2ra-620/22 — incasarea prejudiciului material
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea prejudiciului material
- Temei legal
- Temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-620/22 — incasarea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 2ra-620/2022
2-20082090-01-2ra-28042022
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (V. Lastavețchi)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Buhnaci)
Î N C H E I E R E
13 iulie 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas
judecători Mariana Pitic
Victor Burduh
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Snigur Tamara,
reprezentată de avocatul Teodor Bordei,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către
Rusu Andrei împotriva Tamarei Snigur și Ilia Snigur privind încasarea
prejudiciului material, venitului ratat,
împotriva deciziei din 01 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă :
La 07 iulie 2020, Rusu Andrei, reprezentat de avocatul stagiar Baș Andrei, a
depus cerere de chemare în judecată împotriva Tamarei Snigur și Ilia Snigur,
privind încasarea prejudiciului material, a venitului ratat și a cheltuielilor de
judecată.
În motivarea acțiunii a invocat că, în perioada 03 aprilie 2020 – 25 aprilie
2020, a fost inundat apartamentul nr. x amplasat pe str. Xxxx. La 17 aprilie 2020,
s-a adresat Direcției Generale Locativ Comunală și Amenajare al ÎMGFL, nr.1 cu
solicitarea de a se prezenta persoana competentă pentru elucidarea circumstanțelor
inundației.
A notat reclamantul că la 24 aprilie 2020 a fost emis actul cu privire la
inundație nr. 10/64, prin care comisia ÎMGFL nr.1 a constatat că în camera de baie
este umed tavanul, fiind identificată o pată sură cu dimensiunea de 0,1 m x 0,5 m,
iar teracota pe perete a fost afectată pe o suprafață cu dimensiunea de
0,6 m x 0,6 m. În bucătărie, a fost afectat tavanul, având o pată umedă de
0,2 m x 0,6 m, persistând și mucegai pe peretele cu dimensiunea 2,4 m x 1,2 m.
Comisia a constatat că inundația a avut loc din apartamentul nr. 18, amplasat pe str.
Xxxx, a cărui proprietar este Snigur Tamara, iar cauza inundării fiind deteriorarea
sistemului de scurgere de la cabina de duș.
A indicat reclamantul că, pentru a constata valoarea prejudiciului cauzat în
urma inundării s-a adresat la Biroul Individual de Expertiză Judiciară Achimov
Anatolie, pentru investigarea și întocmirea raportului de expertiză judiciară
1
achitând suma de 4 200 de lei. Potrivit raportului de expertiză extrajudiciară nr. 49
din 06 mai 2020, în bucătărie a fost deteriorat tavanul, finisarea pereților și
pardoseala de laminat, de asemenea, a fost deteriorată și mobila de pe peretele
bucătăriei, în blocul sanitar a fost deteriorat tavanul, pereții acoperiți cu teracotă,
starea tehnică a încăperilor deteriorate fiind nesatisfăcătoare și impune reparație.
Reclamantul a relatat că, costurile aferente lucrărilor de reparație în
apartament, conform cercetărilor la fața locului, constituie 45 132,94 de lei pentru
de lucrări de reparație și 24 189 de lei pentru mobila de bucătărie, fapt confirmat
prin devizul de cheltuieli anexat la Raportul de expertiză extrajudiciară. Pentru a
înlătura consecințele grave a inundării, a fost nevoit să adreseze cerere de acordare
a concediului pentru 20 aprilie 2020 – 10 mai 2020 către angajatorul SRL
„Kaufland”, astfel înregistrând un profit ratat în această perioadă (21 zile) în sumă
de 5 419,35 de lei.
A solicitat reclamantul încasarea în mod solidar din contul Tamarei Snigur și
Ilia Snigur a sumei de 45 132,90 de lei pentru lucrări de reparație, 24 189 de lei
pentru mobila de bucătărie, 5 419,35 de lei cu titlu de profit ratat, cît și
compensarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea din 09 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost
admisă acțiunea.
S-a încasat solidar de la Snigur Tamara și Snigur Ilia în beneficiul lui Rusu
Andrei cu titlu de compensare a prejudiciului material, suma de 69 321,90 de lei,
cu titlu de despăgubire pentru salariul ratat, suma de 5 419,35 de lei, cheltuieli de
judecată compuse din taxă de stat, plătită de reclamant la depunerea acțiunii, în
sumă de 2 460 de lei, cheltuieli de judecare a cauzei suportate de reclamant pentru
efectuarea expertizei în sumă de 4 200 de lei și pentru asistență juridică în sumă de
3 030 de lei, iar în total suma de 84 431,25 de lei.
La 24 iunie 2021, Snigur Tamara, reprezentată de avocatul Gubceac Dmitrii, a
declarat apel prin care a solicitat admiterea cererii de apel, casarea hotărârii primei
instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care să fie respinsă integral cererea
de chemare în judecată.
Prin decizia din 01 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis
cererea de apel depusă de Snigur Tamara, reprezentată de avocatul Gubceac
Dmitrii, s-a casat parțial hotărârea din 09 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, în partea încasării de la Snigur Tamara și Snigur Ilia în beneficiul lui Rusu
Andrei a despăgubirii pentru salariul ratat în sumă de 5 419,35 de lei și a sumei de
24 189 de lei pentru confecționarea mobilei, în această parte fiind emisă o hotărâre
nouă prin care s-au respins aceste cerințe.
