3ra-350/22 — cu privire la obligarea de a efectua controlul

Dosarul nr. 3ra-350/22

2-19184182-01-3ra-09042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. V. Dodon)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, G. Dașchevici, V. Negru)

ÎNCHEIERE

25 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Valeriu Guștiuc, reprezentat de

avocatul Alexei Croitor

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a lui

Valeriu Guștiuc împotriva Inspectoratului de Stat al Muncii cu privire la obligarea

de a efectua controlul

împotriva deciziei din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul depus de Valeriu Guștiuc și menținută hotărârea din 8 iunie

2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani

constată:

La 19 noiembrie 2019, Valeriu Guștiuc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului de Stat al Muncii cu privire la obligarea de a efectua

controlul.

În motivarea acțiunii a invocat că a fost angajat la SRL „Horus” în funcția de

energetician, în perioada de la 5 iulie 2017 până la 18 mai 2018.

A evidențiat că la 18 mai 2018 a fost eliberat nelegitim din funcția ocupată,

fapt pentru care s-a adresat în instanța de judecată.

La 30 mai 2019, a depus la Inspectoratul de Stat al Muncii plângerea

nr. G-603/19, prin care a solicitat efectuarea controlului la SRL „Horus” pentru a fi

verificată respectarea evidenței materiale și contabile a bunurilor materiale,

corectitudinea întocmirii actelor de inventariere a bunurilor, actelor de predare-

primire.

Prin scrisoarea Inspectoratului de Stat al Muncii nr. G-603/19 din 12 iunie

2019, i-a fost refuzat în efectuarea controlului la SRL „Horus” din motiv că petiția

nu poartă un caracter probatoriu.

1

A relatat că la 27 iunie 2019, s-a adresat către Inspectoratul de Stat al Muncii

cu cererea prealabilă, conform art. 164 Cod administrativ, prin care a solicitat

anularea refuzului nr. G-603/19 din 12 iunie 2019 în efectuarea controlului la

SRL „Horus”.

Ulterior, la 30 octombrie 2019, a recepționat răspunsul datat cu 26 iulie 2019,

prin care a fost respinsă cererea din motiv că nu poartă un caracter probatoriu privind

încălcarea legislației muncii de către SRL „Horus”.

A invocat dezacordul cu refuzul menționat, deoarece la 18 mai 2018 a fost

eliberat nelegitim din funcția ocupată în cadrul SRL „Horus”. S-a adresat către

Inspectoratul de Stat al Muncii cu cererea privind verificarea respectării evidenței

materiale și contabile a bunurilor materiale, corectitudinea întocmirii actelor de

inventarierea bunurilor, actelor de predare-primire. Inspectoratul de Stat al Muncii a

pus în sarcina lui prezentarea actelor la care nu mai are acces.

A precizat că SRL „Horus” a fost obiectul controalelor Inspectoratului,

inclusiv la plângerile lui, în cadrul cărora au fost depistate mai multe încălcări, altele

decât cele indicate în plângerea nr. G-603/19.

Acest fapt deja prezintă o bănuială rezonabilă privind posibilitatea încălcărilor

în ce ține de respectarea evidenței materiale și contabile a bunurilor materiale,

corectitudinea întocmirii actelor de inventariere a bunurilor, actelor de predare-

primire.

A evidențiat reclamantul că, la angajarea la SRL „Horus”, nu a făcut

inventarierea bunurilor care i-au fost transmise în gestiune, nefiind întocmit nici

actul de predare-primire.

Totodată, a susținut că nu cunoaște dacă au fost semnate astfel de acte la

eliberarea precedentului salariat din funcția de energetician.

Astfel, a menționat că obligația de a transmite bunuri materiale, în baza unor

documente unice, reiese din prevederile art. 338 alin. (1) lit. b) Codul muncii.

Și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 338 alin. (1) lit. b), 341

Codul muncii, 5, 20, 189, 209 Cod administrativ, art. 9 și 111 din Legea privind

Inspectoratul de Stat al Muncii nr. 140/10.05.2001.

A solicitat anularea refuzului Inspectoratului de Stat al Muncii nr. G-603/19

din 12 iunie 2019 privind efectuarea controlului la SRL „Horus”, constatarea

încălcării obligației de examinare obiectivă a plângerii nr. G-603/19 din 30 mai

2019, obligarea Inspectoratului de Stat al Muncii să efectueze controlul la

SRL „Horus” pentru a verifica respectarea evidenței materiale și contabile a

bunurilor materiale, corectitudinea întocmirii actelor de inventariere a bunurilor,

actelor de predare-primire, precum și încasarea din contul pârâtului a prejudiciului

moral în mărime de 6 000 de lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 10 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a fost

atrasă în proces în calitate de terț SRL „Horus”.

Prin hotărârea din 8 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de Valeriu Guștiuc.

