3ra-259/22 — contestarea în parte a actului administrativ individual defavorabil, achitarea suplimentului la salariu, achitarea penalitatilor si compensarea prejudiciului moral

3ra-259/22 — contestarea în parte a actului administrativ individual defavorabil, achitarea suplimentului la salariu, achitarea penalitatilor si compensarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosar nr.3ra-259/22

2-19201445-01-3ra-04032022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: G. Ciobanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, E. Palanciuc, Vl. Clima)

Î N C H E I E R E

08 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Natalia Ilașciuc și a recursului

depus de Vitalie Damir,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Natalia Ilașciuc și Vitalie Damir împotriva Agenției pentru Protecția Consumatorilor și

Supravegherea Pieței cu privire la contestarea în parte a actului administrativ individual

defavorabil, achitarea suplimentului la salariu, achitarea penalităților și compensarea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 01 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Natalia Ilașciuc și Vitalie Damir, și menținută hotărârea din

15 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 18 decembrie 2019, Ilașciuc Natalia și Damir Vitalie s-au adresat cu cerere de

chemare în judecată, în procedura contenciosului administrativ, ulterior concretizată,

împotriva Agenției pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței cu privire la

anularea punctului 22 și 24 din anexa la ordinul nr.199-p din 29 noiembrie 2019,

achitarea suplimentului la salariu, achitarea penalităților și compensarea prejudiciului

moral.

În motivarea acțiunii au indicat că, directorul adjunct al Agenției pentru Protecția

Consumatorilor și Supravegherea Pieței a emis ordinele nr.162/1p din 30 octombrie

2019 și nr.199-p din 29 noiembrie 2019 cu privire la stabilirea sporului pentru

performanță în temeiul art.16 al Legii privind sistemul unitar de salarizare în sectorul

bugetar, precum și a Regulamentului cadru cu privire la modul de stabilire a sporului

pentru performanță personalului din unitățile bugetare, aprobat prin hotărârea

Guvernului nr.1231/2018, pe care reclamanții le considerau în comun cu fișele de

evaluare a performanțelor ca neîntemeiate și ilegale, fiind bazate pe interpretarea

eronată a normelor de drept imperative și pasibile de a fi anulate în parte.

1

Mai indică că, prin ordinul nr.32-p din 03 ianuarie 2018 Natalia Ilașciuc a fost

angajată în funcție de inspector principal în cadrul Direcției Control metrologic

subdiviziune a Agenției pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței,

fiindu-i aduse la cunoștință obligațiile și atribuțiile de serviciu conform fișei de post,

prevederile actelor legislative în vigoare, Constituția Republicii Moldova, iar prin

ordinul nr.124-p din 16 iunie 2017, Vitalie Damir a fost angajat în funcție de inspector

superior în cadrul Direcției Control metrologic subdiviziune a Agenției pentru Protecția

Consumatorilor și Supravegherea Pieței, fiindu-i aduse la cunoștință obligațiile și

atribuțiile de serviciu conform fișei de post, prevederile actelor legislative în vigoare,

Constituția Republicii Moldova.

Menționează că, potrivit pct.10 din fișele de post, scopul general al funcțiilor,

prevedea realizarea politicii statului privind supravegherea metrologică a mijloacelor de

măsurare din domeniile de interes public, supravegherea pieței a produselor

preambalate, sticlelor utilizate ca recipient de măsură, produselor petroliere, jocurilor de

noroc și exercitarea funcțiilor de protecție a consumatorilor conform responsabilităților

direcției.

Susțin reclamanții că, pe parcursul activității evaluate au manifestat cunoștințe în

domeniu, au fost implicați în controale de stat atât inopinate, cât și planificate în ordinea

prevăzută de prevederile legii privind controlul de stat supra activității de întreprinzător,

iar în calitate de agenți constatatori au participat la toate acțiunile procesuale în

instanțele de judecată.

La 17 septembrie 2019, împreună cu colegii subdiviziunii, reclamanții au înaintat o

cerere de destituire din funcție publică a șefului subdiviziunii Andrian Bunduc, astfel

încât consideră că, fișele de evaluare din 29 octombrie 2019, ce au stat la baza acordării

suplimentului la salariu, constituie o răfuială din partea acestuia, iar agrearea din partea

șefului ierarhic superior, denotă protecționismul față de evaluator.

Indică reclamanții că, până la evaluarea performanțelor din 29 octombrie 2019, au

fost mereu apreciați cu calificativul „foarte bine”, iar conform fișei menționate, la

rubrica: „dificultăți întâmpinate în perioada evaluată”, s-a indicat că, „Inspectorul

principal Natalia Ilașciuc, în cadrul examinării unui material, și anume în formarea unui

grup de lucru din reprezentanții Institutului Național de Metrologie, Centrul Național de

Acreditare MOLDAC, la solicitarea conducerii agenției, inspectorul nominalizat și-a

permis o atitudine neprofesionistă față de conducătorul Centrului Național de Acreditare

MOLDAC și anume a doamnei Eugenia Spoială, făcând referire la lipsa

profesionalismului ultimului și obligarea prezentării unor informații ce nu țin de

examinarea materialului dat spre examinare inspectorului sus-nominalizat, ceea ce a

adus direct la înrăutățirea relațiilor colegiale dintre instituții”. Din formularea în cauză

reclamanta nu a înțeles ce i se încriminează, deoarece toate

demersurile/faxogramele/citațiile se aduc la cunoștință atât șefului subdiviziunii, cât și

șefului ierarhic superior conform organigramei în ordinea prevăzută. Posibil șeful

subdiviziunii, Andrian Bunduc, se afla în stare de ebrietate, pentru ce reclamanta a

informat conducerea pârâtei.

