nina Niculița pentru Alexandru Niculița din Italia

în mărime totală de 32 506 Euro și 747 dolari SUA, precum și prin declarațiile martorilor:

Reniță Vasile, Lupașcu Veaceslav, Lupașcu Ion Mihail, Cibotăreanu Grigore, Apostol

Andrei, audiați în ședința de judecată.

Din aceste considerente, instanța de fond a considerat necesar de a o repune pe Nina

Niculița în termenul de prescripție, omiterea căruia este justificată prin încercarea nereușită

de a partaja bunurile pe cale amiabilă.

În continuare, instanța de fond a stabilit că, la 20 septembrie 1986 de către OSC

Abaclia, r-nul Basarabeasca a fost înregistrată căsătoria între Nina Niculița și Alexandru

Niculița, iar conform contractului de vînzare-cumpărare din 01.02.2002, încheiat între

Șochin Veaceslav și Niculița Alexandru, autentificat de notarul Vera Filimon cu nr. 843

din 01.02.2002, înregistrat la OCT Chișinău cu nr. 3372/2002-1 la 01.02.2002, soții în

perioada căsătoriei au cumpărat casa de locuit cu terenul aferent, situat în mun. Chișinău

str. XXXXX.

Potrivit Titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. 20898 din 28

mai 2014 suprafața precizată a terenului era de 0,0379 ha, terenul fiind trecut în Registrul

bunurilor imobile cu nr. cadastral XXXXX, și casa de locuit, lit. A - cu nr. cadastral

5

XXXXX, fapt confirmat prin Extrasul din Registrul bunurilor imobile XXXXX, eliberat

de OCT Chișinău nr. 0100/15/183714 din 19 noiembrie 2015.

În baza Certificatului de urbanism nr. 1954-1 din 22 mai 2002 și a Autorizației de

construcție nr. 259/1 din 29 august 2002 pe terenul sus-indicat au fost inițiate lucrările de

reconstruire a casei de locuit cu extindere în dimensiuni, construirea unui beci, garaj

(parter) cu atelier (nivelul II) și construirea gardului, fapt confirmat de Planul de încadrare

în teritoriu - anexa la certificatul de urbanism nr. 1954-i din 22 mai 2002.

Instanța de fond a reținut și raportul de expertiză judiciară nr. 225-228 din 10 februarie

2020, potrivit căruia s-a constatat, că la casa de locuit individuală lit. ”01” înregistrată cu

nr. cadastral XXXXX au fost efectuate lucrări de demolare, construcție-montaj,

reconstrucție, extindere cu modificarea atât a soluției arhitectural constructive cât și

suprafața bunului imobil, care până în prezent nu sunt finalizate, și că lucrările efectuate în

realitate nu corespund Certificatului de urbanism nr. 1954-1 din 22.05.2002 și Autorizației

de construcție nr. 259/1 din 29.08.2002.

Conform Raportului de expertiză judiciară nr. 225-228 din 10 februarie 2021,

valoarea de piață a terenului înregistrat cu nr. cadastral XXXXX, situat în mun. Chișinău,

sectorul Centru, XXXXX, constituie: 784 458 lei (37 469 euro). Valoarea materialelor de

construcție utilizate la lucrările de construcție: montaj, reconstrucție, extindere, reparație

capitală, demarate la bunurile amplasate pe suprafața terenului, depistate de către expert în

baza cercetării la fața locului prin metoda vizuală și corespunzător procesului tehnologic

de execuție (demarcate în regie proprie) constituie: 237 183 lei (11 240 Euro).

La 15 februarie 2011, căsătoria între Nina Niculița și Alexandru Niculița a fost

desfăcută, divorțul fiind înregistrat cu nr. 85 din 10 martie 2011 de către OSC sec. Centru,

mun. Chișinău.

Conform dispozițiilor art. 20 alin.(1) din Codul Familiei, bunurile dobândite de către

soți în timpul căsătoriei aparțin ambilor cu drept de proprietate în devălmășie, conform

legislației, iar potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) și (4) din Codul Familiei (în vigoare din

26.10.2000) în caz de neînțelegere, determinarea cotei-părți a fiecărui soț în proprietatea

în devălmășie, precum și împărțirea acesteia în natură, se face pe cale judecătorească. La

împărțirea proprietății în devălmășie, instanța judecătorească, la cererea soților, stabilește

bunurile ce urmează să fie transmise fiecăruia dintre ei. Dacă unuia dintre soți îi sînt

transmise bunuri care depășesc cota ce-i revine, celuilalt soț i se poate stabili o compensație

bănească sau de altă natură.

