2ra-459/22 — Încasarea prejudiciului cauzat

Dosarul nr. 2ra–459/22

2-18206185-01-2ra-07042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. C. Valah)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

08 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Inspecția Financiară,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Inspecția Financiară

împotriva Primăriei mun. Chișinău, Consiliului mun. Chișinău și Direcției Generale

Economie, Reforme și Relații Patrimoniale a Consiliului mun. Chișinău cu privire

la încasarea prejudiciului material,

împotriva deciziei din 01 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respinsă cererea de apel depusă de Inspecția Financiară și menținută hotărârea

din 24 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

con st ată:

La 23 octombrie 2018, Inspecția Financiară a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva Primăriei mun. Chișinău, Consiliului mun. Chișinău și Direcției

Generală Economie, Reforme și Relații Patrimoniale a Consiliului mun. Chișinău

prin care a solicitat încasarea de la pârâți în beneficiul reclamantei a prejudiciul

material cu titlu de compensație în sumă totală de 291 112,07 lei, pentru perioada

septembrie 2004 până la 31 august 2018.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, potrivit Hotărârii Guvernului

nr.962 din 24 august 2004 cu privire la transmiterea unui bun imobil, actului de

transmitere-primire din 06 septembrie 2004 (9094n04-l) și extrasului eliberat de

oficiul cadastral, dreptul asupra gestiunii economice a imobilului din str. Alexandru

cel Bun, 48, mun. Chișinău, nr. cadastral 0100419.283.01, suprafața totală de 740,2

m2 și anume: A-bloc administrativ 326,l m2; A1-anexă (93,3 m2); B-auxiliar (217,2

m2) și B1-anexă (103,6 m2), de drept aparține reclamantei Inspecția Financiară

(proprietar al bunului), fapt justificat și prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol nr.3-

943 din 13 decembrie 2016, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău nr.3a-

103/17 din 04 aprilie 2017 și încheierea Curții Supreme de Justiție nr.3ra-1003/2017

din 04 octombrie 2017.

A menționat că, prin decizia Consiliului mun. Chișinău nr.59/19-7 din 17

octombrie 2006 și decizia nr.9/40-1 din 30 iulie 2010 privind darea în arendă a

1

spațiilor nelocuibile din mun. Chișinău, str. Alexandru cel Bun ,48, ÎM „Parcul

Urban de Autobuze” a devenit beneficiara dreptului de folosință a încăperilor nr.10,

18, 19 (adică Anexa A1), cu suprafața de 31,3 m2, din suprafața totală a bunului de

740 m2 amplasat pe adresa indicată.

A relatat că, în baza deciziilor indicate au fost încheiate contractele de locațiune

nr.5/02/081 din 28 noiembrie 2006, nr.5/10/072 din 15 octombrie 2010 și acordul

adițional nr.72 din 01 decembrie 2014, iar Consiliul mun. Chișinău a transmis în

locațiune către ÎM „Parcul Urban de Autobuze” încăperile nr.10, 18, 19 (adică

Anexa A1), cu suprafața de 31,3 m2, din mun. Chișinău, str. Alexandru cel Bun, 48,

pentru amplasarea Centrului de Dispecerat.

A învederat că, decizia Consiliului mun. Chișinău nr.59/19-7 din 17 octombrie

2006, decizia nr.9/40-1 din 30 iulie 2010 „Cu privire la darea în arendă a spațiilor

nelocuibile din adresa mun. Chișinău, str. Alexandru cel Bun 48”, contractele de

locațiune nr.5/02/081 din 28 noiembrie 2006, nr.5/10/072 din 15 octombrie 2010 și

acordul adițional nr.72 din 01 decembrie 2014, prin care Consiliul mun. Chișinău a

transmis în locațiune încăperile cu nr.10, 18, 19 din mun. Chișinău, str. Alexandru

cel Bun, 48, pentru amplasarea Centrului de Dispecerat, au fost declarate nule prin

hotărârea Judecătoriei Grigoriopol nr.3-943 din 13 decembrie 2016, menținută prin

decizia Curții de Apel Chișinău nr.3a-103/17 din 04 aprilie 2017 și încheierea Curții

Supreme de Justiție nr.3ra-1003/2017 din 04 octombrie 2017.

A notat partea reclamantă că, hotărârile judecătorești menționate au devenit

definitive și irevocabile la 04 octombrie 2017, și în așa mod, Inspecția Financiară a

aflat că, din data transmiterii bunului prin Hotărârea Guvernului nr.962 din 24 august

2004 cu privire la transmiterea unui bun imobil, actului de transmitere-primire nr. 0

din 06 septembrie 2004 (9094n04-l) și extrasului eliberat de oficiul cadastral, dreptul

asupra gestiunii economice a imobilului din str. Alexandru cel Bun, 48, mun.

Chișinău, nr. cadastral 0100419.283.01, suprafața totală de 740,2 m2, administrația

publică locală Primăria mun. Chișinău a încălcat dreptul la folosire, administrare și

gestionare a încăperilor nr.10, 18, 19 (adică Anexa A1) cu suprafața de 31,3 m2, din

adresa indicată.

