2ra-1490/21 — repararea prejudiciului moral

2ra-1490/21 — repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1490/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. D. Sușchevici)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Buhnaci)

ÎNCHEIERE

20 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Inspectoratul de Poliție Rîșcani al Direcției de poliție municipiul Chișinău a

Inspectoratului General de Poliție,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Danila

împotriva Ministerului Justiției, Inspectoratului General al Poliției și Inspectoratul

de Poliție sectorul Rîșcani al Direcției de Poliție municipiul Chișinău a

Inspectoratului General de Poliție, intervenient accesoriu Igori Prodan cu privire la

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 02 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Vladimir Danila, reprezentat de avocatul

Alexandru Pavalatii și de Inspectoratul de Poliție sectorul Rîșcani al Direcției de

Poliție municipiul Chișinău a Inspectoratului General de Poliție și a fost menținută

hotărârea din 22 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care

acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La 07 noiembrie 2019 Vladimir Danila a depus cerere de chemare în judecată

(ulterior concretizată) împotriva Ministerului Justiției, Inspectoratului General al

Poliției și Inspectoratul de Poliție sect. Rîșcani al Direcției de Poliție mun. Chișinău

a Inspectoratului General de Poliție, intervenient accesoriu Igori Prodan cu privire

la repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 16 noiembrie 2018, agentul

constatator al I.P. Rîșcani, mun. Chișinău, Prodan Igori a întocmit procesul-verbal

cu privire la contravenție seria nr. MAI04560589, prin care Vladimir Danila a fost

recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzute de art. 354 din Codul

contravențional, fiindu-i aplicată sancțiunea contravențională sub formă de amendă

în mărime de 30 unități convenționale.

1

A menționat reclamantul că, la 08 decembrie 2018, contravenientul prin

intermediul adresei de e-mail ips_riscani@igp.gov.md, a depus contestație

împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție, care prin hotărârea din 10

iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în sediul Buiucani, a fost admisă,

cu anularea procesului-verbal cu privire la contravenție și a deciziei agentului

constatator al I.P. Rîșcani, mun. Chișinău din 16 noiembrie 2018, prin care Danila

Vladimir a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 354

Cod Contravențional, cu încetarea procesului contravențional.

A reținut reclamantul că, procesul contravențional intentat în privința sa, a

durat mai bine de jumătate de an, perioadă în care acesta a avut calitatea de

contravenient potrivit art. 354 Cod contravențional.

A relatat reclamantul că, sancționarea persoanei conform Codului

contravențional, este apreciată de CEDO ca tragere la răspundere penală, or, în

hotărârea Ziliberberg contra Moldovei din 01 februarie 2005, Curtea a notat

preeminența actelor care sugerează că acuzațiile aduse reclamantului au fost de

natură penală, deși, nici una din ele nu este decisivă, cumulativ ele determină

caracterul penal al acuzațiilor aduse reclamantului în sensul articolului 6 paragraful

1 al Convenției, prin urmare a subliniat reclamantul că, acțiunile agentului

constatator din cadrul I.P. Rîșcani, mun. Chișinău, care s-au demonstrat a fi ilegale,

i-au cauzat și un prejudiciu moral, în măsura în care reclamantul s-a simțit blamat

pe parcursul a mai mult de 6 luni.

A învederat reclamantul că, de fapt nu a existat nici o contravenție, or,

reclamantul de rând cu alți părinți exprimau dezacordul împotriva construcției

ilegale care se efectua pe teritoriul Instituției de Educație Timpurie nr. 150 din str.

Matei Basarab 4, mun. Chișinău și anume, edificarea unei biserici, însă, drept urmare

a acțiunilor sale, agentul constatator împreună cu directoarea grădiniței, au creat

acest dosar contravențional cu scopul de a-l intimida pe reclamant în cadrul

procesului contravențional, Vladimir Danila suportând cheltuieli de asistență

juridică în mărime de 2500 de lei, cheltuieli care urmează a fi încasate din contul

Inspectoratului General al Poliției.

