3ra-1056/21 — contestarea actelor administrative

3ra-1056/21 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosar nr. 3ra-1056/21

2-20100153-01-3ra-13102021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. V. Ciumac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea pe Acțiuni „Intact

Asigurări Generale”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Societatea pe Acțiuni „Intact Asigurări Generale” împotriva Comisiei Naționale a

Pieței Financiare cu privire la contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a

admis cererea de apel înaintată de Consiliul Concurenței și s-a casat hotărârea din 23

noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 17 august 2020, reclamanta SA „Intact Asigurări Generale” a sesizat instanța

de contencios administrativ cu cererea de chemare în judecată împotriva Comisiei

Naționale a Pieței Financiare prin care a solicitat anularea ordonanței nr.36/7-O din

04 august 2020 „referitor la inițierea controlului complex în cadrul Companiei „Intact

Asigurări Generale” SA” și a ordonanței nr. 38/1-O din 12 august 2020 „referitor la

modificarea ordonanței nr.36/7-O din 04 august 2020”, precum și compensarea

cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea cererii a indicat că, la 04 august 2020, Comisia Națională a Pieței

Financiare a comunicat reprezentantului SA „Intact Asigurări Generale”, contabilului-

șef Lozanu Tatiana, ordonanța nr.36/7-O din 04 august 2020 prin care s-a dispus

controlul „complex” în vederea respectării de către SA „Intact Asigurări Generale” a

legislației în domeniul asigurărilor la situația din 30 iunie 2020.

La 11 august 2020, reclamanta a depus cererea prealabilă prin care a solicitat

anularea actului administrativ defavorabil - ordonanța nr.36/7-O din 04 august 2020.

Concomitent a solicitat suspendarea efectelor actului contestat până la soluționarea

cererii prealabile. Contrar acestor solicitări, la 13 august 2020, la sediul SA „Intact

Asigurări Generale” s-au prezentat angajații Departamentului de asigurări al Comisiei

Naționale a Pieței Financiare, împuterniciți cu efectuarea controlului, care au

comunicat directorului general următoarele acte: 1. notificarea Comisiei Naționale a

Pieței Financiare nr. 06-2227 din 13 august 2020 prin care s-a respins cererea

1

prealabilă depusă de SA „Intact Asigurări Generale” în partea anulării ordonanței

Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr.36/7-O din 04 august 2020; 2. ordonanța

Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr. 38/1-O din 12 august 2020 privind

completare ordonanței nr. 36/7-O din 04 august 2020; 3. ordinul Comisiei Naționale a

Pieței Financiare nr. 25 din 05 august 2020, privind delegarea împuternicirilor. 4.

planul de control aprobat de președintele Comisiei Naționale a Pieței Financiare; 5.

solicitarea nr.1 din 12 august 2020.

În condițiile în care pârâta a comunicat decizia cu privire la cererea prealabilă

depusă, reclamanta a apreciat ordonanța nr.36/7-O din 04 august 2020 și ordonanța

nr.38/1-O din 12 august 2020 ca fiind ilegale, emise cu încălcarea procedurilor

obligatorii stabilite de Lege.

Reclamanta și-a argumentat critica prin faptul că pârâta nu a motivat sub nici un

aspect exercitarea dreptului său discreționar la inițierea controlului complex în

privința SA „Intact Asigurări Generale”. Totodată, legea nu prevede că pentru

soluționarea cererii de autorizare a activității „Carte Verde” este necesară efectuarea

contorului complex în privința asigurătorului. Potrivit legislației de profil, se

efectuează doar audit de către un auditor autorizat. Efectuarea contorului complex

asupra asigurătorului în contextul depunerii cererii de obținere a autorizării „Carte

Verde” constituie și o încălcare a principiului egalității de tratament în raport cu alte

companii care au obținut acest drept și practică acest gen de asigurări.

De asemenea, a invocat că autoritatea de supraveghere, fără a ține cont de

prevederile imperative a Legii, nu doar a limitat exercitarea drepturilor și intereselor

legitime a SA „Intact Asigurări Generale”, dar în general nu i-a oferit în nici un fel

posibilitatea să-și expună obiecțiile și observațiile, până la emiterea actului

administrativ contestat.

