2ra-193/22 — repararea prejudiciului material și moral cauzat prin atragerea ilegală la răspundere contravențională

2ra-193/22 — repararea prejudiciului material și moral cauzat prin atragerea ilegală la răspundere contravențională (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-193/22

(2-20018012-01-2ra-11022022)

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Ojoga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Buhnaci)

D E C I Z I E

18 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de către recurenta Victoria Vasileva,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Victoria Vasileva

împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova și Inspectoratului General al

Poliției cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin atragerea

ilegală la răspundere contravențională,

împotriva deciziei din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către apelanta Victoria Vasileva și a fost menținută

hotărârea din 03 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La data de 07 februarie 2020, Victoria Vasileva a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova și Inspectoratului

General al Poliției cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin

atragerea ilegală la răspundere contravențională.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, urmărind scopul de a o favoriza pe

vecina Victoria Cibotari, cu care se află în mai multe litigii, la data de 05 august 2014

de către procurorul sectorului Centru, mun. Chișinău, Nicolae Geru a fost pornită o

procedură contravențională în baza art. 78 alin.(2) din Codul contravențional, care a fost

expediată spre examinare Inspectoratului de Poliție Centru a Direcției de Poliție a mun.

Chișinău.

A menționat reclamanta că, la data de 25 august 2014, agentul constatator al

Inspectoratului de Poliție Centru a Direcției de Poliție a mun. Chișinău, Ion Sîrghi a

întocmit în privința sa procesul-verbal cu privire la contravenție pe faptul comiterii

pretinsei fapte prevăzute de art. 78 alin.(1) din Codul contravențional. Procesul-verbal

menționat a fost întocmit în lipsa sa, fără a fi citată, fără a i se aduce la cunoștință

drepturile procesuale și fără a avea posibilitatea de a se apăra, însă, în pofida celor

expuse, prin decizia din aceiași dată i s-a aplicat o amendă în valoare de 50 unități

convenționale.

1

A reținut reclamanta că, procesul-verbal menționat l-a contestat în instanța de

judecată, astfel, după anularea hotărârilor și dispunerea în mod repetat a rejudecării

cauzelor contravenționale, prin hotărârea din 08 decembrie 2016, emisă de Judecătoria

Centru, mun. Chișinău, și care a fost menținută prin decizia din 24 februarie 2017 a

Curții de Apel Chișinău, a fost admisă contestația depusă, fiind anulat procesul-verbal

cu privire la contravenție seria MAI, nr. XXXXX din 25 august 2014 și s-a dispus

încetarea procesului contravențional în care a fost acuzată de comiterea contravenției

prevăzute de art. 78 alin.(2) Cod contravențional.

A mai relatat reclamanta că, la fel, urmărindu-se scopul favorizării Victoriei

Cibotari și în lipsa a careva acte din care să rezulte dreptul acesteia de servitute și de

utilizare a curții comune a vecinilor, în privința sa la data de 08 septembrie 2014 a fost

pornită procedura contravențională, în baza art. 335 Cod contravențional, de către

agentul constatator Ion Sîrghi, care a fost expediată, pentru examinare, conform

competenței, în adresa Procuraturii sectorului Centru, mun. Chișinău.

De asemenea, a comunicat reclamanta că, prin ordonanța din 19 septembrie 2014,

emisă de către procurorul Viorel Postovan, s-a dispus recunoașterea vinovăției sale în

comiterea contravenției prevăzute de art. 335 din Codul contravențional, aplicându-i-se

o amendă în valoare de 40 unități convenționale, subliniind reclamanta că, atât procesul-

verbal de pornire a contravenției în baza art. 335 Cod contravențional, cât și ordonanța

procurorului din 19 septembrie 2014 au fost contestate în instanța de judecată.

A mai notat reclamanta că, după anularea hotărârilor și dispunerea în mod repetat

a rejudecării cauzelor contravenționale, prin hotărârea din 26 octombrie 2016, emisă de

către Judecătoria Centru, mun. Chișinău și care a fost menținută prin decizia din 08

februarie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă contestația depusă, fiind anulat

procesul-verbal cu privire la contravenție seria MAI, nr. XXXXX din 08 septembrie

2014, precum și a ordonanței emise de procurorul în Procuratura sectorului Centru și s-

a dispus încetarea procesului contravențional în care a fost acuzată de comiterea

contravenției prevăzute de art. 335 Cod contravențional.

