2ra-691/21 — constatarea incalcarii dreptului

2ra-691/21 — constatarea incalcarii dreptului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-691/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud.A. Brăgaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I.Secrieru, V.Mihaila, Iu.Cotruță)

Î N C H E I E R E

12 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Olan Elisaveta

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Primăria orașului Durlești și executorul judecătoresc Furdui Ion cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești, repararea prejudiciului moral, material și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 12 iulie 2019, Olan Elizaveta a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Primăria or. Durlești și executorul judecătoresc Furdui Ion privind constatarea

încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

repararea prejudiciului moral, material și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, a indicat că, prin hotărârea Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 27 octombrie 1999, dosar nr. 2939/99, a fost admisă acțiunea

lui Olan Petru și anulată decizia Primăriei or. Durlești nr. 1/18 din 27 ianuarie

1999 cu privire la repartizarea cotei de teren echivalent în privința lui Olan Petru,

fiind obligată Primăria or. Durlești de a-i atribui lui Olan Petru, cota de teren

echivalentă în mărimea prevăzută în localitatea respectivă, cu eliberarea titlului

de proprietar la cota de teren echivalent, iar în caz de lipsa terenului în natură, a

obliga Primăria or. Durlești să-i restituie lui Olan Petru compensări în cauză în

echivalentul prețului cotei de teren la momentul examinării cauzei.

A notat că prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 27

octombrie 1999, dosar nr. 2940/99, a fost admisă acțiunea Elizavetei Olan și

anulată decizia Primăriei or. Durlești nr. 1/18 din 27 ianuarie 1999 cu privire la

repartizarea cotei de teren echivalent în privința Elizavetei Olan fiind obligată

Primăria or. Durlești de a-i atribui Elizavetei Olan, cota de teren echivalentă în

mărimea prevăzută în localitatea respectivă cu eliberarea titlului de proprietar la

1

cota de teren echivalent, iar în caz de lipsa terenului în natură, a obliga Primăria

or. Durlești să-i restituie Elizavetei Olan compensări în cauză în echivalentul

prețului cotei de teren la momentul examinării cauzei.

A menționat că ambele hotărâri au devenit definitive și irevocabile la 12

noiembrie 1999, iar în temeiul hotărârilor și a titlurilor executorii nr. 2-2939/99,

nr. 2940/99, la 20.05.2000, Primăria or. Durlești a eliberat lui Olan Petru și Olan

Elizaveta titlurile de autentificare a drepturilor deținătorilor de teren pe bunurile

imobile, loturile de teren.

A susținut că în pofida faptului dat, prin eliberarea de către Primăria or.

Durlești a titlurilor de autentificare a drepturilor deținătorilor de teren pe aceste

loturi nu au fost executate documentele executorii emise în baza hotărârilor nr. 2-

2939/99, nr. 2940/99, deoarece la data de 20.05.2000 autoritatea publică locală nu

avea în proprietate și nu dispunea de bunurile imobile cu numerele cadastrale

XXXXX, ele fiind încă la data de 20.03.1998 repartizate, cu eliberarea titlurilor

de autentificare a drepturilor deținătorilor de teren, cet. Rusnaciuc Alexandra

Alexei (nr.cadastral XXXXX), Rusnaciuc Eremia Matvei (nr. cadastral XXXXX,

XXXXX), Rusnaciuc Alexandra Matvei (nr. cadastral XXXXX).

A menționat că, în contextul dat, se deduce că Primăria or. Durlești nu a

executat benevol documentele executorii a căror beneficiari erau Olan Petru și

Olan Elizaveta, iar comportamentul primei urmează a fi apreciat ca o încercare de

induce în eroare creditorii prin mimarea executării benevole a documentelor

executorii.

Mai mult ca atât, circumstanțele date sânt stabilite și prin încheierea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29.09.2014 (dosarul nr. 25-339/14),

prin care a fost admisă cererea formulată de Olan Petru și Olan Elizaveta privind

repunerea în termen spre executare silită a documentelor executorii nr. 2-2939/99,

nr. 2940/99, fapte care, prin prisma art. 123 alin. (2) CPC, nu se cer a fi dovedite

din nou și nici nu pot contestate la judecarea unei alte cauze civile.

