2ra-380/22 — restituirea amenzii contraventionale

2ra-380/22 — restituirea amenzii contraventionale (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-380/22

2-20040034-01-2ra-05042022

Prima instanță - (Judecătoria Ungheni, sediul central) jud: R. Costru

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Buhanaci

D E C I Z I E

18 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

Victor Burduh

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de Inspectoratul Național de Securitate Publică al

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne și recursul

declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Teodor

Șișcanu împotriva Inspectoratului Național de Securitate Publică al Inspectoratului

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, intervenient accesoriu Serviciul Fiscal de Stat, cu privire la

restituirea amenzii contravenționale achitate și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 24 martie 2020, avocatul Tudor Țurcanu, acționând în numele și interesele

reclamantului Teodor Șișcanu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Inspectoratului Național de Securitate Publică și Ministerului Justiției, solicitând

încasarea de la bugetul de stat al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului

Justiției, a sumei de 3 900 lei, în contul restituirii amenzii contravenționale achitate

la 17 septembrie 2019 și încasarea din contul Inspectoratului Național de Securitate

Publică a sumei de 3 000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

În motivarea acțiunii, a indicat că în privința reclamantului, la 19 martie 2019,

de către agentul constatator al Inspectoratului Național de Patrulare, a fost întocmit

un proces-verbal cu privire la contravenție, în baza căruia a fost sancționat conform

art.228 alin.(6), art.287/3 alin.(2) din Codul contravențional, cu amendă în mărime

de 5 100 lei și 3 puncte de penalizare.

Teodor Șișcanu a contestat procesul-verbal cu privire la contravenție și

decizia agentului constatator Mihail Ceban din 19 martie 2019.

1

Iar, prin hotărârea din 12 iunie 2019 a Judecătoriei Ungheni, a fost admisă

contestația, s-a dispus anularea procesului-verbal cu privire la contravenție și s-a

încetat procesul contravențional.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, Agentul constatator a declarat

recurs, care, prin decizia din 11 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis,

s-a casat hotărârea din 12 iunie 2019 a Judecătoriei Ungheni și s-a trimis cauza la

rejudecare.

Prin hotărârea definitivă și irevocabilă din 7 februarie 2020 a Judecătoriei

Ungheni, s-a admis contestația și s-a declarat nul procesul-verbal cu privire la

contravenție din 19 martie 2019, fiind încetat procesul contravențional pe motivul

lipsei faptei contravențiilor.

Astfel, reprezentantul reclamantului a invocat că pe parcursul examinării

contestației împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție, Teodor Șișcanu

a fost nevoit să achite parțial amenda, în sumă de 3 900 lei, întrucât prin decizia

din 26 august 2019 emisă de Direcția Regională Vest a Inspectoratului General al

Poliției de Frontieră, s-a dispus refuzul ieșirii din Republica Moldova pentru

mijlocul de transport de model Scoda Octavia cu n/î xxxxx, din motivul existenței

amenzii contravenționale nestinse.

Faptul achitării amenzii se adeverește prin Ordinul de încasare a numerarului

nr.40897294 din 17 septembrie 2019.

A susținut că la 9 martie 2020, s-a adresat Serviciului Fiscal de Stat cu cerere

de restituire a plății pentru amenda contravențională, iar, prin răspunsul Serviciului

Fiscal de Stat din 16 martie 2020, a fost informat că restituirea amenzii se

soluționează de către instanța de judecată.

Totodată a indicat că pe parcursul examinării contestației împotriva

procesului-verbal cu privire 1a contravenție în instanța de judecată, a suportat

cheltuieli de asistență juridică în mărime de 3 000 lei, ce urmează a fi încasate de la

Inspectoratul Național de Securitate Publică.

În drept, acțiunea s-a întemeiat în baza prevederilor Legii nr.1545 din 25

februarie 1998 cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești și art. 2007 din Codul civil.

Prin încheierea protocolară din 6 august 2020 a Judecătoriei Ungheni, sediul

central, din oficiu, în calitate de intervenient accesoriu, în proces s-a atras Serviciul

Fiscal de Stat.

