3ra-463/22 — contestarea actului administrativ si obligarea recalculării pensiei

3ra-463/22 — contestarea actului administrativ si obligarea recalculării pensiei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-463/22

2-20019889-01-3ra-21042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: V. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

15 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Mihail Popa reprezentat de

avocatul Ghenadie Bobu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Mihail Popa împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, terț Serviciul de

Protecție și Pază de Stat cu privire la contestarea actului administrativ individual

defavorabil și obligarea recalculării pensiei,

împotriva deciziei din 7 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Mihail Popa și a fost menținută hotărârea din 5

noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 11 februarie 2020 Mihail Popa a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale, terț Serviciul de Protecție și Pază de Stat cu privire la contestarea actului

administrativ individual defavorabil și obligarea recalculării pensiei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin ordinul Ministerului

Afacerilor Interne nr. 87ef. din 18 martie 2011, s-a concediat din cadrul organelor

afacerilor interne, la împlinirea vechimii în muncă care acordă dreptul la pensie,

respectiv din data menționată fiindu-i stabilită pensie pentru vechime în muncă.

Ulterior, prin hotărârea din 16 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, care a devenit irevocabilă la 20 martie 2018, Inspectoratul General de Poliție

a fost obligat de a recalcula vechimea în muncă lui Mihail Popa, cu includerea a

avantajelor două luni de vechime pentru o lună de serviciul pentru perioada de la 12

martie 1992 până la 26 noiembrie 1997.

A menționat că prin ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 63ef. din 13

martie 2013, a fost primit la serviciu în poliție, în bază de contract, iar prin ordinul

Inspectoratului General al Poliției nr. 457ef. din 19 octombrie 2018, a fost încetat

raportul de serviciul al funcționarului public cu statut special, în conformitate cu

prevederile art. 38 alin. (1) lit. i) din Legea privind funcționarul public cu statut

1

special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie 2016, în

legătură cu transferul în altă autoritate publică.

Astfel, prin ordinul Serviciului de Protecție și Pază de Stat nr. 301 p/r din 23

ocotmbrie 2018, a fost încadrat prin tranfer din cadrul Inspectoratului General al

Poliției al MAI, în serviciul special, în bază de contract în cadrul Serviciului de

Protecție și Pază de Stat, iar prin ordinul nr. 253 p/r din 22 octombrie 2019, a încetat

îndeplinirea serviciului în baza art. 34 lit. d) din Legea cu privire la Serviciul de

Protecție și Pază de Stat nr. 134 din 13 iunie 2008, cu vechimea în muncă care acordă

dreptul la pensie.

În temeiul circumstanțelor menționate și în baza prevederilor art. 61 din Legea

asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri nr.

1544 din 23 iunie 1993, la data de 25 noiembrie 2019, a solicitat pârâtului

recalcularea pensiei.

Prin decizia nr. 91/2019/370017 din 27 decembrie 2019 a Casei Naționale de

Asigurări Sociale, Oficiul Teritorial Chișinău Centru, care a fost însoțită de

scrisoarea nr. P-2569/19, din aceiași dată, i-a fost respinsă cererea, deoarece este

beneficiar de pensie pentru vechime în muncă din 18 martie 2011, iar Legea

asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri nr.

1544 din 23 iunie 1993, nu prevede stabilirea/recalcularea repetată a dreptului la

pensie.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la data de 9 ianuarie 2020 s-a adresat

cu o cerere prealabilă la Casa Națională de Asigurări Sociale, prin care a solicitat

reexaminarea cererii sale inițiale și acordarea pensiei recalculate, reieșind din

vechimea totală în muncă și salariul primit, pentru ultimele 12 luni calendaristice

precedente concedierii.

Prin scrisoarea nr. P-27/20 din 7 februarie 2020, Casa Națională de Asigurări

Sociale i-a comunicat că asupra solicitărilor înaintate s-a expus deja prin răspunsul

nr. P- 2569/19 din 27 decembrie 2019, copia cărui a fost anexată la scrisoare, însă

reclamantul a considerat că pârâtul eronat a statuat obiectul cererii prealabile,

deoarece dânsul a solicitat recalcularea pensiei și nu stabilirea acesteia în mod

repetat.

Totodată, a considerat că pârâtul în răspunsul său, intenționat a interpretat

eronat prevederile art. 61 din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor

din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul

Inspectoratului General de Carabinieri nr. 1544 din 23 iunie 1993, prin încercarea

de a nega dreptul de recalcul a pensiei după eliberarea din serviciu.