Consideră reclamanții că, intenționat fișa de evaluare nu a fost adusă la cunoștința

Nataliei Ilașciuc, fapt confirmat prin lipsa semnăturii acesteia, fiind pusă în stare de

disconfort, de a înainta sesizare către conducere, astfel i-a fost adusă la cunoștință abia

la 13 noiembrie 2019, prin ce i-au fost obstrucționate cu rea-credință și discriminatoriu

2

drepturile, fiind lipsită de dreptul la sporul pentru performanță acordat conform

prevederilor legii privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar.

Mai invocă reclamanții că, potrivit art.14 lit.d) - g) din Legea cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public sunt în drept să beneficieze de condiții normale

de muncă și igienă de natură să-i ocrotească sănătatea și integritatea fizică și psihică,

precum și de un salariu corespunzător complexității atribuțiilor funcției; să se adreseze

Guvernului asupra cazurilor de încălcare a legislației referitoare la funcția publică și la

statutul funcționarului public, cu excepția funcționarilor publici care activează în cadrul

autorităților publice indicate la art.8 alin.(2) lit.d), care sunt în drept să se adreseze

conducătorilor autorităților publice respective; să beneficieze de stabilitate în funcția

publică deținută, precum și de dreptul de a fi promovat într-o funcție publică superioară;

să beneficieze de egalitate de șanse și de tratament între bărbați și femei în ceea ce

privește accesul la încadrare în funcția publică, la procesul de dezvoltare profesională

continuă și la promovarea în funcție.

Sistemul de salarizare reglementat prin legea privind sistemul unitar de salarizare

în sectorul bugetar, are la bază principiul nediscriminării, echitate și coerență, în sensul

asigurării tratamentului egal și a remunerării egale pentru muncă de valoare egală.

Articolul 16 alin.(3) și (4) al legii indicate stabilește că, sporul pentru performanță

se acordă conform performanței individuale și se achită concomitent cu salariul, iar

sporul pentru performanță nu se acordă persoanelor care au fost sancționate disciplinar.

Prin interes public se înțelege interesul general al societății, ce vizează întreaga

ordine de drept, în special democrația constituțională, siguranța națională, integritatea

teritorială, securitatea publică și ordinea publică, apărarea acestora și prevenirea

săvârșirii infracțiunilor, protejarea sănătății și a moralei publice, garantarea autorității și

a imparțialității puterilor în stat, satisfacerea nevoilor comunitare, prin realizarea

competenței autorităților publice, reflectând o necesitate socială ce impune instituirea de

activități de servicii de utilitate colectivă, prin mijloace de drept administrativ, în

organizarea unor servicii la nivel statal, răspunzând unor nevoi comunitare sau uzului

public, în serviciul statului și al societății civile.

La examinarea cauzelor cu imputarea lezării interesului public, întâi de toate,

instanțele de judecată, în limitele învinuirii, trebuie să se expună asupra conținutului și

naturii acestui interes, motivând de ce anume interesul lezat este unul general, nu însă

particular (privat), după care, vor statua și asupra incidenței caracterului considerabil al

daunei cauzate acestuia.

Întrucât noțiunea de interes public este, prin natura sa, extinsă potrivit

jurisprudenței CtEDO, și, de altfel, nu există o interpretare legalmente consacrată a

acestei noțiuni, susțineau reclamanții că, anume instanțele sunt cele care dispun de o

marjă de apreciere, având la bază un fond rezonabil, în constatarea, dacă a fost sau nu

prejudiciat un interes public.

Cu trimitere la prevederile art. art.17, 18, 20, 196, 206, 209 alin. (1), 211, 212 Cod

administrativ, art.60 alin.(3) al Legii cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, art. art.85, 277 Cod de procedură civilă, reclamanții Natalia

Ilașciuc și Vitalie Damir au solicitat instanței, anularea în parte a ordinului nr.162/1p

din 31 octombrie 2019 și a ordinului nr.199-p din 29 noiembrie 2019; anularea fișei de

evaluare a performanțelor a reclamantei Natalia Ilașciuc din 29 octombrie 2019;

anularea fișei de evaluare a performanțelor a lui Vitalie Damir din 29 octombrie 2019;

3

repunerea în drepturi a reclamanților (reevaluarea performanțelor) și obligarea reparării

prejudiciului cauzat, cu compensarea din contul pârâtei a tuturor cheltuielilor de

judecată suportate de reclamanți.

La 22 februarie 2021, Natalia Ilașciuc și Vitalie Damir au înaintat cerere de

concretizare a pretențiilor înaintate prin cererea de chemare în judecată, solicitând

suplimentar modificarea anexelor la ordinul nr.162/1-P din 31 octombrie 2019 și

ordinul nr.199-P din 29 noiembrie 2019 indicate în pct.2 din aceste ordine, prin care la

pct.22 și pct.24 din anexe la ordine, să conțină informația textuală despre faptul că, în

perioada evaluată 01 iulie 2019-30 septembrie 2019, Natalia Ilașciuc și Vitalie Damir le

sunt calculate un spor de performanță în mărime de % conform calificativului obținut,

înmulțit la coeficientul similar determinat funcției și, respectiv, să conțină suma

obținută, ce trebuie revărsată la cardul de salariu.

