2ra-717/22 — încasarea sumei

2ra-717/22 — încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.2ra-711/22

2-21011316-01-2ra-18052022

Prima instanță - Judecătoria Drochia, sediul Rîșcani ( jud.: S. Godorogea)

Instanța de Apel - Curtea de Apel Bălți (jud.: I. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

Î N C H E I E R E

22 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Președintele raionului

Rîșcani, Secrieru Vasile,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Președintele

raionului Rîșcani Secrieru Vasile împotriva lui Urzica Iurie privind restituirea

sumelor,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 16 decembrie 2021 prin care s-a

respins apelul declarat de Președintele raionului Rîșcani, Secrieru Vasile și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani din 28 iulie 2021

c o n s t a t ă :

La 04 februarie 2021, Președintele raionului Rîșcani, Secrieru Vasile a depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Urzică Iurie privind restituirii sumelor.

În motivarea acțiunii a invocat că în rezultatul efectuării inspectării financiare

complexe, la Consiliul raional Rîșcani au fost constatate unele cazuri de

compensare neconformă a cheltuielilor pentru deplasare a fostului președinte.

La 25 ianuarie 2018 a fost emisă dispoziția nr. 05 privind delegarea

Președintelui raionului, Urzică Iurie, în perioada 26-31 ianuarie 2018, în regiunea

Pîrgaugas, Republica Letonia, cu automobilul de serviciu.

Potrivit pct.18 al Regulamentului cu privire la delegarea salariaților din

entitățile Republicii Moldova, aprobat prin hotărârea Guvernului nr.10 din

05.01.2012 în caz de utilizare de către salariatul delegat a transportului de serviciu

sau a transportului auto personal, acestuia i se compensează cheltuielile pentru

combustibil și lubrefiante, în conformitate cu ruta și kilometrajul aprobate de

conducătorul entității, precum și cantitatea necesară de materiale de marca

respectivă, dacă sunt prezentate documentele (chitanțele, cecurile) eliberate de

stațiile de alimentare cu combustibil, care confirmă cheltuielile menționate.

Astfel, la decontul de avans n-a fost anexat cecul privind alimentarea cu

1

combustibil a automobilului în sumă de 90,24 euro. Astfel, supraplata cheltuielilor

compensate pentru combustibil a constituit 1873,6 lei (90,24 x 20,7627 = 1873,6

lei).

La 06 septembrie 2018 a fost emisă dispoziția nr.55, privind delegarea

Președintelui raionului, Urzică Iurie, cu automobilul propriu și a șoferului Ion

Gulca, pentru perioada 08-11 septembrie 2018, în orașul Leczna, Republica

Polonă.

Conform pct.19 din Regulament: „Cheltuielile efective pentru locațiune se

confirmă prin anexarea documentelor primare la decontul de avans. Nu se permite

achitarea cheltuielilor pentru locațiune în hoteluri în baza conturilor comune, fără a

fi indicate în ele numele camerelor ocupate, perioada aflării, numele celor cazați,

tipurile cheltuielilor etc.”

La decontul de avans a fost anexată factura privind cazarea pentru data de 10

septembrie 2018 în hotelul Sviteazi, din or. Truscoveț, Ucraina, în sumă de 1810,5

grivne, fără ștampilă și semnătură.

Astfel, supra plata cheltuielilor compensate pentru cazare constituie 1072,18

lei (1810,5x0,5922=1072,18 lei).

Inspecția financiară în prescripția din 05 august 2020 cu privire la lichidarea

iregularităților constatate în rezultatul inspectării financiare complexe efectuate la

Consiliul raional Rîșcani, a hotărât întreprinderea măsurilor de rigoare privind

recuperarea cheltuielilor compensate neîntemeiate pentru deplasarea, în sumă de

2945,78 lei.

În raportul Inspecției Financiare la compartimentul managementului financiar

contabil, este menționat că, conform foilor de parcurs eliberate automobilelor

gestionate de Președintele raionului, s-a constatat că la unele automobile nu a fost

respectat parcursul limită aprobat.

Astfel, în anul 2018 conform anexei nr.13 la decizia nr.07/02 din 12.12.2017

cu privire la aprobarea în lectura a doua a bugetului raional pentru anul 2018,

pentru automobilul de model Școda Superb n/î 135 a fost stabilit parcursul limită

de 34000 km.

Conform datelor indicate în foile de parcurs, automobilul vizat a parcurs

distanța de 38886,7 km, sau cu 4886,7 km supra limita aprobată pentru ce s-a

consumat suplimentar 605,9 litri de combustibil (4886,7/100 *12,4= 605,9) în

sumă de 10124,5 lei (605,9*16,71=10124,5).

Inspecția financiară în prescripția din 05 august 2020, cu privire la lichidarea

iregularităților constatate în rezultatul inspectării financiare complexe efectuate la

Consiliul raional Rîșcani, a hotărât întreprinderea măsurilor de rigoare privind

recuperarea cheltuielilor compensate neîntemeiat pentru deplasare, în sumă de

2945,78 lei.