A accentuat că respectarea necondiționată a prevederilor legale este un atribut al

statului de drept, iar pârâta, ca organ ce are statut de autoritate publică de

reglementare, control și supraveghere, trebuie să fie exemplu și să nu admită nici un

fel de derogare de la normele ce îi reglementează conduita. În esență, Comisia

Națională a Pieței Financiare a emis din oficiu un act abuziv, arbitrar și ilegal, care

urmează a fi anulat în totalitate.

Reclamanta a solicitat admiterea acțiunii și anularea ordonanței Comisiei

Naționale a Pieței Financiare 36/7-O din 04 august 2020, completată prin ordonanța

Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr. 38/1-O din 12 august 2020.

La 27 octombrie 2020, reclamanta a înaintat cerere de chemare în judecată

concretizată.

În motivarea acesteia a indicat că, la 15 septembrie 2020, prin ordonanța

Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr. 44/13-O a fost revocată ordonanța

Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr. 36/7-O din 04 august 2020, completată prin

ordonanța Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr. 38/1-O din 12 august 2020, fără

a se indica de pârâtă temeiul juridic reținut pentru a emite actul de revocare.

Cu referire la argumentul pârâtei precum că actul de revocare a fost emis pe

temei de inoportunitate a actului administrativ individual defavorabil contestat, a

menționat că revocarea produce efecte juridice din momentul emiterii, iar prevederile

art.228 alin.(1) Cod Administrativ sunt aplicabile doar atunci când actul administrativ

este anulat de către instanța de judecată. Cu toate acestea reclamanta a solicitat

anularea (dar nu revocarea) actului administrativ, pe motiv că este ilegal.

2

Prin urmare, revocarea, ca acțiune a autorității intervine doar în situația în care

actul administrativ individual este legal și este cu efecte exclusiv pentru viitor.

În acest sens, reclamanta a insistat pe faptul că, obiectul acțiunii în contencios

administrativ nu a dispărut ca efect al emiterii ordonanței Comisiei Naționale a Pieței

Financiare nr. 44/13-O din 15 septembrie 2020. Pretenția nu s-a stins odată cu actul

de revocare, or, reclamanta a solicitat instanței să supună controlului de legalitate

actul administrativ contestat și drept consecință, în cazul în care, acesta este ilegal, să

aplice instituția nulității actului administrativ individual defavorabil.

A solicitat emiterea unei hotărâri prin care să se constatate ilegalitatea și

nulitatea din momentul emiterii a ordonanței Comisiei Naționale a Pieței Financiare

nr. 36/7-O din 04 august 2020, completată prin ordonanța Comisiei Naționale a Pieței

Financiare nr.38/1-O din 12 august 2020 (f.d. 47-51).

Totodată, la 19 octombrie 2020 reclamanta a înaintat demers privind încasarea

cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 14 000 lei (f.d. 41).

Prin hotărârea din 23 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a

fost admisă parțial cererea de chemare în judecată în contenciosul administrativ

depusă de SA „Intact Asigurări Generale”. S-a constatat nulitatea ordonanței Comisiei

Naționale a Pieței Financiare nr.36/7-O din 04 august 2020, completată prin

ordonanța Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr.38/1-O din 12 august 2020 și s-a

dispus încasarea din contul Comisiei Naționale a Pieței Financiare în beneficiul SA

„Intact Asigurări Generale” a sumei de 4000 (patru mii) lei cu titlu de cheltuieli

pentru asistență juridică. În rest cererea de chemare în judecată în contenciosul

administrativ depusă de SA „Intact Asigurări Generale”, s-a respins ca neîntemeiată.

Pentru a hotăra astfel, instanța de fond a reținut că, în cazul depunerii declarației

pentru reperfectarea licenței pentru a include un nou tip de asigurare, asigurătorul

trebuie să anexeze la declarația respectivă mai multe acte inclusiv: condițiile de

asigurare pentru fiecare clasă, modelele de contracte de asigurare, modelele de polițe

de asigurare, tarifele de asigurare și structura tarifelor respective; baza tehnică pentru

calculul primelor de asigurare și al rezervelor tehnice, structura primelor de asigurare

pe fiecare tip de asigurare, programul de reasigurare propus pentru a susține clasa de

asigurare, business-planul potrivit categoriei, clasei și tipului de asigurări, întocmit

pentru următorii 3 ani financiari, ordinele de numire a reprezentanților de despăgubiri

pentru fiecare filială (reprezentanță), sau mandatele brokerilor cu atribuții de

reprezentant de despăgubiri; extrasul din contul bancar al solicitantului de licență

privind mijloacele bănești disponibile; expertiza auditorului etc.