A reținut reclamanta că, având la bază caracterul vădit ilegal al acțiunilor

procurorilor și ale reprezentanților organului de constatare, care au acționat în mod vădit

în interesele pretinsei victime pentru a o intimida (la moment în privința sa fiind pornite

încă două cauze penale încă în anii 2014 și 2015 de către procuratura mun. Chișinău, în

acestea fiind constatate prin hotărâri judecătorești încălcarea drepturilor sale și încă o

cauză contravențională la fel în baza art. 335 Cod contravențional), pe de o parte, iar pe

de altă parte, pentru a o favoriza în vederea administrării probelor care îi erau necesare

pentru a fi folosite în procesele civile, intentate de către Victoria Cibotari și care au ca

obiect anularea privatizării terenului locatarilor aferent locuințelor din mun. XXXXX,

str. XXXXX, precum și instituirea fără acordul locatarilor curții comune din mun.

XXXXX, str. XXXXX a unei servituți cu scopul de a ridica confortul locuinței din mun.

XXXXX, str. XXXXX, prin care locatarii acesteia să i se permită să treacă cu mijlocul

său de transport prin curtea comună pentru a-și putea parca mijlocul său de transport, în

spatele casei, a fost nevoită să încheie un contract pentru serviciile unui avocat pentru a

i se apăra interesele.

A menționat reclamanta că, prin contractul nr. 45/2015 din 09 iulie 2015, încheiat

cu avocatul Radu Dumneanu, s-a obligat să-i achite pentru serviciile acestuia, în calitate

2

de onorariu, echivalentul a câte 500 euro, pentru fiecare procedură în care îi va apăra

interesele în procedurile contravenționale, astfel, ținând cont de circumstanțele

menționate, precum și menținerea hotărârilor de încetare a procedurilor contravenționale

de către Curtea de Apel Chișinău, care au devenit definitive și irevocabile la data de 08

februarie 2017 și data de 24 februarie 2017, se impune compensarea prejudiciilor ce i s-

a cauzat ca rezultat al tragerii neîntemeiate la răspundere contravențională, care au

constat în achitarea serviciilor apărătorului acordate în cauzele indicate, or, pentru a-și

executa obligațiile asumate prin contractul încheiat cu avocatul Radu Dumneanu, prin

bonul de plată din 11 aprilie 2017 a achitat suma de 20 500 lei.

A conchis reclamanta că, în același timp, având în vedere că a fost nevoită să

suporte cheltuielile respective în rezultatul tragerii neîntemeiate la răspundere

contravențională, a considerat că, se impune compensarea prejudiciului respectiv din

contul autorităților, a căror colaboratori, au admis față de aceasta acțiuni ilegale, iar

având la bază caracterul vădit ilegal al acțiunilor reprezentanților autorităților publice,

care au ca atribuții combaterea infracțiunilor și menținerea ordinii de drept, este evident

că i s-au cauzat suferințe psihice intense, deoarece avea pretenția ca anume aceste organe

să curme pretențiile vădit ilegale ale Victoriei Cibotari, în schimb, ilegal s-a dispus

tragerea sa la răspundere contravențională, situație care a determinat condamnarea sa

ilegală, ori potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, procedura și

sancțiunile contravenționale sunt asimilate celor penale.

A relevat reclamanta că, i s-a cauzat un prejudiciu moral care urmează a fi evaluat

la suma de 100 000 lei, compensarea căruia se impune de către autoritățile care au

acționat contrar normelor de drept în vigoare și au urmărit încălcarea dreptului său de a

nu fi urmărită și trasă neîntemeiat la răspundere.

A mai indicat reclamanta că, în același timp, ținând cont de faptul că în ambele

cauze contravenționale au fost adoptate hotărâri care au determinat tragerea sa la

răspundere și condamnarea prin aplicarea pedepselor sub formă de amendă prin pornirea

procedurilor contravenționale într-un caz de procuror, iar în altul de către agentul

constatator, inversându-și rolurile la aplicarea pedepselor, a considerat aceasta, că se

impune încasarea de la pârâți, în mod solidar, a prejudiciului ce i s-a cauzat.

