2ra-341/22 — expropriera de bunul imobil pentru cauză de utilitate publică

2ra-341/22 — expropriera de bunul imobil pentru cauză de utilitate publică (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-341/22

2-11015867-01-2ra-04042022

Prima instanță - (Judecătoria Cahul, sediul central) jud: M. Bușuleac

Instanța de apel - (Curtea de Apel Cahul) jud: G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Berdilă

ÎNCHEIERE

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Agenția Relații Funciare și

Cadastru și a recursului declarat de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Agenția

Relații Funciare și Cadastru împotriva Ivanei Cornea, intervenienți accesorii Centrul

pentru Drepturile Omului, Ministerul Economiei al Republicii Moldova și

Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, cu privire la exproprierea de bunul

imobil pentru cauză de utilitate publică,

împotriva deciziei din 9 decembrie 2021 a Curții de Apel Cahul,

c o n s t a t ă:

La 6 decembrie 2011, Agenția Relații Funciare și Cadastru, în interesele

Republicii Moldova, a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Ivanei Cornea,

prin care a solicitat: exproprierea terenului agricol cu suprafața de 0,6727 ha cu nr.

cadastral xxxxx, deținut cu drept de proprietate privată de Ivana Cornea în beneficiul

statului, cu restituirea cuantumului despăgubirii în sumă de 42 612,91 de lei din

contul bugetului de stat.

În motivarea acțiunii, s-a indicat că în conformitate cu Legea nr. 176-XVI din 10

iulie 2008 privind declararea utilității publice a lucrărilor de interes național, terenul

agricol ce aparține Ivanei Cornea în proprietate privată cu nr. cadastral xxxxx, cu

suprafața totală de 0,6727, amplasat în satul Giurgiulești raionul Cahul, înregistrat la

Oficiul Cadastral Teritorial Cahul la 26 noiembrie 2002, este supus exproprierii

pentru cauză de utilitate publică de interes național, pentru construcția Portului

International Liber Giurgiulești.

În conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.186 din 9 martie 2009 cu privire la

unele măsuri privind asigurarea activității Portului Internațional Liber Giurgiulești,

Agenția este împuternicită să asigure prin intermediul întreprinderilor subordonate

realizarea prevederilor Legii nr.176, precum și asigurarea controlului comisiei pentru

soluționarea întâmpinărilor expropriaților la propuneri de expropriere.

În rezultatul activității comisiei, în baza art. 9 din Legea nr.488-XVI din 8 iulie

1999 și conform Hotărârii Guvernului nr.186 din 9 martie 2009, Agenția, prin

1

scrisoarea nr.36-01-08/1667 din 18 august 2010, a prezentat oferta de exproprie a

terenului agricol privat cu nr. cadastral xxxxx cu suprafața totală de 0,6727 ha, la

prețul de despăgubire calculat în suma de 42 612,91 de lei, determinat în conformitate

cu prevederile legislației vigoare.

În conformitate cu art.10 alin. (2) din Legea nr. 488-XIV din 8 iulie 1999,

expropriatul a depus întâmpinare împotriva ofertei de expropriere în formă scrisă, care

a fost înregistrată în Agenție sub nr.2748 din 28 septembrie 2010.

Ivana Cornea nu a acceptat oferta și a solicitat transmiterea terenului în arendă.

Conform art. 11 din Legea nr.488 din 8 iulie 1999 și în temeiul Hotărârii

Guvernului, Ivana Cornea a fost invitată la ședința pentru soluționarea întâmpinărilor

expropriaților la propunerile de expropriere pe data 27 octombrie 2010, invitația

nr.36/01-08/2164 din 22 octombrie 2010.

În cadrul ședinței, expropriatul a solicitat schimbarea terenului cu echivalentul

amplasat în mun. Chișinău.

Astfel, părțile au ajuns la soluția că pentru a lua decizia în fond asupra

subiectului este necesară o examinare suplimentară și consultarea Guvernului privind

posibilitatea oferirii unui alt teren agricol.

După consultările cu organele administrației publice, comisia nu a adoptat

întâmpinarea expropriatului și prin oferta repetată nr.36-01-08/1038 din 6 iunie 2011

privind exproprierea terenului agricol proprietatea privată, s-a propus în schimb, la

discreția expropriatului, un alt teren echivalent din cele existente, proprietate a

statului, amplasate în unele din UAT: Sadova r-nul Călărași; Sculeni, r-nul Ungheni;

Plopi, r-nul Cantemir; Cairaclia r-nul Taraclia.

