2ra-343/22 — Exproprierea pe cauză de utilitate publică

Dosarul nr. 2ra–343/22

2-14014844-01-2ra-04042022

Prima instanță: Judecătoria Cahul (sediul central), ( jud. D. Bosîi )

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul ( jud. R. Petrov, N. Bondarenco, S. Pilipenco )

Î N C H E I E R E

18 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Finanțelor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Agenția Relații

Funciare și Cadastru în interesele Republicii Moldova împotriva lui Cocoș Vasile,

intervenienții accesorii Ministerul Finanțelor, Centrul pentru Drepturile Omului cu

privire la exproprierea terenurilor agricole,

împotriva deciziei din 29 noiembrie 2021 a Curții de Apel Cahul, prin care a

fost respinsă cererea de apel declarată de Agenția Relații Funciare și Cadastru și

apelul alăturat înaintat de Ministerul Finanțelor și a fost menținută hotărârea din 13

ianuarie 2021 a Judecătoriei Cahul (sediul central),

con st ată:

La 06 decembrie 2011, Agenția Relații Funciare și Cadastru, în interesele

Republicii Moldova a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Cocoș

Vasile cu privire la exproprierea terenului agricol.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, potrivit Legii nr. 176

-XVI din 10 iunie 2008 privind declararea utilității publice a lucrărilor de interes

național terenul agricol, ce aparține lui Cocoș Vasile în proprietate privată, cu nr.

cadastral Xxxx cu suprafața totală de 0, 6241, amplasat în satul Xxxx, raionul Xxxx,

înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Cahul la data 26 noiembrie 2002 este supus

exproprierii pentru cauză de utilitate publică de interes național pentru construcția

Portului Internațional Liber Giurgiulești.

1

În corespundere cu Hotărârea Guvernului nr. 186 din 09 martie 2009 cu privire

la unele măsuri privind asigurarea activității Portului Internațional Liber

Giurgiulești, Agenția Relații Funciare și Cadastru este împuternicită să asigure prin

intermediul întreprinderilor subordonate realizarea prevederilor Legii nr. 176,

precum și asigurarea controlului comisiei pentru soluționarea întâmpinărilor

expropriaților la propuneri de expropriere.

A notat reclamanta că în bază art. 9 al Legii nr. 488-XVI din 08 iulie 1999 și

conform Hotărârii Guvernului nr.186 din 09 martie 2009, Agenția prin scrisoarea

nr.36-01-08/1648 din 18 august 2010 a prezentat oferta de exproprie a terenului

agricol privat cu numărul cadastral Xxxx, cu suprafața totală de 0, 6241 ha la prețul

de despăgubire calculat în suma de 49611,66 de lei, determinat în conformitate cu

prevederile legislației vigoare.

Conform art. 17 alin. (l) din Legea nr. 1308-XIII din 25 iulie 1997 privind prețul

normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului compensarea pierderilor

cauzate de înstrăinarea forțată a terenurilor are loc conform prețului de piață al

acestora, dar nu mai puțin decât prețul normativ calculat conform tarifelor prevăzute

la poziția a II-a din anexă.

Potrivit prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr.488-XIV din 08 iulie 1999,

expropriatul a depus întâmpinare împotriva ofertei care a fost înregistrată la Agenție

sub nr. C-297/10 din 28 septembrie 2010.

Reclamanta a relevat că, Cocoș Vasile nu a acceptat oferta și a solicitat

transmiterea terenului în arendă.

În conformitate cu art. 11 al Legii nr. 488 din 08 iulie 1999 și în temeiul

Hotărârii Guvernului, Cocoș Vasile a fost invitat la ședința pentru soluționarea

întâmpinărilor expropriaților la propunerile de expropriere pe data 27 octombrie

2010.

În cadrul ședinței expropriatul a solicitat schimbarea terenului cu echivalentul

unui teren, amplasat în municipiul Chișinău. Reclamanta a menționat că părțile au

ajuns la un acord comun, că pentru a lua decizia în fond asupra subiectului este

necesară o examinare suplimentară și consultarea cu Guvernul privind posibilitatea

oferirii unui alt teren agricol.

În temeiul art. 9 al Legii nr. 488 exproprierii pentru cauză de utilitate publică

în urma consultărilor cu organele administrației publice, Comisia nu a fost adoptat

întâmpinarea expropriatului și prin oferta repetată nr. 36-01-08/1038 din 06 iunie

2011 privind exproprierea terenului agricol proprietatea privată s-a propus în schimb

la discreția expropriatului, un alt teren echivalent din cele existente, proprietate a

statului, amplasate în unele din UAT: Sadova r-nul Călărași, Sculeni r-nul Ungheni,

Plopi r-nul Cantemir, Cairaclia r-nul Taraclia.

Însă prin întâmpinarea, parvenită la 15 iulie 2011, înregistrată sub nr. C-235/11,

Cocoș Vasile și-a exprimat dezacordul referitor la oferta propusă.

2

Alte propuneri scrise de la titularul obiectului exproprierii nu au parvenit.

