3ra-177/22 — contestarea actelor administrative

Dosarul nr. 3ra-177/22

(2-20072409-01-3ra-18022022)

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, Gr. Dașchevici, V. Negru)

Î N C H E I E R E

18 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Iurie Gherciu, reprezentat de

avocatul Andrei Mațco,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Iurie Gherciu împotriva Direcției Generale Economie, Comerț și Turism, terți Ion

Mîță și Lucia Mîță cu privire la contestarea actelor administrative, repararea

prejudiciului moral în mărime de 15 000 lei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 16 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 29 iunie 2020, Iurie Gherciu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Direcției Generale Economie, Reforme și Relații Patrimoniale a Consiliului mun.

Chișinău (reorganizată în Direcția Generală Economie, Comerț și Turism) cu privire

la contestarea actelor administrative, repararea prejudiciului moral în mărime de 15

000 lei și compensarea cheltuielilor de judecată ( vol. I, f.d.3-6).

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, prin hotărârea nr. 430 din 22

ianuarie 2016 a Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ, s-a transmis în

proprietate privată membrilor de familie Iurie Gherciu, Ion Mîță și Lucia Mîță ap. 45

din str. Liviu Deleanu 9/2, mun. Chișinău, câte 1/3 cotă-parte fiecare, fiind necesar de

achitat pentru 1/3 cotă-parte atribuită lui Iurie Gherciu suma de 156 455, 04 lei.

A menționat că la momentul adoptării hotărârii nr. 430 din 22 ianuarie 2016 a

Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ, s-a admis o încălcare gravă a

legii, impunând-se condiția anulării acesteia din următoarele considerente.

Prin Legea nr. 215-XVI din 12 octombrie 2007 pentru ratificarea Acordului-

cadru de împrumut dintre Guvernul Republicii Moldova și Banca pentru Dezvoltare

a Consiliului Europei, s-a ratificat Acordul-cadru de împrumut dintre Guvernul

Republicii Moldova și Banca pentru Dezvoltare a Consiliului Europei, semnat la 18

iunie 2007 prin schimb de scrisori.

1

Blocul de locuit situat pe str. Liviu Deleanu, 9/2, mun. Chișinău a fost construit

din mijloace bănești parvenite din creditul acordat de Banca pentru Dezvoltare a

Consiliului Europei.

Ulterior, prin Legea pentru ratificare a Amendamentului nr. 1 la Acordul-cadru

de împrumut dintre Republica Moldova și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei

F/P 1569 (2006) nr. 87 din 24 mai 2018, s-a ratificat Amendamentul nr. 1, semnat la

Chișinău la data de 11 aprilie 2018, publicat în Monitorul Oficial al Republicii

Moldova nr. 210-223 din 22 iunie 2018.

Potrivit pct. 1.2. din Amendamentul nr. 1 la Acordul-cadru, ratificat prin Legea

nr. 87 din 24 mai 2018, ultima frază a liniei intitulată ”Condiții preliminare pentru un

traseu al împrumutului CEB” din tabelul prezentat la anexa nr. 1 potrivit căruia, a fost

completată cu fraza: posibila privatizare ulterioară a acestor locuințe se va efectua în

conformitate cu cadrul legal în domeniul locuințelor și al privatizării, în vigoare în

Republica Moldova.

Inițial, prin Acordul-cadru s-a interzis privatizarea apartamentelor din casele

date până la rambursarea creditului. Or, privatizarea apartamentelor din blocurile de

locuit construite din creditul/grantul internațional primit a fost posibilă doar după

ratificarea Amendamentului nr. 1 la Acordul-cadru de împrumut dintre Republica

Moldova și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei F/P 1569 (2006), care deja

prevedea că posibila privatizare de locuințe se va efectua în conformitate cu cadrul

legal în domeniul locuințelor și al privatizării în vigoare în Republica Moldova.

Astfel, la data adoptării hotărârii contestate în partea ce se referă la privatizarea

ap. 45 din str. L. Deleanu, 9/2 mun. Chișinău, organele statale acționând din numele

Republici Moldova nu dispuneau de dreptul de a admite privatizarea locuințelor

construite din grantul potrivit Acordului-cadru de împrumut dintre Republica

Moldova și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, or, aceasta fiind posibilă

începând cu ratificarea Amendamentului nr. 1 la Acordul-cadru de împrumut dintre

Republica Moldova și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei F/P 1569 (2006) nr.

87 din 24 mai 2018 (în vigoare din 22 iunie 2018), drept acordat mult mai târziu peste

2 ani și 4 luni de la emiterea actului administrativ contestat.