Indică reclamanții că, această solicitare survine ca urmare a faptului că, fiind

evaluați neobiectiv în perioada de referință de către fostul șef de direcție, Andrian

Bunduc, deoarece după finalizarea anchetei de serviciu disciplinară s-au adeverit faptele

sesizate de reclamanți și ultimul a fost sancționat disciplinar, acesta intenționat a evaluat

necorespunzător sarcinile efectuate de către reclamanți în perioada respectivă cu

calificativul satisfăcător, iar acesta urma să se abțină de la evaluarea reclamanților

deoarece s-a iscat un conflict de interese, conform prevederilor art.50 Cod administrativ.

Mai menționează că, la 19 martie 2020 au înaintat pârâtei o cerere/sesizare, prin

care s-a solicitat plata în conformitate cu prevederile Codului muncii, penalitățile în

cuantum de 0,3% pentru 70 de zile, cât și repararea prejudiciului moral cauzat în sumă

de câte 20 000 lei, solicitare ce a fost lăsată fără examinare, fapt ce denotă că,

angajatorul tacit a acceptat solicitările înaintate.

Prin încheierea din 25 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

respinsă cererea înaintată de Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea

Pieței cu privire la declararea acțiunii înaintate de Natalia Ilașciuc și Vitalie Damir, ca

fiind inadmisibilă (f.d.186-190, vol.I).

Prin hotărârea din 15 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani acțiunea în

contencios administrativ înaintată de Natalia Ilașciuc și Vitalie Damir împotriva

Agenției pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței cu privire la anularea

punctului 22 și 24 din anexa la ordinul nr.162/1p din 31 octombrie 2019, anularea

punctului 22 și 24 din anexa la ordinul nr.199-p din 29 noiembrie 2019, achitarea

suplimentului la salariu, achitarea penalităților și compensarea prejudiciului moral, a

fost respinsă ca neîntemeiată (f.d.206, 211-228, vol.I).

La 19 iulie 2021, în cadrul termenului de atac instituit de art.232 alin.(1) Cod

administrativ, Natalia Ilașciuc a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 15 iulie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, prin care a solicitat casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii (f.d.209, vol.I).

La 23 iulie 2021, în cadrul termenului de atac instituit de art.232 alin.(1) Cod

administrativ, Vitalie Damir a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 15 iulie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, prin care a solicitat casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii (f.d.210, vol.I).

La 20 august 2021, cu respectarea termenului prevăzut de art.232 alin.(2) din

Codul administrativ, Natalia Ilașciuc și Vitalie Damir au depus apel motivat împotriva

hotărârii instanței de fond, solicitând casarea hotărârii din 15 iulie 2021 a Judecătoriei

4

Chișinău, sediul Râșcani și emiterea unei noi decizii, prin care să fie admisă integral

cererea de chemare în judecată (f.d.235-239, vol.I).

Prin decizia din 01 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse

cererile de apel depuse de Natalia Ilașciuc și Vitalie Damir (f.d.32, 33-46, vol.II).

Referitor la fondul cauzei, instanța de apel a concluzionat că, hotărârea primei

instanțe este legală și fondată.

Instanța ierarhic inferioară a concluzionat că, instanța de fond just a respins

pretențiile apelantei Natalia Ilașciuc în contextul în care materialele cauzei atestă că,

solicitările acesteia au fost admise ca urmare a efectuării repetate a evaluării

performanțelor profesionale individuale și în urma evaluării repetate apelantei i-au fost

achitate sporurile pentru performanță, motiv pentru care la data soluționării pricinii prin

hotărârea judecătorească litigiul era soluționat benevol de către autoritatea intimată.

Totodată, instanța de apel a constatat neîntrunirea în speță a temeiurilor legale

pentru achitarea plăților suplimentare reglementate de art.330 alin.(2) Codul muncii,

menționând în acest sens că, din dispozițiile acestei norme reiese expres că, achitarea

acestor plăți suplimentare în cuantumul stabilit de norma indicată se realizează în

cazurile reținerii din vina angajatorului a altor plăți decât salariul, indemnizația de

concediu, plățile de eliberare, a concediului medical plătit, a concediului de maternitate

și a concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului, a concediilor pentru salariații

care au adoptat copii nou-născuți sau i-au luat sub tutelă, a retribuțiilor muncii prestate

în condiții nefavorabile, a indemnizațiilor de eliberare din serviciu, a compensațiilor

prejudiciului pentru vătămarea sănătății salariatului în exercitarea obligațiilor de muncă.

Din aceste considerente, Completul instanței de apel a apreciat, ca fiind nefondate,

argumentele apelantei Natalia Ilașciuc referitoare la necesitatea admiterii sale în

conjunctura indicată ca urmare a omisiunii intimatei de a emite un act administrativ

individual favorabil, pretențiile înaintate de Natalia Ilașciuc fiind nefondate pentru

motivele expuse supra.

Referitor la pretențiile înaintate de Vitalie Damir, instanța de apel a conchis primar

că, instanța de judecată nu dispune de competențe și autoritate la efectuarea analizei

corectitudinii unei evaluări, respectiv nu poate substitui autoritatea publică la efectuarea

acesteia și nici nu poate supune evaluarea realizată unei reevaluări în sensul determinării

corectitudinii evaluării efectuate, concluzie susținută și de jurisprudența Curții Europene

a Drepturilor Omului (cauzele Marle contra Olandei, San Juan contra Franței), instanța

fiind abilitată doar cu soluționarea unui diferend, în cadrul căreia urmează să determine

dacă au fost sau nu respectate exigențele legale în cadrul procedurii administrative în

care a fost realizată evaluarea.

