2ra-182/22 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilegale ale OUP, procuraturii in instantelor judecatoresti
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilegale ale OUP, procuraturii in instantelor judecatoresti
- Temei legal
- aplicabilitatea Legii 1545.1998 în privinta judecatorilor
2ra-182/22 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilegale ale OUP, procuraturii in instantelor judecatoresti (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 2ra-182/22
2-21032345-01-2ra-11022022
prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – M. Alexei
instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – N. Budăi, I. Dutca, D. Băbălău
DECIZIE
01 iunie 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
În componență:
Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Galina Stratulat
Dumitru Mardari
Victor Burduh
Maria Ghervas
examinând recursurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii
Moldova, procurorul în Procuratura Anticorupție Andrei Balan, Procuratura
Generală a Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ștefan
Niță împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți
accesorii Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, Procuratura Generală a
Republicii Moldova, procurorul în Procuratura Anticorupție Andrei Balan și
Curtea de Apel Chișinău cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile
ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor
judecătorești,
împotriva deciziei din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care
s-au respins apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova,
Procuratura Generală a Republicii Moldova, procurorul din cadrul Procuraturii
Anticorupție – Balan Andrei și cererea de alăturare la apel înaintată de Ministerul
Finanțelor al Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din 06 mai 2021 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care s-a admis acțiunea depusă de
Ștefan Niță,
constată:
La 02 martie 2021, Ștefan Niță a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii
Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii
Moldova și Curtea de Apel Chișinău cu privire la repararea prejudiciului cauzat
prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale
instanțelor judecătorești.
În motivarea acțiunii a invocat că, la 15 septembrie 2016, deținând funcția
de judecător al Curții de Apel Chișinău, în privința sa a fost pornită urmărirea
1
penală nr. 2016978149 pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5),
art. 243 alin. (3) lit. b) din Codul penal.
Potrivit ordonanței de punere sub învinuire, i-a fost încriminat faptul că,
fiind în înțelegere prealabilă cu persoane neidentificate, a pronunțat cu bună-
știință ordonanța judecătorească nr. 2po-375/11 din 22 iunie 2011, contrară legii,
cu privire la încasarea împrumutului, prin care a înlăturat obstacolele la realizarea
infracțiunii de spălare de bani.
Reclamantul a notat că, prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016 a fost suspendat din funcția de
judecător la Curtea de Apel Chișinău, în temeiul art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea
cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, în legătură cu
pornirea urmăririi penale.
Astfel, în baza hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii
nr. 608/25 din 20 septembrie 2016 și urmare a suspendării sale din funcție,
reclamantului i-a fost sistată plata salariului la locul de muncă.
Ulterior, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 719-VIII din 16
mai 2018, Ștefan Niță a fost eliberat din funcția de judecător la Curtea de Apel
Chișinău, în baza cererii de demisie.
Reclamantul a relevat că prin ordonanța procurorului în Procuratura
Anticorupție, Mirandolina Sușițcaia, din 29 septembrie 2020, a fost scos de sub
urmărire penală în temeiul art. 275 alin. (3) din Codul de procedură penală, din
motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii incriminate.
Conform art. 24 alin. (4) din Legea cu privire la statutul judecătorului
nr. 544 din 20 iulie 1995, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), dacă nu a fost
probată vinovăția judecătorului sau a fost pronunțată o hotărâre de achitare ori de
încetare a procesului penal, suspendarea din funcție încetează și judecătorul este
repus în toate drepturile avute anterior.
Astfel, Ștefan Niță s-a adresat Consiliului Superior al Magistraturii cu
cerere, prin care a solicitat să-i fie achitat salariul și toate plățile cuvenite pentru
perioada suspendării din funcția de judecător. Însă, prin hotărârea Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 381/32 din 12 decembrie 2020, cererea
sa a fost respinsă, din motiv că aceasta urmează a fi examinată de către
administrația instanței în care petiționarul a activat până la demisionarea din
funcție.
La fel, reclamantul a menționat că în perioada suspendării sale din funcția de
judecător, de la 20 septembrie 2016 până la 25 mai 2018, nu i-au fost achitate
plățile salariale în sumă totală de 592 100 de lei, iar angajatorul Curtea de Apel
Chișinău nu a acceptat achitarea lor, motivând că situația lui cade sub incidența
Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale
organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești
nr. 1545 din 25 februarie 1998.
Reclamantul Ștefan Niță a solicitat prin cererea de chemare în judecată
încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al
Republicii Moldova a plăților salariale neachitate în perioada suspendării ilegale
din funcție în sumă de 592 100 de lei (vol. I, f.d. 2-4).
Prin încheierea protocolară din 05 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru, s-a atras în proces procurorul în Procuratura Anticorupție Andrei
2
Balan, care l-a pus sub învinuire pe reclamant, pentru a se expune asupra
litigiului (vol. I, f.d. 87-88).
Prin hotărârea din 06 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a
admis cererea de chemare în judecată înaintată de Ștefan Niță.
S-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului
Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul lui Ștefan Niță prejudiciul material
cu titlu de salariu și alte plăți salariale pentru perioada 20 septembrie 2016 – 25
mai 2018 în mărime de 592 100 de lei (vol. I, f.d. 104, 117-135).
