3ra-365/22 — cu privire la contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

3ra-365/22 — cu privire la contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-365/22

2-19206202-01-3ra-09042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. A. Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Clima, E. Palanciuc)

ÎNCHEIERE

25 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Ion Coșer, reprezentat de

avocatul Igor Coban

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată a lui

Ion Coșer împotriva Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene al

Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 1 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost casată parțial hotărârea din 3 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău

sediul Rîșcani și emisă în partea dată o nouă decizie

constată:

La 31 decembrie 2019, Ion Coșer, reprezentat de avocatul Igor Coban a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Externe și

Integrării Europene al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului

administrativ, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În susținerea acțiunii a indicat că activează în cadrul MAEIE de peste

12 ani (de la 3 septembrie 2007) și că a avansat în carieră de la funcția de secretar

III până la funcția de șef al Direcției.

A mai precizat că peste hotarele țării a deținut funcțiile de consul al

Republicii Moldova la Istanbul (2008-2011) și consul al Republicii Moldova în

România, cu reședința la Iași (2013-2017), astfel deținând rangul diplomatic de

consilier, iar la toate evaluările anuale ale performanțelor profesionale fiind

apreciat cu calificativele „bine” și „foarte bine”.

Totodată, a declarat că începând cu 29 august 2019, a fost numit în funcția

de șef al Direcției management instituțional a.i., iar din data de 1 decembrie 2019,

1

a fost detașat în misiune diplomatică în calitate de consul al Republicii Moldova

la Frankfurt, pe o perioadă de 3 ani, în prezent aflându-se peste hotare.

A susținut că situația litigioasă este legată de perioada deținerii de către

reclamant a funcției de șef al Direcției management instituțional a.i., or, din data

numirii în funcția de șef DMI a.i. (29 august 2019), una din direcțiile de activitate

pe subdiviziunea aflată în subordine – Secția logistică, a fost elaborarea unei

Instrucțiuni privind Cargourile diplomatice, precum și întocmirea unui Registru

de evidență a cargourilor diplomatice, din cauza existenței unor informații că sunt

nereguli pe acest segment.

În acest sens, la data de 13 septembrie 2019, în calitate de șef al Direcției,

a transmis în scris colaboratorului din subordine, lui Iurie Terzi, șef Secție

logistică, indicațiile de rigoare.

A menționat că până la data respectivă, nu au existat Registre de evidență

a cargourilor diplomatice.

Cu titlu de exemplu, a relatat că în luna septembrie 2019, i-a solicitat lui

Iurie Terzi să prezinte un tabel cu numărul cargourilor diplomatice expediate de

la începutul anului 2019, către fiecare misiune diplomatică și consulară a RM

peste hotare (MDOC), cu indicarea cantității de băuturi alcoolice.

Astfel, în lipsa unui Registru de evidență, acest lucru nu a fost posibil și

nici nu a fost posibilă compilarea informației pe baza scrisorilor de însoțire,

deoarece o parte din ele nu se mai găsesc.

Mai grav, a comunicat că nimeni în cadrul Ministerului nu duce o evidență

a sigiliilor diplomatice, or, acestea pot fi găsite oriunde în biroul lui Iurie Terzi,

deși sunt sigilii cu număr de strictă evidență.

În aceste condiții, a notat că și până la elaborarea Registrelor și

Instrucțiunilor, a solicitat la începutul lunii septembrie 2019, ridicarea nivelului

de autorizare a cargourilor diplomatice doar de către Secretarul General al MAE

IE sau șeful DMI.

Or, la 23 septembrie 2019, din postura de șef DMI, a deconspirat un caz

prin care s-a încercat livrarea ilegală a unei cantități de băuturi alcoolice sub

regim de cargou diplomatic, de către un om de afaceri din Republica Moldova,

Ivan Zderciuc, în favoarea unui agent economic din Polonia LTD „Hasco-Lek”,

pentru celebrarea unui eveniment privat ce urma să aibă loc în data de

25 septembrie 2019 (jubileu de la fondarea companiei poloneze), utilizându-se la

import privilegiile și imunitățile diplomatice ale Ambasadei Republicii Moldova

în Polonia.

