3ra-374/22 — anularea actelor administrative si a sanctiunii aplicate

3ra-374/22 — anularea actelor administrative si a sanctiunii aplicate (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.3ra-374/22

2-20075362-01-3ra-11042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: I. Secreieru-Coșleț)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Clima, Ec. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

18 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Serviciul Fiscal de Stat,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „LEGALBOOKING” împotriva

Serviciului Fiscal de Stat, Direcției Generale Administrare Fiscală a municipiului

Chișinău și Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la anularea actelor

administrative individuale și a sancțiunii aplicate,

împotriva deciziei din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Serviciul Fiscal de Stat împotriva hotărârii din data de

20 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă :

La data de 06 iulie 2020 Societatea cu Răspundere Limitată „LEGALBOOKING”

(în continuare SRL „LEGALBOOKING”) a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Fiscal de Stat, Direcției Generale Administrare Fiscală a

municipiului Chișinău și Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la

anularea actelor administrative individuale și a sancțiunii aplicate (f.d. 2-4).

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a indicat că, la 25 februarie

2020 de către Direcția Generală Administrare Fiscală a municipiului Chișinău a fost

emisă decizia nr. 127/299a, prin care SRL „LEGALBOOKING” i s-a aplicat amendă în

mărime de 5000 de lei pentru încălcarea regulilor de utilizare a mașinii de casă și de

control, prin efectuarea încasărilor bănești în numerar fără utilizarea mașinii de casă și

de control existente, conform art.254 alin. l) din Codul fiscal.

1

Reclamanta a menționat că, decizia de sancționare a fost emisă în baza examinării

actului de control fiscal nr.1-854737 din 31 ianuarie 2020, întocmit în rezultatul

controlului fiscal efectuat prin metoda verificării parțiale operative, prin care s-a

constatat că au fost efectuate încasări în sume bănești în numerar, fără utilizarea

echipamentului de casă și de control existent, pentru serviciul de transmitere în locațiune

a automobilului de model Toyota Auris cu n/î xxx, conform contractului de locațiune

din 04 mai 2019, fiind admisă încălcarea art.8 alin.2 lit c) din Codul fiscal, art.18, p.3,

f) din Legea contabilității și raporturilor financiare nr.287 din 15 decembrie 2017.

Reclamanta SRL „LEGALBOOKING” a relatat că, decizia nr. 127/299a din data

de 25 februarie 2020 a fost contestată la Serviciul Fiscal de Stat, care prin decizia nr.118

din 26 mai 2020 a fost menținută.

Reclamanta a specificat că, organul fiscal i-a aplicat sancțiunea pentru faptul că,

SRL „LEGALBOOKING” urma să elibereze bonul de casă la data de 04 mai 2019 din

motiv că, atunci a fost încheiat contractul de locațiune privind darea în locațiune a

automobilului de model Toyota Auris cu n/î xxx și respectiv, bonul prezentat de

reclamantă din 13 mai 2019, nu este pertinent cauzei.

Reclamanta a invocat că, ținând cont de faptul că, la contractul de locațiune din

data de 04 mai 2019 este anexat bonul de plată din 13 mai 2019, inspectorii organului

fiscal la examinarea cazului, urmau să clarifice cu certitudine dacă au fost sau nu achitați

banii de către locatar, la momentul semnării contractului de locațiune. Mai mult, în

contractul nominalizat, la pct. 4.3 este indicat faptul că, la solicitarea locatarului,

locatorul este în drept să accepte plata chiriei la sfârșitul perioadei de locațiune.

La fel, reclamanta a specificat că, decizia nr.l27/299a din 25 februarie 2020 este

întocmită în rezultatul controlului fiscal, efectuat prin metoda verificării parțiale dar nu

integrale, respectiv nu au fost examinate obiectiv toate circumstanțele cauzei. Or,

încălcarea legislației fiscale poate fi imputată numai la momentul achitării sumei de bani,

dar nu după ce au trecut 8 luni și fără careva probe care ar confirma momentul

transmiterii banilor.

Reclamanta SRL „LEGALBOOKING” a menționat că, bonul de plată din 13 mai

2020, este eliberat în momentul când au fost achitați banii pentru închirierea

automobilului Toyota Auris cu n/î xxxx, când a și fost anexat la contractul de locațiune

din 04 mai 2019.

La fel, reclamanta a subliniat că, bonul prezentat, unde este indicat că suma încasată

este din închirieri auto, reprezintă actul justificativ care confirmă faptul că, la achitarea

sumei de către locatar, pentru locațiunea automobilului de model Toyota Auris cu n/î

xxx, a fost utilizat aparatul de casă și control existent.