Potrivit prevederilor pct.6 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 2 din

27.03.2006 “Cu privire la aplicarea unor dispoziții ale Codului civil și ale altor acte

normative referitoare la dreptul de proprietate privată asupra imobilelor, inclusiv, asupra

construcțiilor anexe”, la soluționarea litigiului asupra imobilului apărut înainte de

finalizarea construirii și înregistrării lui, instanța judecătorească va putea să recunoască

dreptul de proprietate asupra materialelor de construcție din care este alcătuit imobilul, cu

posibilitatea ulterioară a proprietarului materialelor și al autorizației de construcție de a

continua construirea și a înregistra dreptul de proprietate pe cale administrativă.

Prin urmare, instanța de fond a dispus recunoașterea dreptului de proprietate al

reclamantei Niculița Nina la ½ din materialele de construcție folosite la edificarea

construcțiilor „01” și „03” situate în mun. Chișinău, str. XXXXX și a dispus partajarea

bunurilor imobile (terenului cu nr. cadastral XXXXX) și a materialelor de construcție

6

folosite la edificarea construcțiilor „01” și „03” în mun. Chișinău, str. Suruceni, nr. 2, între

părți, prin vânzarea la licitație, acordând Ninei Niculița și lui Alexandru Niculița a cate ½

cotă parte din suma obținută din vânzarea acestor bunuri.

Referitor la cererea reconvențională privind radierea dreptului de proprietate al Ninei

Niculița, instanța de fond a considerat-o ca fiind neîntemeiată, deoarece conform extrasului

din Registru bunurilor imobile aceasta este coproprietara casei de locuit cu nr. cadastral

XXXXX din str. XXXXX, mun. Chișinău în baza contractului de vânzare-cumpărare din

01 februarie 2002, încheiat între Șochin Veaceslav și Niculița Alexandru, autentificat de

notarul Vera Filimon cu nr. 843 din 01 februarie 2002, înregistrat la OCT Chișinău cu nr.

3372/2002-1 la 01 februarie 2002.

De asemenea, Nina Niculița este coproprietara terenului aferent casei de locuit cu nr.

cadastral XXXXX, cu suprafața de 0,0379 ha, situate pe str. Suruceni nr. 2 din

mun.Chișinău, în baza Titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. 20898

din 28 mai 2014.

În acest sens, instanța de fond a reținut prevederile art. 46 alin. (1) și alin. (2) din

Constituția RM, conform căruia dreptul la proprietate privată, precum și creanțele asupra

statului, sînt garantate. Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză de utilitate

publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire, iar potrivit art. 1

Protocol 1 al Convenției Europene ale Drepturilor Omului, orice persoană fizică sau

juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea

sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile

generale ale dreptului internațional.

Din aceste considerente, instanța de fond a apreciat că, solicitarea lui Alexandru

Niculiță de a radia din Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate asupra casei

de locuit cu nr. cadastral XXXXX, inclusiv radierea dreptului de proprietate al Ninei

Niculița asupra terenului cu nr. cadastral XXXXX, situat în mun. Chișinău, str. XXXXX,

care legitim îl deține Nina Niculița, ar constitui o expropriere fără justă cauza.

La data de 08 septembrie 2021, Alexandru Niculița, reprezentat de avocatul Lilian

Prutean, a depus apel nemotivat, iar la 10 decembrie 2021 a depus apel motivat împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea inițială să fie respinsă, iar acțiunea reconvențională să fie admisă.