Întâmpinarea parvenită la 15 iulie 2011, înregistrată sub nr.C-215/11, prevede

dezacordul total al ofertei, iar alte propuneri scrise de la titularul obiectului

exproprierii nu au parvenit.

Astfel, potrivit procesului-verbal nr.5 din 26 iulie 2011, s-a constat că nu s-a

ajuns la un acord comun cu proprietarul obiectului exproprierii și actele au fost

expediate Agenției Relații Funciare și Cadastru pentru soluționarea exproprierii prin

intermediul instanței de judecată.

Conform art.13 din Legea exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr.488-

XIV din 8 iulie 1999, în cazul în care părțile nu ajung la un acord asupra exproprierii

în modul stabilit la art. 9-12, exproprierea pentru cauză de utilitate publică nu poate fi

făcută decât prin hotărâre judecătorească cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

Prin încheierea din 5 iunie 2012 a Judecătoriei Cahul, în calitate de intervenienți

accesorii, în proces au fost atrași Ministerul Finanțelor, Ministerul Economiei și

Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova. (f.d.48)

Prin încheierea din 4 octombrie 2013 a Judecătoriei Cahul, s-a dispus efectuarea

expertizei în comisie în scopul stabilirii valorii reale și daunelor cauzate proprietarului

în urma exproprierii terenului și s-a suspendat examinarea cauzei până la primirea

raportului de expertiză. (f.d.50)

Prin încheierea din 18 decembrie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul central, s-a

reluat examinarea cauzei. (f.d.88-89)

Prin hotărârea din 12 ianuarie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul central, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Agenția Relații Funciare și Cadastru

împotriva Ivanei Cornea, intervenienți accesorii Centrul pentru Drepturile Omului,

2

Ministerul Economiei și Ministerului Finanțelor, cu privire la exproprierea de bunul

imobil pentru cauză de utilitate publică.

S-a expropriat pentru cauză de utilitate publică de interes național în folosul

statului terenul agricol cu suprafața de 0,6727 ha cu nr. cadastral xxxxx proprietate a

Ivanei Cornea, cu încasarea în folosul Ivanei Cornea din bugetul de stat a sumei de

42 612,91 de lei.

S-a încasat din bugetul de stat în folosul Ivanei Cornea, cu titlu de cheltuieli de

judecată, suma de 1 550 de lei.

În motivarea hotărârii adoptate, prima instanță a reținut că Statul pentru

exproprierea terenului a propus suma de 42 612,91 de lei, iar pârâta nu s-a prezentat

în ședință de judecată și nu a manifestat dezacord cu suma dată, nu a prezentat nici o

ofertă mai mare pentru care ar fi de acord cu expropriere.

Instanța a menționat că a dispus din oficiu efectuarea expertizei, însă aceasta nu a

fost efectuată din motive neimputabile instanței.

La 12 februarie 2021, Ministerul Finanțelor a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea încasării din contul

bugetului de stat a mijloacelor bănești cu titlu de compensație pentru expropriere și

cheltuielile de judecată.

Prin decizia din 9 decembrie 2021 a Curții de Apel Cahul, s-a respins apelul

declarat de Ministerul Finanțelor și s-a menținut hotărârea din 12 ianuarie 2021 a

Judecătoriei Cahul, sediul central.

În motivarea deciziei emise, Colegiul instanței de apel a conchis că, argumentele

expuse în apel sunt neîntemeiate.

La 2 martie 2022, Agenția Relații Funciare și Cadastru a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea parțială a

deciziei și a hotărârii, în partea prin care s-a dispus încasarea în folosul proprietarului

Ivana Cornea din bugetul de stat a sumei de 302 715 lei, cu emiterea unei hotărâri noi

de admitere integrală a cererii de chemare în judecată privind exproprierea terenului

agricol și compensarea cuantumului despăgubirii în mărime de 42 612,91 de lei din

contul bugetului de stat.

În motivarea recursului, reprezentantul Agenției Relații Funciare și Cadastru a

invocat că la stabilirea cuantumului despăgubirii, instanța a aplicat în mod eronat art.

17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 1308 -XIII din 25 iulie 1997 privind prețul normativ.