Reclamanta SRL „LEGALBOOKING” a solicitat admiterea cererii de chemare în

judecată, anularea deciziei nr. 127/299a din 25 februarie 2020 emise de Direcția

Generală Administrare Fiscală a municipiului Chișinău și anularea sancțiunii în mărime

de 5000 lei.

Prin hotărârea din 20 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-a

admis parțial acțiunea la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL

„LEGALBOOKING” împotriva Ministerului Finanțelor, Serviciului Fiscal de Stat,

Direcției Generale Administrare Fiscală a municipiului Chișinău privind anularea

actului administrativ și anularea sancțiunii aplicate. S-au anulat decizia nr. 127/299a din

2

data de 25 februarie 2020 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de SRL

„LEGALBOOKING”, emisă de Direcția Generală Administrare Fiscală a municipiului

Chișinău și decizia nr. 118 din data de 26 mai 2020 pe marginea contestației împotriva

deciziei nr. 127/299a din data de 25 februarie 2020 emisă de Direcția Generală

Administrare Fiscală a municipiului Chișinău (f.d. 46).

La data de 26 noiembrie 2020 Serviciul Fiscal de Stat a depus apel împotriva

hotărârii din 20 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.57-58).

Hotărârea motivată din 20 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

a fost notificată Serviciului Fiscal de Stat la data de 04 ianuarie 2021, fapt confirmat

prin avizul de recepție DS8000510367AS, anexat la materialele dosarului (f.d.63).

La data de 20 ianuarie 2021, Serviciul Fiscal de Stat a depus motivarea apelului

împotriva hotărârii din 20 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

(f.d.67-71)

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen apelul

Serviciului Fiscal de Stat.

Prin decizia din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Serviciul Fiscal de Stat împotriva hotărârii din 20 noiembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.120-129).

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a indicat că, la 04 mai 2019,

între SRL „LEGALBOOKING”, în calitate de locator și Maria Rotaru, în calitate de

locatar, a fost încheiat un contract de locațiune, conform căruia, locatorul a transmis, iar

locatarul a primit în folosință și posesiune temporară automobilul de model Toyota

Auris, cu numărul de înmatriculare xxxx, pe un termen de 3 zile, începând cu 04 mai

2019 și până la 07 mai 2019, iar plata locațiunii constituia 700 lei pentru o zi. Prin

contract, părțile au stabilit că, locatorul, la solicitarea locatarului, este în drept să accepte

plata chiriei la sfârșitul perioadei de locațiune. Respectiv, la 13 mai 2019, SRL

„LEGALBOOKING” a emis bonul fiscal nr. 0000006801, în mărime de 2100 de lei

Instanța de apel a menționat că, la 29 ianuarie 2020, Serviciul Fiscal de Stat a emis

decizia privind inițierea controlului nr. DICF-72507/29, prin care a dispus efectuarea

controlului fiscal la fața locului, prin metoda verificării operative la contribuabilul SRL

„LEGALBOOKING”, pentru perioada 01 mai 2019 – 31 mai 2019. În rezultatul

efectuării controlului fiscal, la 31 ianuarie 2020, Direcția Generală Administrare Fiscală

a municipiului Chișinău a întocmit actul de control nr. 1-854737, din care rezultă că, la

04 mai 2019 au fost încasate mijloace bănești în numerar, fără utilizarea ECC, pentru

servicii de transmitere în locațiune a autoturismului de model Toyota Auris, cu numărul

de înmatriculare xxxx, fiind încălcate prevederile art. 8 alin. (2) lit. c) din Codul Fiscal

și a obligațiunilor prevăzute de pct. 3, capitolul II din Regulamentul cu privire la

aplicarea echipamentelor de casă și de control la efectuarea decontărilor în numerar

și/sau prin alt instrument de plată.

Instanța de apel a reținut că, la 25 februarie 2020 Serviciul Fiscal de Stat a emis

decizia nr. 127/299a asupra cazului de încălcare a legislației comisă de către SRL

„LEGALBOOKING”, fiindu-i aplicată amenda în mărime de 5000 de lei, pentru

încălcarea regulilor de utilizare a mașinii de casă și de control, prin efectuarea încasărilor

bănești în numerar fără utilizarea mașinii de casă și de control existente, conform

prevederilor art. 254 alin. (1) din Codul Fiscal. Respectiv, la 30 martie 2020 SRL

3

„LEGALBOOKING” a depus contestație prin care a solicitat anularea deciziei

Serviciului Fiscal de Stat nr. 127/299a din 25 februarie 2020 și prin decizia Serviciului

Fiscal de Stat nr. 118 din 26 mai 2020 s-a respins contestația depusă și s-a menținut

decizia nr. 127/299a din 25 februarie 2020.