S-a încasat în beneficiul lui Rusu Andrei de la Snigur Tamara și Snigur Ilia, în
mod solidar, taxa de stat proporțional acțiunii admise în mărime de 725,67 de lei.
S-a încasat de la Rusu Andrei în beneficiul lui Snigur Tamara, cheltuieli de
judecată pentru asistența juridică suportată în instanța de apel în sumă de 2 000 de
lei.
În rest, hotărârea din 09 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a
fost menținută.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că, în principiu, prima
instanță corect a constatat și elucidat circumstanțele importante pentru soluționarea
pricinii, fiind justificată concluzia privind încasarea de la Snigur Tamara și Snigur
2
Ilia în beneficiul lui Rusu Andrei cu titlu de compensare a prejudiciului material
cauzat bunului imobil în mărime de 45132,90 lei, sumă confirmată prin raportul de
expertiză extrajudiciară nr. 49 din 06 mai 2020 întocmit de biroul individual de
Expertize Judiciare Achimov Anatolie.
Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată soluția primei instanțe cu
privire la încasarea sumei de 24189 lei cu titlu de cheltuieli pentru mobila de
bucătărie din apartamentul inundat, precum și încasarea sumei de 5419,35 lei cu
titlu de profit ratat, astfel a pronunțat o hotărâre nouă în această parte prin care a
respins pretenția lui Rusu Andrei.
Subsecvent, ținând cont de prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea taxei de
stat nr. 1216 din 03 decembrie 1992 și art. 98 alin. (1), (2) din Codul de procedură
civilă, instanța de apel a constatat că urmează a fi încasată din contul Tamarei
Snigur și Ilia Snigur în beneficiul lui Rusu Andrei taxa de stat în cuantum de
725,67 de lei proporțional pretențiilor admise din acțiune.
Referitor la pretenția apelantei Snigur Tamara privind încasarea cheltuielilor
de asistență juridică suportate în instanța de apel în sumă de 7 000 de lei, instanța
de apel a considerat cuantumul solicitat excesiv, dispunând încasarea din contul lui
Rusu Andrei a sumei de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, care
în opinia instanței este o suma reală, necesară și rezonabilă.
La 18 aprilie 2022, Snigur Tamara, reprezentată de avocatul Teodor Bordei, a
declarat recurs împotriva deciziei din 01 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău
prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond
cu pronunțarea unei decizii noi prin care să fie respinsă cererea de chemare în
judecată.
În motivarea recursului a invocat că, instanțele inferioare au încălcat
prevederile 130 alin (2) din Codul de procedură civilă și au acordat o valoare
probantă prestabilită unei singure probe, neglijând celelalte – și anume raportul de
expertiză și declarațiile reclamantului din cererea de chemare în judecată. Or,
încâlcind dreptul fundamental al Tatianei Snigur la un proces echitabil, deoarece,
cauza nu a fost soluționată conform probelor administrate, dar contrar probelor
administrate.
A menționat că recurenta a fost în imposibilitate absolută de a prezenta probe
care să confirme nevinovăția sa, în schimb recurenta este în situație de a combate
probele intimatului, deoarece acestea sunt contradictorii și confirmă culpa altei
persoane. Astfel, încălcarea instanței de fond și a celei de apel constă în faptul că
au dat câștig de cauză intimatului, cu toate că nu există nici o probă concludentă și
indubitabilă că scurgerea a avut loc din apartamentul recurentei.
A relatat că în pofida faptului că recurenta nu au fost informată despre data
ședinței, instanțele de judecată au considerat că pârâții au fost citați legal. Notează
că Snigur Tamara și Snigur Ilie au fost citați doar pentru ședințele de judecată din
02 noiembrie 2020 și 07 aprilie 2021. Astfel, este evident că prin neinformarea
despre termenul de judecare și examinare a cererii în lipsă pârâților, a fost încălcat
grav dreptul lor la un proces echitabil.
La 21 aprilie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
intimatului copia cererii de recurs depusă de către Snigur Tamara cu înștiințarea
despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de
însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 143).
3
Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 01
decembrie 2021. Decizia motivată a fost expediată participanților la proces, prin
intermediul poștei electronice la data de 17 februarie 2022 (f.d. 128).
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi
restabilit.
Astfel, instanța de recurs constată că Snigur Tamara, reprezentată de avocatul
Teodor Bordei, s-a conformat prevederilor legale, declarând recurs la 18 aprilie
2022, împotriva deciziei instanței de apel, în termenul stabilit de lege.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit
în conformitate cu alin. (2).
Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile
prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în
cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei recurate or, recursul exercitat conform
Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material
și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul
de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei
probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în
urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se
invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură
4
civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa
constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări
implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva
Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a
unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai
stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten
v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică
doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele
articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A,
nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din
3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Snigur
Tamara, reprezentată de avocatul Teodor Bordei, nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept
urmare, este inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Snigur Tamara,
reprezentată de avocatul Teodor Bordei.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Maria Ghervas
judecători Mariana Pitic
Victor Burduh
5