La 11 mai 2021, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus prin
intermediul poștei electronice cerere de apel împotriva hotărârii din 06 mai 2021
a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (vol. I, f.d. 109, 110).
La 25 mai 2021, procurorul în Procuratura Anticorupție Andrei Balan a
declarat apel împotriva hotărârii din 06 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru (vol. I, f.d. 112-113).
La 28 mai 2021, Procuratura Generală a Republicii Moldova a depus prin
intermediul oficiului poștal cerere de apel împotriva hotărârii din 06 mai 2021 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (vol. I, f.d. 115, 116).
La 12 octombrie 2021, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a depus
prin intermediul oficiului poștal cerere de alăturare la apelul declarat de
Ministerul Justiției al Republicii Moldova împotriva hotărârii din 06 mai 2021 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (vol. I, f.d. 171-174, 175).
Prin decizia din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-au respins
apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Procuratura
Generală a Republicii Moldova, procurorul din cadrul Procuraturii Anticorupție –
Balan Andrei și cererea de alăturare la apel înaintată de Ministerul Finanțelor al
Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din 06 mai 2021 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru (vol. I, f.d. 202, 203-226).
În consolidarea soluției instanțele inferioare au reținut că reieșind din
circumstanțele de fapt ale cauzei coroborate cu prevederile art. 24 alin. (4) din
Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, art. 23
alin. (3), art. 284 alin. (1) și (2), art. 524 din Codul de procedură penală, art. 2,
art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 6 lit. b) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998,
odată fiind dispusă scoaterea de sub urmărire penală a lui Ștefan Niță în temeiul
art. 275 alin. (3) din Codul de procedură penală, ultimul este în drept să pretindă
la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.
Astfel, instanțele inferioare au considerat întemeiată revendicarea
reclamantului privind adjudecarea drepturilor salariale ale lui Ștefan Niță din
contul bugetului de stat, care conform Certificatului eliberat de Curtea de Apel
Chișinău din 29 martie 2021 despăgubirea pentru perioada 20 septembrie 2016 –
25 mai 2018 de absență forțată de la muncă constituie suma de 433 800 de lei
salariul pentru 20 luni, iar contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale și medicale
de stat 119 300 de lei, total constituind suma alocațiilor necesare în mărime de
592 100 de lei (vol. I, f.d. 31). Or, conform art. 7 lit. a) din Legea nr. 1545/1998,
în cazurile menționate la art. 3 alin. (1) persoanei fizice i se compensează sau i se
restituie salariul și alte venituri provenite din muncă, ce constituie sursa ei
principală de existență de care a fost privată în urma acțiunilor ilicite.
3
La 04 februarie 2022, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, reprezentat
de Alexandru Vicol, a declarat recurs împotriva deciziei din 27 ianuarie 2022 a
Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei recurate și a hotărârii din 06
mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărâri noi
de respingere a acțiunii depuse de Ștefan Niță (vol. II, f.d. 1-7).
În motivarea recursului, în esență, a invocat că instanțele inferioare au
interpretat în mod eronat și au aplicat greșit normele de drept material ce
reglementează repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești în baza Legii
nr. 1545/1998, or, prezenta acțiune nu întrunește toate condițiile de aplicabilitate
a acestei legi.
Ministerul Justiției al Republicii Moldova a notat că, deși, reclamantul
întrunește condiția de la art. 6 lit. b) din Legea nr. 1545/1998 pentru survenirea
dreptului la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, acesta pretinde la
repararea unui prejudiciu care nu i-a fost cauzat de către organele de urmărire
penală, de procuratură și/sau de instanțele judecătorești. Or, în speță, organul de
urmărire penală și/sau procuratura nu au avut nicio tangență cu suspendarea din
funcție a judecătorului Ștefan Niță, deoarece Procurorul General interimar,
Eduard Harunjen, prin sesizarea sa a solicitat doar eliberarea acordului pentru
efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința unor judecători, dar nu și
suspendarea din funcție a judecătorului Ștefan Niță. Subiectul suspendării
acestora din funcție fiind dispus ex officio de către Consiliul Superior al
Magistraturii.
Astfel, nu există legătură de cauzalitate dintre cauza penală derulată în
privința intimatului Ștefan Niță și suspendarea efectivă a acestuia din funcția de
judecător. Prin urmare, organului de urmărire nu i se pot imputa pretinse acțiuni
ilegale săvârșite, ce au atentat nemijlocit la subiectul salariului de care a fost
privat intimatul Ștefan Niță.
Totodată, în opinia Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Consiliul
Superior al Magistraturii nu se încadrează în noțiunea de „instanțe judecătorești”,
prevăzută la art. 1 din Legea nr. 1545/1998, or, acesta este un organ independent
de autoadministrare judecătorească, format în vederea organizării și funcționării
sistemului judecătoresc, fiind garantul independenței autorității judecătorești.
Respectiv, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a considerat
neîntemeiată prezenta acțiune, din considerent că presupusul prejudiciu material
pretins de reclamant nu s-a realizat în urma acțiunilor ilegale ale organului de
urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanțelor de judecată.
Mai mult ca atât, pentru aplicabilitatea prevederilor din Legea nr. 1545/1998
urmează a fi întrunite cumulativ atât circumstanțele prevăzute la art. 6 (dreptul la
repararea prejudiciului), cât cele și la art. 3 (cazurile de reparare a prejudiciului
material și moral), ele fiind indisolubile și care nu pot fi aplicate separat.