A menționat reclamantul că, art. 10 Codul civil (în vigoare până la 01 martie

2019) prevede că, apărarea drepturilor civile încălcate se face pe cale judiciară,

conform art. 11 lit. g) și i) Cod civil (în vigoare până la 01 martie 2019), apărarea

dreptului civil se face prin: g) repararea prejudiciilor; i) repararea prejudiciului

moral, iar conform art. 384 alin. (2) lit. u), alin. (3), (31) Cod contravențional (în

redacția în vigoare până la 09 decembrie 2018), persoana în a cărei privință a fost

pornit proces contravențional are dreptul: să ceară și să primească despăgubiri pentru

prejudiciul cauzat prin acțiunile sau inacțiunile ilicite ale autorității competente să

constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.

Realizarea de către persoana în a cărei privință a fost pornit proces

contravențional a drepturilor sale ori renunțarea la realizarea acestor drepturi nu

poate fi interpretată în detrimentul persoanei și nu poate avea consecințe

nefavorabile pentru ea. Dreptul prevăzut la alin. (2) lit. u) se oferă doar în cazul în

care prin hotărâre judecătorească definitivă s-a constatat caracterul ilicit al acțiunilor

2

sau al inacțiunilor autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze

cauza contravențională.

A subliniat reclamantul că, în temeiul art. 441 alin. (1) Cod contravențional,

încetarea procesului contravențional determină repunerea în drepturi a persoanei în

a cărei privință a fost pornit, or, a indicat reclamantul că, procesul contravențional

nu a fost încetat din motiv al anulării procesului-verbal, pe motiv de procedură sau

nerespectarea prevederilor art. 443 Cod Contravențional, dar, a fost încetat pe faptul

lipsei elementelor constitutive ale contravenției, astfel, a conchis reclamantul că,

conform art. 3 al Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, este reparabil prejudiciul

material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: reținerii ilegale,

aplicării ilegale măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi

localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală; condamnării ilegale,

confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul

comunității; efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei, a

percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării suspendării

ilegale din lucru (funcție), precum și în urma altor acțiuni de procedură care

limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; supunerii ilegale la arest

administrativ, reținerii ilegale sau aplicării ilegale a amenzii administrative de către

instanța de judecată; efectuării măsurilor operative de investigații cu încălcarea

prevederilor legislației; ridicării ilegale a documentelor contabile, a documente, a

banilor, a ștampilelor, precum și în urma blocării conturilor bancare.

A notat reclamantul că, respectiv, prin prisma art. 3 al Legii nr. 1545-XIII din

25 februarie 1998, este reparabil prejudiciul material și moral cauzat în urma

acțiunilor de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice, or, în privința

lui Vladimir Danila a fost întocmit proces-verbal cu privire la contravenție în baza

art. 354 Cod contravențional, însă prin hotărârea din 10 iulie 2019 a Judecătoriei

Chișinău , sediul Rîșcani-în sediul Buiucani a fost încetat procesul contravențional

intentat în privința reclamantului din motiv că nu există faptul contravenției.

A reținut reclamantul că, în conformitate cu art. 13 alin. (1) din Legea nr.

1545-XIII din 25 februarie 1998, repararea prejudiciului specificat la art. 7 lit. a), c)-

g) și în capitolul III se efectuează din contul bugetului de stat, iar în cazul când

prejudiciul a fost cauzat de organul de urmărire penală întreținut din bugetul local-

din contul acestui buget. Prejudiciul material și moral cauzat prin aplicarea ilicită a

amenzilor contravenționale de către alte organe decât instanța de judecată se repară

de către aceste organe, la fel a relatat reclamantul că, sunt pertinente și prevederile

art. 1422 alin. (1) și (2) Cod civil (în redacția în vigoare până la 01 martie 2019)

conform cărora în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe

psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale,

precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să

oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc.

Prejudiciul moral se repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului

patrimonial, iar conform art. 1423 din Cod civil (în vigoare la data de referință)

mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de

judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate

3

persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția

este o condiție a răspunderii și de măsura în care această compensare poate aduce

satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice

le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost

cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate. La determinarea

despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o

parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în împrejurări

similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.