La 14 iunie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (1) Cod

administrativ, prin intermediul poștei electronice, Valeriu Guștiuc, reprezentat de

2

avocatul Alexei Croitor a depus apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe,

iar la 15 octombrie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2) Cod

administrativ, prin intermediul oficiului poștal, a fost prezentată motivarea apelului.

Prin decizia din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Valeriu Guștiuc și menținută hotărârea din 8 iunie 2021 a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

În consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare au

ajuns la concluzia că nu sunt careva temeiuri care ar duce la anularea refuzului

nr. G-603/19 din 12 iunie 2019, or pârâtul/intimat Inspectoratul de Stat al Muncii și-

a exercitat dreptul discreționar în limitele legale prevăzute de Legea privind

Inspectoratul de Stat al Muncii și Legea privind controlul de stat asupra activității

de întreprinzător și conform scopului acordat prin lege, iar careva argumente ce ar

duce la nulitatea acestuia nu au fost reținute.

Prima instanță și instanța de apel au reținut că potrivit obiectivelor și

atribuțiilor Inspectoratului de Stat al Muncii, stipulate în art. 3 și 4 din Legea privind

Inspectoratul de Stat al Muncii, cât și în Legea privind controlul de stat asupra

activității de întreprinzător, nu este prevăzută atribuția verificării evidenței materiale

și contabile a bunurilor materiale, corectitudinea întocmirii actelor de inventariere a

bunurilor, actelor de predare-primire în cadrul unei întreprinderi.

Astfel, Inspectoratul de Stat al Muncii efectuează controale inopinate, dar în

strictă conformitate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 131 din 8 iunie 2012 privind

controlul de stat asupra activității de întreprinzător.

Totodată, conform prevederilor Hotărârii de Guvern nr. 894 din 12 septembrie

2018 privind aplicarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 131 din 8 iunie 2012,

controalele în baza sesizărilor depuse la organele de control, precum și informațiile

privind încălcarea legislației care au devenit cunoscute, se evaluează în baza analizei

riscurilor.

Respectiv, pârâtul/intimat, analizând și sub acest aspect petiția

reclamantului/apelant din 30 mai 2019, a considerat-o ca neprobată și analizând

riscurile, a conchis ca imposibilă inițierea controlului inopinat.

Acest argument al intimatului instanța de apel l-a considerat întemeiat, or

apelantul nu a argumentat și nici probat contrariul.

La 5 ianuarie 2022, Valeriu Guștiuc, reprezentat de avocatul Alexei Croitor a

depus recurs împotriva deciziei din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei

cu anularea hotărârii primei instanțe și admiterea cererii de chemare în judecată.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu actele judecătorești recurate,

deoarece instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au răspuns la argumentele

invocate de el în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel.

Astfel, refuzul Inspectoratului de Stat al Muncii de a efectua controlul tematic

la SRL „Horus” privind verificarea respectării evidenței materiale și contabile a

bunurilor materiale, corectitudinea întocmirii actelor de inventariere a bunurilor, este

unul neîntemeiat, contravine atribuțiilor Inspectoratului de Stat al Muncii stipulate

3

în art. 1 din Legea privind Inspectoratul de Stat al Muncii nr. 140/10.05.2001 și

prevederilor art. 3, 4, 9 din legea menționată.

A remarcat că obligația nemijlocită a Inspectoratului de Stat al Muncii de a

efectua controlul tematic la SRL „Horus” este prevăzută la art. 111 alin. (3) din Legea

privind Inspectoratul de Stat al Muncii nr. 140/10.05.2001.

Această obligație este corelată cu nerespectarea de către SRL „Horus” a

obligației de inventariere a bunurilor care se transmit în gestiunea salariatului,

obligație care reiese din art. 338 Codul muncii.

La 14 aprilie 2022, prin intermediul poștei electronice, Inspectoratul de Stat

al Muncii a depus referință, prin care a solicitat respingerea recursului depus de

Valeriu Guștiuc, reprezentat de avocatul Alexei Croitor.

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, în adresa

Curții Supreme de Justiție alte referințe nu au parvenit.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 21 decembrie 2021,

în ședință publică.

Din materialele dosarului rezultă că la 5 ianuarie 2022, Valeriu Guștiuc,

reprezentat de avocatul Alexei Croitor a depus recurs împotriva deciziei din

21 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 178-179).

Astfel, recursul depus de Valeriu Guștiuc, reprezentat de avocatul Alexei

Croitor împotriva deciziei din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău este în

termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Valeriu Guștiuc,

reprezentat de avocatul Alexei Croitor, în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

4

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care

nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită

și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă,

în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

5

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Valeriu Guștiuc, reprezentat de avocatul Alexei

Croitor.

În conformitate cu art. 230 și 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Valeriu Guștiuc, reprezentat de avocatul Alexei Croitor se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

6