Prin decizia din 24 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de către Alexandru Niculița, reprezentat de avocatul Lilian Prutean, a fost casată

hotărârea din 24 august 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și a fost emisă o

hotărâre nouă prin care a fost admisă parțial acțiunea înaintată de către Nina Niculița. S-a

dispus partajarea bunurilor partajarea bunurilor imobile, terenului cu nr. cadastral XXXXX

și a materialelor de construcție folosite la edificarea construcțiilor nr. 01 și nr. 03 situate

pe adresa str. XXXXX mun. Chișinău între părți, prin vânzarea la licitație, acordând Ninei

Niculița și lui Alexandru Niculița a cate ½ cotă-parte fiecăruia din suma obținută. În rest,

pretențiile din acțiunea privind recunoașterea dreptului de proprietate, au fost respinse ca

fiind nefondate. A fost încasat din contul lui Alexandru Niculița ½ din cheltuielile suportate

de Nina Niculița pentru efectuarea expertizei judiciare, în sumă de 6300 lei și pentru

achitarea taxei de stat la depunerea acțiunii în sumă de 1 072,50 lei. A fost respinsă acțiunea

reconvențională înaintată de către Alexandru Niculița împotriva Ninei Niculița privind

radierea din Registrul bunurilor imobile a drepturilor de proprietate, ca fiind nefondată.

7

În motivarea soluției sale, instanța de apel a relevat că, părțile în litigiu, în timpul

căsătoriei au obținut în proprietate bunul imobil identificat cu nr. cadastral XXXXX și nr.

cadastral XXXXX și, corespunzător, corect în Registrul bunurilor imobile a fost înregistrat

dreptul de proprietate comun în devălmășie al ambilor soți.

Instanța de apel a reținut că, nu poate accepta poziția invocată de către Alexandru

Niculița, cum că după desființarea, prin demolare, a construcției cu nr. cadastral XXXXX,

partea oponentă, adică fosta soție, ar fi pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului. Or,

o asemenea abordare este contrară legii și vine direct în contradicție cu principiul general

de inviolabilitate a dreptului de proprietate, garantat de art. 1 Primul Protocol CEDO și art.

46 din Constituția R. M. Mai mult, s-a accentuat, că admiterea acestei poziții echivalează

cu exproprierea, în lipsa unui temei legal, a unuia din proprietari de dreptul de proprietate

asupra imobilului în litigiu. Respectiv, pretenția lui Alexandru Niculița din acțiunea

reconvențională este lipsită de temei legal, nu este susținută nici de careva circumstanțe

faptice, urmare a cărui fapt nu poate fi admisă.

Totodată, coroborând normele enunțate la materialul probator administrat în speță,

instanța de fond a concluzionat, că atât terenul cu nr. cadastral XXXXX, amplasat în mun.

Chișinău, str. XXXXX, cu suprafața de 0,0379 ha, cât și materialele de construcție folosite

la edificarea construcțiilor ,,01” și ,,03” sunt supuse regimului proprietății comune în

devălmășie a soților Nina Niculița și Alexandru Niculița. Or, potrivit materialelor cauzei

este cert că terenul în litigiu este proprietatea comună în devălmășie a ambilor soți, fapt

trecut și în Registrul bunurilor imobile. Cu referire la construcțiile ,,01” și ,,03” amplasate

pe acest teren, în situația în care nu sunt înregistrate ca construcții finalizate și nu au fost

date în exploatare, ba mai mult, au fost edificate cu abateri de la actele normative permisive

eliberate de administrația publică locală în acest sens, acestea nu pot constitui obiect de

partaj ca fiind imobile admise în circuitul civil, acestea urmând a fi împătrite între soți în

calitate de materiale de construcție utilizate la edificarea construcțiilor.

De altfel, chiar dacă în decizia Consiliului mun. Chișinău din 13 mai 2014 și în Titlul

de autentificare a dreptului deținătorului de teren, înregistrat la OCT Chișinău la 11 august

2014 a fost indicat dreptul de proprietate privată al lui Alexandru Niculița, nicidecum nu

confirmă dreptul exclusiv al acestuia asupra terenului cu nr. cadastral XXXXX din str.

XXXXX, mun. Chișinău. Or, acest bun a fost obținut de ambii soți în proprietate comună

în timpul căsătoriei, fapt care a și fost trecut, prin înregistrarea corespunzătoare, în

Registrul bunurilor imobile, bunul fiind dobândit în proprietate de aceștia în perioada de

căsătorie ca rezultat al semnării Contractului de vânzare-cumpărare nr. 843 din 01 februarie

ca și terenul, până la proba contrarie și, deoarece, potrivit materialelor cauzei, edificarea

construcțiilor ,,01” și ,,03” situate pe terenul cu nr. cadastral XXXXX a fost executată la

fel în timpul căsătoriei soților Niculița, materialele de construcție utilizate în acest sens la

fel constituie proprietate comună în devălmășie a acestora, supunându-se aceluiași regim

juridic.