Astfel, în cazul dat instanța de apel a reținut că, autoritatea publică este îndreptățită

de a efectua evaluarea performanțelor individuale ale funcționarilor publici care

activează în cadrul autorității respective, relevant fiind și că cadrul normativ pertinent

prevede că, plata sporurilor pentru performanță este determinată de rezultatele evaluării

acestor performanțe.

În această ordine de idei, instanța ierarhic inferioară a conchis că, în contextul

neinvocării de către apelantul nominalizat a vreunor argumente ce ar permite

combaterea ipotezei caracterului rezonabil al evaluării performanțelor profesionale

individuale realizate de acesta în perioada 01 iulie 2019 - 30 septembrie 2019, instanța

de judecată nu dispune de autoritatea de a interveni în evaluarea realizată, implicit de a

5

anula fișa de evaluare corespunzătoare și de a obliga intimata să efectueze o evaluare

repetată a performanțelor profesionale ale apelantului, realizate în perioada indicată.

Or, argumentul apelantului referitoare la faptul că, anterior performanțele

profesionale ale acestuia au fost evaluate cu calificative mai superioare, deoarece

potrivit normelor citate supra evaluarea performanțelor profesionale individuale se

realizează de către autoritatea publică în care activează funcționarul public periodic,

reieșind din activitatea realizată într-o anumită perioadă determinată, astfel încât

rezultatele evaluărilor precedente nu sunt relevante pentru perioada supusă evaluării

într-o perioadă concretă.

Prin urmare, argumentul nominalizat nu determină instanța să constate, inclusiv

prin prisma caracterului rezonabilității per ansamblu a evaluării, asupra ilegalității

evaluării realizate, inclusiv în lipsa unor obiecții concrete ale apelantului asupra

criteriilor de evaluare din 29 octombrie 2019.

În acest context, instanța de apel a notat că, explicațiile oferite de apelant prin nota

sa informativă din 31 octombrie 2019 la mențiunile expuse în fișa de evaluare la

capitolul „dificultăți întâmpinate în perioada evaluată” nu sunt determinante în contextul

indicat supra.

La fel, instanța ierarhic inferioară a apreciat, ca fiind nedeterminante, argumentele

apelantului referitoare la faptul că, evaluatorul performanțelor sale, șeful Direcției

control metrologic al intimatei, în care activa apelantul, Andrian Bunduc, ar fi fost

părtinitor și, astfel, fișa de evaluare, întocmită de acesta, urmează a fi anulată,

considerente din care au fost respinse ca fiind nefondate.

În acest context, instanța de apel a reținut că, în sensul art.50 alin.(1) și (2) din

Codul administrativ, într-adevăr apelantul a depus la 17 septembrie 2019 de comun cu

Natalia Ilașciuc și alți doi inspectori din cadrul Direcției control metrologic al intimatei

o solicitare de destituire a lui Andrian Bunduc din funcția de conducere de șef al

Direcției indicate, iar prin ordinul intimatei nr.04p din 09 decembrie 2019 cu privire la

aplicarea sancțiunii disciplinare, șeful Direcției control metrologic al intimatei, Andrian

Bunduc, a fost sancționat disciplinar cu mustrare, în urma realizării în perioada 26

septembrie 2019-24 octombrie 2019 a anchetei de serviciu în baza cererii a 4 inspectori,

inclusiv a apelanților, din cadrul Direcției indicate privind destituirea acestuia din

funcția de conducere.

Însă, instanța de apel a concluzionat că, circumstanțele indicate nu denotă că

evaluatorul ar fi deținut un interes personal în cadrul procedurii de evaluare a

apelantului în contextul în care acesta a omis să specifice în ce mod evaluarea realizată

în privința sa de evaluatorul nominalizat a fost deficitară în vederea determinării de

către instanța de judecată prin prisma criteriului rezonabilității per ansamblu a evaluării

realizate (indicii distincți nefiind capabili să genereze de sine stătător aplicabilitatea

criteriului indicat potrivit jurisprudenței Curții Constituționale în cazuri similare

referitoare la examinarea în ordinea contenciosului administrativ de către instanțele

judecătorești a pricinilor ce rezidă din acte de evaluare a abilităților profesionale –

hotărârea Curții Constituționale nr. nr.18 din 13 iulie 2018 privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi din Legea cu privire la avocatură nr.1260 din 19

iulie 2002, sesizarea nr.61g/2018).

6

Din aceste motive Completul instanței de apel a conchis că, în speță lipsesc

temeiuri legale pentru anularea fișei de evaluare a performanțelor individuale ale lui

Vitalie Damir din 29 octombrie 2019.

În consecință, Completul specializat al instanței de apel a constatat că, evaluarea

apelantului se încadra în limitele legale ce justificau intimata să nu achite acestuia

sporul pentru performanță pentru lunile octombrie și noiembrie 2019, motiv pentru care

instanța ierarhic inferioară a constatat legalitatea ordinelor contestate în partea

apelantului Vitalie Damir și netemeinicia cerinței privind anularea sau modificarea

acestora și pretențiile subsecvente de plată a sporului la salariu pentru lunile respective

și a plăților suplimentare în ordinea art.330 Codul muncii.