A susținut că prin conținutul art. 61 alin. (1) din Legea nr. 1544 din 23 iunie

1993, legislatorul a prevăzut expres posibilitatea recalculării pensiei în cazul în care

apar circumstanțe noi, care duc la majorarea acesteia, fără a face precizare despre

proveniența actelor suplimentare și data apariției lor, stabilind doar că recalculul se

va face pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii

actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi.

Mai mult, a relatat că prevederile art. 61 din Legea menționată, contrar celor

invocate de pârât, stabilesc clar că recalculul se efectuează în temeiul documentelor

aflate la momentul recalculării în organele de pensionare și nu în momentul

2

pensionării, așa cum se invocă, și dacă pensionarul va prezenta ulterior acte

suplimentare i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei, iar recalcularea se va efectua

pentru perioada perecedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor

suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi.

Astfel, prin invocarea faptul precum că recalcularea pensiei se face doar în baza

actelor existente de până la stabilirea pensiei, Casa Națională de Asigurări Sociale

interpretează eronat prevederile art. 61 din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, având

în vedere că această normă nu degajează o astfel de ipoteză.

A mai indicat că pârâtul Casa Națională de Asigurări Sociale stabilește,

calculează și achită pensia angajaților structurilor de forță, începând cu 1 ianuarie

2017, iar din data intrării în vigoare a Legii nr.1544 din 23 iunie 1993 și până la data

de 1 octombrie 2017, faptul precum reangajarea în structurile de forță, constituia

temei de recalculare a pensiei.

Dat fiind că în tot acest timp legea a fost interpretată în sensul direct al ei, în

vederea recalculării pensiilor după reangajarea în serviciu, a susținut că este

inadmisibil faptul interpretării diferite al legii în mod abuziv, defavorabil

salariatului/pensionarului, numai pentru faptul că s-a schimbat instituția abilitată în

vederea achitării pensiilor.

A declarat că autoritatea pârâtă în mod denaturat face trimitere la prevederile

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, deoarece această prevedere

reglementează situația persoanelor cărora li s-a prelungit termenul de aflare în

serviciu peste limita de vârstă, stabilită de legislație, pe când lui i-a fost stabilită

pensia în legătură cu vechimea în serviciu și nu pentru limita de vârstă.

Totodată, a enunțat că și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993,

urmează a fi interpretat coroborat cu alin. (1) al aceluiași articol, care prevede regula

că pensia se stabilește după eliberarea din serviciu. Astfel, spre deosebire de alin. (1)

din articolul menționat, alin. (2) stabilește o excepție și anume reglementează situația

când persoana nu se eliberează din serviciu, dar atinge limita de vârstă și întrunește

condițiile prevăzute la art. 13 lit. a), și i se prelungește termenul de aflare în serviciu.

În acest caz temei de acordare a pensiei nu va fi ordinul de eliberarea din serviciu,

dar ordinul de prelungire a termenului de aflare în serviciu, doar că pensia se va

stabili în mărime de 50 procente din suma pensiei cuvenite.

A arătat că art. 2 din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993, stabilește momentul

apariției dreptului la pensie, ca regulă, la data încetării serviciului și cu titlu de

excepție, la data prelungirii termenului de aflare în serviciu peste limita de vârstă,

dacă întrunește condițiile prevăzute de art. 13 lit. a) din aceleiași lege.

În așa mod, a susținut că Casa Națională de Asigurări Sociale încearcă să ducă

în eroare prin faptul că a solicitat stabilirea unei noi pensii, sub pretextul că

prevederile art. 61 din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993, nu prevăd expres

recalcularea pensiei după eventuala reangajare, reducând astfel norma la absurd.

Astfel, alegația precum că art. 61 din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, nu

prevede expres recalcularea pensiei după eventuala reangajare este lipsită de o

justificare, deoarece aplicarea tehnicii legislative de a include toate circumstanțele

și actele care pot duce la recalcularea pensiei este inoportună și imposibilă.

A remarcat că la prezentarea ulterioară a actelor suplimentare ce ar acorda

persoanei dreptul la majorarea pensiei, legislatorul nu a indicat faptul că aceste acte

trebuie să fi existat până data stabilirii pensiei și nici nu rezultă din lege acest fapt,

3

motiv pentru care alegația pârâtului precum că recalcularea pensiei se face doar în

baza actelor ce au existat până la data stabilirii pensiei dar au fost prezentate ulterior,

este eronată, fiind denaturată în mod vădit norma, ceea ce contravine principiului

securității raporturilor juridice degajat de art. 6 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în parte ce ține de

previzibilitatea legii în corelare cu principiul încrederii legitime.

