2ra-587/22 — încasarea datoriei, dobânzii de întârziere

2ra-587/22 — încasarea datoriei, dobânzii de întârziere (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-587/22

2-21003454-01-2ra-21042022

Prima instanță - (Judecătoria Orhei, sediul central) jud: V. Cupcea

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: A. Panov, I. Țurcanu, L. Prutean

D E C I Z I E

15 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Mariana Pitic

Victor Burduh

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de avocatul Vadim Ciobanu în numele și

interesele lui Sergiu Cotruță,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Sergiu

Cotruță împotriva lui Gheorghe Galbură și Ludmila Gliga cu privire la încasarea în

mod solidar a datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva încheierii și deciziei din 7 decembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 12 ianuarie 2021, Sergiu Cotruță, fiind reprezentat de avocatul Vadim

Ciobanu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Gheorghe Galbură și

Ludmila Gliga, solicitând încasarea în mod solidar a datoriei de 30 000 euro, în

baza contractului de împrumut din 8 ianuarie 2018, a dobânzii de întârziere în

sumă de 4 472,10 euro și compensarea cheltuielilor de judecată în sumă de 25 559

lei. (f.d.3-6, 37-39)

În motivarea acțiunii, a indicat că în baza contractului de împrumut din data

de 8 ianuarie 2018 și a actului de predare – primire a mijloacelor bănești din

aceiași dată, pârâții au luat cu împrumut de la reclamant suma de 30 000 euro –

sumă, pe care pârâții urmau să o restituie până la date de 8 ianuarie 2020.

Pârâții nu au restituit suma luată cu împrumut nici măcar parțial și nici nu au

solicitat stabilirea unui nou termen de restituire a împrumutului.

La solicitarea reclamantului de a-i restitui datoria, ultimii au menționat că nu

dispun de surse financiare, deoarece și-au procurat un imobil în Germania.

Prin hotărârea din 31 martie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Sergiu Cotruță împotriva lui

1

Gheorghe Galbură și Ludmila Gliga cu privire la încasarea în mod solidar a

datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată.

S-a încasat, în mod solidar, de la Gheorghe Galbură și Ludmila Gliga, în

beneficiul reclamantului Sergiu Cotruță, datoria în suma de 30 000 euro, sau

echivalentul sumei în lei moldovenești la momentul achitării, în baza contractului

de împrumut sub forma recipisei din 8 ianuarie 2018, dobânda de întârziere în

sumă de 4 472,10 euro, sau echivalentul sumei în lei moldovenești la momentul

achitării, cheltuielile de asistență juridică în mărime de 20 000 lei și cheltuieli de

judecată în mărime de 24 414,20 de lei.

La 2 aprilie 2021, Gheorghe Galbură și Ludmila Gliga, fiind reprezentanți de

avocatul Tatiana Postolachi, au declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe,

solicitând casarea ei, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii.

Prin încheierea din 7 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

demersul înaintat de avocatul Vadim Ciobanu în interesele lui Sergiu Cotruță cu

privire la numirea expertizai grafoscopice.

Prin decizia din 7 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Gheorghe Galbură și Ludmila Gliga din numele cărora a acționat

avocatul Tatiana Postolachi.

S-a casat hotărârea din 31 martie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul Central și

s-a emis o hotărâre nouă, prin care:

S-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

Sergiu Cotruță împotriva lui Gheorghe Galbură și Ludmila Gliga cu privire la

încasarea în mod solidar a datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea

cheltuielilor de judecată.

S-a încasat de la Sergiu Cotruță în beneficiul lui Gheorghe Galbură și

Ludmila Gliga, cu titlu de cheltuieli de judecată suportate pentru achitarea taxei de

stat în apel, suma de 18 310 lei.

La 11 aprilie 2022, acționând în numele și interesele Cotruță Sergiu, avocatul

Vadim Ciobanu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei și încheierii din 7 decembrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău și menținerea hotărârii din 31 martie 2021 a Judecătoriei Orhei,

sediul central.