A reținut că, pârâții au obținut venituri în perioada septembrie 2004 până la 31

august 2018, prin încasarea mijloacelor financiare în contul chiriei încăperilor nr.10,

18, 19 (adică Anexa A1) mun. Chișinău, str. Alexandru cel Bun, 48, care nu le

aparține de drept, cuantumul minim al chiriei bunurilor proprietate publică pentru

încăperile nr.10, 18, 19 din mun. Chișinău, indicate supra, calculat în baza Legii

bugetului respectiv, pentru perioada septembrie 2004 până la 31 august 2018

constituie 291 112,07 lei.

În speță, rezultă că bunul nu a fost folosit după destinație, iar proprietarului de

drept i-a fost îngrădit abuziv accesul la folosirea, administrarea și gestionarea

bunului, prin ce pârâții au cauzat reclamantului un prejudiciu material în sumă de

291 112,07 lei.

Prin răspunsul nr.06-109/6361 din 08 octombrie 2018, recepționat de Inspecția

Financiară, la 18 octombrie 2018, Primăria mun. Chișinău refuză soluționarea

benevolă a problemei în cauză.

În instanță a solicitat încasarea din contul Primăriei mun. Chișinău, Consiliului

mun. Chișinău și Direcției Generale Economie, Reforme și Relații Patrimoniale a

2

Consiliului mun. Chișinău, pentru perioada septembrie 2004-31 august 2018, în

beneficiul proprietarului de drept Inspecția Financiară, în calitate de compensare a

prejudiciului material cauzat în sumă totală de 291 112,07 lei.

Prin hotărârea din 24 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

cererea de chemare în judecată înaintată de Inspecția Financiară împotriva Primăriei

mun. Chișinău, Consiliului mun. Chișinău și Direcției Generală Economie, Reforme

și Relații Patrimoniale a Consiliului mun. Chișinău cu privire la încasarea

prejudiciului material, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 01 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Inspecția Financiară și menținută hotărârea din 24 februarie

2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru).

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au reținut că, proprietarul

construcției cu nr. cadastral 0100419.283.01, cu suprafața 740,2 m2 , este Statul prin

intermediul Guvernului și Agenției Proprietății Publice, iar reclamanta are doar un

drept de gestiune economică, care se materializează prin dreptul de posesie și

folosință a bunurilor. Instanțele au apreciat că reclamanta face trimitere la

prevederile legale ce reglementează modalitatea de apărare a dreptului de

proprietate, fapt ce contravine statutului reclamantei, în contextul în care Agenția

Proprietății Publice în nume de proprietar nu a înaintat careva pretenții pecuniare

față de autoritatea publică locală, la caz Primăria și Consiliul mun. Chișinău.

Instanțele au mai evidențiat că prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol nr.3-

943/15 din 13 decembrie 2016, au fost declarate nule contractele de locațiune

nr.5/02/081 din 28 noiembrie 2006 și nr.5/10/072 din 15 octombrie 2010, însă,

reclamanta pretinde suma de 291 112,07 lei, pentru perioada septembrie 2004-31

august 2018, fără a prezenta probe din care ar rezulta că bunul a fost în locațiune

pentru perioada anterioară contractelor anulate, mai mult că, atât gestiunea

economică, cât și locațiunea oferită către ÎM „Parcul Urban de Autobuze”, au fost

cu titlul gratuit.

Mai mult, din actele anexate la materialele cauzei, rezultă că bunurile imobile

litigioase nu au fost transmise Departamentului Control Financiar și Revizie,

încăperile la care pretinde reclamanta nu sunt indicate nici în hotărârea de Guvern

nr. 962 din 24 august 2004, nici în Hotărârea nr. 586 din 26 iunie 1997, dar nici în

decizia Primăriei mun. Chișinău nr. 21/24 din 24 iunie 1997, iar din dosarul de

inventariere tehnică al acestor încăperi, rezultă că aceste spații (lit. A) sunt separate

de restul clădirii și nu intră în suprafața transmisă în arendă la acel moment prin

decizia Primăriei or. Chișinău nr. 17/41 din 11 august 1992 Gărzii Financiare, or,

încăperea lit. A este o construcție cu două nivele, însă construcția lit. A1 are un nivel,

fiind anexată la peretele exterior a lit. A, destinată pentru dispeceratul Parcului

Urban de Autobuze.

La 14 martie 2022 (prin oficiul poștal), Inspecția Financiară, a contestat cu

recurs decizia din 01 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea

să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat faptul că la emiterea deciziei instanța de apel

nu a aplicat o lege care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată, a interpretat în mod eronat legea, precum și a săvârșit și alte încălcări care

3

au dus la soluționarea greșită a cauzei.

La 14 aprilie 2022, Direcția Generală Economie, Reforme și Relații

Patrimoniale a Consiliului mun. Chișinău, a depus o referință la recursul declarat de

către Inspecția Financiară, solicitând considerarea acestuia ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 01

decembrie 2021, expediată părților la 21 februarie 2022 și recepționată în aceeași zi.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul împotriva deciziei instanței de apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de

către Inspecția Financiară, inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Inspecția Financiară, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

4

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către a depus o referință la recursul declarat de către

Inspecția Financiară.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Inspecția Financiară.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

5