3ra-604/22 — contestarea actului administrativ

3ra-604/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-604/22

2-20141053-01-3ra-08062022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: V.Ciumac)

Instanța de apel: Curtea de Apel (jud: A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

06 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Banca Comercială „Victoriabank”

Societate pe Acțiuni, reprezentată de avocatul Marin Baltă,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Banca Comercială „Victoriabank” Societate pe Acțiuni împotriva Centrului Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, terț xxxxx cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei din 23 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Banca Comercială „Victoriabank” Societate pe Acțiuni împotriva

hotărârii din 12 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La data de 10 noiembrie 2020 Banca Comercială „Victoriabank” Societate pe

Acțiuni (în continuare B.C. „Victoriabank” S.A.) a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, terț xxxxx

cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, la data de 28 mai 2020, în adresa

B.C. „Victoriabank” S.A. a parvenit cererea nr. 5055, înaintată de xxxxx, cu privire la

accesarea datelor cu caracter personal. Prin această cerere, xxxxx a solicitat de xxxxx la

B.C. „Victoriabank” S.A. de a-i asigura dreptul de acces la înregistrările video surprinse

de camerele de supraveghere, amplasate în exteriorul sediului B.C. „Victoriabank” S.A.,

în legătură cu faptul că, în intervalul orelor 12:22 - 12:40 a fost împins și îmbrâncit de o

persoană, care în opinia ultimului, părea a fi agent al statului, în uniformă.

Reclamanta a menționat că, prin scrisoarea de răspuns nr.1098-B/SC-20 din 29 iunie

2020, lui xxxxx i s-a comunicat că, informația solicitată și anume, imaginile video

surprinse de camerele de supraveghere, amplasate în exteriorul sediului B.C.

„Victoriabank” S.A. la data de 27 mai 2020, intervalul orar 12:22 - 12:40, constituie

1

secret bancar și implică dezvăluirea datelor cu caracter personal ale clienților băncii, ce

nemijlocit efectuează tranzacții și operațiuni bancare. Respectiv, B.C. „Victoriabank”

S.A. este în imposibilitate de a furniza înregistrările video, nefiind întrunite prevederile

legale, care reglementează condițiile de dezvăluire a secretului bancar.

Reclamanta a relevat că, la data de 22 iulie 2020 a recepționat demersul Centrului

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nr. 02/1- 06/2006 din 15 iulie

2020, prin care i s-a solicitat prezentarea în termen de 10 zile din momentul recepționării

demersului, a explicației cu privire la motivul neprezentării în adresa subiectului de date,

a informațiilor specificate la art. 13 alin.(1) din Legea nr. 133 din 08 iulie 2011 privind

protecția datelor cu caracter personal și alte informații relevante cauzei.

În acest context, reclamanta a invocat că, prin răspunsul nr.1446- B/SC-20 din

31 iulie 2020 a comunicat Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal motivul refuzului lui xxxxx privind accesul la datele cu caracter personal. De

asemenea, a explicat că secvențele video solicitate de acesta, captează inclusiv și

imaginile persoanelor terțe - clienți ai băncii, ce utilizează serviciile și produsele bancare

și pe care banca, în virtutea prevederilor legale, dar și a relației de afaceri stabilite cu

clientul, are obligația de a asigura și garanta protecția și prelucrarea acestora în condiții

de maximă securitate și confidențialitate. A fost invocat art. 96 alin.(1) și (2) din Legea

nr.202 din 06 octombrie 2017 privind activitatea băncilor, care prevede că toate

informațiile, datele și faptele referitoare la activitatea băncii, precum și datele, faptele sau

oricare informații, aflate la dispoziția băncii, referitoare la persoana, bunurile, activitatea,

afacerea, relațiile personale sau de afaceri ale clienților băncii, ori informațiile referitoare

la conturile clienților (solduri, rulaje, operațiuni derulate), tranzacțiile încheiate de clienți,

precum și alte date despre clienți, care i-au devenit cunoscute băncii, constituie secret

bancar.

Reclamanta a relevat că la data de 25 august 2020 a recepționat notificarea Centrului

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nr. 02/1-06 2475 din 03 august

2020 cu privire la prelungirea termenului general a procedurii administrative cu 15 zile.