A concluzionat reclamantul că, repararea prejudiciului moral săvârșit prin

atentarea la drepturile sale personal nepatrimoniale este posibilă prin acordarea unei

compensații bănești în sumă de 20000 de lei, iar pe lângă cheltuielile menționate

reclamantul a indicat că, a suportat cheltuieli de asistență legate de reprezentare pe

cauza curentă în mărime de 5000 de lei, cheltuieli care le solicită să fie încasate din

contul pârâtului.

A solicitat reclamantul, în conformitate cu art. 96, 166, 167 CPC, art. 1422,

1423 Cod civil, art. 338 alin. (3), art. 384 alin. (1) și (2) lit. u) Cod contravențional,

art. 3, 7, 11, 13 a Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, admiterea acțiunii și

dispunerea încasării în mod solidar din contul pârâților suma de 2500 de lei, cu titlu

de cheltuieli de asistență juridică pe cauza contravențională și 5000 de lei, cu titlu

de cheltuieli de asistență juridică pe cauza civilă, precum și încasarea sumei de

20000 de lei, cu titlu de prejudiciul moral.

Prin hotărârea din 22 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de Vladimir Danila a fost admisă parțial, a fost încasat de la

Inspectoratul de Poliție sect. Rîșcani al Direcției de Poliție mun. Chișinău a IGP în

beneficiul lui Vladimir Danila prejudiciul moral în sumă de 1000 de lei și cheltuieli

pentru asistența juridică în sumă de 5000 de lei, în rest acțiunea a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată.

La 28 octombrie 2020 și 04 decembrie 2020, Inspectoratul de Poliție s. Rîșcani

al Direcției de Poliție mun.Chișinău a IGP, a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe,

cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

La 20 noiembrie 2020 și 03 februarie 2021, prin intermediul adresei

electronice, Vladimir Danila, reprezentat de avocatul Alexandru Pavalatii, a declarat

apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii primei instanțe în partea respingerii acțiunii cu pronunțarea în această parte

a unei noi hotărâri privind admiterea integrală a acțiunii.

Prin decizia din 02 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse

apelurile declarate de Vladimir Danila, reprezentat de avocatul Alexandru Pavalatii

și de Inspectoratul de Poliție sect. Rîșcani al Direcției de Poliție mun. Chișinău a

Inspectoratului General de Poliție și a fost menținută hotărârea din 22 octombrie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În susținerea soluției sale, instanța de apel a aplicat prevederile art. 3, 6 , 7,11,

13 alin. (1) al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, art. 1422 alin. (1), 1423 alin. (1)

și (2) din Codul civil și a concluzionat că prima instanță just și întemeiat a admis

4

parțial acțiunea reclamantului și a dispus încasarea sumei de 1000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral, care reprezintă o sumă rezonabilă și va acorda o despăgubire utilă

și suficientă daunelor compensatoare pagubelor de ordin moral.

Totodată, instanța de apel a conchis că prima instanță just a concluzionat și a

dispus spre încasare doar cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000 de lei

suportate în actualul proces civil, iar în ceea ce privește suma de 2500 de lei

solicitată cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică suportate în cadrul procesului

contravențional just au fost respinse deoarece aceste cheltuieli urma să le solicite și

să fie încasate concomitent cu soluționarea cauzei contravenționale și la moment

este decăzut din dreptul de a solicita compensarea sumei date în cadrul procesului

civil intentat în temeiul Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998.

La 13 august 2021 Inspectoratul de poliție Rîșcani al Direcției de Poliție mun.

Chișinău a Inspectoratului General de Poliție a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe în partea admiterii acțiunii cu emiterea în această parte

a unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii sau casarea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe cu dispunerea încetării procesului în temeiul

prevăzut de art. 265 lit. g) CPC din motiv că Inspectorul de Poliție Rîșcani al

Direcției de Poliție mun. Chișinău a IGP nu are personalitate juridică.

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel

și hotărârea primei instanțe, deoarece instanțele ierarhic inferioare au încălcat

esențial și au aplicat eronat normele de drept material și normele de drept procedural.