Prin hotărârea din 4 martie 2021 a Judecătoriei Ungheni, sediul central, s-a

admis cererea de chemare în judecată.

S-a încasat de la bugetul de stat al Republicii Moldova, prin intermediul

Inspectoratului Fiscal de Stat în beneficiul lui Teodor Șișcanu, suma amenzii

contravenționale achitate la 17 septembrie 2019, în mărime de 3 900 lei.

S-a încasat de la Inspectoratul Național de Securitate Publica în beneficiul lui

Teodor Șișcanu, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 3 000 lei.

La 5 martie 2021, Inspectoratul Național de Securitate Publică a declarat apel

împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea integrală a acesteia și

pronunțarea unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie respinsă.

Prin decizia din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis

apelul declarat de Inspectoratul Național de Securitate Publică.

2

S-a casat parțial hotărârea din 4 martie 2021 a Judecătoriei Ungheni, sediul

central, în partea încasării de la bugetul de stat prin intermediul Inspectoratului

Fiscal de Stat a sumei de 3 900 lei și în această parte s-a emis o hotărâre nouă, prin

care:

S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției, suma

amenzii contravenționale achitată la 17 septembrie 2019, în mărime de 3 900 lei.

În rest, hotărârea din 4 martie 2021 a Judecătoriei Ungheni, sediul central, s-a

menținut.

La 30 martie 2022, Inspectoratul Național de Securitate Publică a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei și emiterea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă acțiunea.

În motivarea recursului, reprezentantul Inspectoratului Național de Securitate

Publică a invocat că decizia este neîntemeiată și neargumentată, nefiind constatate

și elucidate pe deplin probele prezentate, iar hotărârea este ilegală și neîntemeiată.

Consideră că instanțele de judecată în mod eronat au aplicat la caz prevederile

Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998.

La 30 martie 2022, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei și emiterea unei

hotărâri noi, prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, reprezentantul Ministerului Justiției a invocat că

decizia este neîntemeiată și pasibilă de a fi casată.

În acest context, a menționat că, conform art. 13 alin. (1) din Legea nr.

1545/1998, prejudiciul material și moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor

contravenționale de către alte organe decât instanța de judecată se repară de către

aceste organe.

La caz, amenda contravențională a fost aplicată de Inspectoratul Național de

Securitate Publică și nicidecum de instanța de judecată.

Astfel, a invocat că instanța de apel a emis o hotărâre ilegală, încasând suma

amenzii contravenționale din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului

Justiției.

Cu privire la restituirea amenzii, reprezentantul Ministerului Justiției a

menționat că speței îi sunt aplicabile prevederile art. 157 alin. (1), art. 158 alin. (1)

și (2) și art. 159 alin. (1) și (2) din Codul de executare.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Referitor la termenul de declarare a recursurilor, Colegiul reține că decizia din

24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost comunicată reprezentanților

recurenților prin intermediul poștei electronice, la 9 februarie 2022 (f.d.1587).

Din aceste considerente, Colegiul constată că recursurile au fost declarate în

termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

3

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimaților cererea de recurs la 5

aprilie 2022, informându-i despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

La 22 aprilie 2022, Serviciul Fiscal de Stat a depus referință, prin care, cu

referire la prevederile art. 157 alin. (1), 158 alin. (1) și (2) și art. 159 alin. (1) și (2)

din Codul de executare, a meționat că în procedura de restituire a amenzii

contravenționale, serviciul se limitează doar la executarea actului emis de organele

de stat împuternicite care au dispus restituirea acesteia.

Prin încheierea din 11 mai 2022 a Curții Supreme de Justiție, recursurile

declarate de Inspectoratul Național de Securitate Publică și Ministerul Justiției, au

fost considerate admisibile.

În conformitate art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Art. 444 din Codul de procedură civilă, prevede că recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

La caz, Colegiul a considerat inoportună invitarea acestora, întrucât

argumentele expuse în cererile de recurs și referință au fost formulate cu suficientă

precizie pentru a permite verificarea legalității hotărârilor atacate.