A relatat că în scopul executării documentelor executorii menționate, la 21

noiembrie 2014, executorul judecătoresc Furdui Ion a emis încheierile privind

intentarea procedurii de executare în baza cererilor înaintate de către creditorii

Olan Petru și Olan Elizaveta, potrivit cărora Primăriei or. Durlești i-a fost acordat

termen de executare, inclusiv cu stabilirea posibilității de conciliere a părților, însă

debitorul – Primăria or. Durlești, nu a executat în termenul stabilit cerințele

indicate în documentul executoriu.

Totodată, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 04 iunie

2019 (dosarul nr. 25-400/2019), a fost înlocuit debitorul Olan Petru cu succesorul

Olan Elizaveta, a.n.XXXXX, în drepturile și obligațiile ce rezultă din documentul

executoriu nr.2-2940/99 din 27 octombrie 1999, emis de către Judecătoria

Buiucani, mun. Chișinău, în procedura de executare nr.032-262r/16 aflată în

procedura executorului judecătoresc Furdui Ion.

A precizat că, pe parcursul unei perioade excesiv de îndelungate, toate

eforturile reclamantului, întreprinse întru executarea hotărârilor judecătorești nr.

2- 2939/99 și nr. 2- 2940/99 din 27 octombrie 1999 și realizarea dreptului lezat,

au luat hotărârile judecătorești menționate rămân fără executare până în prezent.

Or, pe parcursul anilor, Primăria or. Durlești, dând dovadă de rea-credință și

2

făcând uz de diverse tertipuri, a încercat intenționat să tergiverseze executarea

documentelor executorii emise în privința sa.

Astfel, reclamantul a indicat că, inițial, s-a argumentat că hotărârile din 27

octombrie1999, au fost deja executate prin eliberarea la 20 mai 2000 a titlurilor

de autentificare a drepturilor deținătorilor de teren pe numele lui Olan Petru și

Olan Elizaveta. Ulterior, s-a încercat de a tărăgăna executarea hotărârilor prin

depunerea unor cereri de revizuire vădit neîntemeiate, care au fost respinse ca

inadmisibile.

A fost invocat și faptul că debitor în cadrul executării hotărârilor din 27

octombrie 1999 ar fi Consiliul or. Durlești, dar nu Primăria or. Durlești, ca, în

final, să se susțină că autoritatea administrativă locală nu dispune de terenuri, ceea

ce duce la imposibilitatea executării hotărârilor.

De asemenea, a remarcat faptul că nu s-au soldat cu succes nici măsurile

întreprinse de către executorul judecătoresc Furdui Ion în cadrul procedurii de

executare a documentelor executorii nr. 2- 2939/99 și nr. 2-2940/99, acestea fiind

neexecutate până la momentul actual.

Astfel, în cadrul procedurii de executare nr. 032-216r/l7, debitorului –

Primăria or. Durlești, i-au fost adresate multiple somații privind executarea

documentului executoriu, acte care au fost ignorate de către aceasta, fără

întreprinderea careva măsuri în contextul dat.

A declarat că, executorul judecătoresc a atenționat Primăria or. Durlești

asupra necesității executării documentelor executorii, inclusiv, prin prisma

faptului de a nu admite condamnarea statului de către CtEDO și încasării

prejudiciilor în condițiile Legii nr. 87.

Cu titlu de exemplu, face referință la somația din 26.01.2017, 14.04.2017,

02.08.2017, 20.11.2017.

La fel, executorul judecătoresc a întocmit mai multe procese-verbale în

cadrul procedurii de executare a documentelor executorii nr. nr. 2-2939/99, 2-

2940/99, cu consemnarea măsurilor de executare întreprinse, inclusiv,

menționând că debitorul Primăria or. Durlești, în persoana primarului Șaran

Elizaveta, se eschivează de la executarea documentului executoriu, precum și

inacțiunea acestuia de a executa hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă

(proceseleverbale din 27.02.2017 și 21.08.2017).

A subliniat și faptul că, în legătură cu neexecutarea hotărârilor judecătorești

din 27 octombrie 1999, în privința fostului Primar al or. Durlești, a fost întocmit

proces-verbal cu privire la comiterea contravenției prevăzute de art. 318 alin. (2)

Cod contravențional, iar prin decizia Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău acesta

a fost sancționat în baza normei vizate cu amendă în mărime de 200 u. c.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05.11.2015, a fost respins ca

nefondat recursul contravenientului Nicolae Crudu și menținută hotărârii instanței

de fond.