Din sensul prevederilor Legii nr. 1545/1998 rezultă expres că, pentru
angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de
urmărire penală, este necesar de a demonstra existența faptei ilicite și legătura
acesteia cu prejudiciul cauzat și pretins de reclamant.
4
Respectiv, prejudiciul pretins de Ștefan Niță nu cade sub incidența celor
compensate în baza Legii nr. 1545/1998, deoarece suspendarea a fost dispusă ex
officio de către Consiliul Superior al Magistraturii.
La 04 martie 2022, procurorul în Procuratura Anticorupție Andrei Balan a
declarat recurs împotriva deciziei din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând casarea deciziei recurate și a hotărârii din 06 mai 2021 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii
depuse de Ștefan Niță (vol. II, f.d. 13-16).
În motivarea recursului, în esență, a invocat că este imperativ necesară
existența unei decizii definitive în cadrul unui proces penal, prin care s-ar
confirma rea-credința reprezentanților statului față de Ștefan Niță, iar în cazul în
care lipsește o asemenea hotărâre judecătorească este inaplicabilă Legea
nr. 1545/1998, în caz contrar instanța de drept civil s-ar subroga unei instanțe de
drept penal.
Recurentul procurorul în Procuratura Anticorupție Andrei Balan a remarcat
că urmărirea penală în dosarul penal de investigare a infracțiunii de spălare de
bani, în care era vizat și Ștefan Niță este în continuitate, iar scoaterea de sub
urmărire penală a lui Ștefan Niță pe un capăt de acuzare nu denotă și aplicarea
ilegală în privința acestuia a măsurilor de constrângere.
De asemenea, este importat că, în speță, judecătorul Ștefan Niță a fost
suspendat din funcție din oficiu de către Consiliul Superior al Magistraturii, iar
Procuratura Generală prin demersul înaintat nu a solicitat aplicarea unei
asemenea măsuri procesuale de constrângere. În aceste condiții, este inaplicabilă
Legea nr. 1545/1998.
La fel, procurorul în Procuratura Anticorupție Andrei Balan a atras atenția la
jurisprudența națională într-o speță similară (decizia din 09 iunie 2021 a Curții
Supreme de Justiție în dosarul 3ra-431/21), în care Curtea Supremă de Justiție a
punctat că judecătorul nu poate solicita încasarea salariului pe parcursul
suspendării din funcție în temeiul începerii urmăririi penale.
La 10 martie 2022, Procuratura Generală a Republicii Moldova, reprezentată
de Iuri Lealin, a depus prin intermediul oficiului poștal cerere de recurs împotriva
deciziei din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea
deciziei recurate și a hotărârii din 06 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii depuse de Ștefan
Niță (vol. II, f.d. 23-25, 27).
În motivarea recursului, în esență, a invocat că pretențiile lui Ștefan Niță nu
se încadrează în condițiile Legii nr. 1545/1998, deoarece prejudiciul material
pretins de acesta nu a fost cauzat în urma acțiunilor ilicite ale organelor de
urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, or, suspendarea
intimatului Ștefan Niță din funcția de judecător nu a avut loc la solicitarea
Procurorului General, ci a fost aplicată din oficiu de către Consiliul Superior al
Magistraturii, deci nu poate fi imputată organului de urmărire penală, Procuraturii
sau instanțelor judecătorești.
La 25 martie 2022, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a depus prin
intermediul oficiului poștal cerere de recurs împotriva deciziei din 27 ianuarie
2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei recurate și a hotărârii
din 06 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei
hotărâri noi de respingere a acțiunii depuse de Ștefan Niță (vol. II, f.d. 29-31, 32).
5
În motivarea recursului a invocat că instanțele ierarhic inferioare nu au ținut
cont de faptul că în privința lui Ștefan Niță a fost pornită urmărirea penală în
două cauze penale, iar prin Ordonanța procurorului în Procuratura Anticorupție
Mirandolina Sușițcaia din 29 septembrie 2020 s-a dispus scoaterea de sub
urmărire penală a învinuitului Ștefan Niță din motiv că fapta acestuia nu
întrunește elementele infracțiunii doar în baza învinuirilor conform art. 42 alin.(5)
și art. 243 alin. (3) lit. b) din Codul penal, însă, cauza penală privind celălalt
capăt de acuzare, în baza art. 307 din Codul penal, a fost transmisă cu rechizitoriu
în instanța de judecată, până în prezent nefiind emisă vreo sentință definitivă.
În asemenea circumstanțe, la momentul actual Ștefan Niță nu este în drept să
pretindă repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.
Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a menționat că potrivit art. 24
alin. (l) lit. a) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544/1995,
judecătorul poate fi suspendat din funcție prin hotărâre a Consiliului Superior al
Magistraturii, dacă în privința lui se începe urmărirea penală, până la rămânerea
definitivă a hotărârii în cauza respectivă.
Totodată, alin. (2), (3) și (4) al aceluiași articol stipulează că în cazul
suspendării din funcție a judecătorului, salariul acestuia se plătește în condițiile
legii.
