2ra-147/22 — repararea prejudiciului material si moral

Dosarul nr. 2ra-147/2022 2-18185651-01-2ra-04022022 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (V. Lastavețchi) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Budăi, I. Cotruță, V. Mihaila) Î N C H E I E R E 25 mai 2022 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari judecători Mariana Pitic Victor Burduh examinând admisibilitatea recursului declarat de către Petru Șișcanu, reprezentat de avocatul Vitalie Malai, în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Nicolae Pînzari împotriva lui Petru Șișcanu privind repararea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei din 04 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă : La 20 august 2018, Nicolae Pînzari a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Petru Șișcanu cu privire la încasarea prejudiciului material în mărime de 2 000 de lei, a prejudiciului moral în mărime de 20 000 de lei, compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 19 mai 1999, prin decizia Primăriei or. Durlești nr. 3/10, în baza cererii depuse, i-a fost acordat un lot de pământ cu suprafața de 0,0401 ha pe str-la Xxxx. La 12 septembrie 2005, în baza deciziei menționate supra, i s-a eliberat titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. xxxx. Totodată, reclamantul a susținut că, Primăria or. Durlești a hotărât să îi dea în folosință terenul cu suprafața de 200 m2 de sub linia de tensiune înaltă care este alipit de lotul său de pământ, fiindu-i promis că în cel mai scurt timp o să fie autentificat după el. A menționat că, terenul acordat de către Primăria or. Durlești pentru construcția unei case de locuit, cât și terenul de sub linia de tensiune înaltă, au fost îngrădite cu un gard din piatră și plasă de metal, pe lotul de teren fiind sădiți copaci fructiferi.

La 13 aprilie 2013, aflându-se în oraș, aproximativ la ora 08:30, a fost contactat de către soția sa, fiindu-i comunicat că agentul constatator Igor Pascari 1 împreună cu vecinii Petru Ceaicovschi, Nicolai Topala, Petru Șișcanu și alte persoane necunoscute, au început să demoleze gardul și toate construcțiile cu ajutorul unui excavator, la volanul căruia se afla Petru Șișcanu. A susținut că, în locul gardului demolat Petru Șișcanu, în perioada a.2015- 2016, ilegal, fără a avea autorizație de construcție, a construit un gard din blocuri din beton pentru pereți și temelie de beton cu o înălțime de aproximativ 2 m, iar pe hotarul reclamantului, pârâtul a construit o casă de locuit cu trei nivele, cu abateri de la proiectul general, fără a ține cont de restricții a depășit procentul ocupării terenului și a încălcat planul de încadrare în teritoriul.

În scopul stopării construcției, casei de locuit a pârâtului Petru Șișcanu pe str- la Xxxx, a depus câteva plângeri în adresa Inspecției de Stat în Construcții, la 12 august 2016, 23 septembrie 2016 și 25 octombrie 2016. A indicat că, în rezultatul examinării plângerilor, Inspecția de Stat în Construcții a constatat că Petru Șișcanu a executat lucrări de construcții în lipsa autorizației de construcție, fiind sistate lucrările. Prin urmare, a susținut că, la 11 iulie 2017, aproximativ la ora 20:00, Petru Șișcanu fiind în stare de ebrietate, din motive huliganice, aflându-se pe adresa str- la Xxxx, intenționat a demolat gardul casei sale, cu dimensiunile 1,2 x 2 m din cotileț, la preț de 2 000 de lei.

A afirmat reclamantul că, pe cazul dat a depus câteva plângeri, iar la 16 august 2017, în privința lui Petru Șișcanu a fost întocmit un proces-verbal cu privire la contravenție, de către agentul constatator al Inspectoratului de Poliție Buiucani, Igor Pascari, cu aplicarea sancțiunii contravenționale prevăzute de art. 104 din Codul contravențional, sub formă de amendă în mărime de 18 u.c., echivalentul sumei de 900 de lei, procesul-verbal devenind irevocabil. Concomitent, la 30 aprilie 2018, Petru Șișcanu, aproximativ la ora 13:00, aflându-se pe adresa str-la Xxxx, fiind în stare de ebrietate, din motive huliganice, l-a înjurat cu cuvinte necenzurate, iar în privința pârâtului a fost întocmit proces- verbal cu privire la contravenție, fiindu-i aplicată o sancțiune contravențională, conform art. 69 alin. (1) din Codul contravențional, sub formă de amendă în mărime de 450 de lei.