Drept urmare a acestui fapt, instanța de apel a precizat că, nu este nevoie de o hotărâre

judecătorească, pentru a recunoaște dreptul de proprietate în devălmășie al soților Niculița

asupra materialelor de construcție utilizate la edificarea construcțiilor ,,01” și ,,03” situate

pe terenul cu nr. cadastral XXXXX, acest drept prezumându-se, în temeiul Legii, până la

proba contrarie.

8

Instanța de apel a respins argumentul lui Alexandru Niculița, precum că Nina Niculița

a înaintat acțiunea cu privire la partajul bunurilor peste termenul de prescripție de 3 ani,

căsătoria fiind desfăcută la data de 15 februarie 2011, iar acțiunea înaintată la 19 ianuarie

de desființare a comunității nu este supusă prescripției. În același context, instanța de apel

a apreciat incorectitudinea soluției instanței de fond privind admiterea cererii reclamantei,

pe acțiunea de bază, privind repunerea în termen pentru înaintarea acțiunii, deoarece

acțiunea înaintată în actuala speță este imprescriptibilă. Corespunzător, o acțiune

imprescriptibilă nu poate fi repusă în termen.

La 19 aprilie 2022 Alexandru Niculița, reprezentat de avocatul Lilian Prutean a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel în partea admiterii cerințelor înaintate de către Nina Niculița și în

partea respingerii acțiunii reconvenționale înaintate de către Alexandru Niculiță, și

emiterea unei noi hotărâri, în această parte, prin care acțiunea inițială să fie respinsă, iar

acțiunea reconvențională să fie admisă.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel nu a constatat și nu a elucidat pe

deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii. La fel, consideră că,

concluziile primei instanțe, expuse în hotărâre, sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii, fiind încălcate și aplicate greșit normele de drept material și procedural.

A afirmat că, acțiunea înaintată de către Nina Niculiță este tardivă, în acest sens

menționând că, conform certificatului de divorț, Nina Niculița și Alexandru Niculița au

divorțat la data de 15 februarie 2011, divorțul fiind trecut în Registrul de stare civilă cu nr.

85 la data de 10 martie 2011.

Recurentul a susținut că, conform prevederilor art. 25 alin. (8) Codul familiei, pentru

împărțirea bunurilor proprietate în devălmășie a soților, a căror căsătorie a fost desfăcută,

se stabilește un termen de prescripție de 3 ani, astfel, Nina Niculiță era în drept să înainteze

cererea de chemare în judecată cu privire la partajul averii în termen de 3 ani, cu termenul

de decădere la data de 11 martie 2014.

A specificat că, în acest sens este relevantă jurisprudența CtEDO, în care Curtea a

reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor

sale de acces la justiție.

În acest context a mai subliniat că, jurisprudența CtEDO reiterează obligația părții de

a lua măsurile necesare pentru protecția drepturilor sale de acces la justiție, inclusiv

manifestarea diligenței în exercitarea drepturilor sale procedurale și a interesului față de

soarta dosarului vizat.

La fel, recurentul a susținut că, prevederile art. 10 alin. (1) Cod de procedură civilă,

sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural

civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural, în caz de neîndeplinire sau

de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă

a unui drept procedural.

Prin notificarea din 26 mai 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului copia recursului, înștiințându-l despre necesitatea depunerii referinței (f. d. 76,

Vol II), însă ultimul nu și-a valorificat acest drept și nu a depus referință.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă legea nu

9

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei contestate la data de 19 aprilie 2022 (f.d. 64, Vol

II), inclusiv la adresa electronică a reprezentantului recurentului, avocatul Lilian Prutean.

Astfel, recursul declarat la 19 aprilie 2022 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul

în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise

au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Alexandru Niculița, reprezentat

de avocatul Lilian Prutean nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

10

instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter nedevolutiv și

controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în

verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să

fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Rebai

și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de către Alexandru

Niculița, reprezentat de avocatul Lilian Prutean, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către Alexandru Niculița, reprezentat de avocatul Lilian Prutean ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Alexandru Niculița, reprezentat de avocatul Lilian Prutean

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

11