În speță, instanța a atestat că, prin ordonanța nr. 36/7-O din 04 august 2020,

Comisia Națională a Pieței Financiare a dispus controlul complex în vederea

respectării de către Compania SA „Intact Asigurări Generale” a legislației în

domeniul asigurărilor, la situația din 30 iunie 2020, care însă nu este prevăzut de

cadrul legal drept condiție pentru examinarea unei cereri de reperfectare a licenței și

includerii unui nou tip de asigurări.

În acest sens, instanța de judecată a apreciat temeiul invocat de Comisia

Națională a Pieței Financiare prin care s-a dispus efectuarea controlului complex în

cadrul SA „Intact Asigurări Generale”, ca unul neîntemeiat, or în situația de

reperfectare a licenței de răspundere civilă auto externă „Carte Verde”, legiuitorul nu

prevede obligativitatea inițierii unei evaluări a activității financiar-operațional în

vederea corespunderii rigorilor acesteia standardelor SIA „Carte Verde”.

3

Mai mult, instanța a conchis că necesitatea autorității de supraveghere de a se

documenta cu starea de lucruri a Companiei și prin urmare, pronunțarea unei decizii

pe marginea cererii de reperfectare a licenței, poate avea loc prin analizarea

informațiilor din actele anexate de reclamantă la cererea de reperfectare a licenței, iar

dispunerea arbitrară a unui control complex constituie o imixtiune nejustificată și o

acțiune abuzivă și ilegală în activitatea reclamantei.

Subsecvent, a constatat că, la 15 septembrie 2020, prin ordonanța Comisiei

Naționale a Pieței Financiare nr. 44/13-O, s-a revocat ordonanța Comisiei Naționale a

Pieței Financiare nr. 36/7-O din 04 august 2020, completată prin ordonanța Comisiei

Naționale a Pieței Financiare nr. 38/1-O din 12 august 2020, fără fi indicat temeiul

juridic reținut pentru a emite actul de revocare.

Corespunzător, a concluzionat asupra admiterii parțiale a pretenției reclamantei,

constatând nulitatea ordonanței Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr.36/7-O din

04 august 2020, completată prin ordonanța Comisiei Naționale a Pieței Financiare

nr.38/1-O din 12 august 2020, cu atât mai mult că actul a fost revocat și de către

partea pârâtă.

Cu referire la pretenția reclamantei privind încasarea cheltuielilor de judecată în

mărime de 14 000 lei, instanța a reținut că, reclamanta a anexat la dosar factura

nr.1846712 din 09 septembrie 2020 și raportul de activitate privind prestarea

serviciilor juridice, conform căruia cheltuielile de judecată compuse din cheltuieli de

asistență juridică avocatului Victor Furnică constituie sumă de 14 000 lei.

Totodată, instanța a constatat că suma de 14 000 lei pentru cheltuieli de asistență

juridică este una exagerată și nu reprezintă un cuantum rezonabil reieșind din numărul

de ședințe (3 ședințe) și acțiunile concrete ale avocatului pe marginea examinării

cauzei civile.

Corespunzător, pretențiile reclamantei privind încasarea de la pârâtă a

cheltuielilor de judecată compuse din cheltuieli de asistență juridică în sumă de 14

000 lei au fost admise parțial, cu încasarea de la pârâtă a sumei rezonabile de 4000

(patru mii) lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică.

În drept, instanța și-a întemeiat soluția pe prevederile art.art. 5, 10,17, 224 alin. 1

lit.d)din Codul administrativ, art.art. 1 alin.1, 8 lit.c) și n)din Legea nr. 192 din

12.11.1998 privind Comisia Națională a Pieței Financiare, Comisia Națională a Pieței

Financiare, pct.9 subpct.1 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea

CNPF și art.24 alin.3 lit. c), alin.4 din Legea nr. 407 din 21.12.2006 cu privire la

asigurări.

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond în partea admiterii acțiunii, la 25

noiembrie 2020, Comisia Națională a Pieței Financiare a declarat apel asupra hotărârii

din 23 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat de

Comisia Națională a Pieței Financiare a fost admis, fiind casată hotărârea din 23

noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și emisă o decizie nouă

potrivit căreia acțiunea în contencios administrativ depusă de SA „Intact Asigurări

Generale” împotriva Comisiei Naționale a Pieței Financiare privind anularea

ordonanței nr.36/7-O din 04 august 2020 și a ordonanței nr. 38/1-O din 12 august

2020, precum și compensarea cheltuielilor de asistență juridică, a fost declară

inadmisibilă.