Curtea Europeană în cauza Covalenco vs. Republica Moldova din 16 iunie

2020 (nr.72164/14), a statuat că în așa circumstanțe pronunțarea unei noi hotărâri

fără o nouă cercetare nu este o încălcare.

Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi

cercetate și soluționate în mod obiectiv pe baza înscrisurilor prezente la dosar.

În esență, recurenții și intimații au avut posibilitatea să prezinte poziția în

scris și să răspundă la argumentele părților adverse.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să

caseze integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe,

pronunțând o nouă hotărâre.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

părțile și alți participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost

încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod

eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

4

Din perspectiva temeiurilor reținute, la caz recurenții au pretins că instanțele

de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze, că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recursului, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs

Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag.26; Moreira Ferreira vs Portugalia

(nr.2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag.84, 98).

Astfel, circumstanțele cauzei prezentate de părți și determinate de instanțele

de judecată în fazele procesuale anterioare denotă, în special, următoarele.

La 19 martie 2019, de către agentul constatator al Inspectoratului Național de

Patrulare, în privința lui Teodor Șișcanu, a fost întocmit procesul-verbal cu privire

la contravenție, în baza căruia acesta a fost sancționat conform art.228 alin.(6),

art.287/3 alin.(2) din Codul contravențional, cu amendă în mărime de 5 100 lei și 3

puncte de penalizare. (f.d.11)

La 8 aprilie 2019 reclamantul a contestat procesul-verbal cu privire la

contravenție menționat.

Iar, prin hotărârea din 7 februarie 2020 a Judecătoriei Ungheni, s-a admis

contestația depusă de reclamant, s-a declarat nul procesul-verbal cu privire la

contravenție din 19 martie 2019 și s-a încetat procesul contravențional pe motivul

lipsei faptei contravențiilor. (f.d.12-15)

Totodată, Colegiul reține că la 26 august 2019 în privința lui Teodor Șișcanu,

Direcția regională Vest al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, a emis

decizia cu privire la refuzul ieșirii din R. Moldova a mijlocului de transport de

model Scoda Octavia cu n/î xxxxx, din motivul ne stingerii amenzii

contravenționale aplicate.

Astfel, pe parcursul examinării contestației împotriva procesului-verbal cu

privire la contravenție, reclamantul a achitat o parte din amendă, în sumă de 3 900

lei. (f.d.9)

Invocând că procesul-verbal cu privire la contravenție din 19 martie 2019 a

fost anulat și s-a încetat procesul contravențional pe motivul lipsei faptei

contravențiilor, reclamantul a depus prezenta acțiune în judecată împotriva

Inspectoratului Național de Securitate Publică și Ministerului Justiției, în temeiul

prevederilor Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 cu privire la modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Teodor Șișcanu, în baza prevederilor legii menționate, a solicitat încasarea de

la bugetul de stat al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției, a

sumei de 3 900 lei, în contul restituirii amenzii contravenționale achitate la 17

septembrie 2019 și încasarea din contul Inspectoratului Național de Securitate

Publică a sumei de 3 000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Prin încheierea protocolară din 6 august 2020 a Judecătoriei Ungheni, sediul

central, din oficiu, în calitate de intervenient accesoriu, în proces s-a atras Serviciul

Fiscal de Stat. (f.d.71 verso)

Fiind judecată cauza, prin hotărârea din 4 martie 2021 a Judecătoriei Ungheni,

sediul central, s-a admis cererea de chemare în judecată.

5

S-a încasat de la bugetul de stat al Republicii Moldova, prin intermediul

Inspectoratului Fiscal de Stat în beneficiul lui Teodor Șișcanu, suma amenzii

contravenționale achitate la 17 septembrie 2019, în mărime de 3 900 lei.