În motivarea recursului a invocat că decizia și încheierea Curții de Apel

Chișinău din 7 decembrie 2021 sunt ilegale și neîntemeiate, fiind emise în

rezultatul încălcării esențiale a normelor de drept material, interpretării în mod

eronat a legii și aprecierii arbitrare a probelor.

Reprezentantul recurentului a relatat că în ședința de judecată a instanței de

apel, nu a recunoscut semnătura lui Sergiu Cotruță aplicată pe versoul

exemplarului nr. 2 al recipisei și a solicitat prin demers verbal efectuarea unei

expertize grafoscopice în vederea stabilirii autenticității și autorului semnăturii

aplicate. Însă, instanța, neîntemeiat și fără careva motive plauzibile a respins

demersul privind efectuarea expertizei solicitate.

Astfel, referitor la acest aspect, reprezentantul recurentului a susținut că acesta

nu recunoaște semnătura aplicată pe versoul exemplarului nr.2 al recipisei

(f.d.109), iar în asemenea circumstanțe, consideră că instanța de apel era obligată

2

să dispună efectuarea unei expertize grafoscopice în vederea stabilirii autenticității

și autorului semnăturii aplicate.

A menționat că, contrar obligațiilor legale de a examina cauza obiectiv și sub

toate aspectele, instanța de apel a luat poziția pârâților, precum că semnătura de pe

versoul recipisei ar fi fost executată de reclamant și acest fapt ar dovedi restituirea

împrumutului, fără a lua în considerare că însăși pârâții în instanța de fond au

declarat că reclamantul nu a semnat nici un înscris.

A reținut că între semnăturile executate de Sergiu Cotruță pe mandatul

avocațial și semnătura aplicată pe versoul recipisei, există diferențe esențiale, iar

acest fapt nu a fost elucidat de instanța de judecată.

La fel, a invocat că, completul de judecată și-a arogat și competențe de expert

judiciar, stabilind că semnătura ar fi fost executată de Sergiu Cotruță, în

circumstanțele în care ultimul neagă executarea acesteia.

Consideră că motivarea refuzului în dispunerea efectuării expertizei

grafoscopice nu a fot motivată, iar în rezultat a avut loc încălcarea dreptului la un

proces echitabil al reclamantului, or, instanța de apel și-a baza hotărârea de

respingere a acțiunii în exclusivitate pe faptul că datoria ar fi fost restituită, fapt

care ar fi dovedit prin semnătura aplicată de pe versoul recipisei, a cărei

expertizare a fost refuzată.

Instanța de apel împiedicând partea reclamantă să dovedească faptul că

semnătura aplicată nu a fost executată de către reclamant iar acțiunea ultimului este

întemeiată, a stabilit incomplet circumstanțele de fapt care au importantă pentru

soluționarea justă a cauzei și a avut ca efect aplicarea eronată a normelor de drept

material.

La fel, consideră că instanța de apel stabilind incomplet circumstanțele de fapt

ale cauzei, și anume cine este autorul semnăturii aplicată de pe versoul recipisei

menționate, a comis erori la alegerea normelor aplicabile și anume a art.642-643

din Codul civil și în final a adoptat o decizie ilegală.

Avocatul Vadim Ciobanu a susținut că instanța de apel și-a motivat în

exclusivitate decizia prin faptul că datoria ar fi fost restituită reclamantului de către

pârâți, fapt care ar fi dovedit prin semnătura aplicată de pe versoul recipisei de

către Cotruță Sergiu (f.d.109), probă care a fost prezentată în instanța de apel și

care este inadmisibilă. Or, această probă nu a fost prezentată de către pârâți în faza

de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare, în instanța de fond nu s-a

comunicat despre existenta unei asemenea probe, această probă nu a fost reclamată

în prima instanță și nici nu ar fi fost restituită în mod nejustificat de către prima

instanță.

Chiar dacă instanța de apel a admis administrarea de la pârâți în calitate de

probă a recipisei de la f.d.109, aceasta a încălcat dreptul reclamantului la proba

contrară, drept garantat de art. 1191 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Or,

instanța de apel urma să respecte dreptul părții adverse la proba contrară și anume

efectuarea expertizei grafoscopice.