Pentru privatizarea apartamentelor din blocurile locative enunțate, urma să se

acționeze în concordanță cu Acordul-cadru, care, inițial prevedea că posibila

privatizare a locuințelor într-o etapă viitoare, nu ar trebui să preceadă sfârșitul

perioadei de rambursare a împrumutului, urmând a fi abordată inclusiv de către toate

autoritățile centrale și locale implicate.

A menționat că, raportând data încheierii acordului respectiv, acordării

împrumutului, la data emiterii actului administrativ defavorabil contestat cu termenul

împrumutului se constată că termenul nu a expirat, fapt ce denotă că la momentul

emiterii hotărârii de acceptare a privatizării – 22 ianuarie 2016 era imposibilă

privatizarea apartamentelor din blocurile locative construite din grantul/împrumutul

acordat, inclusiv și imobilul repartizat petiționarului, acțiune ce a fost posibilă doar

odată cu ratificarea amendamentului la Acordul-cadru din 24 mai 2018.

Toate aceste circumstanțe denotă imposibilitatea statului Republica Moldova,

corespunzător organele administrației publice locale, instituțiile specializate în

domeniu de a admite privatizarea locuințelor construite din grantul conform

Acordului-cadru. Această posibilitate a apărut doar începând cu 24 mai 2018, ulterior

emiterii hotărârii contestate. Iar la adoptarea hotărârii nr. 430 din 22 ianuarie 2016 a

2

Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ nu a fost respectată procedura

obligatorie de emitere a actelor administrative (Titlul III, Capitolul I din Codul

administrativ).

Dezacordul cu hotărârea adoptată a condus la formularea cererii prealabile

extrajudiciare de tranșare a litigiului. Prin răspunsul pârâtului cererea a fost respinsă,

fiind anexat extrasul din hotărârea Comisiei municipale de privatizare a fondului

locativ nr. 450 din 15 mai 2020.

Reclamantul a solicitat anularea hotărârii nr. 430 din 22 ianuarie 2016 a Comisiei

municipale de privatizare a fondului locativ prin care s-a permis privatizarea

apartamentului nr. 45 din str. L. Deleanu 9/2, mun. Chișinău după Iurie Gherciu și

membrii familiei sale și a hotărârii nr. 540 din 15 mai 2020 a Comisiei municipale de

privatizare a fondului locativ.

Prin hotărârea din 16 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-

a respins cererea de chemare în judecată depusă de Iurie Gherciu ca neîntemeiată (vol.

I, f.d.154, 159-173).

La 19 februarie 2021, Iurie Gherciu, reprezentat de avocatul Andrei Mațco, a

depus apel împotriva hotărârii din 16 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, care ulterior, la 19 aprilie 2021, a fost completată cu motivare, solicitând

casarea hotărârii contestate cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii ( vol.

I, f.d.177, 186-189).

Prin decizia din 16 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea

de apel depusă de Iurie Gherciu, reprezentat de avocatul Andrei Mațco, și s–a

menținut hotărârea din 16 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (vol.

II, f.d. 12,13-23).

La 17 noiembrie 2021, Iurie Gherciu, reprezentat de avocatul Andrei Mațco, a

depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 16 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, care ulterior, la 15 aprilie 2022, a fost completat cu motivare, solicitând

casarea actelor judecătorești, cu emiterea unei decizii de admitere a cererii de chemare

în judecată (vol. II, f.d. 25-26).

În argumentarea cererii de recurs, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept

anterior expuse, recurentul a invocat că nu este de acord cu actele judecătorești

contestate, deoarece instanțele ierarhic inferioare la adoptarea acestora nu au constatat

și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, au

aplicat eronat normele de drept material și procedural.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 16 noiembrie 2021,

dispozitivul deciziei fiind notificat, prin intermediul poștei electronice, avocatului

Andrei Mațco la 21 noiembrie 2021. Decizia motivată din 16 noiembrie 2021 a Curții

3

de Apel Chișinău a fost notificată reprezentantului recurentului la 16 martie 2022,

fapt confirmat prin extrasul poștei electronice ( vol. II, f.d. 68).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a depus

recursul în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 21 februarie 2022, prin intermediul oficiului poștal, în adresa intimaților

Direcției Generale Economie, Comerț și Turism a Consiliului mun. Chișinău, Ion

Mîță și Lucia Mîță a fost expediată copia recursului depus de Iurie Gherciu,

reprezentat de avocatul Andrei Mațco, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referinței. Până la examinarea admisibilității recursului, intimații nu și-au valorificat

drepturile sale procedurale și nu au depus referință asupra recursului.

Examinând admisibilitatea recursului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Instanța de

recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să

conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

4

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac

și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat în examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul

depus de Iurie Gherciu, reprezentat de avocatul Andrei Mațco.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Iurie Gherciu, reprezentat de avocatul Andrei Mațco, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

5