Instanța a apreciat, ca fiind nefondat, argumentul apelantului Vitalie Damir cu

trimitere la hotărârile judecătorești prin care a fost anulat irevocabil ordinul intimatei

nr.161p din 31 octombrie 2019 privind aplicarea sancțiunii disciplinare, deoarece

obligația intimatei de plată a sporului pentru performanțe profesionale survine în cazul

în care funcționarul evaluat a obținut calificativul necesar pentru plata acestui spor,

condiție nerealizată în cazul dat, lipsa sancțiunii disciplinare nefiind suficientă, potrivit

cadrului legal citat supra, pentru achitarea sporului respectiv.

Referitor la pretenția cu privire la compensarea prejudiciului moral, fiind reținute

dispozițiile art.2006 alin.(1) și (2) Cod civil, care prevede că, repararea prejudiciului

moral cauzat de o autoritate publică este determinat de constatarea comiterii de către

aceasta a unei ilegalități în privința reclamantului, instanța de apel a constatat

neîntrunirea acestei condiții în prezenta cauză, considerente din care pretențiile

respective ale apelanților au fost respinse.

Or, reparația pentru prejudiciul nepatrimonial/moral, se realizează în condițiile

generale ale răspunderii delictual civile, reglementate de art.1998 Cod civil, din care

reiese că această categorie de răspundere survine doar în cazul întrunirii cumulative a

următoarelor elemente constitutive: fapta ilicită, vina (dacă contrariul nu este expres

prevăzut de lege), consecințele prejudiciabile și legătura cauzală între acestea, iar lipsa a

cel puțin a unui din elementele enumerate exclude răspunderea delictual civilă a

persoanei.

Din aceste motive, instanța de apel a constatat că, acțiunea apelanților este integral

nefondată, menționând în acest sens că, soluția instanței de fond este justă, legală și

întemeiată, lipsind temeiuri pentru anularea acesteia.

Alte argumente invocate de apelanți în susținerea poziției sale, n-au fost reținute de

instanța de apel, deoarece se referă la circumstanțele care au fost constatate și elucidate

pe deplin de prima instanță, având la bază cumulul de probe, care au fost administrate și

apreciate cu respectarea normelor de drept procedural și susținute de normele de drept

material.

La 21 decembrie 2021, Natalia Ilașciuc a depus recurs nemotivat, ulterior, la 19

februarie 2022, prin intermediul oficiului poștal, a depus recurs motivat împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 01

decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, emiterea unei noi decizii prin care acțiunea

să fie admisă integral (f.d.52, 56-63, vol.II).

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu concluzia instanțelor

ierarhic inferioare, invocând în acest sens că, a fost interpretată eronat legea, au fost

7

aplicate greșit normele de drept material, a fost aplicată în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

Recurenta menționează că, la 29 octombrie 2019 au fost evaluați trimestrial (tr. III

- 2019) de către evaluatorul Andrian Bunduc - fost șef al Direcției control metrologic

din cadrul Agenției pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței, cu

calificativele „satisfăcător” - pentru Natalia Ilașciuc și respectiv „nesatisfăcător” pentru

Vitalie Damir.

Calificativele enunțate au stat la baza emiterii actelor administrative nefavorabile,

contestate în ordinea contenciosului administrativ. De altfel, au fost penalizați prin

reținerea suplimentului la salariu în ordinea prevederilor Legii nr.270/2018 privind

sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, pentru lunile octombrie și

noiembrie/2019.

Menționează că, instanțele ierarhic inferioare nu s-au expus asupra faptului, că

apelanții până la evaluarea trimestrială au înaintat cerere de destituire din funcție a

evaluatorului Andrian Bunduc, pe motivul neglijenței în serviciu, și implicarea

subalternilor în acte de corupție, fapt confirmat prin ordinul de aplicare a sancțiunii prin

mustrare.

Din considerentul circumstanțelor obiective, evaluatorul avea obligația legală de a

se abține, împrejurări ce trezesc îndoieli privind obiectivitatea ultimului, iar, în cazul

când sunt astfel de împrejurări, consideră că, Andrian Bunduc urma să se abțină de la

evaluarea apelanților, fapt admis de angajator și ignorat de instanțele inferioare, făcând

referire la prevederile art.50 alin.(1) – (2) din Codul administrativ.

Mai indică că, instanțele ierarhic inferioare au ignorat răspunsul nr.761 din 02

martie 2021, prin care a fost menționat că, în conformitate cu prevederile art.5 alin.(1) al

Legii 156/1998 privind sistemul public de pensii, în sistemul public, stagiul de cotizare

însumează toate perioadele contributive. Totodată, reieșind din prevederile Hotărârii

Guvernului 165/2017 pentru aprobarea Regulamentului privind modalitatea de calculare

a pensiilor și modalitatea de confirmare a stagiului dc cotizare pentru stabilirea

pensiilor, perioadele contributive includ activitățile la desfășurarea cărora persoana este

supusă asigurărilor sociale.

Prin urmare, perioadele contributive includ perioadele pentru care au fost calculate

și plătite contribuție de asigurări sociale, inclusiv perioadele în care persoana angajată a

beneficiat de indemnizația de concediu de odihnă anual.

Mai menționează că, a fost dezisă ilegal și nemotivat de suplimentul la salariu

pentru perioada noiembrie 2019. Consideră că, nu poate fi reținut argumentul precum

că, i-au fost achitate suplimentele solicitate, nefiind eliberat un act administrativ

favorabil în ordinea prevederilor Codului administrativ al RM.