A reiterat reclamanta că, circumstanțele enunțate reconfirmă rea-credința

debitorului – Primăria or. Durlești, orientată spre neexecutarea hotărârilor

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău nr. 2- 2939/99, 2-2940/99 din 27 octombrie

1999, conduită ce s-a soldat cu lezarea continuă a drepturilor legale a

reclamantului Olan Elizaveta, consfințite atât de legislația internă, cât și de

normele internaționale.

3

A specificat reclamanta că, nu a putut beneficia de succesul obținut în urma

examinării litigiului, care se referă la atribuirea cotei de teren echivalent, fapt care

denotă fără echivoc că hotărârea adoptată în favoarea reclamantului a rămas

neexecutată o perioadă considerabilă de timp.

A invocat reclamanta că se află până în prezent într-o stare continuă de

imposibilitate de a-și realiza drepturile sale la executarea hotărârii judecătorești

irevocabile și de a pretinde debitorului Primăria or. Durlești încetarea aplicării

tratamentului discriminatoriu în privința sa și de a cere repararea prejudiciului

moral cauzat printr-un astfel de tratament. În contextul dat, susține reclamantul că

a suportat pe parcursul unui termen îndelungat o încordare psihică, retrăiri, adică

o stare de stres, amplificată de vârsta înaintată a acestuia, circumstanțe desigur

legate de suferințe morale psihice.

A mai indicat că, imposibilitatea executării hotărârii adoptate în favoarea sa

pe parcursul a circa 20 ani, a făcut să se simtă neprotejată și să ajungă la concluzia

că statul Republica Moldova nu-i poate asigura apărarea și realizarea drepturilor

sale, consfințite prin lege.

Totodată, prin prezenta cerere a solicitat și încasarea a prejudiciului material

în sumă de 3 140 lei, ce constă din cheltuielile pentru perfectarea actului notarial,

cât și cheltuielile de executare avansate și suportate de către creditorul Olan

Elizaveta în cadrul procedurii de executare în baza hotărârilor de judecată nr. 2-

2939/99, 2-2940/99.

În drept, acțiunea a fost întemeiată în baza prevederilor art. 6 CEDO, art. 1

Protocolul 1 din CEDO, art. art. 1, 2, 4 din Legea nr. 87 din 21.04.2011 privind

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea

în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești, art. 1423 Cod civil, art. art. 5, 7, 85 alin. (1) lit. r), 166,

167 CPC.

A solicitat Olan Elizaveta admiterea acțiunii, constatarea faptului încălcării

a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, cauzată prin

neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 27 octombrie 1999 (nr. 2-2939/99 și nr. 2- 2940/99) și violare a drepturilor

reclamantului Olan Elizaveta prevăzute de articolul 6 a Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și articolul 1 al

Protocolului 1 Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale de către statul Republica Moldova; încasarea

din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

în beneficiul reclamantei Olan Elizaveta, suma în mărime de 100 000 lei, cu titlu

de prejudiciul moral, pentru neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 27 octombrie 1999 (nr. 2- 2939/99 și

nr. 2-2940/99); încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul reclamantei Olan Elizaveta, suma în

mărime de 3 140 lei, cu titlu de prejudiciul material, pentru neexecutarea în termen

rezonabil a hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 27 octombrie 1999

(nr. 2-2939/99 și nr. 2- 2940/99); încasarea cheltuielilor de judecată pentru

multiplicarea înscrisurilor anexate la cererea de chemare în judecată în mărime de

24,05 lei.

4

Prin hotărârea din 30 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă parțial și constatat încălcarea dreptului reclamantei Olan

Elisaveta la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 27.10.1999. S-a încasat din contul bugetului de stat al Republicii

Moldova prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în

beneficul Olan Elisavetei prejudiciului moral în mărime de 60 000 lei, prejudiciul

material în mărime de 3 140 lei și cheltuieli de judecată formate din cheltuieli

pentru multiplicarea înscrisurilor în mărime de 24,05 lei. În rest, cererea de

chemare în judecată s-a respins ca neîntemeiată (f.d.168,171-186).