S-a încasat de la Inspectoratul Național de Securitate Publica în beneficiul lui

Teodor Șișcanu, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 3 000 lei. (f.d.93-99)

Pentru a conchide în acest sens, instanța de judecată a reținut că acțiunea este

întemeiată și, în conformitate cu art. 3 alin. (1) și art. 6 din Legea nr.1545 din 25

februarie 1998 cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești și art. 157 alin. (1) din Codul de executare, reclamantului urmează să-

i fie restituită suma de 3 900 lei drept amendă contravențională achitată în baza

unui proces-verbal, care ulterior a fost declarat nul prin hotărârea judecătorească

din 7 februarie 2020.

La 5 martie 2021, Inspectoratul Național de Securitate Publică a declarat apel

împotriva hotărârii primei instanțe. (f.d.91)

La 19 mai 2021, Inspectoratul Național de Securitate Publică a depus cerere

de apel motivat, solicitând casarea integrală a hotărârii și pronunțarea unei hotărâri

noi prin care acțiunea să fie respinsă. (f.d.108-113)

Fiind investită cu judecarea apelului declarat de Inspectoratul Național de

Securitate Publică, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 24 noiembrie 2021 a

admis apelul, a casat parțial hotărârea din 4 martie 2021 a Judecătoriei Ungheni,

sediul central, în partea încasării de la bugetul de stat prin intermediul

Inspectoratului Fiscal de Stat a sumei de 3 900 lei și, în această parte, a emis o

hotărâre nouă, prin care: s-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Justiției, suma amenzii contravenționale achitată la 17 septembrie

2019 în mărime de 3 900 lei. În rest, hotărârea din 4 martie 2021 a Judecătoriei

Ungheni, sediul central, s-a menținut.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, instanța de apel

a reținut că instanța de fond corect a stabilit temeinicia pretenției reclamantului

privind restituirea sumei amenzii contravenționale achitate la 17 septembrie 2019,

în mărime de 3 900 lei, or, la cazul din speță au fost întrunite condițiile care permit

reclamantului să pretindă restituirea sumei drept amendă contravențională achitată,

în baza unui proces-verbal, care ulterior a fost declarat nul prin hotărâre

judecătorească devenită definitivă și irevocabilă.

Totuși, Colegiul a menționat că prima instanță incorect a dispus încasarea

sumei amenzii contravenționale achitate din bugetul de stat al Republicii Moldova,

prin intermediul Inspectoratului Fiscal de Stat, or, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea

nr. 1545 din 25 februarie 1998, cauzele cu privire la repararea prejudiciului

material și moral se examinează în conformitate cu normele de procedură civilă în

vigoare. Organul care reprezintă statul în instanța de judecată pe această categorie

de cauze este Ministerul Justiției, iar potrivit art. 131 alin. (2) și (3) din Legea nr.

1545 din 25 februarie 1998, instanța de judecată prezintă din oficiu titlul

executoriu emis în baza hotărârii judecătorești definitive spre executare

Ministerului Justiției și informează părțile despre acest fapt. La solicitarea

Ministerului Justiției, creditorul prezintă, în termen de 5 zile, datele bancare

necesare pentru executarea titlului executoriu. Titlul executoriu, eliberat în baza

hotărârii definitive, poate fi prezentat spre executare Ministerului Justiției și de

6

către creditor, cu anexarea datelor bancare necesare, în vederea efectuării

transferului. În decurs de 10 zile din data prezentării titlului executoriu, eliberat în

baza hotărârii judecătorești definitive, Ministerul Justiției remite Ministerului

Finanțelor titlul executoriu, împreună cu hotărârile judecătorești emise pe cauza

respectivă, și datele bancare ale creditorului.

Astfel, a reținut că pe aceste categorii de cauze, suma amenzii

contravenționale urmează a fi încasată din contul bugetului de stat prin intermediul

Ministerului Justiției, iar, instanța de fond greșit a dispus încasarea sumei amenzii

contravenționale achitate la 17 septembrie 2019, în mărime de 3 900 lei din

bugetul de stat al Republicii Moldova, prin intermediul Inspectoratului Fiscal de

Stat, or, reclamantul în acțiunea înaintată corect a solicitat să fie dispusă încasarea

din bugetul de stat al Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Justiției.

