2ra-289/22 — constatarea nulitatii contractului de vinzare-cumparare

Dosarul nr. 2ra-289/2022

2-15206221-01-2ra-02032022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (L. Bagrin)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Pruteanu, I. Dutca, A. Malîi)

Î N C H E I E R E

18 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Tatiana Fantaziu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Fantaziu

împotriva lui Andrei Axinte, Victor Oprea, intervenienți accesorii Anatol Oprea,

notarii Tamara Chigaian și Raisa Tudos cu privire la declararea nulității contractului

de vînzare-cumpărare,

împotriva deciziei din 22 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 28 iulie 2015, Tatiana Fantaziu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Andrei Axinte, Victor Oprea cu privire la declararea nulității

contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului xx din mun. xxxx, str. Xxxx,

încheiat între Andrei Axinte și Victor Oprea la 04 iunie 2015 și înregistrat de către

notarul Tamara Cigaian cu nr. 7556.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 19 decembrie 2014 a perfectat la notarul

Raisa Tudos din or. Hîncești o procură pe numele lui Andrei Axinte, pentru a o ajuta

să privatizeze apartamentul xx cu suprafața totală de 16,6 m2, din str. Xxxx, mun.

xxxx.

Fiind prezentă la notar nu a fost informată despre faptul că, a fost perfectată și

a doua procură pe numele lui Andrei Axinte cu dreptul de a vinde apartamentul după

privatizare, cît și a treia procură întru apărarea drepturilor sale în instanța de

judecată, despre care a aflat după vânzarea bunului.

A susținut că, procurile nu au fost citite, dar le-a semnat. Andrei Axinte nu a

fost prezent la notar, dar a fost prezentă o persoană pe numele Anatolii.

A relatat că, la 25 iunie 2015 a aflat despre faptul că, nu mai este proprietara

apartamentului xx din str. Xxxx, mun. xxxx, apartamentul fiind privatizat de Andrei

Axinte.

La 04 iunie 2015, între Andrei Axinte și Oprea Victor a fost încheiat contractul

de vânzare-cumpărare a ap. xx, str. Xxxx, mun. xxxx.

1

A menționat că, în urma încheierii tranzacției nu a primit bani, iar părțile care

au încheiat actul juridic au dispărut. Astfel, prin înșelăciune a fost deposedată de

bun.

Prin încheierea protocolară din 17 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, s-a atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Anatol Oprea (f.d.

88-90, vol. I).

Prin încheierea protocolară din 25 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, s-a atras în proces în calitate de intervenient accesoriu notarul Raisa Tudos

(f.d. 140, vol. I).

Prin încheierea protocolară din 20 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, s-a modificat din oficiu calitatea procesuală a martorului Tamara

Chigaian în calitate de intervenient accesoriu (f.d. 11, vol. II).

Prin hotărârea din 17 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată depusă de către Tatiana Fantaziu împotriva lui Andrei

Axinte și Victor Oprea, intervenienți accesorii Anatol Oprea, notarul Tamara

Chigaian și Raisa Tudos cu privire la declararea nulității contractului de vînzare-

cumpărare, s-a respins ca nefondată.

Prin decizia din 22 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Tatiana Fantaziu, reprezentată de avocatul Vasile Crîșmaru și s-a

menținut hotărîrea din 17 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că analizând conținutul

contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului xx, amplasat în mun. Chișinău,

str. Xxxx, încheiat la data de 04 iunie 2015 între Andrei Axinte și Victor Oprea și

înregistrat de notarul Tatiana Chigaian sub nr. 7556, s-a constatat că la încheierea

contractului au fost respectate condițiile de validitate cerute de lege pentru

autentificarea unui astfel de contract.

Instanța de apel a relevat că, deși reclamanta pretinde că nu a cunoscut despre

împuternicirile acordate lui Andrei Axinte, totuși respectivele împuterniciri sunt

cuprinse în procurile nr. 7002, nr. 7003 și nr. 7004 din 19 decembrie 2014, nefiind

revocate sau contestate de reclamantă, limitându-se la evocarea circumstanței de

nerecunoaștere a acestora, obiecție care, fiind apreciată în mod obiectiv prin prisma

art. 119 alin. (1) din Codul de procedură civilă, urmează a fi respinsă drept lipsită de

temeinicie.

Instanța de apel a apreciat critic afirmațiile reclamantei precum că nu a avut

intenția de a da naștere drepturilor și obligațiilor civile pentru părți, nu a participat

la întocmirea actelor de înstrăinare a imobilului, ca fiind nefondate.