A specificat că ambasadorul RM în Polonia, Iurie Bodrug, era la curent și

implicat în această situație, însă, operațiunea urma să aibă loc fără informarea

conducerii MAEIE, iar Secția logistică urma să împacheteze, să sigileze și să

elibereze foaie de curier sub regim de cargou diplomatic pentru băuturile

alcoolice.

2

Așadar, reclamantul a informat conducerea MAEIE de la acel moment

despre acest caz ilegal, iar ulterior, la data de 27 noiembrie 2019, a prezentat în

fața Comisiei de disciplină aceleași explicații.

Ulterior, la data de 23 septembrie 2019, Ivan Zderciuc a fost observat în

holul MAEIE, apoi în biroul lui Iurie Terzi, după care în parcarea ministerului cu

unii colegi.

Mai mult ca atât, a notat că în aceeași zi, l-a întrebat pe Iurie Terzi, despre

scopul aflării cetățeanului străin în biroul de serviciu, la care ultimul a explicat că

este o cunoștință și a trecut să-l vadă, fără a menționa că, de fapt, se ocupa de

gestionarea unui cargou diplomatic.

În acest context, a indicat că la data de 24 septembrie 2019, aproximativ

ora 16:00, a găsit în biroul lui Iurie Terzi, demersul nr. POL/438/021/369 din

24 septembrie 2019, care nu avea număr de intrare și nici rezoluție a conducerii,

astfel devenind clar ce cargou se pregătea și destinația acestuia.

Drept urmare, a specificat reclamantul că l-a invitat imediat pe Iurie Terzi

în birou pentru a prezenta explicații privind demersul neînregistrat și fără

rezoluția conducerii, iar toate informațiile de mai sus s-au confirmat, or, acel

cargou diplomatic avea grave probleme de legalitate: băuturile alcoolice urmau a

fi livrate în adresa unui agent economic din Polonia.

A evidențiat că scopul acestui cargou diplomatic era celebrarea jubileului

de 35 ani a firmei HASCA LEK, scop ce contravine art. 36 alin. (1) din Convenția

privind relațiile diplomatice (1961), care permite scutirea de plata drepturilor de

vamă doar pentru produsele „destinate uzului misiunii”.

La caz însă, ambasada nu a obținut formularul special aprobat de MAE

Polon, pentru importul de băuturi alcoolice, or, legislația poloneză impune în mod

obligatoriu acest document la intrare în țară.

A apreciat critic argumentul misiunii, precum că în felul acesta ar promova

produsele moldovenești, or, la orice petrecere privată ce are loc oriunde în lume

și la care se consumă bucate sau băuturi moldovenești, teoretic poate fi făcută

livrare de băuturi alcoolice cu scutire de taxe, în regim de cargou diplomatic.

Astfel, poate fi considerată promovare a produselor moldovenești,

evenimentele din categoria: expoziții/ prezentări, care sunt organizate sau la care

participă cu stand Ambasada RM, dar nicidecum evenimentele unde are loc

consumul în masă de băuturi alcoolice, motiv din care, din considerentul că era

ilegal, a dispus stoparea oricăror mișcări legate de acest cargou diplomatic.

Totodată, a invocat că în zilele care au urmat, 25 și 26 septembrie 2019, a

fost supus la multiple presiuni și intimidări, atât din partea ambasadorului, în care

Iurie Bodrug a trecut cât se poate de sugestiv la mențiunea – „eu știu cine pune

piedici în eliberarea acestei scrisori..., ministrul va fi la Varșovia pe

1 octombrie...”, cât și din partea lui Ivan Zderciuc, expresia: „Ministrul va fi la

Varșovia pe 1 octombrie...”, însemnând o bună ocazie pentru a denigra și ponegri

reclamantul în fața ministrului (tactică frecvent întâlnită în autoritățile publice),

cu prezentarea lucrurilor într-o formă distorsionată.