Nefiind de acord cu soluția instanțelor de judecată ierarhic inferioare,

Inspectoratul Național de Securitate Publică și Ministerul Justiției, au declarat

recurs.

Examinând recursurile, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că acestea sunt

întemeiate și urmează a fi admise, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

În conformitate cu art. 1 din din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 cu

privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

prezenta lege constituie actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul

și condițiile de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin

acțiunile ilicite comise în procesele penale și contravenționale de organele de

urmărire penală, de procuratură și de instanțele judecătorești.

Conform art. 3 alin. (1) din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 cu privire la

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, în conformitate cu

prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material și moral cauzat

persoanei fizice sau juridice în urma: a) reținerii ilegale, aplicării ilegale a

măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau

țara, tragerii ilegale la răspundere penală; b) condamnării ilegale, confiscării

ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunității; c)

efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale or judecării cauzei penale, a

percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau

suspendării ilegale din lucru (funcție), precum și în urma altor acțiuni de procedură

care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; d) supunerii ilegale la arest

contravențional, reținerii contravenționale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii

contravenționale de către instanța de judecată; e) efectuării măsurilor speciale de

investigații cu încălcarea prevederilor legislației; f) ridicării ilegale a documentelor

contabile, a altor documente, a banilor, a ștampilelor, precum și în urma blocării

conturilor bancare.

În conformitate cu art. 6 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998, dreptul la

repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare în

cazul: a) devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare; b) scoaterii

persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de

7

reabilitare; c) adoptării de către instanța judecătorească a hotărârii cu privire la

anularea arestului contravențional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice; d)

adoptării, de către judecătorul de instrucție, în condițiile art. 313 alin. (5) din Codul

de procedură penală, în privința persoanei achitate sau scoase de sub urmărire

penală, a încheierii privind declararea nulității actelor sau acțiunilor organului de

urmărire penală sau organului care exercită activitate specială de investigații.

Conform art. 7 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998, în cazurile

menționate la art.3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie:

a) salariul și alte venituri provenite din muncă, ce constituie sursa ei principală de

existență, de care a fost privată în urma acțiunilor ilicite; b) pensia sau

indemnizația a cărei plată a fost sistată ca urmare a arestului ilegal și ținerii sub

arest; c) averea (inclusiv depunerile bănești și dobânzile aferente, obligațiile

împrumuturilor de stat și câștigurile aferente) confiscată or trecută în venitul

statului de către instanța judecătorească sau ridicată de organul de urmărire penală,

precum și averea sechestrată; d) amenzile percepute ca urmare a executării

sentinței judiciare și cheltuielile de judecată suportate de persoana fizică în legătură

cu acțiunile ilicite; e) sumele plătite de ea pentru asistența juridică; f) cheltuielile

pentru tratamentul ei, tratament determinat de aplicarea față de aceasta a unor

acțiuni ilicite (a maltratării); g) cheltuielile efectuate în legătură cu chemările în

organul de urmărire penală, organul procuraturii sau în instanța judecătorească.

Potrivit art. 13 alin. (1), (2) din legea menționată, repararea prejudiciului

specificat la art.7 lit. a), c)-g) și în capitolul III se efectuează din contul bugetului

de stat, iar în cazul când prejudiciul a fost cauzat de organul de urmărire penală

întreținut din bugetul local - din contul acestui buget. Prejudiciul material și moral

cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenționale de către alte organe decât

instanța de judecată se repară de către aceste organe.

Amenzile se restituie de la buget, din fondul în care acestea au fost virate sau

de către organul care a beneficiat de aceste sume.

La cazul din speță, Colegiul subliniază că Teodor Șișcanu nu a fost supus

ilegal arestului contravențional, reținerii contravenționale, precum și față de acesta

nu a fost aplicată ilegal amenda contravențională de către instanța de judecată.

