3ra-477/22 — nularea certificatului de urbanism si autorizatiei de construire

Dosarul nr. 3ra-477/22

2-19054384-01-3ra-03052022

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (jud: V. Pîslariuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan. V. Negru, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

22 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Margareta Petrea și Fiodor

Petrea,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Margareta Petrea și Fiodor Petrea împotriva Primăriei municipiului Orhei,

persoană terță Grigore Savițchi cu privire la anularea certificatului de urbanism și

autorizației de construire,

împotriva deciziei din 23 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul depus de Margareta Petrea și Fiodor Petrea, și a fost menținută

hotărârea din 29 aprilie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 20 februarie 2019 Margareta Petrea și Fiodor Petrea au depus cerere de

chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Primăriei

municipiului Orhei cu privire la anularea certificatului de urbanism și autorizației

de construire.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că în luna aprilie 2015, au fost

rugați de către Grigore Savițchi, care este vecinul lor de teren pentru construcții, să

i se permită să construiască o casă de locuit la o distanță mai mică de hotar decât

admit normele de urbanism. În virtutea bunelor relații între vecini, au semnat la data

de 24 aprilie 2015 o declarație notarială prin care și-au manifestat acordul cu privire

la faptul ca Grigore Savițchi, să construiască o casă de locuit cu derogări de la

limitele de distanță.

Au menționat că la momentul acordului, nu au primit nicio schiță de proiect a

viitoarei construcții, ci pur și simplu au semnat declarația cu bună-credință, fiind

convinși că construcția va fi o casă de locuit.

Astfel, Grigore Savițchi a demarat lucrările de construcție în vara anului 2015,

după ce în prealabil i-a îngrădit terenul cu un gard metalic, special conceput pentru

șantier. Au relatat că până în vara anului 2016, nu s-a văzut nimic de după gard,

1

numai niște excavatoare care săpau la fundația casei și niște betoniere care erau

folosite pentru construcția fundației.

Ulterior, în toamna anului 2016 au fost suspendate lucrările de construcții pe

terenul lor, în legătură cu plecarea planificată a Margaretei Petrea în Statele Unite

ale Americii pentru o perioadă de 6 luni, lucrări la care urma să revină în mai 2016.

Reclamanții au indicat că în toamna anului 2016, după plecarea Margaretei

Petrea, vecinul Grigore Savițchi deja începea să construiască o carcasă din beton

armat a viitoarei construcții, comunicând că face o casă cu 3 apartamente, de 2

camere, câte unul pentru fiecare dintre membrii săi de familie.

În vara anului 2017, au realizat că Grigore Savițchi a construit un bloc cu 4

etaje, în care sunt 9 apartamente. Astfel, au susținut că din acest moment au realizat

că vecinul lor construiește un bloc de apartamente, pe care încearcă să le vândă

diferitor potențiali clienți care vizitau șantierul.

Au explicat că pe faptul dat s-au adresat cu o plângere la Inspecția de Stat în

Construcții în vederea suspendării lucrărilor de construcție, precum și în vederea

primirii unor răspunsuri la întrebări cu privire la legalitatea construcției.

Prin răspunsul din 17 octombrie 2017, au fost informați că Primăria

municipiului Orhei a admis încălcări ale legii în momentul eliberării autorizației de

construcție.

Astfel, investitorul a folosit declarația de derogare de la limitele de vecinătate

în scopul obținerii documentației pentru un bloc de locuit, ceea ce nu este conform

intenției lor.

La data de 2 octombrie 2017, s-au adresat cu o cerere prealabilă către Primarul

municipiului Orhei, prin care au solicitat anularea autorizației de construcție

eliberată investitorului Grigore Savițchi, însă la cererea menționată, au primit un

răspuns evaziv și necorespunzător.

Au solicitat anularea autorizației de construcție nr. 80 din 20 noiembrie 2015

și a certificatului de urbanism, eliberate de Primăria orașului Orhei, ca fiind ilegale.

Prin încheierea din 29 noiembrie 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, a

fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Grigore Savițchi.