A mai menționat că prin cererea de apel înaintată de apelanții au solicitat doar

casarea hotărârii instanței de fond și nu au cerut compensarea cheltuielilor de

judecată.

3

Mai mult ca atât, nici în ședința de judecată apelanții nu au solicitat încasarea

din contul intimatului (reclamantului) cheltuielile de judecată.

Respectiv, contrar normelor de drept indicate supra, instanța de apel a dispus

încasarea din contul lui Sergiu Cotruță în beneficiul lui Galbură Gheorghe și Gliga

Ludmila a cheltuielilor de judecată suportate cu titlu de taxă de stat în ordine de

apel în mărime de 18 310 lei.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

comunicată reprezentantului recurentului, avocatului Vadim Ciobanu, prin

intermediul poștei electronice, la 18 februarie 2022.

Iar cererea de recurs a fost depusă la 11 aprilie 2022, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimaților cererea de recurs,

informând-o despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

La 24 mai 2022, avocatul Lucian Rurac, în interesele intimatului Gherorghe

Galbură, a depus referință, solicitând respingerea recursului declarat ca fiind

nefondat.

Alte referințe nu au fost depuse.

Prin încheierea din 1 iunie 2022 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat

de avocatul Vadim Ciobanu în numele și interesele lui Sergiu Cotruță a fost

considerat admisibil.

În conformitate art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Art. 444 din Codul de procedură civilă, prevede că recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să

caseze integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în

4

instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Conform art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. Deși alin. (3) al normei enunțate specifică concret

care încălcări sau erori se consideră drept omisiuni procedurale, alin. (4)

menționează că și săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de

recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, iar alin. (5) al normei date prevede că

temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Examinând recursul declarat împotriva încheierii și deciziei din 7 decembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, în limitele controlului de legalitate, în raport cu

criticele invocate în cererea de recurs și referință, pe baza materialelor din dosar, în

coroborare cu normele de drept aplicabile, Colegiul constată că la caz se impune

necesitatea admiterii acestuia, cu casarea integrală a deciziei și încheierii contestate

și trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, pentru motivele ce succed.

La caz, Colegiul atestă că prin prezenta acțiune civilă, reclamantul Sergiu

Cotruță revendică de la Gheorghe Galbură și Ludmila Gliga, în mod solidar,

datoria de 30 000 euro, în baza contractului de împrumut din 8 ianuarie 2018, a

recipise olografe și a actului de predare-primire a mijloacelor bănești din aceiași

dată.

Judecând cauza, prima instanță prin hotărârea din 31 martie 2021 a admis

cererea de chemare în judecată depusă de Sergiu Cotruță împotriva lui Gheorghe

Galbură și Ludmila Gliga cu privire la încasarea în mod solidar a datoriei, dobânzii

de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată. A încasat, în mod solidar, de

la Gheorghe Galbură și Ludmila Gliga, în beneficiul reclamantului Sergiu Cotruță,

datoria în suma de 30 000 euro, sau echivalentul sumei în lei moldovenești la

momentul achitării, în baza contractului de împrumut sub forma recipisei din 8

ianuarie 2018, dobânda de întârziere în sumă de 4 472,10 euro, sau echivalentul

sumei în lei moldovenești la momentul achitării, cheltuielile de asistență juridică în

mărime de 20 000 lei și cheltuieli de judecată în mărime de 24 414,20 de lei.

La 2 aprilie 2021, Gheorghe Galbură și Ludmila Gliga, fiind reprezentanți de

avocatul Tatiana Postolachi, au declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe.

În cadrul examinării cauzei în ordine de apel, reprezentantul pârâților

Gheorghe Galbură și Ludmila Gliga, a prezentat instanței un alt exemplar în

original al recipisei contrasemnate de către părți, versoul cărei conține înscrieri

referitoare la restituirea tranșe din suma împrumutului acordat, precum și o

semnătură olografă. (f.d.109-109 verso)

Aici colegiul menționează că la dosar de către reclamant a fost anexat un alt

exemplar al recipisei din 8 ianuarie 2018. (f.d.48)

În acest context, reclamanții au invocat că împrumutul a fost restituit

pârâtului.