Prin urmare, a solicitat reclamanta, admiterea acțiunii și încasarea în mod solidar

de la Procuratura Generală și de la Inspectoratul General de Poliție a sumei în mărime

de 20 500 lei, cu titlu de prejudiciu material, care s-a format ca rezultat al cheltuielilor

avute pentru plata serviciilor avocatului, în legătură cu tragerea ilegală la răspundere

contravențională pentru pretinsa comitere a faptelor prevăzute de art. 78 alin.(2) și art.

335 Cod contravențional precum și încasarea sumei în mărime de 100 000 lei, cu titlu

de prejudiciu moral.

Prin hotărârea din 03 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către apelanta Victoria Vasileva și a fost menținută hotărârea din 03 februarie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivarea deciziei emise, instanța de apel a conchis că, soluția dată de prima

instanță, urmează a fi menținută, ca fiind legală și corectă, constituind rezultatul

examinării în ansamblu a tuturor probelor anexate prezentei cauze.

3

La 11 ianuarie 2022, recurenta Victoria Vasileva, a depus cerere de recurs

împotriva deciziei din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe din 03 februarie 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și deciziei instanței de apel din 13 octombrie 2021

a Curții de Apel Chișinău, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului, recurenta a exprimat dezacordul cu decizia recurată,

calificând-o ca fiind neîntemeiată și pasibilă de casare în temeiul prevederilor art. 432

alin. (1), (2) lit. a) și (4) din Codul de procedură civilă.

Recurenta Victoria Vasileva a opinat că, prima instanță precum și instanța de apel

au aplicat eronat normele de drept material, nu au constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, au apreciat arbitrar probele

prezentate de către participanții la proces, iar concluziile instanțelor vizate sunt în

contradicție cu circumstanțele cauzei.

La fel, a indicat că, la caz, decizia instanței de apel este ilegală și neîntemeiată și

care urmează a fi casată, pe motiv că nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată

și s-a interpretat în mod eronat legea, și anume, Curtea de Apel Chișinău a interpretat și

aplicat eronat normele de drept materiale și procedurale, în special prevederile Legii

RM nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești.

A menționat că prin omisiunea de a analiza argumentele invocate în apel, părții

contestate i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 din Convenția

Europeană, ceea ce este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 13 octombrie 2021, iar cererea de recurs

a fost depusă la 11 ianuarie 2022.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale participanților la

proces la 09 decembrie 2021 și 23 decembrie 2021, prin intermediul poștei electronice,

conform scrisorii de însoțire (f.d. 244, 245, Vol. 1), iar din materialele dosarului, reiese

că recurenta a făcut cunoștință cu decizia nominalizată, la 09 decembrie 2021 (f.d. 11,

verso, Vol. II). Astfel, recursul este declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 11 februarie 2022,

instanța de recurs a comunicat participanților la proces recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței (f.d. 14, Vol. II).

Prin referința depusă la 25 februarie 2022, reprezentantul intimatului

4

Inspectoratul General al Poliției, Valentin Andriuța, a solicitat de a considera recursul

declarat de către recurenta Victoria Vasileva, ca inadmisibil.

Prin încheierea din 20 aprilie 2022 a Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de către recurenta Victoria

Vasileva, a fost considerat admisibil și a fost fixat spre examinare într-un complet din 5

judecători, în vederea examinării fondului recursului.

În conformitate cu art. 441 și art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului, verificând în limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de

către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

Conform art. 444 Cod de procedură civilă, prezentul recurs se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Verificând argumentele invocate în cererea de recurs pe baza materialelor din

dosar, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră recursul întemeiat și urmează a fi admis din următoarele

considerente.

Potrivit art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În condițiile art. 27 alin. (1) din Codul de procedură civilă, disponibilitatea în

drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților, de

a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății,

precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele

procedurale de apărare.

Verificând legalitatea deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că aceasta a fost emisă cu erori care au dus la încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

Instanțele ierarhic inferioare, conform materialelor cauzei, au reținut că, la 07

februarie 2020, Victoria Vasileva a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Procuraturii Generale a Republicii Moldova și Inspectoratului General al Poliției cu

privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin atragerea ilegală la

răspundere contravențională.

Astfel, la data de 08 septembrie 2014, prin procesul-verbal cu privire la

contravenție, Victoria Vasileva a fost trasă la răspundere contravențională și sancționată

conform art. 335 Cod contravențional.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura sect. Centru din 19 septembrie 2014,

reclamantul a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 335

Cod contravențional și i-a fost aplicată sancțiune sub formă de amendă în mărime de 40

unități convenționale, ceea ce constituie 800 lei.