Iar, din această perspectivă, coroborând normele enunțate la materialul

probator administrat, Colegiul subliniază că, atât prima instanță, cât și instanța de

apel, greșit au concluzionat că la caz, Teodor Șișcanu este în drept de a solicita,

prin prisma prevederilor din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 cu privire la

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, repararea

prejudiciului material cauzat ca urmare a achitării amenzii contravenționale în

mărime de 3 900 lei, în baza unui proces-verbal cu privire la contravenție, care

ulterior a fost declarat nul prin hotărâre judecătorească devenită definitivă și

irevocabilă.

Or, nici o condiție din cele enumerate mai sus nu se regăsește în justificarea

pretențiilor lui Teodor Șișcanu cu privire la încasarea de la Ministerul Justiție a

sumei de 3 900 lei, în contul restituirii amenzii contravenționale achitate la 17

septembrie 2019.

Totodată, Colegiul consideră necesar să evidențieze că în conformitate cu art.

34 alin. (25) din Codul contravențional, amenzile aplicate pentru săvârșirea

8

contravențiilor se virează în bugetul de stat, cu excepția celor prevăzute la

alin.(26)-(29).

În corespundere cu art. 157 alin. (1) din Codul de executare, în cazul în care

hotărârea executată se anulează și, după rejudecarea cauzei, se adoptă o hotărâre

prin care acțiunea se respinge parțial sau integral or o încheiere de încetare a

procesului sau de scoatere a cererii de pe rol, instanța de judecată dispune din

oficiu restituirea către pârât (debitor), din contul reclamantului (creditorului), a tot

ceea ce s-a încasat în temeiul hotărârii anulate, precum și a cheltuielilor de

executare.

Conform art. 158 alin. (1) și (2) din Codul de executare, instanța de judecată

căreia i s-a trimis cauza spre rejudecare este obligată să examineze din oficiu

întoarcerea executării și să o soluționeze în o nouă hotărâre sau încheiere, prin care

se dispune încetarea procesului în cauză.

Dacă instanța de judecată care a rejudecat cauza nu a soluționat întoarcerea

executării hotărârii anulate, pârâtul este în drept, în termenele de prescripție, să

înainteze în această instanță o cerere de întoarcere a executării în procedură în

ordonanță, fără respectarea procedurii prealabile.

Potrivit art. 159 alin. (1) și (2) din Codul de executare, instanța de apel sau

instanța de recurs este obligată să dispună întoarcerea executării dacă, examinând

apelul sau recursul, anulează hotărârea instanței de fond cu adoptarea unei noi

hotărâri prin care respinge parțial sau integral acțiunea or adoptă o încheiere de

încetare a procesului sau de scoatere a cererii de pe rol.

În cazul în care instanța de apel sau de recurs nu a dispus întoarcerea

executării, pârâtul poate înainta o acțiune în condițiile art.158 din prezentul cod.

Prin prisma prevederilor menționate, Colegiul remarcă, că sumele provenite

din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislația în vigoare, se

fac venit integral la bugetul de stat. Iar, în ipoteza anulării procesului-verbal cu

privire la contravenție, amenda achitată în temeiul actului sancționator anulat se

impune a fi restituită plătitorului.

Cu toate acestea, amenda achitată se restituie de la instituția care a încasat-o,

în conformitate cu procedura reglementată de dispozițiile art. 158 alin. (1) și (2) și

art. 159 alin. (1) și (2) din Codul de executare.

În concluzie, instanța de recurs constată că este neîntemeiată poziția

instanțelor ierarhic inferioare privind admiterea acțiuni și, în particular concluzia

instanței de apel privind încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul

Ministerului Justiției a sumei de 3 900 lei în contul restituirii amenzii

contravenționale achitate la 17 septembrie 2019.

Distinct, instanța de recurs reține că în conformitate cu 59 alin. (1) din Codul

de procedură civilă, parte în proces (reclamant sau pârât) poate fi orice persoană

fizică sau juridică prezumată, la momentul intentării procesului, ca subiect al

raportului material litigios.