Respectiv, potrivit procesului-verbal nr. 5 din 26 iulie 2011, s-a constat că nu s-a

ajuns la un acord comun cu proprietarul obiectului exproprierii și actele au fost

expediate Agenției Relații Funciare și Cadastru pentru soluționarea exproprierii prin

intermediul instanței de judecată.

În ședința de judecată reclamanta a solicitat exproprierea terenului agricol cu

suprafața de 0, 6241 ha cu numărul cadastral Xxxx, care aparține cu dreptul de

proprietate privată lui Cocoș Vasile în folosul statului cu restituirea plății

cuantumului despăgubirii în suma de 49611, 66 de lei din contul bugetului de stat.

Prin încheierea din 04 iulie 2014 a Judecătoriei Cahul a fost dispusă atragerea

Ministerului de Finanțe și Centrului pentru Drepturile Omului din Republica

Moldova, în calitate de intervenienți accesorii de partea pârâtului.

Prin hotărârea din 13 ianuarie 2021 a Judecătoriei Cahul (sediul central)

acțiunea a fost admisă parțial.

A fost expropriat pentru cauză de utilitate publică de interes național în folosul

statului terenul agricol cu suprafața de 0,6241 ha cu nr. cadastral Xxxx proprietatea

lui Cocoș Vasile și a fost încasată în beneficiul lui Cocoș Vasile din bugetul de stat,

suma de 280 845 de lei.

A fost încasat din bugetul de stat în beneficiul lui Cocoș Vasile cu titlu de

cheltuieli de judecată suma de 1500 de lei.

Prin decizia din 29 noiembrie 2021 a Curții de Apel Cahul a fost respins apelul

declarat de către Agenția Relații Funciare și Cadastru și apelul alăturat înaintat de

către Ministerul Finanțelor și a fost menținută hotărârea din 13 ianuarie 2021 a

Judecătoriei Cahul (sediul central).

Pentru a decide astfel, instanțele au menționat că în conformitate cu art.15 alin.

(5) al Legii exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr. 488 din 08 iulie 1999,

în cazul exproprierii de teren, cuantumul despăgubirii nu trebuie să fie mai mic decât

prețul normativ stabilit în baza tarifelor prezentate de legislație.

Potrivit art. 17 alin. (1) și (2) al Legii privind prețul normativ și modul de

vânzare-cumpărare a pământului nr. 13089 din 25 iulie 1997, compensarea

pierderilor cauzate de înstrăinarea forțată a terenurilor are loc conform prețului de

piață al acestora, dar nu mai puțin decât prețul normativ calculat conform tarifelor

prevăzute la poziția a II-a din anexă. În cazul în care autoritatea administrației

publice și proprietarul terenului nu ajung la o înțelegere în privința prețului de piață

al terenului supus înstrăinării forțate, prețul va fi stabilit de instanța judecătorească

în baza raportului de expertiză prezentat de experții independenți.

Instanțele au reținut că cuantumul despăgubirii propuse de Agenția Relații

Funciare și Cadastru lui Cocoș Vasile, pentru exproprierea terenului agricol, nu

constituie valoarea reală a terenului agricol pe care pârâtul l-ar fi putut obține în

cazul vinderii terenului la prețul liber de piață. Mai mult decât atât, Agenția Relații

3

Funciare și Cadastru nu a prezentat un raport de expertiză, pentru a demonstra

caracterul echitabil al despăgubirii de expropriere a terenului agricol proprietate

privată a lui Cocoș Vasile, la suma de 49 611, 66 de lei.

Astfel, instanțele au menționat că cuantumul despăgubirii propus de Agenția

Relații Funciare și Cadastru, nu poate fi acceptat, or normele legale, stabilesc expres

că, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilelor sau a drepturilor

patrimoniale supuse exproprierii, precum și că, compensarea pierderilor cauzate de

înstrăinarea forțată a terenurilor are loc conform prețului de piață al acestora, dar nu

mai puțin decât prețul normativ.

În această ordine de idei, instanțele au concluzionat că cuantumul propus de

partea pârâtă de 4500 de lei pentru un ar de teren, este întemeiat, anume un astfel de

coeficient a fost aplicat la stabilirea despăgubirii în cazuri analogice, prin urmare au

conchis că lui Cocoș Vasile urmează să-i fie achitată o despăgubire în mărime de

280 845 de lei.

La 07 martie 2022, Ministerul Finanțelor a contestat cu recurs decizia instanței

de apel, solicitând casarea parțială a deciziei din 29 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Cahul și a hotărârii din 12 ianuarie 2021 a Judecătoriei Cahul, în partea încasării din

contul bugetului de stat a mijloacelor bănești cu titlu de expropriere și a cheltuielilor

de judecată.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că, instanțele în mod eronat și

neîntemeiat au admis pretențiile formulate de pârâtă, în lipsa unui raport de expertiză

emis conform legii și a apreciat unilateral valoarea terenului vizat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată 29

noiembrie 2021, expediată în adresa părților la 13 ianuarie 2022 (f.d.82, volumul -

II), însă careva date privind recepționarea acesteia la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul împotriva deciziei instanței de apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Ministerul Finanțelor, inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

4

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de către Ministerul Finanțelor, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursurilor nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestora ca fiind

admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

5

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către Ministerul Finanțelor.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Finanțelor.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

6