5

Reprezentantul reclamantului, avocatul Vadim Ciobanu a negat faptul că

semnătura olografă ar fi fost aplicată de către Sergiu Cotruță, solicitând instanței

dispunerea efectuării unei expertize grafoscopice. (f.d.111-113)

Prin încheierea din 7 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

demersul înaintat de avocatul Vadim Ciobanu în interesele lui Sergiu Cotruță cu

privire la numirea expertizai grafoscopice. (f.d.114-116)

Iar, prin decizia din 7 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis

apelul declarat de Gheorghe Galbură și Ludmila Gliga din numele cărora a acționat

avocatul Tatiana Postolachi. S-a casat hotărârea din 31 martie 2021 a Judecătoriei

Orhei, sediul central și s-a emis o hotărâre nouă, prin care: S-a respins ca fiind

neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Sergiu Cotruță împotriva

lui Gheorghe Galbură și Ludmila Gliga cu privire la încasarea în mod solidar a

datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată. S-a încasat

de la Sergiu Cotruță în beneficiul lui Gheorghe Galbură și Ludmila Gliga, cu titlu

de cheltuieli de judecată suportate pentru achitarea taxei de stat în apel, suma de 18

310 lei.

În motivarea deciziei, Colegiul instanței de apel a conchis că acțiunea este

neîntemeiată, or, materialele cauzei atestă stingerea obligațiilor de către debitori.

Instanța de apel a menționat potrivit originalului recipisei contrasemnate de

către reclamant, pârâții au restituit suma împrumutului din 8 ianuarie 2018, ultima

tranșă fiind transmisă la 8 decembrie 2019.

În acest context, instanța de apel a reținut că reclamantul Cotruță Sergiu nu

mai poate pretinde încasarea datoriei de la Galbură Gheorghe și Gliga Ludmila,

întrucât la caz au fost prezentate probe ce confirmă faptul că împrumutul a fost

restituit.

În cuprinsul cererii de recurs, reprezentantul recurentului Sergiu Cotruță a

dezvoltat critici ce vizează concluziile instanței de apel referitoare la refuzul de a

dispune efectuarea unei expertize grafoscopice în vederea stabilirii autenticității

semnăturii olografe aplicate pe versoul recipisei de la fila dosarului 109.

Astfel, în esență, în recurs s-a invocat că în absența unor explicații referitoare

la motivele respingerii cererii de efectuare a expertizei, decizia instanței de apel a

fost motivată insuficient, or instanța nu a stabilit pe deplin circumstanțele de fapt

care au importantă pentru soluționarea justă a cauzei.

Judecând recursul, Colegiul consideră criticile aduse în cererea de recurs

întemeiate.

Și anume, pornind de la argumentele din recurs, Colegiul lărgit constată că

instanța s-a abținut de a da un răspuns convingător la expunerile și argumentele

invocate reprezentantul recurentului Sergiu Cotruță în cadrul ședinței din 7

decembrie 2021, conform căror, ultimul a negat aplicarea semnăturii olografe pe

recipisa din 8 ianuarie 2018.

Aici Colegiul menționează că art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului obligă instanțele naționale să explice în mod corespunzător motivele pe

care își bazează deciziile lor.

Întinderea obligației de a motiva о hotărâre variază în funcție de caracterul

deciziei și trebuie determinate ținând cont de circumstanțele cauzei (cauza Ruiz

Torija vs. Spania, § 29, 9 decembrie 1994).

6

Deși art. 6 § 1 din Convenție nu obliga instanțele naționale să prezinte un

răspuns detaliat la fiecare argument invocat de către un justițiabil, obligația

respectivă presupune, totuși, prezentarea unor replici specifice și exprese la

argumentele decisive pentru examinarea cauzei respective (Ramos Nunes de

Carvalho e Sa vs. Portugalia [MC], nr. 55391-13 și alte doua, §185, 6 noiembrie

2018).