3

În ceea ce ține de Ivan Zderciuc, a specificat că ultimul a ajuns la data de

25 septembrie 2019, în biroul lui Ion Coșer, din incinta MAEIE (bir. 221), deși

nu a fost invitat și nici nu i s-a făcut un permis de acces intrare, în condițiile în

care intrarea în MAEIE este supravegheată de ofițeri SPPS.

A comunicat că Ivan Zderciuc l-a amenințat, iar expresiile și amenințările

adresate de către acesta, o parte din ele sunt trecute în poșta electronică de

informare despre această situație către Iurie Bodrug, din data de 26 septembrie

2019.

În consecință, urmare a multiplelor presiuni și amenințări din perioada

24-26 septembrie 2019, a decis, la de 26 septembrie 2019, în conformitate cu

art. 3 alin. (2) Codul de conduită a funcționarului public, să informeze în scris

conducerea MAEIE (Ministrul – Nicu Popescu, Secretarul General – Oleg Nica,

Secretarul de Stat – Dinu Toderașcu și Șeful de cabinet – Ana Taban), despre

ilegalitatea cargoului diplomatic, precum și alte nereguli grave depistate în mai

puțin de o lună de la preluarea funcției de șef de Direcție, în activitatea

Ambasadorului RM la Varșovia.

Corespondența electronică a fost trimisă și lui Iurie Bodrug, întrucât nu era

nimic de ascuns față de el, or, art. 3 alin. (2) Codul de conduită a funcționarului

public, reglementează că funcționarul public care consideră că i se cere sau că

este forțat să acționeze ilegal sau în contradicție cu normele de conduită va

comunica acest fapt conducătorilor săi.

În acest context, conducerea MAEIE de la acel moment i-a transmis verbal

indicația de a acționa strict în conformitate cu legea și, prin urmare, cargoul

diplomatic a fost stopat definitiv.

Totuși, urmare a acestei tentative ilegale de cargou diplomatic și pentru a

se proteja, la data de 30 septembrie 2019, Iurie Bodrug, a adresat conducerii

MAEIE demersul nr. POL/438/377, în care a indicat că nu a cunoscut că era ilegal

să gireze cu imunitatea și privilegiile diplomatice ale Ambasadei la importul de

băuturi alcoolice în favoarea unei companii private din Polonia și că se va

conforma e-mailului lui Ion Coșer, din data de 26 septembrie 2019.

De asemenea, a încercat să se justifice și pe alte chestiuni: intervenții în

interes personal pentru transferul fiicei de la Moscova la Varșovia, nereguli

privind încasarea indemnizației în valută pentru nepoata aflată cu el în misiune,

etc., la acel moment însă, conducerea MAEIE a considerat consumat subiectul cu

Polonia.

Ulterior, în contextul schimbului de putere de la Chișinău și ca urmare a

unei conjuncturi favorabile, Iurie Bodrug a adresat noii conduceri a MAEIE

demersul nr. POL/438/220/447 din 25 noiembrie 2019, în care se repetă exact

aceleași circumstanțe expuse în demersul nr. POL/438/377 din 30 septembrie

2019, adresat vechii conduceri MAEIE.

Astfel, a precizat că demersul repetat nominalizat a servit drept temei

pentru inițierea anchetei de serviciu în privința sa, iar la examinarea cauzei,

Comisia de disciplină, a comis o încălcarea gravă a dreptului la apărare.

4

Or, art. 208 Codul muncii, stabilește că până la aplicarea sancțiunii

disciplinare, angajatorul este obligat să ceară în scris salariatului o explicație

scrisă privind fapta comisă, iar explicația privind fapta comisă poate fi prezentată

de către salariat în termen de 5 zile lucrătoare de la data solicitării.