Prin hotărârea din 30 iunie 2015 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, s-a respins

ca neîntemeiată contestația depusă de Victoria Vasileva împotriva procesului-verbal cu

privire la contravenție al Inspectoratului de Poliție Centru, mun. Chișinău din 08

septembrie 2014 și ordonanței cu privire la aplicarea sancțiunii contravenționale a

5

Procuraturii Centru, mun. Chișinău din 19 septembrie 2014, iar prin decizia din 19

august 2015 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis recursul declarat de avocatul Radu

Dumneanu în interesele Victoriei Vasileva, cu casarea hotărârii din 30 iunie 2015 a

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, în cauza contravențională intentată în privința

Victoriei Vasilieva, în baza art. 335 Cod contravențional și remisă cauza la rejudecare.

Prin hotărârea din 26 octombrie 2016 a Judecătoriei Grigoriopol, au fost admise

contestațiile depuse de Victoria Vasilieva, s-a anulat procesul-verbal cu privire la

contravenție seria MAI XXXXX și ordonanța emisă de Procuratura sectorului Centru,

mun. Chișinău privind sancționarea Victoriei Vasilieva cu sancțiune în mărime de 40

unități convenționale, s-a încetat procesul contravențional pornit în privința Victoriei

Vasileva în baza art. 335 Cod contravențional.

Prin decizia din 08 februarie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins ca

neîntemeiat recursul declarat de către Victoria Cebotari și menținută fără modificări

hotărârea din 26 octombrie 2016 a Judecătoriei Grigoriopol.

La data de 25 august 2014, prin procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI

XXXXX, Victoria Vasileva a fost trasă la răspundere contravențională și sancționată

conform art. 78 alin.(2) Cod contravențional cu amendă în mărime de 50 unități

convenționale.

Prin hotărârea din 15 decembrie 2014 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, s-a

admis contestația depusă de Victoria Vasileva, fiind anulat procesul-verbal cu privire la

contravenție și decizia Inspectoratului de Poliție Centru cu privire la aplicarea sancțiunii

contravenționale în privința Victoriei Vasileva, cu încetarea procesului contravențional

din motivul nulității procesului-verbal cu privire la contravenție.

Prin decizia din 17 februarie 2015 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis recursul

declarat de către Victoria Cibotari, cu casarea hotărârii din 15 decembrie 2014 a

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău și remiterea cauzei în prima instanță la rejudecare.

Prin hotărârea din 25 iulie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, s-a admis

contestația depusă de Victoria Vasileva, s-a anulat procesul-verbal cu privire la

contravenție din 25 august 2014 și s-a încetat procesul contravențional.

Prin decizia din 21 septembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis recursul

declarat de Victoria Cibotari, fiind casată hotărârea din 25 iulie 2016 a Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău, fiind trimisă cauza la rejudecare.

Prin hotărârea din 08 decembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, s-a

admis contestația depusă de Victoria Vasileva, s-a anulat procesul-verbal cu privire la

contravenție și decizia de sancționare din 25 august 2014 în cauza contravențională de

învinuire a Victoriei Vasileva în comiterea faptei contravenționale prevăzute de art. 78

alin. (2) Cod contravențional și s-a încetat procesul contravențional.

Prin decizia din 24 februarie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins ca

neîntemeiat recursul declarat de Victoria Cibotari și s-a menținut hotărârea din 08

decembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, în cauza contravențională

intentată în privința Victoriei Vasileva.

Fiind investită cu judecarea cauzei civile vizate, prima instanță prin hotărârea din

03 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a respins acțiunea, ca fiind

neîntemeiată.

6

În susținerea soluției date prima instanță, a reținut că, cerințele invocate de către

Victoria Vasileva nu cad sub incidența prevederilor Legii nr.1545-XIII din 25 februarie

1998, privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești și aceasta nu este în

drept să solicite repararea prejudiciului cauzat prin întocmirea procesului-verbal cu

privire la contravenție și sancționarea acesteia cu amendă contravențională. De

asemenea, prima instanță nu pune la îndoială faptul că Legea nr.1545-XIII din 25

februarie 1998, privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

reglementează cazurile, modul și condițiile de răspundere patrimonială a statului pentru

prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite comise în procesele penale de organele de

urmărire penală, iar contravenționale (administrative) de agenții constatatori, precum și

de instanțele judecătorești, însă angajarea răspunderii statului pentru recuperarea

prejudiciului cauzat prin aceste acțiuni survine doar în cazurile strict prevăzute de lege.