Mai mult, a susținut că este afectat gradul dublu de protecție a dreptului la

pensie, atât din perspectiva dreptului fundamental consfințit în art. 47 din

Constituție, cât și din perspectiva dreptului de proprietate garantat prin dispozițiile

art. 46 din Constituție și art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO.

A opinat că statul trebuie să dispună de motive întemeiate pentru a pune în

funcțiune orice ingerință privind dreptul la proprietate, aceasta urmând a fi nu doar

legală și urmărind un scop legitim de protecție a interesului general, dar și necesară

în vederea atingerii acelui scop și în același timp rezonabilă și proporțională, adică

cel mai bine plasată să asigure un echilibru just între interesele generale și

individuale. O interpretare abuzivă în defavoarea părții slabe a circumstanțelor de

fapt și a prevederilor legale care stabilesc recalcularea pensiei, duce în mod

inevitabil la încălcarea nu numai a prevederilor legale naționale dar și a tratatelor

internaționale la care Republica Moldova face parte.

Din cele expuse, a menționat că Casa Națională de Asigurări Sociale

nejustificat nu a luat în calcul perioada activității de la 22 septembrie 2015 ca

circumstanță generatoare pentru recalcularea pensiei, contrar prevederilor art. 61

alin. (1) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, care coroborat cu prevederile lit. a)

pct. 4 din hotărârea Guvernului nr.78 din 21 februarie 1993, stabilește că

recalcularea pensiei se va efectua pentru perioada precedentă pentru 12 luni de la

data depunerii actelor suplimentare, iar media lunară pentru stabilirea pensiei se face

din ultimele 12 luni calendaristice precedente concedierii.

A solicitat anularea deciziei Casei Naționale de Asigurări Sociale, Oficiul

Teritorial Chișinău Centru nr. 91/2019/37017 din 27 decembrie 2019, scrisoarea nr.

P-2569/19 din 27 decembrie 2019, răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale

nr. P-27/20 din 7 februarie 2020 și obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale

de a efectua recalculul pensiei pentru vechimea în serviciu, reieșind din media lunară

pentru ultimele 12 luni calendaristice precedente concedieri din 22 octombrie 2019,

cu includerea în vechimea în serviciu a perioadei de timp de la 14 martie 2013 până

la 22 octombrie 2019.

Prin hotărârea din 5 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 11 noiembrie 2020 cu respectarea termenului prevăzut de art. 232 Cod

administrativ, Mihail Popa a depus apel împotriva hotărârii din 5 noiembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, iar la 28 ianuarie 2021 a prezentat motivarea

apelului, având în vedere că hotărârea motivată a fost notificată în data de 15 ianuarie

2021.

Prin decizia din 7 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Mihail Popa și a fost menținută hotărârea din 5 noiembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel prin prisma prevederilor art.

2 alin. (1) și (2), 7, 13 lit. a), 14 lit. a), 48, 61 alin. (1) și (2) al Legii asigurării cu

4

pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993, a reținut ca fiind justă concluzia primei

instanțe referitoare la netemeinicia acțiunii.

În contextul normelor enunțate, instanța de apel a reținut că legislatorul a

stipulat concret momentul apariției dreptului pentru primirea pensiei militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne.

Sub acest aspect și având în vedere că de la 18 martie 2011, Mihail Popa

beneficiază de dreptul la pensie militară pentru vechime în muncă, calculată și

stabilită de Ministerul Apărării în baza art. 2 alin. (1) al Legii nr. 1544 din 23 iunie

1993, prin aplicarea regulilor de interpretare corectă a normelor indicate, este

evident că deși ultimul, în legătură cu necesitatea de serviciu a fost încadrat repetat

în serviciul prin contract până la 22 ocotmbrie 2019, această circumstanță nu poate

constitui drept temei pentru stabilirea/recalcularea unei noi pensii pentru vechime în

muncă, prin includerea la stabilirea acesteia a vechimii de muncă obținute după data

realizării dreptului la pensie pentru vechime în muncă la 18 martie 2011.

Curtea de apel Chișinău a menționat că dreptul la pensie pentru vechimea în

muncă apare o dată, și anume, după eliberarea din serviciu cu dreptul de recalculare

în condițiile legii. În speță, deși Mihail Popa a solicitat stabilirea/recalcularea unei

noi pensii în condițiile art. 13 lit. a) al Legii asigurării cu pensii a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr.