Prin urmare, a obiectat că, contrar prevederilor legale, i s-a oferit o zi pentru

prezentarea explicațiilor și acumularea probelor în susținerea sa, inclusiv

înscrisuri, această obiecție fiind pusă în vedere Comisiei de disciplină,

pct. 5/partea II din explicație, însă fără a primi nici o reacție.

Mai mult decât atât, a consemnat că nu a fost informat despre data și locul

desfășurării ședinței Comisiei de disciplină, or, pct. 42-43 din Regulamentul

Comisiei de disciplină stabilește că după stabilirea locului, datei și orei

desfășurării ședinței comisiei, președintele dispune citarea membrilor comisiei,

membrului personalului instituțiilor serviciului diplomatic a cărui faptă a fost

sesizată, persoanei care a formulat sesizarea, precum și a altor persoane ale căror

declarații pot înlesni soluționarea cazului. Citarea se face de către secretar, cu cel

puțin 2 zile lucrătoare înainte de ziua desfășurării ședinței comisiei. Citarea se

face prin înștiințare scrisă, care se înmânează personal membrului personalului

instituțiilor serviciului diplomatic, cu semnătură de primire. Refuzul de a semna

înștiințarea scrisă se consemnează într-un proces-verbal, semnat de cei puțin 2

persoane din cadrul MAEIE, prezente la înmânarea înștiințării.

A mai declarat la data de 27 noiembrie 2019, Alexandrina Rusu, secretar

al Comisiei de disciplină, a bătut la ușa biroului lui Ion Coșer (bir. 221) și i-a

comunicat că Secretarul General îl așteaptă în birou.

Însă, fără a-și pregăti înscrisurile în apărarea sa sau a sistematiza

informațiile, reclamantul s-a pomenit total dezarmat în fața Comisiei de disciplină

convocată în biroul Secretarului General.

Și asta deoarece, în explicațiile prezentate Comisiei, la pct. 10/partea II,

reclamantul a manifestat disponibilitate și a solicitat audierea în fața Comisiei, iar

prin urmare, Comisia avea obligația de a efectua citarea în modul prevăzut de

lege, ceea ce ar fi asigurat pregătirea dreptului la apărare.

A indicat că audierea în cadrul Comisiei, a început cu următoarele expresii

din partea Președintelui Comisiei: „Ce-ți permiți să-i reproșezi Ambasadorului?;

Care este diferența de vârstă dintre tine și el?; Cum îți permiți să pui în vedere

unui Ambasador anumite ilegalități din funcția pe care o ai?” etc.

În aceeași ordine de idei, a enunțat că, din start, a fost avertizat că are exact

10 minute la dispoziție pentru audierea întrebărilor din partea membrilor

Comisiei și să ofere răspuns, ceea ce s-a și întâmplat.

Prin aceasta, a opinat că audierea sa a avut doar un scop pur formal, iar prin

plafonarea duratei audierii, i-a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece nu a

primit nici până la data ședinței Comisiei de disciplină și nici după, Raportul

privind ancheta de serviciu, despre acest fapt fiind menționat inclusiv pe ordinul

privind aplicarea sancțiunii disciplinare.

5

A reținut că potrivit pct. 45 din Regulamentul Comisiei de disciplină,

concomitent cu citarea, membrului personalului instituțiilor serviciului

diplomatic cercetat și membrilor comisiei i se prezintă o copie a raportului privind

ancheta de serviciu.

Or, în lipsa raportului Comisiei, reclamantului i-a fost încălcat grav dreptul

la apărare, acesta necunoscând pentru ce fapte este cercetat, probele și

argumentele imputate, a fost lipsit de posibilitatea și dreptul să aducă

contraargumente, să facă obiecții sau să conteste anumite documente, contrar

pct. 46 din Regulamentul Comisiei de disciplină.

În acest context, a afirmat că Comisia de disciplină i-a încălcat dreptul la

apărare inclusiv prin refuzul nejustificat de a-l audia în cadrul Comisiei pe Iurie

Terzi (și alții), acesta fiind unul din cei implicați în tentativa de organizare a

expedierii ilegale a cargoului diplomatic, or, reclamantul însuși a solicitat

audierea martorilor, Comisia de disciplină neargumentând în niciun fel acest

refuz.