Iar, la data de 04 septembrie 2020 a recepționat o altă notificare a Centrului Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal cu nr. 02/1-06 2519 din 20 august 2020 cu

privire la prelungirea termenului general cu 45 de zile, în scopul finalizării procedurii.

De asemenea, reclamanta a menționat că, la data de 12 octombrie 2020 a recepționat

decizia Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nr. 278 din

02 octombrie 2020, prin care s-a dispus constatarea încălcării de către B.C.

„Victoriabank” S.A. a prevederilor art. 13 din Legea nr. 133 din 08 iulie 2011 privind

protecția datelor cu caracter personal.

Reclamanta a invocat că, la data de 26 octombrie 2020 a avut loc audierea

reprezentantului B.C. „Victoriabank” S.A. în cadrul procesului contravențional pornit și a

fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenția prevăzută de art.741 din Codul

Contravențional. Ulterior, agentul constatator a decis să remită cauza contravențională

nr. 02/1 - 08/136/20-105 spre examinare în Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana.

Reclamanta a menționat că, totalitatea activităților desfășurate de Centrul Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal în cadrul examinării plângerii lui xxxxx,

înregistrată la data de 02 iulie 2020 și finalizată, prin adoptarea deciziei Centrului

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nr.278 din 02 octombrie 2020,

reprezintă o procedură administrativă indivizibilă. Drept urmare, legiutorul a prevăzut un

2

termen maxim, cu titlu de excepție de 90 de zile, în cazul când în procedura

administrativă se înregistrează cazuri de complexitate deosebită, care necesită timp

pentru prelucrarea documentelor.

Reclamanta a relevat că, din analiza deciziei contestate se remarcă încălcarea

acestui termen de procedură, or, din actele procedurii administrative reiese că procedura

administrativă a fost inițiată la data de 02 iulie 2020, cu înregistrarea plângerii lui xxxxx,

iar ulterior, conform notificărilor la pct. 5 din prezenta cerere, termenul procedurii

administrative a fost prelungit cu 60 de zile (30 de zile +15 zile prelungire + 45 zile

prelungire), iar decizia contestată datează cu 02 octombrie 2020, fiind adoptată după 2

zile de la termenul exceptional/maximal de 90 de zile, în care procedura trebuia

finalizată.

Reclamanta a menționat că în aceste condiții, se consideră prescris termenul legal

stabilit, fiind încălcată norma legală privind finalizarea procedurii administrative și

respectiv, emiterea actului administrativ.

Reclamanta a invocat că, din punct de vedere al efectelor sale, prescripția are natura

juridică a unei sancțiuni, prin efectul căreia partea își pierde mijloacele juridice de

valorificare a dreptului. Termenul este un element al raporturilor juridice menit să le

securizeze și să le facă previzibile. Pe cale de consecință, prescrierea termenelor

determină nulitatea actului administrativ, la caz, a deciziei Centrului Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal nr. 278 din 02 octombrie 2020.

Totodată, reclamanta a relevat că, art. 60 alin (5) din Codul administrativ prevede

acest termen de 90 de zile doar în moduri excepționale.

Reclamanta a relevat că, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal nu a motivat în decizia contestată, dar nici în notificările anterioare acest mod

excepțional. Mai mult, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nu

a invocat careva prevederi legale cu privire la justificarea complexității obiectului

procedurii administrative.

Reclamanta a menționat că în decizia Centrului Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal nr. 278 din 02 octombrie 2020, se invocă Regulamentul general (UE)

2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 martie 2016 privind

protecția datelor ca motiv de drept și cadru legal relevant. Consideră că acest Regulament

nu are o valoare juridică în Republica Moldova și nu poate fi invocat ca motiv de drept,

fiind aplicabil direct doar în jurisdicția Uniunii Europene.

În afară de aseasta, reclamanta a invocat că, imaginile video captează în mod sigur

informații ce constituie secret bancar și anume, clienții băncii, care nemijlocit doresc să

efectueze careva tranzacții și operațiuni bancare. Astfel, în cazul în care banca eliberează

aceste imagini video, se încalcă flagrant drepturile acestor clienți, care au încredințat

băncii confidențialitatea datelor sale.