Colegiul notează că instanța de apel s-a bazat în exclusivitate pe argumentele

pârâților, precum că semnătura de pe versoul recipisei ar fi fost executată de

reclamant și acest fapt ar dovedi restituirea împrumutului.

Cu toate acestea, aceasta a eșuat să argumenteze motivele pentru care a decis

respingerea demersului reclamantului privind efectuarea expertizei grafoscopice în

vederea stabilirii autenticității și autorului semnăturii aplicate.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a eșuat să ofere un răspuns clar și

exhaustiv la un argument esențial, a cărei respingere, în mod evident, necesita о

motivare specifică și explicită, or, a rămas probabilitatea ca în cazul în care Curtea

de Apel Chișinău ar fi admis cererea de efectuare a expertizei și ar fi luat în

considerare concluziile acesteia, exista probabilitatea adoptării unei alte soluții pe

fondul cauzei.

Cu toate acestea, analizând circumstanțele prezentei cauze, Colegiul consideră

că instanța de apel a eșuat să prezinte о astfel de motivare.

Astfel, instanța de recurs reține că în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin.

(1) din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească apreciază probele după

intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă,

nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Conform art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

La rândul său, art. 240 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că, la

deliberarea hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu

stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării

cauzei și admisibilitatea acțiunii.

În conformitate cu art. 373 alin. (1), (2), (5) din Codul de procedură civilă,

instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor

înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță

pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces. Instanța de apel este

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Iar conform prevederilor art. 390 alin. (1) lit. e), f) și alin. (2) din Codul de

procedură civilă, decizia instanței de apel trebuie să conțină: motivele concluziilor

instanței de apel și referirea la legea guvernantă, concluziile instanței de apel în

7

urma examinării apelului. În cazul respingerii apelului, instanța de apel este

obligată să indice în decizie motivele respingerii.

Astfel, Colegiul notează că legea procesuală consacră principiul general

conform cărui orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată și să reprezinte

premisa pentru soluția din dispozitiv.

Această dispoziție este edictată atât în interesul unei bune administrări a

justiției și încrederii ce trebuie să inspire justițiabililor, cât și pentru a se da

instanțelor superioare posibilitatea de a controla judecata primelor instanțe.

Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului urmează să arate

motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele

constatate și dovezile care au determinat-o.

Motivarea este un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternica

garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o

premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de

control judiciar de legalitate și temeinicie.

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, CtEDO a reiterat

necesitatea motivării hotărârilor, unde funcția unei decizii motivate este să

demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi auzit include nu doar

posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație

corespunzătoare a instanței de a arăta motivele pentru care anumite argumente au

fost acceptate sau respinse. CtEDO a menționat că este motivată în mod

corespunzător o decizie care permite părților să facă uz efectiv de dreptul lor de a

face apel (Hirvisaari vs. Finlanda).

În acest sens, se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor

normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în

mod sigur și expres la toate cerințele și obiecțiile formulate de către părți.

Deci, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și

concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru

rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărâre.

Motivarea este un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternica

garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o

premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de

control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor

judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 239 din

Codul de procedură civilă și art. 6 § 1 din Convenție.

Omiterea aspectului dat constituie o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție, care

garantează oricărei persoane dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale.

În circumstanțele prezentei cauze, având în vedere raționamentele expuse mai

sus, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție conchide asupra necesității admiterii recursului declarat de avocatul

Vadim Ciobanu în numele și interesele lui Sergiu Cotruță, casării încheierii și

deciziei din 7 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța apel, în alt complet de judecată.

8

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de avocatul Vadim Ciobanu în numele și

interesele lui Sergiu Cotruță.

Se casează integral încheierea din 7 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău

și decizia din 7 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Sergiu

Cotruță împotriva lui Gheorghe Galbură și Ludmila Gliga cu privire la încasarea în

mod solidar a datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de

judecată se trimite spre rejudecare, în instanța de apel, la Curtea de Apel Chișinău,

în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Mariana Pitic

Victor Burduh

Dumitru Mardari

9