Suplimentar, a accentuat că Comisia de disciplină i-a încălcat dreptul la

apărare prin trecerea cu vederea a termenului de prescripție, în interiorul căruia

putea fi aplicată sancțiunea disciplinară, or, art. 209 alin. (1) Codul muncii,

stabilește că sancțiunea disciplinară se aplică, de regulă, imediat după constatarea

abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de o lună din ziua constatării ei, fără a lua

în calcul timpul aflării salariatului în concediul anual de odihnă, în concediul de

studii sau în concediul medical.

La fel, a indicat că potrivit art. 59 alin. (3) din Legea privind funcția publică

și funcționarul public, sancțiunea disciplinară, cu excepția celei specificate la

art. 58 lit. a), nu poate fi aplicată decât după cercetarea prealabilă a faptei

imputate după audierea echitabilă a funcționarului public de către comisia de

disciplină, în termen de cel mult o lună de la data constatării abaterii.

Iar conform art. 272 Cod civil, începutul curgerii termenului de prescripție,

reprezintă momentul în care autoritatea publică a cunoscut situația legată de

cargoul diplomatic (24-30 septembrie 2019).

Or, anume din acest moment și până la data expedierii demersului repetat

de către Iurie Bodrug, circumstanțele au rămas neschimbate, prin urmare ele au

fost cunoscute de autoritatea publică cel târziu la data de 30 septembrie 2019, iar

o eventuală cercetare urma să fie efectuată cel târziu până la data de 30 octombrie

2019.

Pe această cale, demersul repetat al lui Bodrug, înregistrat sub

nr. POL/438/447, este depus peste termen, cu 26 zile, iar Comisia de disciplină

nu s-a expus în privința omiterii termenului de prescripție.

Totodată, contrar prevederilor pct. 59 din Regulamentul Comisiei de

disciplină, a remarcat că nu i-a fost adus la cunoștință nici până în prezent

procesul-verbal al Comisiei, în care se conține propunerea aplicării sancțiunii

disciplinare.

6

Subsidiar, a mai notat că ancheta disciplinară devine cu atât mai dubioasă,

în condițiile în care a fost audiat în fața Comisiei de disciplină la data de

27 noiembrie 2019, iar procesul-verbal la care se face referire în ordinul de

sancționare este datat cu 29 noiembrie 2019. Or, la data de 29 noiembrie 2019,

dânsul se afla în concediu de odihnă ordinar.

A relatat că, la caz, sancțiunea disciplinară sub formă de mustrare aspră, i-

ar fi fost aplicată pentru o presupusă încălcare a normelor de conduită a

funcționarilor publici – art. 57 lit. h) din Legea nr. 158/2008 cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public, fără a fi specificat care norme au fost

încălcate.

În opinia reclamantului, dânsul a acționat în strictă conformitate cu legea

(legal, imparțial, independent și profesionist) în raport de tentativa ilegală de

expediere a cargoului diplomatic cu băuturi alcoolice, fapt pentru care nu există

temei de sancționare a sa. însă poziția intransigentă față de o acțiune ilegală în

cadrul autorității publice, a deranjat anumiți factori de decizie.

A mai consemnat că ordinul MAEIE nr. 196-b-185 din 2 decembrie 2019

nu conține temeiul de fapt al aplicării sancțiunii disciplinare, iar, cel mai probabil,

pentru a acoperi aspectul legat de temeiul de fapt, Ministerul a inclus în

preambulul ordinului referința la Procesul-verbal nr. 14 din 29 noiembrie 2019,

însă acest tertip juridic nu rezolvă situația din moment ce procesul-verbal nu face

corp comun cu ordinul și nu i-a fost adus la cunoștință.

A opinat că ordinul de sancționare este contrar legii, emis cu încălcarea

art. 210 alin. (1) lit. a) Codul muncii.