Suspendarea din funcție a judecătorului din cauzele enumerate la alin. (1),
cu excepția lit. a), nu atrage anularea inviolabilității personale și a garanțiilor
materiale si sociale.
În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), dacă nu a fost probată vinovăția
judecătorului sau a fost pronunțată o hotărâre de achitare ori de încetare a
procesului penal, sau în cazul anulării actelor care au servit drept temei pentru
suspendarea sa din funcție în baza alin. (11), suspendarea din funcție încetează și
judecătorul este repus în toate drepturile avute anterior
Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a învederat că, în cauza Serghei
Gubenco împotriva Curții de Apel Comrat, Curtea Supremă de Justiție în decizia
din 09 iunie 2021 (dosarul nr. 3ra-431/21) a remarcat că judecătorul poate solicita
încasarea drepturilor materiale și sociale, pe parcursul suspendării din funcție
doar în cazurile prevăzute la art. 24 alin. (l) lit. b)-d) din Legea cu privire la
statutul judecătorului nr. 544/1995, cu excepția prevăzută la lit. a), motiv din care
a respins pretenția reclamantului privind încasarea salariului pe perioada
suspendării din funcția de judecător în baza art. 24 alin. (l) lit. a) din Legea cu
privire la statutul judecătorului nr. 544/1995.
În această ordine de idei, recurentul Ministerul Finanțelor al Republicii
Moldova a considerat că instanțele ierarhic inferioare greșit au aplicat în mod
izolat prevederile art. 7 lit. a) din Legea nr. 1545/1998.
La 11 februarie 2022, 04 martie 2022, 17 martie 2022 și 28 martie 2022
Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa participanților la proces
recursurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, procurorul în
Procuratura Anticorupție Andrei Balan, Procuratura Generală a Republicii
Moldova și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova împotriva deciziei din 27
ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, explicându-le dreptul de a depune
referințe asupra acestora (vol. II, f.d. 11, 17, 33).
6
Deși, conform avizelor de recepție a trimiterilor poștale DS8006188620AS,
DS8006549645AS, DS8006399575AS, DS8006409019AS, DS8006188621AS,
DS8006549646AS, DS8006399577AS, DS8006409015AS intimatul Ștefan Niță
și intervenientul accesoriu Curtea de Apel Chișinău au recepționat copia
recursurilor declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, procurorul în
Procuratura Anticorupție Andrei Balan, Procuratura Generală a Republicii
Moldova și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova împotriva deciziei din 27
ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, aceștia nu au făcut uz de dreptul lor
procedural și nu au depus referințe în care să-și expună poziția procesuală pe
marginea criticilor formulate în recurs.
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi
restabilit.
Astfel, Colegiul opinează că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost
demarată în interiorul termenului legal, deoarece din materialele cauzei nu poate
fi stabilită data când decizia din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost
comunicată recurenților, iar drept consecință nu poate fi stabilit momentul când
începe să curgă termenul de exercitare a dreptului de a ataca hotărârea
judecătorească.
Prin încheierea din 11 mai 2022 a Curții Supreme de Justiție s-au considerat
admisibile recursurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova,
procurorul în Procuratura Anticorupție Andrei Balan, Procuratura Generală a
Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova împotriva
deciziei din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău și s-au transmis
Colegiului lărgit pentru examinare în fond.
În conformitate cu articolul 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în
care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează
fondul recursului.
Prin prisma art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul
declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în
recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără
a administra noi dovezi.
În corespundere cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se
examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători
decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților
acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în
cererea de recurs.
Verificând argumentele invocate în recursuri, prin prisma materialelor din
dosar, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții
Supreme de Justiție a ajuns la concluzia că recursurile urmează a fi admise și
casată decizia din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea
cauzei spre rejudecare, din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,
instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze
integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de
apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de
recurs.
7
În debutul analizei sale, Colegiul consideră imperioase dezideratele Curții
Europene a Drepturilor Omului reținute în cauza Zubac vs. Croația (hotărârea din
05 aprilie 2018) potrivit cărora, din moment ce preeminența dreptului constituie un
principiu fundamental al democrației și al Convenției, nu putea exista nicio
așteptare, în baza Convenției sau de altă natură, potrivit căreia Curtea Supremă
trebuia să ignore sau să nu aibă în vedere nereguli procedurale evidente.
Astfel, efectuând controlul judiciar al deciziei din 27 ianuarie 2022 a Curții de
Apel Chișinău, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al
Curții Supreme de Justiție constată că instanța de apel nu a elucidat toate
circumstanțele importante pentru soluționarea justă a cauzei, iar drept consecință
nu a stabilit legea aplicabilă speței, pronunțând în consecință o soluție nemotivată.
În acest sens, Colegiul evocă faptul că, reieșind din efectul devolutiv al
apelului, Curții de Apel Chișinău îi revenea o deosebită atenție de a determina
raportul material-litigios dintre litiganți întru constatarea corectă a specificului
obiectului acțiunii civile și temeiului acesteia, iar drept urmare obiectul probațiunii
pe cauza dedusă judecății, circumstanță care presupune în sine conturarea faptelor
juridice prin care se justifică pretențiile și obiecțiile părților și fără de care este
imposibilă soluționarea justă a litigiului.