Instanța de apel a considerat că, soluția primei instanțe este una legală și întemeiată,

iar argumentele expuse în cererea de apel au un caracter declarativ.

Curtea de Apel Chișinău a relevat că, organul fiscal a sancționat contribuabilul SRL

„LEGALBOOKING” pentru faptul că, la încasarea în numerar a plății pentru locațiunea

automobilului de model Toyota Auris cu numărul de înmatriculare CQP 112, conform

contractului de locațiune f/n din 04 mai 2019, nu a utilizat echipamentul de casă și de

control. Însă, contrar celor constatate de organul fiscal, prin înscrisurile cauzei se

confirmă că, la încasarea în numerar a plății pentru locațiunea automobilului de model

Toyota Auris cu numărul de înmatriculare xxx, conform contractului de locațiune f/n

din 04 mai 2019, SRL „LEGALBOOKING” a utilizat echipamentul de casă și de

control, eliberând la 13 mai 2019 un bon fiscal în sumă de 2100 de lei.

În acest context, instanța de apel a respins argumentul Serviciului Fiscal de Stat

precum că, contribuabilul SRL „LEGALBOOKING” urma să elibereze bonul de plată

la data de 04 mai 2019 sau la data de 07 mai 2019, susținând că, potrivit pct. 4.2 și 4.3

din contractul de locațiune, plata locațiunii urma a fi efectuată la data încheierii

contractului sau la finele expirării termenului locațiunii. Or, sancționarea

contribuabilului pentru faptul că, acesta urma să încaseze plata de locațiune la data

încheierii contractului, fie la data expirării termenului locațiunii, este nemotivată,

nejustificată și arbitrară, deoarece organul fiscal nu deține competențe de a se implica în

activitatea economică a contribuabilului și nu poate să-l oblige ca plata locațiunii să fie

efectuată la data încheierii contractului.

Instanța de apel a indicat că, obligația de plată a prețului locațiunii este o obligație

a locatarului, care urmează a fi executată cu bună-credință, la locul și în momentul

stabilit în contract, însă, neexecutarea obligației de plată de către locatar în termenul

stabilit, nu poate fi imputată locatorului. Mai mult, organul fiscal nu a administrat nici

o probă care să confirme că, locatarul a achitat prețul locațiunii la data de 04 mai 2019

sau la 07 mai 2019.

La fel, instanța de apel a respins argumentul Serviciului Fiscal de Stat precum că,

prin ordonanța din 15 noiembrie 2019 s-a stabilit că, Maria Rotaru în urma achitărilor

serviciilor în baza contractului de locațiune din 04 mai 2019, nu a primit bon fiscal. Or,

prin ordonanța respectivă nu se confirmă în nici un mod că Maria Rotaru a achitat prețul

locațiunii la 04 mai 2019.

La data de 28 decembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Serviciul Fiscal de

Stat a depus recurs împotriva deciziei din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

iar la 15 aprilie 2022 a prezentat motivarea recursului, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, în partea în

care a fost admisă acțiunea depusă de SRL „LEGALBOOKING”, cu emiterea în această

parte a unei noi decizii de respingere a cererii de chemare în judecată depuse de SRL

„LEGALBOOKING” (f.d.131-132, 145-149).

4

În motivarea recursului, recurentul a menționat că, instanțele ierarhic inferioare nu

au constatat și nu au elucidat pe deplin circumstanțele cauzei, fiind aplicate incorect

normele de drept material și procedural.

Recurentul Serviciul Fiscal de Stat a comunicat că, la data de 31 ianuarie 2020 a

fost efectuat controlul fiscal la fața locului, prin metoda verificării parțiale, la sediul SRL

„LEGALBOOKING”, situat pe adresa mun. Chișinău, str. M. Cebotari, nr.37, fiind

întocmit actul de control nr. 1-854737. Astfel, în rezultatul controlului s-a constatat

încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, pct.3, cap. II și pct.35, alin.

(1), cap. IV, anexa 3 din Regulamentul cu privire la aplicarea echipamentelor de casă și

control la efectuarea decontărilor în numerar și/sau alt instrument de plată, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 141 din 27 februarie 2019, prin încasarea mijloacelor bănești

în numerar, fără utilizarea echipamentului de casă și control, pentru serviciile de

transmitere în locațiune a autoturismului Toyota Auris, cu numărul de înmatriculare

xxxx, conform contractului de locațiune din 04 mai 2019.