4

Instanța de apel a reținut că acțiunea în contencios are menirea de a oferi

protecție juridică persoanei împotriva activității administrative ilegale a autorităților

publice, dar nu este un mijloc legal prin care să se urmărească blocajul activității

autorităților publice sau antrenarea fără motiv a terților în acțiune judiciară pentru

motive de insatisfacție generală. Totodată, temeiul constituțional al contestării actelor

autorităților publice și a răspunderii acestor autorități pentru vătămările aduse prin

nesocotirea sau încălcarea drepturilor și libertăților legitime ale persoanei rezultă din

art. 52 din Constituție, dar este prevăzut expres și în art. 53, consacrat nemijlocit

dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică. Protecția drepturilor și

libertăților omului împotriva activității ilegale a autorităților publice își are suportul și

în actele internaționale referitoare la drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

În acest sens, Declarația Universală a Drepturilor Omului, în art. 8, stabilește: „Orice

persoană are dreptul să se adreseze în mod efectiv instanțelor judiciare competente

împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin

constituție sau prin lege“.

În continuarea expunerilor, instanța a enunțat că persoana vătămată în drepturile

sale prin acte administrative poate să se apere recurgând la pârghiile și instrumentele

oferite de legislația administrativă, care are drept scop reglementarea procedurii de

înfăptuire a activității administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia, în

vederea asigurării respectării drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale

persoanelor fizice și juridice, ținându-se cont de interesul public și de regulile statului

de drept.

Rezumând, Completul judiciar a conchis că, în acțiunile în contencios

administrativ, calitatea de reclamant o poate avea doar persoana care poate revendica

un drept vătămat sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere

prin activitate administrativă, condiție care la caz nu a fost întrunită, considerent din

care devin aplicabile 207 alin. (2) lit. e) Cod administrativ, potrivit cărora acțiunea în

contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când reclamanta nu poate

revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.17.

Astfel, prin acțiunea depusă, reclamanta contestă operațiunile administrative

întreprinse de Comisia Națională a Pieței Financiare, care, potrivit instanței, de sine

stătător nu produc efecte juridice. Or, ordonanța nr.36/7-O din 04 august 2020 și

ordonanța nr. 38/1-O din 12 august 2020, ca acte analizate în parte, nu produc efecte

juridice pentru reclamant, fiind activități ale autorității publice – CNPF, respectiv

urmând a fi contestate doar concomitent cu actul administrativ individual emis urmare

a realizării controlului. După cum rezultă din materialele cauzei, actul administrativ

individual în urma controlului nu a fost emis, deoarece, la cererea SA „Intact

Asigurări Generale”, prin ordonanța Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr. 44/13-

O din 15 septembrie 2020, a fost revocată ordonanța Comisiei Naționale a Pieței

Financiare nr. 36/7-O din 04 august 2020, completată prin ordonanța Comisiei

Naționale a Pieței Financiare nr. 38/1-O din 12 august 2020 (f.d. 38).

Completul specializat a punctat că urmează a fi delimitate și respectate întocmai

acele condiții necesare pentru existența unei stabilități și a corectitudinii formulării

cererilor de chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ, și anume:

actul emis trebuie să parvină de la o autoritate administrativă; condiția existenței

vătămării unui drept recunoscut de lege reclamantei; vătămarea dreptului să fie

5

cauzată printr-un act administrativ sau prin refuzul autorității administrative de a

soluționa în termenul legal cererea.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că în esență, o operațiune

administrativa complexă reprezintă un lanț de acte administrative (sau, mai larg, de

acte juridice) și operațiuni material-tehnice, provenind de la autoritatea publică. Or,

fără îndoială că elementele acestei proceduri se intercondiționează reciproc. În esență,

acestea din urmă se caracterizează prin aceea că nu produc efecte juridice decât o dată

cu emiterea actului administrativ final. Fie că sunt anterioare actului administrativ

(final), având denumirea de avize, rapoarte, propuneri, acorduri etc., ori ulterioare

acestuia – aprobări, confirmări sau operațiuni de divulgare a conținutului actului