Hotărârea din 03 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

contestată cu apel de către apelanta Victoria Vasileva, invocând că instanța de judecată

a apreciat greșit probele acumulate și a aplicat eronat normele de drept material.

Judecând apelul declarat de către apelanta Victoria Vasileva, instanța de apel l-a

respins și a menținut hotărârea primei instanțe.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că prima instanță corect

a respins acțiunea depusă de Victoria Vasileva, or, instanța de apel a reținut că, în

privința Victoriei Vasileva au fost efectuate doar acțiuni procesuale în cadrul unui

proces contravențional, acțiuni de documentare și cercetare a unei posibile contravenții

săvârșite, colaboratorii de poliție având acest drept și fiind obligați să investigheze

asemenea cazuri.

La caz, instanța de apel a mai conchis că, art. 1398, art. 1405, art. 1422, art. 1423

Cod civil (în vigoare la data producerii faptului juridic) precum și Legea nr. 1545 din

25 februarie 1998, privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite

ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, nu au

relevanță la caz, deoarece normele legale enunțate se referă la răspunderea delictuală și

la modul de reparare a prejudiciului.

În consecință, Curtea de Apel Chișinău a conchis că, pentru nașterea dreptului

apelantei de a pretinde repararea prejudiciului moral și material, urmează a fi întrunite

anumite condiții impuse de lege, și anume constatarea caracterului ilicit al acțiunilor sau

inacțiunilor autorității competente să constate sau să soluționeze cauza contravențională,

or, în speță, Colegiul a invocat că, în hotărârile instanței de judecată emise în cauzele

contravenționale, nu se regăsește concluzia referitor la caracterul acțiunilor ilicite ale

agentului constatator, urmare a cărui fapt, se prezumă că, acțiunile agentului constatator

nu au purtat nici un caracter ilegal, acesta exercitându-și atribuțiile conform competenței

și în limitele prevederilor legale, inițiind cauza contravențională și întreprinzând acțiuni

de acumulare și examinare a materialelor, astfel, prin actele judecătorești nu s-a

constatat nevinovăția persoanei, prin urmare nu poate fi învinovățit agentul constatator.

Instanța de recurs conchide, însă, că o astfel de soluție rezultă din nedeterminarea

exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă

și certă a situației de fapt sub toate aspectele, mai mult, că concluziile instanței de apel

7

sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a materialului probator, fapt ce vine în

contradicție cu normele de drept procedural.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la

proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și

aplicarea legii în primă instanță. Instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile

juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar

care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele

prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

Art. 390 alin. (1) lit. e), f) din Codul de procedură civilă, reglementează că decizia

instanței de apel trebuie să conțină motivele concluziilor instanței de apel și referirea la

legea guvernantă, concluziile instanței de apel în urma examinării apelului.

Așadar, Colegiul a constatat că, examinând cauza în ordine de apel, instanța de apel,

menținând hotărârea primei instanțe, a reținut o altă stare de fapt decât cea invocată

expres în cererea de chemare în judecată, indicând absolut eronat că, apelanta-recurentă

Victoria Vasileva a cerut de la stat repararea prejudiciului material și moral cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturi și ale instanțelor

judecătorești în baza Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Or, unica prevedere relevantă a Legii nr.1545 din 25 februarie 1998, aplicabilă

speței este dispoziția art. 13, alin. (1), potrivit căreia, repararea prejudiciului specificat

la art. 7 lit. a), c)- g) și în capitolul III se efectuează din contul bugetului de stat, iar în

cazul cînd prejudiciul a fost cauzat de organul de urmărire penală întreținut din bugetul

local - din contul acestui buget. Prejudiciul material și moral cauzat prin aplicarea ilicită

a amenzilor contravenționale de către alte organe decît instanța de judecată se repară de

către aceste organe.

Colegiul a constatat că, examinând cauza în ordine de apel, instanța de apel nu a

analizat și nu a dat răspuns argumentelor apelantei-recurente Victoria Vasileva dacă

reclamanta s-a folosit de drepturile sale prevăzute de art. 384 alin. (2) lit. u) și alin. (31)

Cod contravențional, argumente invocate atât la examinarea cauzei în fond cât și în apel.