La fel, consideră că, nu poate fi reținut argumentul distorsionat al instanțelor

inferioare, odată ce au înaintat cereri de demisie, nu mai pot pretinde a fi recuperate

prejudiciile cauzate, or, acestea au fost achitate pentru zilele de concediu anuale

restante, cât și îndemnizația de 15% în concordanță cu prevederile legislative în vigoare.

Mai mult, sancțiunea aplicată lui Vitalie Damir a fost anulată prin Decizia din 23 iunie

2021 a Curții de Apel.

Atenționează că, în speță urmează a se reieși nu doar din aprecierea subiectivă a

intimatului, dar și din anumite date obiective, printre care și importanța vitală a

8

drepturilor personal nepatrimoniale, la caz – egalitatea în drepturi și în posibilități ale

salariatului, atribute indispensabile ale unei persoane.

În final, consideră că, instanțele ierarhic inferioare au dat o apreciere incorectă

circumstanțelor și actelor solicitate de a fi anexate, deoarece urma să țină cont de

interesele părții recurente, la caz, dreptul salariatului de a nu fi discriminat – drept

constituțional garantat de art.43 din Constituția Republicii Moldova.

La 22 decembrie 2021, Vitalie Damir a depus recurs nemotivat împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 01 decembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, emiterea unei noi decizii prin care acțiunea să fie

admisă integral (f.d.54, vol.II).

La 04 martie 2022, în scopul asigurării unui proces echitabil în ordine de recurs,

într-un termen rezonabil, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului poștal, a

expediat în adresa Agenției pentru Protecția Consumatorilor și Protecției Pieței copia

recursului nemotivat depus de Natalia Ilașciuc și de Vitalie Damir, și a recursului

motivat depus de Natalia Ilașciuc împotriva deciziei instanței de apel, creând astfel

participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în

recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și

disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței (f.d.66, vol.II).

Conform art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art.245 alin.(1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 01 decembrie 2021

(f.d.32, 33-46, vol.II), însă la materialele cauzei nu se regăsesc probe prin care s-ar

confirma data notificării părților a dispozitivului deciziei instanței de apel.

La 21 decembrie 2021, Natalia Ilașciuc, prin intermediul poștei electronice, a

depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 01 decembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, emiterea

unei decizii prin care acțiunea să fie admisă (f.d.52, vol.II).

La 22 decembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, Vitalie Damir a depus

recurs nemotivat împotriva deciziei din 01 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău

solicitând casarea deciziei instanței de apel, emiterea unei noi decizii prin care să fie

admisă acțiunea (f.d.54, vol.II).

Materialele cauzei atestă că, la 19 februarie 2022, Curtea de Apel Chișinău a

notificat lui Vitalie Damir decizia integrală contestată, fapt ce se confirmă prin avizul de

recepție anexat la materialele cauzei (f.d.50, vol.II).

Totodată, instanța de recurs notează că, la materialele cauzei nu se regăsesc probe

prin care s-ar confirma notificarea recurentei Natalia Ilașciuc a deciziei motivate a

instanței de apel.

La 19 februarie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Natalia Ilașciuc a depus

recurs motivat împotriva deciziei din 01 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

9

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, emiterea unei noi

decizii prin care acțiunea să fie admisă integral (f.d.56-63, vol.II).

În asemenea circumstanțe, instanța de recurs constată că, Natalia Ilașciuc a depus

recursul cu respectarea termenului prevăzut de art.245 din Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursuri în raport cu materialele cauzei,

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul depus de Natalia Ilașciuc și recursul depus de Vitalie Damir sunt

inadmisibile, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.

Ab initio, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră oportun de a-și expune poziția în privința

recursului depus de Vitalie Damir.

Alineatul (2) al articolului 246 din Codul administrativ prevede la lit.e) că,

recursul se declară inadmisibil în special când motivarea recursului nu a fost depusă sau

a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.245 alin.(2).

La rândul său, art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ stipulează că,

recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea

deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de

apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul

judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de

30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Totodată, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de contencios

administrativ sunt reglementate prin prisma art.195 din Codul administrativ potrivit

cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform

prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului

de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

În conformitate cu art.110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Conform art.111 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de procedură se

efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege,

termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de

procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului

de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va

produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii

perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau

moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de

procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în

considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii termenului se determină

prin începutul unei zile, această zi se include în termen.

10

Potrivit art.113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de

a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ menționează că, termenele

procedurale stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de

ordonare a realizării acțiunilor procedurale și fortificarea securității raporturilor juridice.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit

cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se subsumează

și instituirea unor termen, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai

este posibilă.

Potrivit art.223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție prin

care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică

participanților la proces conform art.96–114.

În conformitate cu art.96 alin.(1) din Codul administrativ, notificările și

comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă

de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor.

Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului

comunicării și acceptată de participantul la procedură.

Din dispozițiile art.97 alin.(1) și (3) din Codul administrativ, rezultă că, notificarea

este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de

prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a)

notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de

notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată.

Din actele cauzei rezultă cert că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia

contestată la 01 decembrie 2021 (f.d.31, 33-46, vol.II), însă la materialele cauzei nu se

regăsesc probe prin care s-ar confirma data notificării recurentului Vitalie Damir a

dispozitivului deciziei instanței de apel.

La 22 decembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, Vitalie Damir a depus

recurs nemotivat împotriva deciziei din 01 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău

solicitând casarea deciziei instanței de apel, emiterea unei noi decizii prin care să fie

admisă acțiunea (f.d.54, vol.II).