Și asta deoarece, în condițiile în care procesul-verbal nr. 14 din

29 noiembrie 2019, la care se face referire în ordin, nu a fost adus la cunoștință

lui Ion Coșer, MAEIE nu poate pretinde că a respectat prevederile de la art. 59

alin. (8) din Legea nr. 158/2008.

Mai mult, a considerat că ordinul nr. 196-b-185 din 2 decembrie 2019, este

emis cu grave erori juridice, care pun la îndoială legalitatea actului administrativ,

or, în preambulul ordinului se face trimitere la art. 58 lit. b) din Legea nr. 158 din

4 iulie 2008, care stabilește în calitate de sancțiune disciplinară „mustrarea”, însă

în dispozitivul actului administrativ, pct. 1, se dispune aplicarea sancțiunii

disciplinare „mustrare aspră”.

Și-a întemeiat pretențiile în baza art. 189-230 Cod administrativ, art. 348-

356 Codul muncii, art. 56-60 din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public și Regulamentul cu privire la

comisia de disciplină.

A solicitat admiterea acțiunii, anularea în tot a ordinului MAEIE nr. 196-

b-185 din 2 decembrie 2019 „Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare lui

Ion Coșer”, conform art. 206 alin. (1) lit. a) Cod administrativ, pe motiv de lipsă

a elementelor abaterii disciplinare în acțiunile sale și a viciilor de procedură la

efectuarea anchetei disciplinare și emiterea actului administrativ, încasarea din

7

contul pârâtului în beneficiul său a cheltuielilor judiciare și repararea

prejudiciului moral în mărime de 2 salarii medii pe economie.

Prin hotărârea din 3 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani, a fost admisă acțiunea parțial.

A fost anulat ca ilegal ordinul nr. 196-b-185, emis de Ministerul Afacerilor

Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova la 2 decembrie 2019 „Cu

privire la aplicarea sancțiunii disciplinare lui Ion Coșer”.

În rest, au fost respinse ca neîntemeiate pretențiile reclamantului.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de compensare a cheltuielilor

judiciare suportate de reclamant în legătură cu asistența juridică acordată.

Fiind învestită cu judecarea acțiunii, prima instanță a reținut că procesul-

verbal al ședinței comisiei de disciplină nu conține temeiurile esențiale de fapt pe

care le-a luat în considerare autoritatea publică pentru decizia sa, care ar

demonstra că prin acțiunile lui Ion Coșer, s-a adus atingere prestigiului autorității

publice în care acesta activează.

A remarcat prima instanță și faptul că concluziile reținute de comisia de

disciplină, în speță, trezesc suspiciuni asupra scopului real urmărit de

sancționarea disciplinară a reclamantului în condițiile în care a fost sancționat

inclusiv pentru „limbajul, expresiile și tonul” utilizat de reclamant în e-mail, deși

nu a fost stabilit care anume expresie sau limbaj folosit de un angajat al

Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene în email-ul care conținea

anumite acuzații privind legalitatea unor acțiuni ar constitui abatere disciplinară

sau ar depăși nivelul admisibil al eticii profesionale.

Prin urmare, din perspectiva art. 57 lit. g) din Legea nr. 158 din 4 iulie

2008, a conchis prima instanță că acțiunile lui Coșer Ion au fost calificate eronat,

fapt ce condiționează admiterea pretenției lui Ion Coșer privind anularea

ordinului MAEIE nr. 196-b-185 din 2 decembrie 2019 „Cu privire la aplicarea

sancțiunii disciplinare dlui Ion Coșer”.

Cu referire la pretențiile lui Ion Coșer privind încasarea cheltuielilor de

judecată, instanța de judecată a conchis că extrasul din contul bancar al avocatului

Igor Coban nu este suficient pentru a demonstra caracterul real, necesar și

rezonabil al cheltuielilor pentru asistență juridică, fiind astfel respinsă solicitarea

respectivă.