Deci, apelul a fost soluționat fără a fi analizate motivele concrete invocate, astfel

că se impune rejudecarea apelului, dat fiind faptul că, concluzia instanței de apel este

nemotivată și necesită o analiză mai amplă a circumstanțelor cauzei și a normelor de

drept aplicabile speței.

Or, motivarea reprezintă o obligație generală, un element esențial al unei hotărâri

judecătorești, o condiție de legalitate externă care face obiectul unei aprecieri in

concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale.

De asemenea, ea îndeplinește o funcție de transparență în profitul cetățenilor care

vor putea astfel să verifice dacă actul este sau nu întemeiat și permite instanței de să

exercite controlul de legalitate asupra actelor si temeinicie de către instanța ierarhic

8

superioară.

Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a

procesului echitabil, exigență a art. 239 din Codul de procedură civilă și art. 6 § 1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților

Fundamentale.

Respectiv, așa cum rezultă din decizia Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie

2021, instanța nu a răspuns în nici un fel criticilor invocate de apelantă în cererea de

apel, cu referire la art. 384 alin. (2) lit. u) și alin. (31) Cod contravențional, astfel nu a

cercetat fondul litigiului dedus judecății, prin ce a fost încălcat dreptul la un proces

echitabil în sensul art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit jurisprudenței Europene, garanțiile implicite ale art. 6 § 1 includ obligația

de a motiva hotărârile judecătorești (H. împotriva Belgiei, pct. 53). O decizie motivată

permite părților să demonstreze că a fost audiată în mod real cauza lor.

În scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei cerințelor solicitate în acțiunea

vizată, era indispensabil, alături de cele constatate, de a supune controlului legalitatea

hotărârii atacate cu apel în baza argumentelor aduse în cererea de apel, cu expunerea

poziției instanței pe fiecare din argumentele invocate.

Or, cel mai semnificativ și caracteristic efect al apelului este efectul devolutiv și

constă într-o reînnoire sau reeditare a judecății cauzei în fond, astfel că problemele de

fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe sunt repuse în discuția instanței de apel,

astfel, instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și

aplicarea legii de către prima instanță.

Astfel, instanța are obligația de a răspunde prin motivare la toate argumentele

prezentate de părți, întrucât numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi

realizat un control public al administrării justiției (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din

27 septembrie 2001), iar abținerea instanței de apel de la furnizarea unui răspuns explicit

în privința pretențiilor formulate constituie o încălcare a art. 6 §1 Convenția Europeană

a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Art. 239 Cod de procedură civilă, stipulează că hotărârea judecătorească trebuie

să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele

constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

Deci, motivarea unei hotărâri este necesară pentru ca părțile să cunoască

temeiurile, fundamentele soluției adoptate de judecător, iar instanța de control judiciar

să poată aprecia asupra legalității acesteia.

Colegiul reține, că instanța de apel nu a argumentat injustețea criticilor formulate

de apelantă, ci a preluat motivarea fondului, înlăturând criticile într-o modalitate

generică ce nu corespund cerințelor art. 241 alin. (5) din Codul de procedură civilă.

În această situație, instanța de recurs nu poate exercita controlul judiciar asupra

hotărârii pronunțate, iar analizarea, direct în faza recursului, a motivelor ar duce la

privarea părții de un grad de jurisdicție si implicit la încălcarea principiului "non omisso

medio", ceea ce este inadmisibil.

Așadar, instanța de apel a încălcat principiile funcționale ale dreptului procesual

civil, fapt ce determină instanța de recurs să caseze decizia instanței de apel.

Lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este

posibilă, de aceea cauza urmează a fi reexaminată.

9

La rejudecarea cauzei, instanța de apel va pronunța o hotărâre motivată, prin care

să răspundă criticilor aduse hotărârii atacate cu apel, după ce va examina toate motivele

invocate de apelantă prin cererea sa.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat

încălcarea normelor de drept procedural și deoarece eroarea judecătorească nu poate fi

corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul,

a casa decizia din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și a trimite cauza spre

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către recurenta Victoria Vasileva.

Se casează decizia din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Victoria Vasileva împotriva

Procuraturii Generale a Republicii Moldova și Inspectoratului General al Poliției cu

privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin atragerea ilegală la

răspundere contravențională, cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Galina Stratulat

10