Potrivit art. 62 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă, coparticiparea

procesuală este obligatorie dacă examinarea cauzei implică soluționarea chestiunii

cu privire la drepturile sau obligațiile mai multor reclamanți și/sau pârâți atunci

când: a) obiectul litigiului îl constituie drepturile și obligațiile comune ale mai

multor reclamanți sau pârâți; b) drepturile și obligațiile reclamanților sau pârâților

decurg din aceleași temeiuri de fapt sau de drept.

9

Ca urmare a constatării temeiurilor coparticipării procesuale obligatorii,

instanța judecătorească va înștiința, din oficiu sau la cererea participanților la

proces, pe toți coreclamanții și copârâții despre posibilitatea de a interveni în

proces. Încheierea judecătorească prin care este respinsă cererea participantului la

proces privind înștiințarea coparticipantului poate fi atacată odată cu fondul cauzei.

În cazul existenței temeiurilor prevăzute la alin.(1), orice persoană are dreptul

să solicite intervenirea în proces în calitate de coreclamant sau copârât.

Încheierea judecătorească prin care a fost respinsă cererea persoanei

interesate de a interveni în proces în calitate de coparticipant obligatoriu poate fi

atacată cu recurs. Examinarea recursului nu afectează continuitatea ședinței de

judecată, însă până la pronunțarea deciziei instanței ierarhic superioare se amână

pledoariile. Dacă încheierea judecătorească prin care este respinsă cererea

persoanei interesate de a interveni în proces în calitate de coparticipant obligatoriu

a fost casată, instanța reia examinarea cauzei de la pregătirea cauzei pentru

dezbateri judiciare.

Potrivit art. 67 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă, persoana interesată

într-un proces pornit între alte persoane poate interveni în el alături de reclamant

sau de pârât până la închiderea dezbaterilor judiciare în prima instanță dacă

hotărârea pronunțată ar putea să influențeze drepturile sau obligațiile lui față de

una din părți.

Pentru a interveni în proces, intervenientul depune o cerere în care

demonstrează interesul intervenției, menționând cărei părți se va alătura. Copia de

pe cerere se înmânează ambelor părți.

Intervenientul accesoriu poate fi introdus în proces și la cererea uneia dintre

părți sau din oficiul instanței.

Conform art. 68 din Codul de procedură civilă, intervenientul accesoriu are

drepturile și obligațiile procedurale ale părții căreia i se alătură, cu excepția

dreptului de a modifica temeiul și obiectul acțiunii, de a majora sau reduce

cuantumul pretențiilor din acțiune, precum și de a renunța la acțiune, de a

recunoaște acțiunea sau de a încheia tranzacție, de a înainta acțiune

reconvențională sau de a cere executarea silită a hotărârii, încheierii sau deciziei

judecătorești.

Colegiul menționează că la caz acțiunea a fost înaintată împotriva pârâților

Inspectoratul Național de Securitate Publică și Ministerul Justiției al Republicii

Moldova.

Serviciul Fiscal de Stat a fost atras în proces în calitate de intervenient

accesoriu, prin încheierea protocolară din 6 august 2020 a Judecătoriei Ungheni,

sediul central, din oficiu.

Având în vedere circumstanțele menționate, în corespundere cu prevederile

procedurale reținute, Colegiul menționează că intervenientului accesoriu, Serviciul

Fiscal de Stat, nu i se poate atribui, din oficiu de către instanță, calitatea procesuală

de pârât.

Referitor pretenția privind încasarea din contul Inspectoratului Național de

Securitate Publică a sumei de 3 000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică

suportate în cauza contravențională, Colegiul constată că acest capăt de acțiune a

fost îndreptat împotriva unui pârât necorespunzător.

10

Or, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu

privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, Inspectoratul General al Poliției

reprezintă unitatea centrală de administrare și control a Poliției, cu statut de

persoană juridică și cu competență pe tot teritoriul Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012

cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, în vederea îndeplinirii

atribuțiilor specifice Poliției, prin ordinul ministrului afacerilor interne, la

propunerea șefului Inspectoratului General al Poliției, se înființează subdiviziuni

specializate. Subdiviziunile specializate sânt unități ale Poliției de competență

teritorială generală, subordonate Inspectoratului General al Poliției, care pot crea

servicii publice desconcentrate și se instituie conform specificului unor sectoare și

direcții concrete de activitate.