Reclamanta a menționat că, solicitarea lui xxxxx nu întrunește condițiile

exhaustive prevăzute de Legea nr. 202 din 06 octombrie 2017 privind activitatea

băncilor. Or, imaginile video captate de camerele de supraveghere conțin informații

despre terți, clienți ai băncii (secret bancar), care nu are nicio atribuție pentru

personalitatea lui xxxxx. Astfel, B.C. „Victoriabank” S.A., conducându-se de prevederile

legale, care nemijlocit reglementează activitatea sa, a refuzat accesul la datele personale

pe motiv că dezvăluie identitatea, dar și activitatea mai multor clienți ai B.C.

„Victoriabank” S.A.

3

Mai mult ca atât, din decizia Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal nr.278 din 02 octombrie 2020 se atestă că, la data de 03 septembrie 2020 a fost

înaintat un demers către Banca Națională a Moldovei, fiind solicitată oferirea poziției

oficiale pe marginea cazului examinat, inclusiv cu confirmarea/infirmarea faptului dacă,

înregistrările video efectuate de către o bancă comercială, cu ajutorul sistemului de

supraveghere video, care captează intrarea în sediul băncii, constituie secret bancar, în

sensul art.1745 din Codul civil și art. 96 din Legea nr. 202 din 06 octombrie 2017

privind activitatea băncilor.

Ulterior, prin răspunsul din 23 septembrie 2020, Banca Națională a Moldovei a

invocat că din materialele cauzei se atestă că, eliberarea imaginilor implică dezvăluirea

datelor cu caracter personal ale clienților băncii, ce nemijlocit efectuează tranzacții și

operațiuni bancare. Totodată, a menționat că, calificarea informațiilor drept secret bancar

aparține băncii, în virtutea deținerii nemijlocite a informațiilor corespunzătoare și a

posibilității de a aprecia în ce măsură implică dezvăluirea informațiilor despre activitatea

sa, sau informații protejate prin lege cu referire la clienții acesteia.

Acest fapt a fost comunicat Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal și de către B.C. „Victoriabank” S.A. prin scrisoarea nr. 1446-B/SC-20 din

31 iulie 2020. Totodată, s-a comunicat că în sensul Legii nr. 133 din 08 iulie 2011

privind protecția datelor cu caracter personal, B.C. „Victoriabank” S.A. deține calitatea

de operator de prelucrare a datelor cu caracter personal. De asemenea, s-a comunicat că,

potrivit art.29 din Legea nr. 133 din 08 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter

personal, B.C. „Victoriabank” S.A. are obligația de a asigura confidențialitatea datelor

clienților, exceptând cazul când datele sunt depersonalizate, sau prelucrarea se referă la

date făcute publice în mod voluntar și manifest de către subiectul acestora. Furnizarea

datelor către solicitant este condiționată de obținerea consimțământului și acordului din

partea clientului băncii, care, la fel deține calitatea de subiect al datelor cu caracter

personal.

Reclamanta a relevat că, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal, atribuie careva obligații B.C. „Victoriabank” S.A. în calitate de operator, care

nu sunt prevăzute expres de lege.

Astfel, reclamanta consideră că art. 31 din Legea nr. 133 din 08 iulie 2011 privind

protecția datelor cu caracter personal expres și exhaustiv prevede că, în scopuri statistice,

de cercetare istorică, științifică, sociologică, medicală, de documentare juridică,

operatorul depersonalizează datele cu caracter personal prin retragerea din ele a părții,

care permite identificarea persoanei fizice, transformîndu-le în date anonime, care nu pot

fi asociate cu o persoană identificată sau identificabilă.

Reclamanta a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată și anularea deciziei

Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nr.278 din 02 octombrie

2020.

Prin hotărârea din 12 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

respinsă cererea de chemare în judecată depusă de B.C. „Victoriabank” S.A. împotriva

Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, terț xxxxx cu privire la

contestarea actului administrativ, ca neîntemeiată (f.d.81; 86-91).