Implicit circumstanțelor cauzei, Colegiul atestă că instanța de apel a reținut că
reieșind din circumstanțele de fapt ale cauzei coroborate cu prevederile art. 24
alin. (4) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995,
art. 23 alin. (3), art. 284 alin. (1) și (2), art. 524 din Codul de procedură penală,
art. 2, art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 6 lit. b) din Legea nr. 1545 din 25 februarie
1998, odată fiind dispusă scoaterea de sub urmărire penală a lui Ștefan Niță în
temeiul art. 275 alin. (3) din Codul de procedură penală, ultimul este în drept să
pretindă la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.
Instanța de recurs consideră această concluzie a Curții de Apel Chișinău ca
fiind prematură și trasă în urma neelucidării tuturor circumstanțelor cauzei, or,
soluția instanței inferioare este întemeiată doar pe faptul că prin ordonanța din 29
septembrie 2020 a procurorului în Procuratura Anticorupție, Mirandolina
Sușițcaia, Ștefan Niță a fost scos de sub urmărire penală în temeiul art. 275
alin. (3) din Codul de procedură penală, din motiv că fapta acestuia nu întrunește
elementele infracțiunii incriminate.
Însă, la judecarea fondului prezentei cauze, instanța de apel nu a ținut cont
de faptul că în privința lui Niță Ștefan a fost pornită urmărirea penală în două
cauze penale, care ulterior au fost conexate într-o singură procedură, iar prin
ordonanța din 29 septembrie 2020 a procurorului în Procuratura Anticorupție,
Mirandolina Sușițcaia, Ștefan Niță a fost scos de sub urmărire penală doar pe un
singur capăt de acuzare, celălalt fiind transmis în judecată.
Așa, Colegiul învederează că, potrivit materialelor cauzei, prin ordonanța din
15 septembrie 2016 a Procurorului General interimar al Republicii Moldova s-a
pornit urmărirea penală în privința lui Ștefan Niță conform elementelor infracțiunii
prevăzute de art. 42 alin. (5) și art. 243 alin. (3) lit. b) din Codul penal (vol. I,
f.d. 5-6)
La 20 septembrie 2016, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin
hotărârea nr. 608/25 a eliberat acordul pentru efectuarea acțiunilor de urmărire
penală în privința inter alia lui Ștefan Niță și în legătură cu pornirea urmăririi
8
penale pe numele acestuia a dispus suspendarea lui din funcția de judecător al
Curții de Apel Chișinău, în temeiul art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la
statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995 (vol. I, f.d.7-8).
Prin ordonanța din 29 septembrie 2016 a Procurorului General interimar al
Republicii Moldova s-a pornit urmărirea penală în privința lui Ștefan Niță conform
elementelor infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) lit. c) din Codul penal (vol. I,
f.d. 63).
Prin ordonanța din 10 octombrie 2016 a procurorului în Procuratura
Anticorupție, Andrei Balan, s-au conexat într-o singură procedură cauzele penale
pornite pe numele judecătorului Ștefan Niță conform elementelor infracțiunii
prevăzute de art. 42 alin. (5) și art. 243 alin. (3) lit. b) din Codul penal și de art. 307
alin. (2) lit. c) din Codul penal, atribuindu-i-se nr. 2016978149 (vol. I, f.d. 64).
Prin ordonanța din 19 ianuarie 2017 a procurorului în Procuratura
Anticorupție, Andrei Balan, s-a disjuns din cauza penală nr. 2016978149 într-o
procedură separată materialele cauzei penale în privința lui Ștefan Niță pe faptul
săvârșirii infracțiunii prevăzute la art. 307 alin. (2) lit. c) din Codul penal (vol. I,
f.d. 55-59).
Prin ordonanța din 20 ianuarie 2017 a procurorului în Procuratura
Anticorupție, Andrei Balan, s-a pus sub învinuire Ștefan Niță, incriminându-i-se
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) lit. c) din Codul penal (vol. I,
f.d. 65-68).
Ulterior, în perioada 24-25 ianuarie 2017, procurorul în Procuratura
Anticorupție, Andrei Balan, a întocmit rechizitoriul prin care s-a învinuit Ștefan
Niță în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) lit. c) din Codul penal
și a transmis cauza penală conform competenței în Judecătoria Buiucani,
mun. Chișinău, pentru examinare în fond (vol. I, f.d. 69-85).
Relevant este că, prin ordonanța din 29 septembrie 2020 a procurorului în
Procuratura Anticorupție, Mirandolina Sușițcaia, Ștefan Niță a fost scos de sub
urmărire penală pornită conform elementelor infracțiunii prevăzute de art. 42
alin. (5) și art. 243 alin. (3) lit. b) din Codul penal, din motiv că fapta acestuia nu
întrunește elementele infracțiunii incriminate (vol. I, f.d. 11-16).
Astfel, Colegiul vădește că, la verificarea întrunirii condițiilor de
aplicabilitate a Legii nr. 1545/1998, instanța de apel nu a dat apreciere faptului că
pe numele lui Ștefan Niță au fost intentate două cauze penală, la 15 septembrie
2016 în baza art. 42 alin. (5) și art. 243 alin. (3) lit. b) din Codul penal și la 29
septembrie 2016 în baza art. 307 alin. (2) lit. c) din Codul penal, care au fost
conexate într-o singură procedură și apoi disjungate în proceduri separate. Însă,
prin ordonanța din 29 septembrie 2020 a procurorului în Procuratura
Anticorupție, Mirandolina Sușițcaia, Ștefan Niță a fost scos de sub urmărire
penală doar pe cauza pornită conform elementelor infracțiunii prevăzute de art. 42
alin. (5) și art. 243 alin. (3) lit. b) din Codul penal.