Prin decizia din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de Ministerul Justiției al RM și s-a menținut hotărârea din 30 iunie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că termenul de neexecutare

a documentului executoriu, constituie aproximativ 20 ani de la emiterea hotărârii

judecătorești în favoarea Elizavetei Olan, și cuprinde inclusiv perioada de la data

intentării procedurii de executare până la data înaintării prezentei acțiuni în

judecată.

Prin urmare, în cauza dată este cert stabilit că, autoritatea responsabilă de

executarea hotărârii judecătoreștii, nu a întreprins toate măsurile corespunzătoare

în vederea executării hotărârii judecătoreștii irevocabile, ca urmare Olan Elizaveta

nu a putut beneficia de succesul obținut în urma examinării litigiului, care se

referea la atribuirea cotei de teren echivalent, iar în caz de lipsă a terenului în

natură restituirea unei compensări în echivalentul prețului unei cote de teren la

momentul examinării cauzei, fapt care denotă fără echivoc că hotărârea adoptată

în favoarea reclamantului a rămas neexecutată o perioadă considerabilă de timp.

Instanța de apel a conchis că instanța de judecată corect a ajuns la concluzia

privind temeinicia pretenției privind constatarea încălcării dreptului Elizavetei

Olan la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 27 octombrie 1999.

Totodată, instanța de apel a considerat justă și argumentarea instanței de

fond, prin care a indicat că, în pofida obligației autorității publice locale de a

asigura pe Elizaveta Olan cu cotă de teren în or. Durlești, Primăria or. Durlești pe

motiv că nu deține loturi de teren sau mijloace financiare necesare pentru

compensarea echivalentului prețului cotei de teren la momentul examinării

cauzei, această circumstanță pune în dificultate executarea actului judecătoresc

care a recunoscut și garantat dreptul reclamantului la cotă de teren echivalent în

mărime prevăzută în localitatea respective.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond corect a menționat că situația

creată în general și circumstanțele cauzei în special, reclamantul nu poate fi lezat

în executarea unui drept garantat de legislația națională din cauza incapacității

autorităților de stat în gestionarea unei probleme ce persistă de mai mulți ani.

Relevant la caz, se reține, că Primăria or. Durlești nu a stabilit un plan de executare

a documentului menționat, precum și nici nu a încercat în calitatea sa de debitor

al procedurii de executare să conlucreze cu creditorul Olan Elizaveta în scopul

schimbării modului și ordinii de executare în conformitate cu art. 77 Cod de

executare.

5

Mai mult decât atât, prima instanță corect a statuat că executorul judecătoresc

în calitate de persoană autorizată să efectueze executarea documentelor executorii

este obligat, în conformitate cu art. 22 alin. (2) Cod de executare, să întreprindă

măsurile prevăzute de lege pentru executarea operativă a documentelor executorii.

Art. 4 alin.(1) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 statuează că sarcina

probațiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și a lipsei

suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiției, iar sarcina de a

dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare și

suportarea costurilor și cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului.

Potrivit art. 2036 alin. (1), (2) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a

cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei personale

nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, instanța de judecată

are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin plata de

despăgubiri. Prejudiciul moral se repară indiferent de existența și întinderea

prejudiciului patrimonial.

Iar conform art. 2037 alin. (2) din Codul civil, caracterul și gravitatea

prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luând în considerare

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață

familială și socială, precum și statutul social al persoanei vătămate.

La 12 martie 2021, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi

hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În drept recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 119 din Constituția

Republicii Moldova, art.13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și

libertăților fundamentale, art. 429, 430, 434, 436, 437, 432 alin. (1) și (2) lit. c)

din Codul de Procedură civilă.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 24

noiembrie 2020 și a expediat copia deciziei participanților la proces la 11 ianuarie

2021 (f.d.236).

Prin urmare, cererea de recurs declarată la 12 martie 2021, se consideră

depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 29 martie 2021, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-

6

a înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de

la data primirii acesteia.

Prin referința depusă la 23 aprilie 2021 Olan Elisaveta a solicitat respingerea

recursului depus de Ministerul Justiției al Republicii Moldova ca fiind

inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține

că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

7

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

8