Prin hotărârea din 29 aprilie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, acțiunea

a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 19 mai 2022 cu respectarea termenului prevăzut de art. 232 Cod

administrativ, Margareta Petrea și Fiodor Petrea au depus apel împotriva hotărârii

din 29 aprilie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, iar la 2 iulie 2021 au

prezentat motivarea apelului.

Prin decizia din 23 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Margareta Petrea și Fiodor Petrea, și a fost menținută hotărârea din

29 aprilie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul Central.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel cu trimitere la prevederile

art. 14-17, 26 alin. (1) ale Legii contenciosului administrativ (în vigoare până la 1

aprilie 2019), art. 2, 3, 4, 11, 12, 21, 22 din Legea privind autorizarea executării

lucrărilor de construcție nr. 163 din 9 iulie 2010, art. 377, 378, 379 Cod civil (în

redacția până la 1 martie 2019), a apreciat ca fiind întemeiată concluzia primei

instanțe referitoare la netemeinicia acțiunii.

2

În acest sens, instanța de apel a reținut că toate actele administrative eliberate

beneficiarului construcției Grigore Savițchi, au fost eliberate de organele

competente în limita atribuțiilor funcționale, iar temeiuri de anulare nu s-au

constatat.

La caz, instanța de apel a relevat că reclamanții invocă într-o manieră evazivă

și abstractă încălcarea drepturilor și intereselor sale legitime, or, potrivit declarației

anexate la materialele cauzei, aceștia și-au exprimat acordul pentru executarea

lucrărilor de construcție a casei de locuit, amplasată pe porțiunea de teren, la o

distanță mai mică de la hotarul comun decât cea reglementată de normele de

urbanism și regulile de bună vecinătate.

Mai mult, instanța de apel a menționat că în virtutea prevederilor art. 12 din

Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcție nr. 163 din 9 iulie 2010

(în vigoare la data emiterii autorizației de construcție), pentru emiterea certificatului

de urbanism și autorizației de construire, legislatorul nu a inclus ca condiție

obligatorie necesitatea prezentării acordului vecinilor.

Astfel, coroborând probatoriul administrat la materialele cauzei, instanța de

apel a reținut că prima instanță just a constat lipsa unei ingerințe în dreptul de

proprietate al reclamanților.

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a conchis că prima instanță a dat o

apreciere obiectivă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, aplicând corect

normele de drept material, iar în consecință soluția de respingere a acțiunii este justă,

fiind rezultată din aprecierea corectă a probelor cercetate în cadrul procesului de

judecată în coraport cu normele aplicabile speței.

La 18 aprilie 2022 Margareta Petrea și Fiodor Petrea au depus recurs împotriva

deciziei din 23 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului au invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că au fost încălcate și aplicate

eronat normele de drept material în coraport cu materialul probator prezentat.

Au indicat că în cazul dedus judecații, există un viciu foarte grav al autorizației

contestate și anume că aceasta a fost emisă în contradicție cu dispozițiile care

reglementează normele urbanistice în vigoare, în sensul în care, în vecinătatea casei

litigioase a fost autorizată construirea unui bloc de locuințe, deși acolo se pot

construi doar case individuale.

La fel, au susținut că la dosar sunt dovezi ce demonstrează că autorizația de

construire, a fost emisă prin manopere dolosive de către intimat.

Recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

3

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 23 noiembrie 2021,

iar la materialele dosarului lipsesc date privind notificarea dispozitivului deciziei.

Totodată, actele cauzei atestă că decizia instanței de apel a fost notificată

recurenților în data de 22 martie 2022, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție a

scrisorii recomandate (f.d.204 Vol.II). Astfel, recursul depus la 18 aprilie 2022, este

în termen.

La 4 mai 2022 în adresa intimaților Primăria municipiului Orhei și Grigore

Savițchi, a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea

depunerii referinței, însă aceștia deși au recepționat recursul, nu și-au valorificat

dreptul procedural respectiv.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Margareta Petrea și Fiodor

Petrea, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile

Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex

officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245

alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

4

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Margareta Petrea și Fiodor Petrea.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Margareta Petrea și Fiodor Petrea, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

5