Respectiv, instanța de apel trebuia să dea o apreciere faptului că Ștefan Niță
nu a fost scos de sub urmărire penală și nu a fost achitat pe cauza penală pornită
conform elementelor infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) lit. c) din Codul
penal. Mai mult ca atât, pe această cauză penală a fost întocmit rechizitoriul, prin
care Ștefan Niță a fost învinuit de comiterea acestei infracțiuni, iar cauza penală
fiind transmisă în instanța de judecată pentru examinare în fond.
9
Colegiul observă că ambele cauze penale pornite în privința judecătorului
Ștefan Niță sunt conexe, dar la 19 ianuarie 2017 au fost disjunse în proceduri
separate din motiv că urmărirea penală pe capătul pornit în baza art. 307 alin. (2)
lit. c) din Codul penal a fost finalizată, iar pe cauza penală pornită în baza art. 42
alin. (5) și art. 243 alin. (3) lit. b) din Codul penal urmau a fi efectuate acțiuni
procedurale de identificare a persoanelor complice și alte acțiuni de urmărire
penală.
În asemenea circumstanțe, instanța de apel trebuia să verifice dacă, în speță,
sunt întrunite condițiile de aplicabilitate a Legii nr. 1545/1998, inclusiv și prin
prisma circumstanței de fapt că dosarul penal în privința lui Ștefan Niță pe faptul
săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) lit. c) din Codul penal a fost
transmis în instanța de judecată pentru examinare în fond și pe această cauză
penală nu există un act de dispoziție prin care s-ar fi constatat nevinovăția lui
Ștefan Niță sau că acțiunile lui nu întrunesc elementele acestei infracțiuni.
La fel, Colegiul consideră că pentru conturarea tuturor circumstanțelor speței
și constatarea temeiului de fapt al suspendării lui Ștefan Niță din funcția de
judecător al Curții de Apel Chișinău, urmează a fi cercetată partea motivată a
hotărârii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016 a Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii. Or, doar în baza acestui act de dispoziție pot fi constatate temeiurile
reale și argumentele necesității suspendării lui Ștefan Niță din funcția de judecător
al Curții de Apel Chișinău. Însă, la materialele cauzei, a fost anexat doar
dispozitivul hotărârii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016 a Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii. Mai mult ca atât, chiar și pe portalul Consiliului Superior
al Magistraturii (www.csm.md) nu este publicată hotărârea motivată nr. 608/25 din
20 septembrie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Din acest considerent, în condițiile speței, pentru a da o apreciere viabilă
argumentului lui Ștefan Niță precum că a fost ilegal suspendat din funcția de
judecător al Curții de Apel Chișinău și pentru a constata obligația Statului de a-i
compensa plățile salariale neachitate în perioada pretinsei suspendări ilegale din
funcție, urmează a fi cercetată partea motivată a hotărârii nr. 608/25 din 20
septembrie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Or, doar în baza
motivelor care au stat la baza hotărârii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016 a
Plenului Consiliului Superior al Magistraturii poate fi stabilit dacă Ștefan Niță a
fost suspendat legal sau nu din funcția de judecător al Curții de Apel Chișinău.
Cu titlu subsecvent, Colegiul opinează că la judecarea prezentei cauze,
instanța de apel nu a determinat dacă sunt aplicabile prevederile Legii
nr. 1545/1998, reieșind din circumstanțele de fapt ale speței, precum și nu a ținut
cont de practica în această categorie de litigii.
În acest sens, instanța de recurs învederează că, în situații similare, Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii, prin hotărârea nr. 136/14 din 18 mai 2021, a
anulat suspendarea din funcție a judecătorilor Galina Moscalciuc de la Curtea de
Apel Chișinău și Victoria Hadîrcă de la Judecătoria Chișinău, sediul central,
dispusă prin hotărârile nr. 456/22 și 457/22 din 23 octombrie 2018 ale Plenului
CSM, în legătură cu pornirea urmării penale, și a dispus reluarea activității de
judecător a acestora, cu repunerea în drepturile avute anterior
[https://csm.md/files/Hotaririle/2021/14/136-14.pdf].
Imperios este și faptul că, în privința cererilor judecătorilor Galina
Moscalciuc și Victoria Hadîrcă cu achitarea salariului și a tuturor plăților cuvenite
10
pentru perioada suspendării din funcție, Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii a remarcat că „judecătorii urmează să se adreseze la administrația
instanțelor judecătorești unde activează pentru soluționarea chestiunii privind
achitarea plăților salariale pe perioada suspendării din funcții”.
O situație similară se atestă și în cazul judecătorilor Sergiu Lebediuc, Serghei
Popovici, Serghei Gubenco, Iurie Hîrbu și Garri Bivol, în care Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii prin hotărârea nr. 308/26 din 27 octombrie 2020 le-a
anulat suspendările din funcțiile de judecători, în legătură cu pornirea urmării
penale, a dispus reluarea activității de judecător a acestora și i-a repus în drepturile
salariale avute anterior, recomandându-le totodată să se adreseze la administrația
instanțelor judecătorești unde activează pentru soluționarea chestiunii privind
achitarea plăților salariale pe perioada suspendării din funcții
[https://csm.md/files/Hotaririle/2020/26/308-26.pdf].