În partea ce ține de pretenția reclamantului privind încasarea despăgubirii

pentru prejudiciul moral cauzat în mărime de 2 salarii medii de funcție, instanța

a conchis că Ion Coșer, în cererea de chemare în judecată, nu a invocat temeiurile

de drept pe care își fundamentează pretenția respectivă și nici argumente care ar

putea fi analizate la stabilirea temeiniciei pretenției menționate, motive pentru

care a fost dispusă respingerea acestora.

La 5 septembrie 2020, Ion Coșer, reprezentat de avocatul Igor Coban a

depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 3 septembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău sediul Rîșcani, iar la 19 februarie 2021, a fost prezentată motivarea

apelului, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe, în partea

8

respingerii acțiunii ce ține de repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată, cu emiterea unei noi decizii, prin care să fie dispusă

repararea prejudiciului moral în mărime de 2 salarii medii de funcție din contul

Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene și încasarea cheltuielilor

de judecată.

Prin decizia din 1 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată

hotărârea din 3 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, în partea

pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor

judiciare pentru acordarea asistenței juridice și emisă în partea dată o nouă

decizie, prin care a fost declarată ca inadmisibilă pretenția cu privire la repararea

prejudiciului moral.

A fost admisă parțial cererea formulată de către Ion Coșer cu privire la

compensarea cheltuielilor judiciare pentru acordarea asistenței juridice.

Au fost încasate din contul Ministerului Afacerilor Externe și Integrării

Europene al Republicii Moldova, în beneficiul lui Ion Coșer, cheltuielile pentru

acordarea asistenței juridice în sumă de 4 000 de lei, iar în rest, au fost respinse

ca neîntemeiate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că sub aspectul pretenției

de compensare a prejudiciului moral, reclamantul nu a respectat procedura

prealabilă, ceea ce implică inadmisibilitatea în acest sens a pretenției respective,

în conformitate cu art. 207 alin. (2) lit. f) Cod administrativ.

În ceea ce ține de pretenția privind încasarea cheltuielilor pentru acordarea

asistenței juridice în mărime de 6 000 lei, instanța de apel a reținut că materialele

cauzei atestă că reclamantul Ion Coșer, a suportat cheltuieli pentru acordarea

asistenței juridice prestate de avocatul Igor Coban, în baza mandatului seria MA

nr. 1464004 din 31 decembrie 2019, în sumă totală de 6 000 lei, confirmate prin

extrasele din contul bancar al avocatului, din 29 ianuarie 2020 și 20 august 2020.

Totodată, a fost relevat că acestea urmează a fi compensate reclamantului

proporțional, întrucât pretențiile formulate în acțiune au fost admise parțial de

către instanța de judecată, fiind dispusă încasarea sumei în mărime de 4 000 lei,

care este una reală, necesară și rezonabilă al cheltuielilor pentru asistență juridică.

La 9 decembrie 2021, Ion Coșer, reprezentat de avocatul Igor Coban a

depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 1 decembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, iar la 4 aprilie 2022, a fost prezentată motivarea recursului, solicitând

admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei recurate, în partea ce ține de

respingerea încasării diferenței cheltuielilor de judecată și declararea

inadmisibilității pretențiilor cu privire la repararea prejudiciului moral, cu

emiterea în partea dată a unei noi decizii, prin care să fie dispusă repararea

prejudiciului moral în mărime de 2 salarii medii de funcție din contul Ministerului

Afacerilor Externe și Integrării Europene și încasarea cheltuielilor de judecată în

sumă de 6 000 de lei.

9

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel în mod ilegal a stabilit

că pretenția recurentului privind repararea prejudiciului moral este inadmisibilă,

or, această soluție contravine atât normelor imperative, cât și practicii judiciare.

A menționat că legislația în vigoare nu prevede în mod expres necesitatea

parcurgerea căii prealabile în cazul reparării prejudiciului moral în cazul aplicării

ilegale a sancțiunilor disciplinare în raporturile de muncă.