În decizia Consiliului raional Rîșcani nr.04/06 din 21 august 2020, cu privire

la Rezultatele inspectării financiare complexe efectuate la Consiliul raional Rîșcani

de către direcția Inspectare financiară a finanțelor publice locale, s-a aprobat

Planul de acțiuni în vederea îndeplinirii cerințelor din Prescripția cu privire la

lichidarea iregularităților constate în rezultatul inspectării financiare complexe

efectuate la Consiliul raional Rîșcani.

Astfel, Urzică Iurie trebuie să restituie suma de 2945,78 lei și suma de

2

10124,5 lei în contul raionului Rîșcani.

Prin hotărârea Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani din 28 iulie 2021 cererea

de chemare în judecată depusă de Președintele raionului Rîșcani, Secrieru Vasile, a

fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul Urzică Iurie a

prezentat contabilității, bonuri fiscale care au fost luate la evidență contabilă și

respectiv au fost compensate cheltuielile pentru combustibil pentru deplasarea de

serviciu a președintelui raionului Urzică Iurie, în Republica Letonă.

Instanța a constatat că Inspecția Financiară, în Prescripție nu identifică suma

de 10124,5 lei și nu consideră ca fiind o încălcare consumul de combustibil de

către automobilul Skoda Superb n/î RMA 135 ca depășire a km preconizați.

Prin Decizia nr. 01/02 din 13 martie 2019 a fost aprobată sinteza resurselor

bugetului raional Rîșcani pentru anul 2018 inclusiv bugetul aparatului

președintelui raionului, fapt ce încă o dată demonstrează legalitatea și temeinicia

gestionării efective a sumelor alocate pentru aparatul președintelui.

Potrivit prescripției nr.25-09-12/868 din 05 august 2020, eliberată de către

Inspecția Financiară, nici una din sumele invocate de reclamant nu a fost indicată

în prescripția dată. Spre executarea și înlăturarea neajunsurilor sunt formulate

anumite obiecții, erori constatate de către Inspecție, care sunt expres, exhaustiv

indicate în Prescripție, și anume iregularitățile indicate în prescripție urmează a fi

înlăturate, ea fiind una executorie, iar neexecutarea prescripției duce la

sancționarea persoanelor cu funcție de răspundere.

Totodată, în Prescripția din 05 augusta 2020 nu este indicată că Urzică Iurie

că anume Urzică Iurie este obligat la achitarea sumelor pretinse.

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, 20 august 2021 Președintele

raionului Rîșcani, Secrieru Vasile a declarat apel solicitând admiterea apelului,

casarea hotărârii Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani din 28 iulie 2021, cu

emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii de chemare în judecată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 16 decembrie 2021, s-a respins apelul

declarat de Președintele raionului Rîșcani, Secrieru Vasile și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani din 28 iulie 2021.

La 21 aprilie 2022, Președintele raionului Rîșcani, Secrieru Vasile a declarat

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 16 decembrie 2021 solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond

și emiterea unei hotărâri noi de admitere integrală a acțiunii.

Ca temei de drept recurentul a invocat art. 432, alin.(2) lit. c) din Codul de

procedură civilă.

În motivare a invocat că, nu este de acord cu soluția instanței de apel.

Hotărârea primei instanțe și decizia Curții de Apel sunt neîntemeiate și contrare

Regulamentului cu privire la delegarea salariaților din entitățile Republicii

Moldova, aprobat prin hotărârea Guvernului nr.10 din 05.01.2012.

La examinarea cauzei instanțele inferioare nu au examinat și elucidat toate

circumstanțele, și a interpretat eronat normele de drept material aplicabile speței.

Instanțele eronat au dispus respingere acțiunii, deoarece la materialele

dosarului a fost prezentat calculul desfășurat al sumelor cheltuite suplimentar și

care nu sunt justificate.

3

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul deciziei la 16

decembrie 2021.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Instanța de apel a comunicat recurentului decizia motivată la 24 ianuarie

2022, prin intermediul oficiului poștal.

Prin hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 41 din 24 februarie

2022, s-a declarat stare de urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova pentru o

perioadă de 60 de zile.

La 02 martie 2022, a fost emisă Dispoziția nr. 5 a Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova, prin care la pct. 5.1.2 a prevăzut că termenele

de exercitare a căilor de atac în cauzele civile se suspendă de drept, aflate în curs la

data intrării în vigoare la data intrării în vigoare a dispoziției, se întrerup, urmând a

curge noi termene, de aceiași durată, de la data încetării stării de urgență.

Prin Dispoziția Comisiei Situații Excepționale nr.13 din 31 martie 2022,

termenele de exercitare a căilor de atac întrerupte prin Dispoziția nr. 5 din 02

martie 2022, au fost substituite cu noi termene, de aceiași durată, care au început a

curge de la 04 aprilie 2022,

Astfel, termenul de prevăzut de art. 434 Cod de procedură civilă a început a

curge de la data de 04 aprilie 2022.

Respectiv, cererea de recurs declarată la 24 aprilie 2022, este depusă în

termen.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 18 mai 2022, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatului recursul,

informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data

primirii scrisorii.

Până la data examinării recursului, intimatul referință nu a depus.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

4

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Președintele

raionului Rîșcani, Secrieru Vasile, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

5

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Președintele raionului Rîșcani,

Secrieru Vasile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii

Mariana Pitic

Victor Burduh

6