A comunicat reclamantul că, în scopul soluționării prealabile a cauzei, pe cale extrajudiciară, la 16 noiembrie 2017 și 21 noiembrie 2017 a expediat două scrisori în adresa pârâtului, cu rugămintea de a repara dauna cauzată prin acțiunile sale, însă până la moment acesta nu a primit nici un răspuns. Prin hotărârea din 02 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de către Nicolae Pînzari împotriva lui Petru Șișcanu privind repararea prejudiciului material și moral. S-a încasat de la Petru Șișcanu în beneficiul lui Nicolae Pînzari cu titlu de reparație a prejudiciului material, suma în mărime de 2 000 de lei, cu titlu de compensație a prejudiciului moral, suma în mărime de 20 000 de lei și cheltuieli de judecată, compuse din cheltuieli de judecare a cauzei suportate de reclamant pentru asistență juridică, în sumă de 5 000 de lei, iar în total suma în mărime de 27 000 de lei.

S-a încasat de la Petru Șișcanu în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 250 de lei. Prin decizia din 04 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis cererea de apel depusă de Petru Șișcanu, prin intermediul avocatului Vitalie Malai. 2 S-a casat integral hotărârea din 02 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a emis o hotărâre nouă prin care s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Pînzari. S-a încasat de la Petru Șișcanu în beneficiul lui Nicolae Pînzari cu titlu de reparație a prejudiciului moral în mărime de 2 000 de lei și cheltuieli pentru asistență juridică, în sumă de 2 000 de lei. În rest, cererea de chemare în judecată s-a respins ca neîntemeiată.

S-a încasat de la Șișcanu Petru în beneficiul statului, taxa de stat în sumă de 100 de lei. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, în cererea de chemare în judecată reclamantul/intimatul Nicolae Pînzari a solicitat și încasarea de la pârât/apelant cu titlu de prejudiciu material suportat pentru demolarea gardului capital suma de 2 000 de lei. În această ordine de idei, instanța de apel a reținut că, de către reclamantul/intimatul Nicolae Pînzari nu au fost prezentate careva probe care să probeze întinderea prejudiciului material cauzat în rezultatul demolării gardului. Or, pentru a putea da naștere răspunderii patrimoniale, prejudiciul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: să fie efectiv, să fie real și cert și să fie cauzat direct în patrimoniul reclamantului.

Sarcina probațiunii întinderii lui revine intimatului Nicolae Pînzari în acord cu art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Prin urmare, instanța de apel, a considerat necesar de a respinge ca neîntemeiată pretenția cu privire la încasarea sumei de 2000 de lei, cu titlu de prejudiciu material or, nu au fost prezentate careva probe admisibile, pertinente și concludente din care să rezulte cert că valoarea prejudiciului material cauzat constituie suma de 2000 de lei.

Instanța de apel a considerat necesar de a încasa de la Petru Șișcanu, cu titlu de reparație a prejudiciului moral în mărime de 2 000 de lei, sumă care este una rezonabilă, proporțională în raport cu criteriile stabilite la caz și corespunde circumstanțelor cauzei, deoarece cert s-a stabilit că, reclamantul a suportat un stres puternic care i-a afectat starea psihică, i-au fost cauzate tulburări de stres, stare de disconfort, emoții negative rezultate din acțiunile ilegale ale pârâtului manifestate prin distrugerea bunurilor care îi aparțin reclamantului, utilizarea unui limbaj necenzurat în privința ultimului, cât și tulburării pe parcursul nopții a liniștii publice.

Corespunzător, reieșind din faptul că reclamantul, în temeiul art. 85 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, a fost scutit de la plata taxei de stat și ținând cont de soluția de admitere parțială a cererii de chemare în judecată, în partea încasării prejudiciului moral, instanța de apel, în temeiul art. 3 din Legea taxei de stat, a dispus încasarea de la Petru Șișcanu în beneficiul bugetului de stat, taxa de stat în sumă de 100 de lei pentru pretenția nepatrimonială. Instanța de apel a stabilit că, Nicolae Pînzari a prezentat contractul nr. 104 din 10 august 2018, semnat de către reclamant și avocatul Ștefan Popa, cât și factura seria WA nr. 0150654, din care rezultă că a achitat avocatului, pentru servicii juridice, suma în mărime de 5 000 de lei.