A precizat că pentru ca respectarea căii prealabile să fie obligatorie, este

necesar ca legea specială să prevadă această obligativitate, or, Legea nr. 158 din

4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nu

prevede obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile.

În acest sens, a reperat nota informativă a Curții Supreme de Justiție privind

practica judiciară de soluționare a chestiunii ce vizează respectarea procedurii

prealabile, în acțiunile de contencios administrativ, emisă la 29 decembrie 2021,

potrivit căreia „se relevă că atunci când legea materială specială, corelată cu alte

legi generale (de exemplu, Codul muncii nr. 154/2003 cu Legea cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158 din 4 iulie 2008) prevede

însuși caracterul accesoriu sau subsidiar a unor pretenții, precum și lipsa unei

proceduri prealabile, reglementările art. 60 alin. (3) Cod administrativ nu sunt

aplicabile.”

Așadar, pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral este o pretenție

implicită pretenției de anulare a ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare și,

prin urmare, urma a fi examinată în cadrul procesului de judecată fără a fi

necesară respectarea procedurii prealabile.

În aceeași ordine de idei, a opinat că este neîntemeiată constatarea instanței

de apel, precum că recurentul trebuie să se adreseze cu o cerere prealabilă către

autoritatea pârâtă după rămânerea definitivă a hotărârii de anulare a actului

administrativ pentru a i se repara prejudiciul moral.

Or, o astfel de abordare nu este oportună, în condițiile în care pretenția de

reparare a prejudiciului moral a fost înaintată în cadrul acțiunii principale, iar

parcurgerea unei căi prealabile ar reprezenta inițierea unei noi proceduri

administrative și judiciare, fapt ce ar duce la cheltuieli nejustificate a resurselor

administrative.

A precizat că în eventualitatea adresării cu o cerere prealabilă în vederea

reparării prejudiciului moral, acesta va trece prin toate etapele procedurii

administrative și prin toate fazele procedurii de contencios administrativ.

Astfel, până când va fi reparat prejudiciului, vor trece în jur de 2-3 ani,

circumstanță ce ar constitui un „formalism excesiv” și care l-ar implica într-o

procedură suplimentară, fapt contrar prevederilor art. 6 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Cu referire la încasarea parțială a cheltuielilor de asistență juridică de către

instanța de apel, a relevat că, casarea deciziei recurate în partea declarării

pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral și admiterea respectivei

10

pretenții, va duce nemijlocit la excluderea argumentului instanței de apel referitor

la încasarea parțială a cheltuielilor de judecată.

La 15 aprilie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene copia cererii de recurs

depuse de Ion Coșer, reprezentat de avocatul Igor Coban, fiindu-i explicat dreptul

de a depune referință la recursul declarat, care a fost recepționată la data de

21 aprilie 2022, potrivit avizului de recepție (f. d. 237).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, în adresa

Curții Supreme de Justiție referințe nu au parvenit.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

În speță, se constată că dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțat în ședință publică la 1 decembrie 2021 (f. d. 207).

Este cert și faptul că la 9 decembrie 2021, Ion Coșer, reprezentat de

avocatul Igor Coban a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 1 decembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 223-224).

Decizia motivată din 1 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată reprezentantului recurentului, avocatul Igor Coban la data de 7 martie

2022, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 227).

Se mai constată că la 4 aprilie 2022, Ion Coșer, reprezentat de avocatul Igor

Coban a depus motivarea recursului împotriva deciziei din 1 decembrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău (f. d. 229-231).

Astfel, recursul depus de Ion Coșer, reprezentat de avocatul Igor Coban

împotriva deciziei din 1 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Ion Coșer, reprezentat

de avocatul Igor Coban, în raport cu materialele cauzei, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

11

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că

sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care

pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea

cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie

să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

12

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective,

urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Ion Coșer, reprezentat de avocatul Igor

Coban.

În conformitate cu art. 230 și 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Ion Coșer, reprezentat de avocatul Igor Coban se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

13