Invocând ilegalitatea și netemeinicia hotărârii din 12 iulie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, la data de 22 iulie 2021 B.C. „Victoriabank” S.A. a contestat-o

cu apel, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei

4

noi hotărâri, prin care să fie admisă cererea de chemare în judecată depusă de

B.C. „Victoriabank” S.A. (f.d.85).

Hotărârea motivată din 12 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

notificată apelantei BC „Victoriabank” SA la data de 18 noiembrie 2021, fapt ce se

confirmă prin avizul de recepție, anexat la materialele cauzei (f.d.93).

La data de 09 decembrie 2021 B.C. „Victoriabank” S.A. a depus motivarea

apelului (f.d.98-104).

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen apelul

B.C. „Victoriabank” S.A. împotriva hotărârii din 12 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani.

Prin decizia din 23 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

depus de B.C. „Victoriabank” S.A. împotriva hotărârii din 12 iulie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani (f.d.125; 126-139).

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a invocat că, este întemeiat

argumentul instanței de fond precum că, Legea nr. 202 din 06 octombrie 2017 privind

activitatea băncilor prevede anumite cazuri în care furnizarea datelor ar putea fi realizată,

fără a prejudicia confidențialitatea altor informații protejate de lege.

Astfel, instanța de apel a menționat că, informația care constituie secret bancar

urmează a fi furnizată de bancă, în măsura în care furnizarea acestei informații este

justificată de scopul, pentru care este solicitată, la cerința clientului băncii, sau a

reprezentantului acestuia, situație ce se regăsește în cauza dedusă judecății, or însăși

reprezentantul B.C. „Victoriabank” S.A. în instanța de apel a recunoscut că, terțul xxxxx

ar fi deținut un cont bancar, însă cardul a expirat.

Mai mult, instanța de apel a relevat că, potrivit prevederilor pct. 4.2 al Politicii de

securitate a prelucrării datelor cu caracter personal în cadrul BC ”Victoriabank” SA,

banca s-a angajat să respecte drepturile subiecților de date, inclusiv și dreptul de acces la

datele cu caracter personal.

Instanța de apel consideră neîntemeiate argumentele B.C. „Victoriabank” S.A.

precum că aceasta nu utilizează soluții, ce ține de domeniul redactării imaginilor video și

tehnica specială. Or, B.C. „Victoriabank” S.A. este un operator de date cu caracter

personal și are obligația legală de a respecta drepturile subiecților de date cu caracter

personal, stabilite în Legea nr. 133 din 08 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter

personal.

Instanța de apel a relevat că, instanța de fond întemeiat a constatat că, realizarea

efectivă a dreptului de acces la datele cu caracter personal ale subiectului de date, putea fi

asigurată prin depersonalizarea datelor cu caracter personal ale altor clienți/subiecți de

date, ca exemplu, efectuată prin hașurarea/blurarea parțială a secvenței video solicitate de

către subiectul de date cu caracter personal în cererea nr.5055 din 28 mai 2020, care

conține date cu caracter personal, care îl vizează.

Instanța de apel a menționat că, în speța dedusă judecății ce consfințesc drepturile

subiectului de date cu caracter personal, inclusiv cel din domeniul bancar, care permite

furnizarea informațiilor, imaginilor, care conțin date cu caracter personal, ce vizează doar

persoana care le solicită. Or, B.C. „Victoriabank” S.A. nu a asigurat dreptul de acces al

terțului xxxxx la datele sale cu caracter personal, prelucrate prin intermediul sistemului

de supraveghere video, instalat în mun. Chișinău, str. 31 August 1989, nr. 141, contrar

art. 13 din Legea nr. 133 din 08 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal.