A menționat că instanța de apel eronat a concluzionat că Inspectoratul de

Poliție Rîșcani a Direcției de Poliție mun. Chișinău a IGP urmează a fi obligat la

achitarea sumei solicitate de intimatul Vladimir Danila din motiv că la examinarea

cauzei în fond și apel nu a fost demonstrată existența faptei ilegale și vinovăției

Inspectoratului de poliție Rîșcani al Direcției de poliție mun. Chișinău a IGP.

A indicat că Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și a instanțelor

judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, reglementează expres în mod limitativ

cazurile și condițiile răspunderii patrimoniale a statului pentru erorile comise de

organele de urmărire penală, procuratură și instanțele judecătorești.

A susținut că Legea menționată prevăd expres modul și cauzele reparării de

către stat în persoana Ministerul Justiției, astfel pretențiile și argumentele

reclamantului privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite

ale organelor de urmărire penală ale procuraturi și ale instanțelor judecătorești,

intimatul nu beneficiază de dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și modul

stabilit de prezenta lege.

Prin urmare, având în vedere că prevederile Legii privind modul de reparare

a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998,

reglementează expres în mod limitativ cazurile și condițiile răspunderii patrimoniale

a statului pentru erorile comise de organele de urmărire penală, procuratură și

instanțele judecătorești, circumstanțele cazului dedus judecății nu se încadrează în

5

cazurile reparării prejudiciului cauzat persoanei fizice, prevăzute de lege, or potrivit

aprecierii date de către instanța de apel se constată contrariul.

Totodată a menționat că, instanța de apel întru argumentarea deciziei emise

face trimitere la prevederile art. 3 alin. (1) lit.d) din Legea nr. 1545 din 25 februarie

1998, însă articolul dat nu corespunde cazului de față și nu se constată nici unul din

aceste temeiuri dar oricum s-a constatat prin hotărâre judecătorească faptul că

reclamantul a fost supus unei sancțiuni contravenționale sub formă de amendă, iar

anularea amenzii acordă dreptul lui Vladimir Danila de a pretinde prejudiciu

material prin prisma Legii nr. 1545.

A mai comunicat că Inspectoratul de Poliție Rîșcani al Direcției de poliție a

mun. Chișinău a IGP nu are personalitate juridică distinctă și corespunzător nu

practică activitate administrativă.

Astfel, Inspectoratul de Poliție Rîșcani al Direcției de poliție a mun. Chișinău

a IGP fiind o subdiviziune care nu are personalitate juridică a Inspectoratului

General al Poliției, nu poate fi de sine stătător subiect în raportul obligațional de

răspundere civilă, această obligație fiind atribuită prin lege unității centrale de

administrare și control a Poliției, cu statut de persoană juridică și cu competență pe

tot teritoriul Republicii Moldova. A considerat că atât instanța de fond, cât și instanța

de apel a obligat la achitarea prejudiciului material și moral pe Inspectoratul de

poliție Rîșcani al Direcției de Poliție a mun. Chișinău a IGP care nu este personalitate

juridică.

La 08 noiembrie 2021, în adresa lui Vladimir Danila, Ministerului Justiției,

Inspectoratului General al Poliției și Igor Prodan a fost expediată copia cererii de

recurs depusă de Inspectoratul de Poliție sect. Rîșcani al Direcției de Poliție mun.

Chișinău a IGP cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 56, vol. I).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimații să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost comunicată

recurentului Inspectoratul de Poliție Rîșcani al Direcției de Poliție mun. Chișinău a

IGP la 29 iulie 2021 (f. d. 10, vol.II).

Astfel, recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 13

august 2021, adică în termenul prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului declarat de Inspectoratul de Poliție Rîșcani

al Direcției de Poliție mun. Chișinău a IGP, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

6

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Rîșcani

al Direcției de Poliție mun. Chișinău a IGP nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

7

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Inspectoratul de Poliție Rîșcani al Direcției de Poliție mun. Chișinău a IGP

urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Rîșcani al Direcției de Poliție

municipiul Chișinău a Inspectoratului General de Poliție se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

8