La fel, prin hotărârea nr. 179/16 din 07 iulie 2020 a Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii s-a anulat suspendarea din funcție a judecătorului Eugen
Popovici de la Judecătoria Orhei, în legătură cu pornirea urmării penale și s-a a
dispus reluarea activității de judecător a acestuia, cu repunerea în drepturile avute
anterior [https://csm.md/files/Hotaririle/2020/16/179-16.pdf].
Deopotrivă, prin hotărârea nr. 416/31 din 10 decembrie 2019 a Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii s-a anulat suspendarea din funcție a
judecătorului Dorin Munteanu și s-a reîncadrat la Judecătoria Chișinău, sediul
Centru. Totodată, s-a dispus că achitarea salariului și a plăților cuvenite se va
efectua de Judecătoria Chișinău [https://csm.md/files/Hotaririle/2019/31/416-
31.pdf].
Astfel, din analiza hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii
menționate supra rezultă cert că, în cazurile suspendării din funcție a judecătorilor
în legătură cu pornirea urmării penale și reîncadrarea lor ulterioară în funcțiile de
judecător, din motivul scoaterii de sub urmărire penală sau a achitării din motivul
neîntrunirii elementelor infracțiunii în acțiunile acestora, s-a format o practică
constată în care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii repune în drepturile
salariale judecătorii suspendați din funcție, iar instanța în care a activat urmează să
le achite plățile salariale pe perioada suspendării din funcție.
Mai mult decât atât, chiar și în cazul lui Ștefan Niță, Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii prin hotărârea nr. 381/32 din 22 decembrie 2020 a
explicat că cererea ex-judecătorului Ștefan Niță cu privire la drepturile salariale
urmează a fi examinate de către administrația instanțelor de judecată în care aceștia
au activat până la demisionare din funcție.
În această ordine de idei, Colegiul consideră că instanța de apel a analizat
superficial circumstanțele de fapt și de drept ale speței, iar drept urmare nu a
determinat cert cui aparține obligația de a-i achita lui Ștefan Niță plățile salariale
pe perioada suspendării ilegale din funcție, Statului Republica Moldova, prin
prisma Legii nr. 1545/1998, sau instanței de judecată în care acesta a activat până
la demisionare, prin prisma Legii nr. 544/1995 și Legea nr. 514/1995.
Astfel, reieșind din efectul devolutiv al apelului, instanța de apel trebuia să
elucideze care a fost, de facto, temeiul de fapt de suspendare a lui Ștefan Niță din
funcția de judecător al Curții de Apel Chișinău; dacă în condițiile speței s-a născut
dreptul lui Ștefan Niță de a i se achita plățile salariale pe perioada suspendării din
funcție, când pe rolul instanței de judecată se află pendinte o cauză penală de
11
învinuire a acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) lit. c)
din Codul penal; dacă totuși acesta are dreptul de a pretinde la compensarea
salariului pe perioada suspendării din funcție, cui aparține obligația de plată
Statului Republica Moldova sau instanței de judecată în care acesta a activat până
la demisionare; precum și să determine legea aplicabilă la caz, reieșind din
circumstanțele litigiului, caracterul raportului juridic dintre părți și practica în spețe
similare.
Instanța de recurs opinează că neelucidarea tuturor circumstanțelor speței nu
poate duce la soluționarea justă a litigiului, deoarece au un rol major în constatarea
eventualului drept al lui Ștefan Niță de a i se achita din bugetul statului plățile
salariale pe perioada suspendării din funcția de judecător.
Conjunctura dată profilează ipoteza conform căreia instanța de apel s-a
abținut de a da un răspuns convingător la criticile de bază invocate de apelanții-
pârâți în cererile de apel și referințele depuse asupra cererii de chemare în judecată,
deși, prin prisma articolului 6 § 1 din Convenție, aceștia se așteptau la un răspuns
specific și explicit la mijloacele decisive pentru judecarea procedurii respective (a
se vedea Ruiz Torija și Hiro Balani vs Spania, hotărârile din 09 decembrie 1994,
seria A nr. 303-A și 303-B).
În atare situație se deduce că, argumentele formulate de Ministerul Justiției al
Republicii Moldova, procurorul în Procuratura Anticorupție Andrei Balan,
Procuratura Generală a Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor al Republicii
Moldova în fața instanței în scopul apărării drepturilor sale nu au fost clarificate de
instanța de apel, deși ultima avea obligația de a se pronunța asupra fiecărui
argument, astfel ca acestea să fie răsturnate de instanță, pentru a da posibilitate
instanței de recurs să exercite controlul judiciar a soluției pronunțate. Cu atât mai
mult că, acest aspect cerea o motivare specifică și explicită, însă instanța de apel a
omis să dea o asemenea explicație și să stabilească dacă în condițiile speței sunt
sau nu aplicabile dispozițiile Legii nr. 1545/1998.