(publicare, respectiv comunicare), acestea sunt simple elemente de procedură

antrenate în construirea actului final. Consecința acestei constatări este aceea că,

principial, controlul contencios asupra operațiunilor administrative este exclus (daca

acestea sunt atacate în instanță în mod independent), cu excepția actelor pregătitoare –

operațiunile administrative anterioare emiterii actului final – a căror legalitate poate fi

verificată de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anularea

actului final. Astfel autoritatea publică competentă spre a verifica modul în care au

fost executate anumite aspecte ale activității unor organe subordinate, poate utiliza o

gamă variată a operațiunilor administrative de control. Aceste operațiuni pot fi

îndeplinite de către organele administrației publice ierarhic superioare celor controlate

sau de persoane și subdiviziuni din componența aceluiași organ. Totodată, controlul

poate fi exercitat și între organe diferite, fără a exista relații de subordonare între ele.

Făcând o paralelă cu reglementările cadrului legal analizat mai sus, Completul a

dedus concluzia certă că operațiunile administrative nu pot face obiectul acțiunii în

contencios administrativ, în scopul verificării legalității lor. Legea recunoaște ca

obiect al acțiunii doar actul administrativ și nesoluționarea unei cereri în termenul

prescris. În același timp a apreciat că ar fi eronată concluzia precum că legalitatea

faptelor și operațiunilor administrative este totalmente neglijată - instanța de

contencios administrativ este în drept să se pronunțe, în limitele competenței sale, din

oficiu sau la cerere, și asupra legalității actelor sau operațiunilor administrative care

au stat la baza emiterii actului administrativ contestat.

Prin urmare, Completul judiciar a concluzionat că, la caz acțiunea în contencios

administrativ înaintată de SA „Intact Asigurări Generale” împotriva Comisiei

Naționale a Pieței Financiare privind anularea ordonanței nr.36/7-O din 04 august

2020 „referitor la inițierea controlului complex în cadrul Companiei „Intact Asigurări

Generale” SA” și a ordonanței nr. 38/1-O din 12 august 2020 „referitor la modificarea

ordonanței nr.36/7-O din 04 august 2020”, precum și compensarea cheltuielilor de

asistență juridică, este inadmisibilă.

În drept, instanța și-a susținut concluzia prin prevederile art.art. 15 alin.(2), 20,

21 alin. (1), 39 alin. (2), 189 alin. (1), art. 207 alin. (1), (2) lit. e) Cod Administrativ.

La 16 iunie 2021, SA „Intact Asigurări Generale” a depus recurs nemotivat

împotriva deciziei din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d.224), iar la 12

august 2021 a depus recurs motivat (f.d.228-223).

În susținerea cererii de recurs, SA „Intact Asigurări Generale” a reiterat

argumentele expuse la examinarea cauzei în fond și în apel.

6

Referitor la decizia atacată a menționat că ordonanța pârâtei nr. 36/7-O din 04

august 2020, modificată prin ordonanța nr. 38/1-O din 12 august 2020, reprezintă acte

administrative, care se contestă în modul prevăzut de Lege.

Consideră că instanța de apel, pentru a declara acțiunea ca inadmisibilă, a reținut

prevederile art. 15 alin.(1), (2) Cod administrativ prima propoziție, care, în esență nu

sunt aplicabile speței.

A apreciat ca fiind important și faptul că, în ordonanța pârâtei nr. 36/7-O din 04

august 2020, modificată prin ordonanța nr. 38/1-O din 12 august 2020, pârâta expres

a indicat că prezenta ordonanță poate fi contestată în ordine de contencios

administrativ în Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani. În același context, prin

încheierea din 25 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, instanța de

judecată a dispus suspendarea executării actelor administrative individuale contestate.

Încheierea din 25 august 2020 a devenit irevocabilă prin necontestare, prin urmare,

constatările instanței au autoritate de lucru judecat, care prin efectul art. 123 alin.(2)

din Codul de procedură civilă al RM, nu urmează a fi rediscutate.

Drept consecință, consideră că instanța de apel, în mod arbitrar a apreciat că

ordonanța pârâtei nr. 36/7-O din 04 august 2020, modificată prin ordonanța nr. 38/1-

O din 12 august 2020, reprezintă operațiuni administrative, contrar normei legale din

Legea specială, care atribuie expres ordonanțelor emise de Comisia Națională a Pieței

Financiare statut de acte administrative cu caracter individual, care se supun

independent controlului de legalitate în instanțele de contencios administrativ. În

acest fel, prin declararea acțiunii ca inadmisibilă, în temeiul art. 207 alin.(2) lit. e)

Cod Administrativ, instanța de apel a încălcat dreptul reclamantei de a avea acces

liber la justiție.