Materialele cauzei atestă că, la 19 februarie 2022, Curtea de Apel Chișinău a

notificat lui Vitalie Damir decizia integrală contestată, fapt ce se confirmă inscripția

efectuată pe avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f.d.50, vol.II).

Distinct se reține că, decizia din 01 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a

fost publicată pe Portalul Național al Instanțelor: www.instante.justice.md.

Prin prisma prevederilor art.245 alin.(2) din Codul administrativ, termenul de 30

zile de depunere a recursului motivat a început să curgă din 20 februarie 2022, ziua

imediat următoare datei comunicării deciziei motivate a instanței de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

remarcă că, prin Hotărârea Parlamentului nr.41/2022 din 24 februarie 2022, a fost

declarată stare de urgență pe întreg teritoriul țării, pe o perioadă de 60 de zile, începând

cu 24 februarie 2022.

11

Totodată, prin dispoziția nr.5 din 02 martie 2022 a Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova, s-a dispus suspendarea de drept a examinării de

către instanțele de judecată a cauzelor civile, acțiunilor în contenciosul administrativ,

procedurilor de executare a hotărârilor judecătorești și a tranzacțiilor de împăcare, în

conformitate cu prevederile capitolului VI din cartea a treia a Codului administrativ,

proceselor penale, cauzelor contravenționale și procedurilor de executare silită.

Instanța de recurs reține că, potrivit pct.5 din Dispoziția nr.5 din 02 martie 2022 a

Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, prin derogare de la

Capitolul VI al Legii Nr.212 din 24 iunie 2004 privind regimul stării de urgență, de

asediu și de război, pe perioada stării de urgență s-au stabilit următoarele măsuri

specifice în domeniul justiției: 5.2 Acțiunile în contenciosul administrativ, 5.2.2

Termenele de exercitare a căilor de atac în procedurile de contencios administrativ care

se suspendă de drept, aflate în curs la data intrării în vigoare a prezentei dispoziții, se

întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durata, de la data încetării stării de

urgență. În cauzele care se suspendă de drept, în care au fost exercitate căi de atac până

la data emiterii prezentei dispoziții, dosarele se înaintează instanței competente după

încetarea stării de urgența.

Ulterior, prin Dispoziția nr.13 din 31 martie 2022 a Comisei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova au fost excluse măsurile specifice în domeniul

justiției și s-a abrogat punctul 5 din dispoziția nr.5 din 02 martie 2022, cu modificările

ulterioare, a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, începând cu

04 aprilie 2022.

Iar potrivit pct.2.1 al Dispoziției nominalizate, termenele de exercitare a căilor de

atac în cauzele civile, penale și de contencios administrativ care au fost întrerupte

potrivit prevederilor punctului 5 din Dispoziția nr.5 din 02 martie 2022 a Comisiei

pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, se substituie cu termene noi, de

aceeași durată, care încep a curge de la data prevăzută la pct.2.

Astfel, deși termenul de declarare a recursului a început să curgă din 20 februarie

2022, ziua imediat următoare datei recepționării deciziei contestate și urma să expire la

21 martie 2022, instanța de recurs relevă că, termenul de exercitare a căilor de atac a

fost întrerupt în perioada 02 martie 2022 – 03 aprilie 2022.

Având în vedere circumstanțele sus-menționate, ultima zi de depunere a recursului

motivat pentru recurentul Vitalie Damir a fost data de 25 aprilie 2022, inclusiv, zi de

luni, ținând cont atât de data notificării deciziei motivate a instanței de apel, cât și

perioada de întrerupere a termenelor de contestare.

Cu toate acestea, recurentul Vitalie Damir n-a depus recursul motivat împotriva

deciziei din 01 decembrie 2021 a instanței de apel, or acesta nu se regăsește la

materialele dosarului.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ține să menționeze, ca fiind relevant în cazul din speță că, în conținutul recursului depus

de Vitalie Damir, la 22 decembrie 2021, ultimul a menționat că, recursul motivat va fi

depus conform art.245 alin.(2) din Codul administrativ, după recepționarea deciziei

motivată a instanței de apel (f.d.54, vol.II).

12

Prin urmare, instanța de recurs constată că, recurentul Vitalie Damir și-a valorificat

dreptul procedural de a depune recursul nemotivat împotriva deciziei instanței de apel,

dar nu și a recursului motivat conform rigorilor art.245 alin.(2) din Codul administrativ.

Or, materialele cauzei atestă că, recurentul Vitalie Damir n-a prezentat recursul

motivat împotriva deciziei instanței de apel.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată cu certitudine că, deși, Vitalie Damir a depus recursul

nemotivat împotriva deciziei instanței de apel cu respectarea prevederilor art.245

alin.(1) din Codul administrativ, ultimul a omis să prezinte recursul motivat conform

prevederilor art.245 alin.(2) din Codul administrativ, care urma să fie depus la Curtea

Supremă de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea

deciziei motivate a instanței de apel.

Reieșind din circumstanțele relatate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție notează că, recurentul Vitalie Damir,

începând cu 20 februarie 2022 – până la 25 aprilie 2022 inclusiv, a dispus de suficient

timp de a-și valorifica dreptul de a prezenta recursul motivat în interiorul termenului

legal prevăzut la art.245 alin.(2) din Codul administrativ.