5

Instanța de apel consideră neîntemeiat argumentul B.C. „Victoriabank” S.A.

precum că, instanța de fond nu s-a expus asupra faptului că Centrul Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal a încălcat termenul de procedură. Or, instanța de

fond just a constatat că, în cauza dedusă judecății sunt aplicabile prevederile legii

speciale, și anume prevederile art.27 alin. (21) din Legea nr. 133 din 08 iulie 2011 privind

protecția datelor cu caracter personal, conform cărora, termenul de examinare și

soluționare a plângerii înaintate cu respectarea alin.(1) este de 3 luni, cu posibilitatea

prelungirii justificate a acestuia la fiecare 30 de zile, în funcție de complexitatea cauzei,

volumul de informații ce urmează a fi obținute și analizate, comportamentul

participanților vizați, conduita autorităților relevante și importanța procedurii

administrative pentru partea interesată, dar nu mai mult de 6 luni. După obținerea tuturor

informațiilor și analiza acestora, Centrul finalizează examinarea și soluționarea plângerii

în cel mult 30 de zile. Dacă obiectul plângerii excedează domeniul de aplicare a prezentei

legi, plângerea nu se examinează, fapt despre care se informează subiectul datelor cu

caracter personal. Asigurarea respectării termenului de examinare și soluționare a

plângerilor este pusă în sarcina personalului Centrului, iar controlul asupra respectării

termenului este pus în sarcina șefilor subdiviziunilor Centrului. Centrul informează

subiectul datelor cu caracter personal cu privire la progresele în examinarea și

soluționarea plângerii în cazul prelungirii termenului de examinare și soluționare a

plângerii sau la cererea acestuia.

Astfel, instanța de apel a relevat că, plângerea terțului xxxxx, prin care acesta a

invocat încălcarea de către B.C. „Victoriabank” S.A. a dreptului său de acces la datele cu

caracter personal care îl vizează, a fost înaintată la data de 02 iulie 2020. Iar, prin

demersul nr.02/1- 06/2519 din 20 august 2020, Centrul Național pentru Protecția Datelor

cu Caracter Personal a prelungit termenul de examinare a petiției cu 45 de zile în

conformitate cu prevederile art. 60 alin. (5) din Codul administrativ.

Totodată, în conformitate cu prevederilor Legii nr.124 din 09 iulie 2020, a fost

modificat art. 27 al Legii nr. 133 din 08 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter

personal, cu intrarea în vigoare a modificărilor din 24 august 2020.

Prin urmare, ultima acțiune de acumulare a probelor a fost executată la data de

23 septembrie 2020, când a fost recepționat răspunsul Băncii Naționale a Moldovei,

înregistrat cu nr.3711.

În acest context, instanța de apel a menționat că intimatul Centrul Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal s-a încadrat în prevederile art. art.27 alin. (21) din

Legea nr. 133 din 08 iulie 2011, de examinare a plângerii în termen de 3 luni. Or,

plângerea terțului xxxxx a fost recepționată la data 02 iulie 2020, și la data de 23

septembrie 2020 s-a efectuat ultima acțiune de acumulare a probelor - recepționarea

răspunsului Băncii Naționale a Moldovei. Ulterior, Centrul Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal a finalizat examinarea plângerii nominalizate și a emis

decizia nr.278 la 02 octombrie 2020, încadrându-se în termenul de 30 de zile, oferit

pentru finalizarea și soluționarea plângerii terțului xxxxx.

Instanța de apel a conchis că, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal, în mod legal, cu respectarea competenței și procedurii prevăzute de lege a

constatat încălcarea de către B.C. „Victoriabank” S.A. a prevederilor art.13 al Legii nr.

133 din 08 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal.

6

La data de 10 martie 2022, prin intermediul oficiului postal, B.C. „Victoriabank”

S.A., reprezentată de avocatul Marin Baltă, a depus recurs împotriva deciziei

23 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d.142-143).

Ulterior, la data de 18 mai 2022, prin intermediul poștei electronice, B.C.

„Victoriabank” S.A., reprezentată de avocatul Marin Baltă, a depus motivarea recursului

(f.d.149-153).

În susținerea recursului recurenta B.C. „Victoriabank” S.A. a invocat dezacordul cu

decizia instanței de apel, considerând-o ilegală și neîntemeiată prin faptul că, au fost

încălcate și aplicate eronat normele de drept material și nu au fost constatate și elucidate

pe deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, probele fiind

apreciate eronat.