Totodată, reieșind din faptul că cererea de chemare în judecată a fost admisă parțial, ținând cont de nivelul de complexitate al cauzei, instanța de apel a ajuns la concluzia că cheltuielile de asistență juridică, necesare și rezonabile, care urmează a fi compensate constituie 2000 de lei. 3 La 06 ianuarie 2022, Petru Șișcanu, reprezentat de avocatul Vitalie Malai, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel și a solicitat casarea deciziei instanței de apel în partea ce ține de încasarea prejudiciului moral în mărime de 2000 de lei, cheltuieli de asistență juridică în mărime de 2 000 de lei și a taxei de stat în mărime de 100 de lei, cu emiterea unei decizii noi de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a menționat că, la caz în partea motivată a deciziei instanței de apel, nu se regăsește un motiv esențial al apelului și anume faptul că recurentul a demolat gardul în baza hotărârii din 17 decembrie 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, nr. 2-3149/15, definitive și irevocabile, prin care a fost examinată legalitatea acțiunilor lui Nicolai Pînzari și Zinaida Pînzari cu privire la gardul dintre vecini și anume cu Nicolae Topal și Elena Topal foștii proprietari ai bunului imobil procurat de apelantul Petru Șișcanu. Astfel, instanța de apel a aplicat eronat legea desconsiderând puterea lucrului judecat care potrivit art. 123 din Codul de procedură civilă era obligatoriu pentru aplicare la caz.

Acest fapt denotă în totalitate lipsa vinei recurentului Petru Șișcanu. A menționat că, instanța de apel a acordat prejudiciul moral în mărime de 2 000 de lei invocând că, la caz s-a stabilit că reclamantul a suportat un stres puternic care i-a afectat starea psihică, i-au fost cauzate stare de disconfort, emoții negative rezultate din acțiunile ilegale ale pîrîtului manifestat prin distrugerea bunurilor care îi aparțin reclamantului, utilizarea unui limbaj necenzurat în privința ultimului, cât și tulburări pe parcursul nopții a liniștii publice. Aceste elemente descrise nu se regăsesc în cauza dată or, astfel de argumentare nu a fost dată de nici o parte la proces, prejudiciul moral nu a fost argumentat de intimat în cererea de chemare în judecată și nici în apel, fiind una declarativă.

Consideră ilegală soluția instanței de fond or, pretinsa demolare ilegală a gardului este doar o continuitate a executării hotărîrii instanței de judecată, care a stabilit cert hotarele dintre bunurile imobile astfel, intimatul nu avea nici un drept la repararea prejudiciului moral sau material pentru un gard construit pe proprietate străină. Pretinsul gard demolat este instalat pe proprietatea apelantului respectiv acesta a avut dreptul de a face cu el ce dorește, hotarul dintre părțile litigante fiind peretele casei intimatului care nu a respectat distanța dintre terenuri și normele în domeniu privind distanța construcțiilor de la hotar. La 04 februarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului copia cererii de recurs depusă de către Petru Șișcanu, reprezentat de avocatul Vitalie Malai, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d.

189). La 03 martie 2022, de către Nicolae Pînzari a fost depusă referință prin care a solicitat declararea recursului depus de către Petru Șișcanu, reprezentat de avocatul Vitalie Malai, ca fiind inadmisibil. Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 04 noiembrie 2021. La data de 11 noiembrie 2021, potrivit scrisorii de expediere a actului 4 judecătoresc, a fost expediată în adresa participanților la proces decizia motivată (f.d. 180, 181), însă careva date privind recepționarea acesteia, la materialele dosarului lipsesc. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Recursul a fost declarat la 06 ianuarie 2022, respectiv se consideră depus în termenul prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă. La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele. În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa 5 constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut.

Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45). Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Petru Șișcanu, reprezentat de avocatul Vitalie Malai, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Petru Șișcanu, reprezentat de avocatul Vitalie Malai.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari judecători Mariana Pitic Victor Burduh 6