Conform art. 3 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 283 din 24 aprilie 2013, Inspectoratul General este

persoană juridică cu competentă pe întreg teritoriul Republicii Moldova, cu sediul

în mun. Chișinău, dispune de ștampilă cu imaginea Stemei de Stat și denumirea sa

în limba de stat, precum și de cont trezorerial și alte atribute specifice, în modul

stabilit.

Conform art. 17 din regulament, Inspectoratul General include în structura sa:

1) organul central de administrare, 2) subdiviziunile specializate cu funcții

operaționale și de suport, 3) subdiviziunile teritoriale, corespunzător repartizării

administrativ teritoriale.

Conform art. 18 din Regulamentul sus menționat în calitate de unitate centrală

de administrare și control a Poliției, Inspectoratul General este reprezentat prin

aparatul acestuia, care are ca funcții de bază consolidarea capacităților manageriale

ale subdiviziunilor Poliției prin monitorizarea respectării legislației, implementării

politicilor elaborate de Minister și controlul modului de aplicare a acestora de către

toate structurile din subordine în domeniile sale de responsabilitate, precum și

controlul modului de distribuire și utilizare a resurselor administrative, umane,

financiare și logistice.

În corespundere cu art. 7 din Regulamentul cu privire la supravegherea

tehnică exercitată de Inspectoratul Național de Securitate Publică aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 415 din 8 aprilie 2003, Inspectoratul Național de

Securitate Publică îndeplinește funcțiile de control de stat, dirijare, alte obligațiuni

de serviciu ce țin de supravegherea tehnică prevăzute în actele normative în

vigoare.

Inspectoratul Național de Securitate Publică, fiind o subdiviziune a

Inspectoratului General al Poliției, nu poate fi desinestătător fi subiect în raportul

obligațional de răspundere civilă, această obligație fiind atribuită prin lege unității

centrale de administrare și control a Poliției, cu statut de persoană juridică și cu

competență pe tot teritoriul Republicii Moldova.

În concluzie, Colegiul lărgit constată că acest capăt de acțiune a fost îndreptat

împotriva unui pârât necorespunzător, or, reclamantul Teodor Șișcanu urma să

înainteze pretenția cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică

suportate în cauza contravențională, împotriva Inspectoratului General al Poliției

dar nu împotriva Inspectoratului Național de Securitate Publică.

11

Din aceste motive și având în vedere că prima instanță și instanța de apel, deși

au stabilit corect circumstanțele cauzei și nu este necesară verificarea suplimentară

și administrarea unor noi dovezi, însă au încălcat normele de drept material,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Inspectoratul Național

de Securitate Publică și recursul declarat de Ministerul Justiției, de a casa integral

decizia 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 4 martie 2021

a Judecătoriei Ungheni, sediul central și de a emite o hotărâre nouă de respingere a

acțiunii.

În conformitate cu art. 444 și 445 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Codul de

procedură civilă Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Inspectoratul Național de Securitate Publică al

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne și recursul

declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

Se casează integral decizia 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 4 martie 2021 a Judecătoriei Ungheni, sediul central, în cauza civilă

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Teodor Șișcanu împotriva

Inspectoratului Național de Securitate Publică al Inspectoratului General al Poliției

al Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

intervenient accesoriu Serviciul Fiscal de Stat, cu privire la restituirea amenzii

contravenționale achitate și compensarea cheltuielilor de judecată, și se emite o

hotărâre nouă, prin care:

Se respinge, ca fiind neîntemeiată, acțiunea lui Teodor Șișcanu împotriva

Inspectoratului Național de Securitate Publică al Inspectoratului General al Poliției

al Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

intervenient accesoriu Serviciul Fiscal de Stat, cu privire la restituirea amenzii

contravenționale achitate și compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

Victor Burduh

Dumitru Mardari

12