1544 din 23 iunie 1993, instanța de judecată a subliniat că de facto pensiile stabilite

în baza Legii respective, pot fi recalculate doar în temeiul art. 61 din Legea enunțată,

iar normele invocate de Mihail Popa în cererea de chemare în judecată ca temei de

stabilire/recalculare a noi pensii pentru vechime în muncă se referă la condițiile de

stabilire a pensiei și mărimea pensiilor la eliberarea inițială din serviciu, pe când

reclamantul a solicitat stabilirea repetată a mărimii pensiei pentru vechimea în

muncă în legătură cu reangajarea acestuia în serviciu.

La caz, instanța de apel a menționat că situației apelantului nu este incidental

nici art. 13 și 14 din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, invocat în acțiune ca temei

de recalculare a pensiei pentru vechimea în muncă și nici a art. 61 din Lege, deoarece

legiuitorul nu a prevăzut stabilirea repetată a dreptului la pensie pentru vechime în

muncă după restabilirea la serviciu.

Instanța de apel a învederat că dreptul la pensie apare o singură dată, după

concedierea din serviciu cu dreptul de recalculare doar în condițiile legii, iar legea

nu prevede stabilirea repetată a dreptului la pensie pentru vechime în muncă după

restabilirea la serviciu în organele afacerilor interne. Astfel, instanța de apel a reținut

că, deși Mihail Popa s-a reangajat în câmpul muncii, aceste circumstanțe nu pot

constitui drept temei pentru stabilirea/recalcularea unei noi pensii pentru vechime în

muncă, prin includerea la stabilirea acesteia a vechimii de muncă obținute după data

realizării dreptului la pensie, reeșind din salariul mediu obținut pentru perioada 14

martie 2013 - 22 octombrie 2019, fiind astfel neîntemeiate cerințele acestuia ce țin

de obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a emite o decizie prin care să

fie stabilit la pensie adaosul în mărime de câte 3% din sumele soldei pentru fiecare

an complet de vechime în serviciu peste vechimea stabilită.

Subsecvent, instanța de apel a menționat că de fapt, reclamantul Mihail Popa,

pretinde la stabilirea camuflată repetată a pensiei pentru vechime în muncă și

nicidecum la o recalculare a acesteia, or prin pretinsa recalculare a pensiei, ultimul

5

solicită ca pensia să i se calculeze dintr-un salariu distinct, de cel care a stat la baza

calculării pensiei inițiale la data apariției dreptului - în anul 2011, adică reieșind din

media lunară pentru ultimele 12 luni calendaristice precedente concedierii din 22

octombrie 2019.

Astfel, instanța de apel a reținut că decizia de refuz nr. 91/2019/37017 din 27

decembrie 2019 a Casei Naționale de Asigurări Sociale, Oficiul Teritorial Chișinău

Centru, corect a fost apreciată de către instanța de fond, ca fiind legală și întemeiată.

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a conchis că prima instanță a dat o

apreciere obiectivă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat

normele de drept material și procedural, iar soluția de respingere a acțiunii este justă,

fiind rezultată din aprecierea probelor cercetate în cadrul procesului de judecată în

coraport cu normele aplicabile speței.

La 20 ianuarie 2022 Mihail Popa reprezentat de avocatul Ghenadie Bobu, a

depus recurs împotriva deciziei din 7 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

La 15 aprilie 2022 Mihail Popa reprezentat de avocatul Ghenadie Bobu, a

prezentat motivarea recursului.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că au fost interpretate și aplicate

eronat normele de drept material, precum și nu au fost constatate și elucidate pe

deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

A indicat că situația descrisă de către instanța de apel, nu este aplicabilă

reclamantului, dat fiind că acesta a obținut dreptul la pensie pentru vechime în

muncă, după care a activat, adică au apărut circumstanțe ce determină modificarea

în sensul majorării cuantumului pensiei și acest fapt urmează să se realizeze, în caz

contrar fiind îngrădit un dreptul de a beneficia de o pensie mai mare, ceea ce este

inadmisibil.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 7 decembrie 2021,

iar la materialele dosarului lipsesc date privind notificarea dispozitivului deciziei.

Totodată, actele cauzei atestă că decizia instanței de apel a fost notificată

recurentului în data de 30 martie 2022, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție a

scrisorii recomandate (f.d.161). Astfel, recursul depus la 20 ianuarie 2022 și

motivarea recursului prezentată la 15 aprilie 2022, este în termen.

Prin referința din 13 mai 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale a solicitat

respingerea recursului.

6

Prin referința din 18 mai 2022, Serviciul de Protecție și Pază de Stat a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi decizii

de admitere a acțiunii.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Mihail Popa reprezentat

de avocatul Ghenadie Bobu, în raport cu materialele cauzei, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

7

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de către Mihail Popa reprezentat de avocatul Ghenadie

Bobu.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Mihail Popa reprezentat de avocatul Ghenadie Bobu, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

8