Recurentul a indicat că, prin decizia Direcției Generale Administrare Fiscală a

municipiului Chișinău nr. 127/299a din 25 februarie 2020, în urma examinării actului

de control nr. 1-854737 din 31 ianuarie 2020, în conformitate cu art. 254 alin. (1) din

Codul fiscal, SRL „LEGALBOOKING” i-a fost aplicată amendă în sumă de 5000 de lei

pentru încălcarea regulilor de utilizare a mașinii de casă și de control prin efectuarea

încasărilor bănești în numerar fără utilizarea mașinii de casă și de control existente.

Recurentul a specificat că, la data de 20 martie 2020 SRL „LEGALBOOKING”

s-a adresat cu cerere prealabilă prin care a solicitat anularea deciziei nr. 127/299a din

data de 25 februarie 2020. Astfel, prin decizia nr. 118 din 26 mai 2020 a fost menținută

decizia nr. 127/299a din 25 februarie 2020.

Recurentul a invocat că, instanța de apel neîntemeiat a respins argumentul

Serviciului Fiscal de Stat precum că, conform informații din Registrul mașinii de casă

și control, la data de 04 mai 2019, începutul perioadei de locațiune și la 07 mai 2019,

sfârșitul perioadei de locațiune, nu este indicată nici o înscriere cu privire la încasarea

sumei de 2100 de lei.

Recurentul Serviciul Fiscal de Stat a indicat că, în temeiul punctelor 3.1 și 4.2 din

contractul de locațiune fără număr din data de 04 mai 2019, bonul fiscal în sumă de 2100

de lei urma să fie emis la data de 04 mai 2019 sau la data de 07 mai 2019. Astfel, la

materialele dosarului au fost anexate copii din Registrul mașinii de casă și control,

potrivit cărora la data de 04 mai 2019 și 07 mai 2020 nu este indicată nici o înscriere.

Or, această probă confirmă faptul că, la data de 04 mai 2019 și 07 mai 2020 nu a fost

utilizat echipamentul de casă și de control, respectiv nu au fost efectuate înscrieri în

Registrul mașinii de casă și control.

Recurentul a menționat că, bonul fiscal nr. 0000006801, emis la 13 mai 2019,

ulterior perioadei stabilite de contract, nu poate fi atribuit contractului nominalizat și nu

poate fi acceptat ca document confirmativ privind utilizarea echipamentului de casă și

de control la încasarea mijloacelor bănești consemnate în actul de control. Or, potrivit

ordonanței din 15 noiembrie 2019, Maria Rotaru a declarat că, în urma achitărilor

serviciilor în baza contractului de locațiune din 04 mai 2019 nu a primit bon fiscal, iar

duplicatul bonului fiscal datat cu 13 mai 2019, prezentat de către reprezentantul SRL

5

SRL „LEGALBOOKING” prezintă o discrepanță între datele de emitere a bonului fiscal

și achitarea propriu-zisă a serviciilor.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește

un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună

cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 15 decembrie 2021, iar

dispozitivul deciziei instanței de apel a fost notificată Serviciului Fiscal de Stat la data

de 20 decembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, fapt confirmat prin extrasul

din poșta electronică (f.d.130).

La data de 28 decembrie 2021 Serviciul Fiscal de Stat a depus recurs împotriva

deciziei din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d.131-132).

Decizia motivată din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată

Serviciului Fiscal de Stat la data de 17 martie 2022, fapt confirmat prin avizul de recepție

anexat la actele cauzei (f.d. 141).

La data de 15 aprilie 2021 Serviciul Fiscal de Stat a depus motivarea recursului

împotriva deciziei din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d.145-149).

Astfel, recursul depus de către Serviciul Fiscal de Stat este în termen.

La data de 15 aprilie 2022, în adresa SRL „LEGALBOOKING”, Direcției Generale

Administrare Fiscală a municipiului Chișinău și Ministerului Finanțelor al Republicii

Moldova a fost expediată copia recursului depus de Serviciul Fiscal de Stat, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței. Însă, deși Direcția Generală

Administrare Fiscală a municipiului Chișinău a recepționat recursul la 26 aprilie 2022,

iar Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova la 22 aprilie 2022, conform avizelor de

recepție DS8006618357AS și DS8006618356AS, anexate la materialele dosarului, nu

și-au valorificat dreptul lor procedural și nu au depus referințe (f.d.169-171).

Totodată, la data de 12 mai 2022, prin intermediul poștei electronice, SRL

„LEGALBOOKING” a depus referință la recursul Serviciului Fiscal de Stat, prin care a

solicitat respingerea recursului (f.d. 173-175).

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat, în

raport cu actele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

6

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței

CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6

7

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de Serviciul Fiscal de Stat.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

8