Recurenta a relevat că, instanța de apel eronat a invocat prevederile art.97 alin.(3)

din Legea privind activitatea Băncilor. Or, această normă este inaplicabilă speței, întrucât

ea reglementează că accesul la informația, care constituie secret bancar urmează a fi

furnizată de bancă, la solicitarea clientului băncii sau a reprezentantului acestuia. În speța

dedusă judecății, însă, terțul B.C. „Victoriabank” S.A. nu este client al B.C.

„Victoriabank” S.A. Iar, la materialele cauzei nu sunt anexate probe, care ar confirma că,

terțul xxxxx este client al B.C. „Victoriabank” S.A.

De asemenea, recurenta a menționat că, iar în cadrul dezbaterilor judiciare în prima

instanță, terțul xxxxx a confirmat că nu este client al B.C. „Victoriabank” S.A.

În acest context, recurenta a invocat că, sunt declarative argumentele menționate de

instanța de apel precum că, însăși reprezentantul B.C. „Victoriabank” S.A. a recunoscut

că terțul xxxxx ar fi deținut un cont bancar, însă cardul este expirat. Or, reprezentantul

B.C. „Victoriabank” S.A. nu a menționat că terțul xxxxx ar fi fost client al băncii.

Recurenta a relevat că, B.C. „Victoriabank” S.A., este o bancă comercială și

activează după norme speciale. Or, pe lângă normele generale cu privire la datele cu

caracter personal, mai există și norme speciale, care reglementează inclusiv, regimul

datelor cu caracter personal, cărora, pe lângă prevederile Legii nr. 133 din 08 iulie 2011

privind protecția datelor cu caracter personal, li se aplică, în principal, reglementările

referitoare la secretul bancar.

Recurenta a invocat că, potrivit art. 96 alin. (1) și (2) din Legea nr. 202 din

06 octombrie 2017 privind activitatea băncilor, banca este obligată să păstreze

confidențialitatea asupra tuturor faptelor, datelor și informațiilor referitoare la activitatea

sa, precum și asupra oricăror fapte, date sau informații, aflate la dispoziția sa, referitoare

la persoana, bunurile, activitatea, afacerea, relațiile personale sau de afaceri ale clienților

băncii ori informațiile referitoare la conturile clienților (solduri, rulaje, operațiuni

derulate), tranzacțiile încheiate de clienți, precum și a altor informații despre clienți care

i-au devenit cunoscute.

Astfel, recurenta a menționat că, informațiile prevăzute la art. 96 alin. (1) din Legea

nr. 202 din 06 octombrie 2017 privind activitatea băncilor constituie secret bancar.

Imaginile video, înregistrate prin intermediul sistemului de supraveghere video, instalat

în mun. Chișinău, str. 31 August 1989, nr. 141, în mod cert conțin informații ce se

califică ca fiind secret bancar. Or, fața unei persoane constituie informații referitoare la

persoană. În acest sens, informațiile respective pot fi furnizate doar în condițiile

prevăzute de art. 97 alin. (3) din Legea nr. 202 din 06 octombrie 2017 privind activitatea

băncilor, niciuna dintre care, însă, nu este întrunită în prezenta speță.

7

Referitor la mențiunile instanțelor de judecată ierarhic inferioare precum că, banca

ar fi trebuit să blureze/hașureze parțial secvențele video solicitate de către terțul xxxxx,

recurenta a relevat că, B.C. „Victoriabank” S.A. nu utilizează soluții ce țin de domeniul

redactării imaginilor video și nici tehnică specială, implicit angajați-specialiști cunoscuți

cu astfel de soluții.

Recurenta a menționat prevederile art. 13 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133 din

08 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal și a invocat că, norma legală

impune asigurarea accesului la datele personale prin comunicarea acestora într-un mod,

care nu necesită un echipament suplimentar. Respectiv, nici instanța de fond, nici instanța

de apel, pe lângă faptul că nu au aplicat normele legale privind secretul bancar și

condițiile de furnizare a informațiilor ce constituie secret bancar, nu au aplicat nici

reglementările generale privind condițiile de acordare a accesului la datele cu caracter

personal menționate supra, fapt ce a dus la soluționarea greșită a cauzei.