Subsecvent, instanța de recurs învederează că hotărârile instanțelor judecătorești,

pronunțate de judecătorii și de curțile de apel, sunt transferate din Programul Integrat de

Gestionare a Dosarelor pe portalul național al instanțelor de judecată, în regim real

(pct.7-8 și 17 din Regulamentul privind modul de publicare a hotărârilor judecătorești

pe portalul național al instanțelor de judecată și pe pagina web a Curții Supreme de

Justiție, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.658/30 din 10

octombrie 2017).

Potrivit acestor prevederi, scopul existenței portalului național al instanțelor de

judecată îl constituie susținerea unui mediu informațional virtual și accesibil pentru

cetățeni. Informațiile publicate pe portalul național al instanțelor de judecată și pe

pagina web a Curții Supreme de Justiție includ lista cauzelor fixate pentru judecare,

hotărârile instanței de judecată, citațiile în fața instanței și alte informații relevante

pentru justițiabili.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

remarcă că, rolul instanței de judecată este de a aduce la cunoștință persoanei despre

emiterea hotărârii judecătorești, iar Vitalie Damir, fiind interesat de soluționarea cauzei

în ordine de recurs, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a-și proteja dreptul

de acces la instanță, după cum sugerează și jurisprudența CEDO, prin efectuarea actului

de procedură până la expirarea termenului prevăzut de lege, la caz prin depunerea

recursului și prezentării motivării acestuia în conformitate cu art.245 din Codul

administrativ. Drept consecință, intervine aplicarea sancțiunii procedurale prevăzută la

art.246 alin.(2) lit.e) din Codul administrativ de declarare a recursului inadmisibil.

Conform art.24 alin.(1) din Codul administrativ, participanții la procedura

administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile

și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale

ale altor participanți.

13

Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenele prevăzute de

lege, or, termenul de recurs prevăzut la art.245 din Codul administrativ, este considerat

un termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea acestuia atrage ca și

consecință după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac.

În conformitate cu art.36 alin.(2) din Codul administrativ, instanțele de judecată

competente aplică principiul supremației dreptului cu luarea în considerare a

jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene, participanții procesului de judecată

urmează să-și asume un rol activ, urmărind cu diligență derularea procesului său și să

dispună cu bună-credință de drepturile sale procedurale.

Prin urmare, nerespectarea termenului de depunere a recursului se datorează în

exclusivitate comportamentului pasiv și indiferent al recurentului Vitalie Damir, care

trebuiau să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu bună-

credință de drepturile și obligațiile sale procedurale. Or, admiterea spre examinare a

unui recurs tardiv poate duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice

garantat de art.6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ amintește că art.6 §1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului îi

garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu orice contestație

referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. Instanța europeană a relatat

însă în practica sa constantă că „dreptul la o instanță” nu este absolut. În această

privință, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu exclude niciodată

ipoteza că interesele unei bune administrări a justiției pot să justifice impunerea unui

termen de exercitare a căii de atac [cauza Bacev vs fosta Republică Yugoslavă a

Macedoniei; Kemp vs Luxembourg; Diaz Ochoa vs Spaniei], în care înalta Curte a

arătat că termenul fixat de legea internă este o restricție ce guvernează accesul la

justiție.

Cu privire la acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în

jurisprudența sa că reglementarea referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie

respectate pentru exercitarea unei căi de atac, urmărește să asigure o bună administrare a

justiției și, în particular, să respecte principiul securității raporturilor juridice și că cei

interesați trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli să fie aplicate. Or,

aceste termene urmăresc mai multe scopuri importante, și anume să garanteze

securitatea juridică fixând un termen pentru acțiuni, să pună pe eventualii pârâți la

adăpost de plângeri introduse foarte târziu care ar fi, probabil, mai dificil de combătut,

și să împiedice nedreptățile ce s-ar putea produce dacă tribunalele ar fi chemate să se

pronunțe în legătură cu evenimente consumate cu mult timp în urmă, plecând de la

elemente de probă cărora nu li s-ar mai putea acorda credit și care ar fi incomplete din

cauza timpului scurs (cauza Brumărescu v. România, cauza Marckx v. Belgia).

Imperioase speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza Ponomaryov vs

Ucraina, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în

lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un

interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și pentru

14

motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității

raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. În acest caz

Înalta Curte a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind

protecția drepturilor sale de acces la justiție.

În atare circumstanțe, declararea recursului depus de Vitalie Damir, ca fiind

inadmisibil este compatibilă cu respectarea prevederilor Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că

prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar leza principiul

securității raporturilor juridice. Or, certitudinea legală impusă regulilor de procedură

civilă și contencios administrativ, în calitate de condiție sine qua non a unui proces

echitabil, vizează atât drepturile recurenților, cât și ale intimaților, astfel încât instanța

de judecată nefiind în drept de a substitui voința legislatorului materializată în

conținutul normelor de procedură civilă în vederea exonerării recurentului de sancțiunile

procedurale din motivul înțelegerii greșite de către acesta a efectelor legale.

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de Vitalie

Damir, ca inadmisibil.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Natalia Ilașciuc, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține prevederile

art.246 alin.(2) din Codul administrativ, care stipulează că recursul se declară

inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural

și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai

sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245

alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea

în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

15

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că, admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat în examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție conchide că, recursul depus de Natalia Ilașciuc și recursul

depus de Vitalie Damir, sunt inadmisibile.

În conformitate cu prevederile art. art.230, 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Natalia Ilașciuc și recursul depus de Vitalie Damir se declară

inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Iurie Bejenaru

Aliona Miron

16