Cu referire la fondul cauzei, a specificat că instanța de fond corect a calificat

natura actului emis de pârâtă și a dat apreciere corespunzătoare legalității acestuia.

A solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 08 iunie 2021 a Curții

de Apel Chișinău cu menținerea fără modificări a hotărârii din 23 noiembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 08 iunie 2021.

Actele cauzei nu atestă faptul când dispozitivul deciziei instanței de apel a fost

notificată participanților al proces.

La 16 iulie 2021, SA „Intact Asigurări Generale” a depus recurs nemotivat.

Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău a fost recepționată de recurentă la 02

august 2021 (f.d.226), iar la 12 august 2021 a fost depus recurs motivat (f.d.228-233).

Astfel, recursul nemotivat depus la 16 iulie 2021 și motivarea recursului depusă la 12

august 2021 sunt în termen.

7

La 13 octombrie 2021, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului

motivat, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

La 07 decembrie 2021, Comisia Națională a Pieței Financiare a depus referință

prin care a indicat că, deși recurenta a concluzionat că ordonanța nr.36/7-O din 04

august 2020, modificată prin ordonanța nr.38/1-O din 12 august 2020 reprezintă acte

administrative individuale, fiind reținute „drept pertinente” prevederile art.5, art.17 și

art.20 Cod administrativ (pag.2 din recurs), însă nu a demonstrat în ce constă

„pertinența” acestor norme în raport cu concluzia prenotată. Recurenta nu a luat în

considerare că, odată cu adoptarea și intrarea în vigoare a Codului administrativ,

activitatea administrativă a autorităților publice este aliniată unor noi prevederi

generale, cu excepția situațiilor enunțate în art.2 alin. (2). Prin urmare, activitatea

administrativă a CNPF se aduce în conformitate cu prevederile generale ale Codului

administrativ, totodată, fiind aplicate normele speciale, acolo unde este cazul.

În acest sens, intimata a conchis că abordarea recurentei este una superficială și

nu examinează în complex și sistemic natura actului administrativ și a operațiunilor

administrative, explicând că prin ordonanța nr.36/7-O din 04 august 2020, CNPF a

dispus inițierea efectuării controlului în cadrul Companiei SA „Intact Asigurări

Generale”, iar activitatea de control se finalizează prin emiterea unei decizii pe

marginea rezultatelor obținute în urma realizării controlului. Decizia respectivă, în

mod evident, reprezintă un act administrativ individual, ce are impact asupra

participantului. Prin urmare, ordonanța, prin care a fost inițiat controlul, reprezintă un

act preparator/o operațiune administrativă, care ar fi stat la baza emiterii unui act

administrativ individual în cazul în care controlul ar fi fost efectuat. Or, tratarea

susținută de recurentă indică asupra unei activități administrative ineficiente și

eludează principiul unei activități administrative complexe, unde ordonanța privind

inițierea efectuării controlului deservește un act administrativ final.

Referitor la argumentul recurentei cu trimitere la încheierea de suspendare a

actului contestat, a obiectat că, în cadrul examinării cererii privind suspendarea

executării actului contestat, instanța de fond nu este îndreptățită să prejudicieze

fondul acțiunii în contencios administrativ. Mai mult, admiterea de către instanța de

fond a cererii de suspendare nu denotă decât faptul că aceasta a calificat ordonanța

supusă contestării drept un act executoriu, dar nu neapărat ca un act administrativ.

Respectiv, intimata a apreciat ca fiind just calificată natura juridică a

ordonanțelor contestate în raport cu circumstanțele de fapt și în concluzie, Comisia

Națională a Pieței Financiare consideră decizia din 08 iunie 2021 a Curții de Apel

Chișinău drept una întemeiată, bazată pe aprecierea completă a cadrului normativ

relevant speței.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de SA „Intact Asigurări

Generale”, în raport cu materialele cauzei și argumentele din referința depusă,

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 Cod

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

8

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale

de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin. (2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în

acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.

141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

9

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c.

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de către SA „Intact Asigurări Generale”.

În conformitate cu art.230 și art.246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Societatea pe Acțiuni „Intact Asigurări Generale”, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

10