În afară de aceasta, recurenta a relevat că, instanța de fond și instanța de apel nu au

aplicat normele din Codul administrativ, cu privire la termenul procedurii administrative.

În acest context, recurenta a invocat că, plângerea terțului xxxxx către Centrul

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a fost depusă la data de 02 iulie

2020, iar procedura administrativă de soluționare a plângerii s-a finalizat prin emiterea

deciziei nr. 278 din 02 octombrie 2020, adică peste 92 de zile de la depunerea plângerii,

pe când Legea nr. 133 din 08 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal

prevede un termen maxim de 90 de zile.

Recurenta a menționat că, instanțele de judecată ierarhic inferioare au ignorat că,

Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal însuși a examinat

plângerea terțului xxxxx, adică a desfășurat procedura administrativă în baza normelor

din Codul administrativ.

Făcînd referire la art. 60 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recurenta a invocat

că, B.C. „Victoriabank” S.A. a recepționat notificarea Centrului Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal nr. 02/1-06 2475 din 03 august 2020 cu privire la

prelungirea termenului general al procedurii administrative cu 15 zile, iar la data de

04 septemrie 2020 a recepționat o altă notificare a Centrului Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal cu nr. 02/1-06 2519 din 20 august 2020, cu privire la

prelungirea termenului general cu 45 zile în scopul finalizării procedurii.

Recurenta a relevat că în notificările menționate, Centrul Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal a invocat art. 60 alin. (4) din Codul administrativ, însă, nu

a invocat prevederile Legii nr. 133 din 08 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter

personal.

Recurenta a relevat că, în speța dedusă judecății instanțele de judecată ierarhic

inferioare au aplicat norme juridice inaplicabile speței și au evitat să aplice normele

juridice invocate de B.C. „Victoriabank” S.A.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii, prin care să fie admisă integral

cererea de chemare în judecată depusă de B.C. „Victoriabank” S.A.

La data de 08 iunie 2022 în adresa intimatului Centrului Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal și terțului xxxxx a fost expediată copia recursului depus de

B.C. „Victoriabank” S.A., reprezentată de avocatul Marin Baltă, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței (f.d. 156).

8

Prin referința depusă la data de 24 iunie 2022, Centrul Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal a solicitat declararea recursului depus de B.C.

„Victoriabank” S.A., reprezentată de avocatul Marin Baltă, ca fiind inadmisibil (f.d.159-

162).

Prin referința depusă la data de 05 iulie 2022 terțul xxxxx, reprezentat de avocatul

Alexandru Terziman, a solicitat respingerea recursului depus de B.C. „Victoriabank”

S.A., reprezentată de avocatul Marin Baltă, ca fiind inadmisibil (f.d.163-169).

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește

un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen

de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 23 februarie 2022

(f.d.125; 126-139).

La data de 10 martie 2022, prin intermediul oficiului postal, B.C. „Victoriabank”

S.A., reprezentată de avocatul Marin Baltă, a depus recurs împotriva deciziei din

23 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d.142-143).

Decizia motivată din 23 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată

avocatului Marin Baltă, care reprezintă interesele B.C. „Victoriabank” S.A. la data de

13 mai 2022, fapt confirmat prin avizul de recepție, anexat la materialele cauzei (f.d.145).

La data de 18 mai 2022, prin intermediul poștei electronice, B.C. „Victoriabank”

S.A., reprezentată de avocatul Marin Baltă, a depus motivarea recursului (f.d.149-153).

Astfel, recursul depus de către B.C. „Victoriabank” S.A., reprezentată de avocatul

Marin Baltă, împotriva deciziei din 23 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, este în

termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de B.C. „Victoriabank” S.A., în

raport cu materialele cauzei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din

analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în

special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în

condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil

bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

9

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ

și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul

administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special

în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a

trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,

pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din

19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a

se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

B.C. „Victoriabank” S.A., reprezentată de avocatul Marin Baltă.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

10

Recursul depus de Banca Comercială „Victoriabank” Societate pe Acțiuni,

reprezentată de avocatul Marin Baltă se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii

Nicolae Craiu

Nina Vascan

11