Instanța de apel a apreciat critic și argumentele invocate de reclamantă în

susținerea acțiunii referitoare la faptul că, urmare a tranzacției nu a obținut mijloace

bănești or, potrivit materialelor cauzei, la data de 19 decembrie 2014, Tatiana

Fantaziu a primit de la Victor Oprea, prin intermediul lui Anatolie Oprea, suma de

5000 de lei cu titlu de arvună pentru odaia xx, situată în mun. xxxx, str. Xxxx,

potrivit recipisei întocmite la aceeași dată, iar la data de 27 mai 2015, Tatiana

Fantaziu a primit de la Victor Oprea, prin intermediul lui Anatolie Oprea, suma de

70 000 de lei pentru odaia xx, situată în mun. Chișinău, str. Xxxx, fapt care rezultă

din recipisa anexată.

Instanța de apel a atestat că soluția adoptată de instanța de fond privind

respingerea pretențiilor cu privire la declararea nulității contractului de vânzare-

cumpărare a apartamentului xx, amplasat în mun. Chișinău, str. Xxxx, încheiat între

2

Andrei Axinte și Victor Oprea la data de 04 iunie 2015 și înregistrat de notarul

Tatiana Chigaian sub nr. 7556, este una temeinică, nefiind prezente temeiuri de

nulitate.

La fel, afirmațiile apelantei potrivit cărora, în calitate de reclamantă era în drept

să depună acțiune civilă suplimentară privind recunoașterea nulă a tranzacției de

privatizare nominalizată, nu poate determina casarea hotărârii contestate în

condițiile în care este invocată ipoteza realizării unui drept. Prin urmare, decade în

mod subsecvent necesitatea atragerii în proces a Consiliului municipal Chișinău în

condițiile în care drepturile sau interesele legitime nu pot fi afectate.

La 11 februarie 2022, Tatiana Fantaziu a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărîrilor

instanțelor de judecată, cu pronunțarea unei decizii noi prin care să fie admisă

integral acțiunea sau remiterea cauzei la o nouă rejudecare în aceiași instanță

judecătorească de fond, în alt complet de judecată, în cazul în care vor fi constatate

circumstanțele prevăzute de art. 388 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă.

În motivarea recursului și-a manifestat dezacordul cu hotărîrile instanțelor

ierarhic inferioare și a menționat că instanțele de judecată nu au ținut cont de faptul

că s-a invocat nulitatea absolută a contractului de vînzare-cumpărare, nulitate care

nu putea fi înlăturată prin confirmarea de către pîrîți a actului juridic lovit de nulitate,

la caz fiind aplicabile prevederile art. 225 din Codul civil, deoarece pe parcursul

întocmirii tuturor actelor juridice, permanent a fost fără discernământ și nu-și putea

dirija acțiunile.

A susținut că, concluziile instanțelor de judecată sunt nefondate, nu au fost

analizate minuțios probele din dosar, astfel fiind adoptată o hotărîre ilegală și

neîntemeiată.

A indicat că ordinul de repartiție nu a existat, respectiv efectuarea de către

intimat a privatizării apartamentului este falsă or, prin hotărîrea instanței de apel din

28 noiembrie 2011, menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 11 aprilie

2012, a fost obligat Consiliul mun. Chișinău să emită actul administrativ privind

repartizarea Tatianei Fantaziu ap. xx din str. Xxxx, mun. Chișinău. Astfel, în lipsa

ordinului de repartiție privatizarea locuinței a fost ilegală.

Recurenta a menționat că la adoptarea deciziei instanța de apel nu a luat în

considerare și nu a luat ca probă Raportul de expertiză grafologică care servește

drept temei în vederea casării hotărîrii instanței de fond.

La 02 martie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților

copia cererii de recurs depusă de către Tatiana Fantaziu, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f.d. 167, vol. II).

La 25 martie 2022 (data de pe plicul poștal), de către notarul Raisa Tudos a fost

depusă referință prin care a solicitat adoptarea unei decizii în conformitate cu

legislația în vigoare.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 22 septembrie 2021.

La data de 14 decembrie 2021 a fost expediată în adresa participanților la proces

decizia motivată (f.d. 146, vol. II), însă date privind recepționarea deciziei instanței

de apel, la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

3

nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 11 februarie 2022, astfel, se constată că recurentul

s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei instanței

de apel în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

4

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Tatiana

Fantaziu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Tatiana Fantaziu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Maria Ghervas

Victor Burduh

5