Prin urmare, Colegiul ajunge la concluzia că recurenții nu au fost auziți de
instanța inferioară într-un mod echitabil, cu respectarea garanțiilor prevăzute la
articolul 6 din Convenție. Or, instanța de apel nu și-a exercitat obligația instituită
prin efectul devolutiv al apelului.
La caz, este relevantă jurisprudența CtEDO, care a statuat în cauza Hiro
Balani vs. Spania că, în cazul în care instanța de judecată se abține de a da un
răspuns special și explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care
a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau
respins, acest fapt se va considera o încălcare a articolului 6 §1 din CEDO.
Astfel, Colegiul deduce că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor
normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în
mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, însă în
condițiile din speță decizia din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău nu
corespunde acestor calități.
Sub acest aspect Colegiul învederează că, prin prisma jurisprudenței Curții
Europene a Drepturilor Omului, pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil,
motivarea hotărârii judecătorești ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat
cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva
României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din 19
februarie 1997, paragraful 60).
12
Curtea Europeană a Drepturilor Omului în repetate rânduri a statuat
necesitatea motivării hotărârilor instanței, or, funcția unei decizii motivate este să
demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi auzit include nu doar
posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație
corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care
anumite argumente au fost acceptate sau respinse. O hotărâre se consideră motivată
în mod corespunzător atunci când permite părților să facă uz efectiv de dreptul lor
de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlande).
În această ordine de idei, este evident că, în condițiile din speță, constatările
instanței de apel nu conțin o argumentare clară, bazată pe suportul probator
existent la materialele cauzei, din care să rezulte procesul deliberării și adoptării
soluției emise, astfel încât instanța de recurs fiind în dificultate de a exercita
controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și
legalitatea soluției adoptate.
Coroborând circumstanțele ce preced, instanța de recurs conchide temeinicia
recursurilor declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, procurorul în
Procuratura Anticorupție Andrei Balan, Procuratura Generală a Republicii
Moldova și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova împotriva deciziei din 27
ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, deoarece soluția instanței de apel este
bazată pe neelucidarea circumstanțelor speței, ceea ce a condus la aplicarea
incorectă a legii.
Dat fiind faptul că instanța de apel a emis o decizie neîntemeiată, dictată de
concluzii nemotivate și nu a elucidat toate circumstanțele pertinente speței, iar
lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este
posibilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia necesității admiterii recursurilor declarate
de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, procurorul în Procuratura
Anticorupție Andrei Balan, Procuratura Generală a Republicii Moldova și
Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și casării deciziei din 27 ianuarie
2022 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei spre rejudecare în ordine de
apel.
Cu referire la instanța care urmează să judece apelul, Colegiul menționează
că, în prezenta speță, Curtea de Apel Chișinău are calitatea procesuală de
intervenient accesoriu de partea reclamantului.
Prin încheierea din 13 octombrie 2021 a Curții Supreme de Justiție s-a respins
demersul înaintat de Curtea de Apel Chișinău cu privire la strămutarea cauzei la o
altă instanță de judecată egală în grad și s-a restituit cauza pentru continuarea
examinării în ordine de apel la Curtea de Apel Chișinău (vol. I, f.d. 156-158).
Curtea și-a motivat soluția prin faptul că, prin Decretul Președintelui
Republicii Moldova nr. 719 din 16 mai 2018, Ștefan Niță a fost eliberat din funcția
de judecător la Curtea de Apel Chișinău, în baza cererii de demisie. Drept urmare,
acesta nu mai este în executarea obligațiilor de judecător al instanței respective, iar
includerea în cererea de chemare în judecată a Curții de Apel Chișinău în calitate
de intervenient accesoriu de partea reclamantului, nu impune neapărat posibila
nepărtinire a judecătorilor acestei instanțe.
Astfel, Curtea a considerat că, în speță, nu există circumstanțe care ar putea
știrbi obiectivitatea și nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Chișinău la
13
examinarea prezentei cauze, iar prin urmare nu au fost constatate împrejurări ce ar
face posibil aplicarea art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă.
În prezent, Colegiul opinează că, deși, la etapa anterioară Curtea Supremă de
Justiție a considerat inoportună strămutarea prezentei cauze în altă instanță egală în
grad cu Curtea de Apel Chișinău, după judecarea în ordine de recurs, constată
necesitatea transmiterii cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți, or, analiza
în detaliu a speței profilează un eventual interes al Curții de Apel Chișinău, în
condițiile când Legea nr. 1545/1998 nu ar fi aplicabilă. Respectiv, o hotărâre
adoptată asupra fondului prezentei cauze ar putea pune la îndoială nepărtinirea
judecătorilor de la Curtea de Apel Chișinău.
În conformitate cu art. 43, art. 445 alin. (1) lit. c) și art. 445 alin. (2) din
Codul de procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ
lărgit al Curții Supreme de Justiție
decide:
Se admit recursurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova,
procurorul în Procuratura Anticorupție Andrei Balan, Procuratura Generală a
Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova împotriva
deciziei din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău.
Se casează integral decizia din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Ștefan Niță împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți
accesorii Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, Procuratura Generală a
Republicii Moldova, procurorul în Procuratura Anticorupție Andrei Balan și
Curtea de Apel Chișinău cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile
ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor
judecătorești și se trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac.
Președintele ședinței,
judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Galina Stratulat
Dumitru Mardari
Victor Burduh
Maria Ghervas
14