De asemenea, consideră că instanța de judecată în mod eronat a pus la baza

determinării cuantumului despăgubirii Raportul de evaluare nr.17/2012 a terenului

întocmit de evaluator Tatiana Tulba și nu a ținut cont de faptul că Raportul de

evaluare respectiv a fost examinat în cadrul Comisiei de atestare a evaluatorilor

bunurilor imobile pe lângă Agenția Relații Funciare și Cadastru, care a decis

retragerea, în temeiul art. 17 alin.(5) lit.a) din Legea cu privire la activitatea de

evaluare nr.989-XV din 18 aprilie 2002, a certificatului de calificare a evaluatorului

bunurilor imobile dna Tulba Tatiana seria EI-IX nr. 0228, eliberat la 25 martie 2011,

decizie care ulterior nu a fost contestată.

La 7 martie 2022, Ministerul Finanțelor a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea parțială a deciziei și a

hotărârii, în partea încasării din bugetul de stat a mijloacelor bănești cu titlu de

expropriere.

3

În motivarea recursului a invocat că decizia și hotărârea urmează a fi casate în

baza temeiurilor prevăzute la art. 432 alin. (1), (2) lit. a) și c) din Codul de procedură

civilă.

A susținut că art.15 din Legea exproprierii pentru cauză de utilitate publică

nr.488/1999, stabilește expres că valoarea obiectului exproprierii se stabilește de către

experți, prin intermediul unui raport de expertiză, iar art.148 din Codul de procedură

civilă, stipulează că pentru elucidarea unor aspecte din domeniul științei, artei,

tehnicii, meșteșugurilor artizanale și din alte domenii, apărute în proces, care cer

cunoștințe speciale, instanța dispune efectuarea unei expertize, la cererea părții sau a

unui alt participant la proces, iar în cazurile prevăzute de lege, din oficiu.

Astfel, consideră că raportul scris al specialistului, nu pot înlocui raportul de

expertiză și, atât prima instanță cât și instanța de apel, eronat și neîntemeiat au admis

pretențiile formulate de partea pârâtă.

Totodată, a menționat că la caz s-a dispus încasarea mijloacelor bănești din

contul bugetului de stat, însă nu prin intermediul Agenției Relații Funciare și

Cadastru, care prin prisma prevederilor Hotărârii Guvernului nr.186/2009 cu privire la

unele măsuri privind asigurarea activității Portului International Liber Giurgiulești,

este împuternicită de Guvern cu exproprierea terenurilor vizate.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Referitor la termenul de declarare a recursurilor, Colegiul reține că decizia din 9

noiembrie 2021 a Curții de Apel Cahul a fost expediată părților la 10 ianuarie 2022

(f.d.174), însă dovada legală de recepționare a acesteia lipsește la dosar.

Totodată, în recursul declarat de Ministerul Finanțelor s-a menționat că decizia

integrală a fost comunicată ministerului la 14 ianuarie 2022.

Reprezentantul Agenției Relații Funciare și Cadastru a menționat că decizia

integrală a fost recepționată la 14 martie 2022.

Din aceste considerente, Colegiul constată că recursurile au fost declarate în

termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimaților cererile de recurs la 4 aprilie

2022, informându-i despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței. Însă, până la

data examinării admisibilității recursului, referințe nu au fost depuse.

Examinând admisibilitatea recursurilor, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Referitor la recursul declarat de Agenția Relații Funciare și Cadastru.

În conformitate cu art. 429 alin. (5) din Codul de procedură civilă, nu pot fi

atacate cu recurs hotărârile în a căror privință persoanele indicate la art.430 nu au

folosit calea apelului prevăzută de lege. Persoana care nu a folosit apelul poate ataca

4

cu recurs decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația, în partea care se

referă la înrăutățirea situației. O hotărâre susceptibilă de apel și de recurs poate fi

atacată, în cadrul termenului de apel, direct cu recurs dacă pârțile consimt expres în

fața primei instanțe prin înscris autentic sau prin declarație verbală consemnată expres

în procesul-verbal. În acest caz, recursul poate fi exercitat numai pentru încălcarea sau

aplicarea eronată a normelor de drept material.

Conform art. 433 lit. c) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în

drept să-l declare.

La caz, Colegiul constată că Agenția Relații Funciare și Cadastru nu a contestat

cu apel hotărârea din 12 ianuarie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul central, prin care

acțiunea ultimei a fost admisă. Însă a contestat cu recurs decizia instanței de apel prin

care hotărârea primei instanțe a fost menținută, nefiind utilizată calea apelului

împotriva hotărârii.

Iar, în context, Colegiul conchide că Agenția Relații Funciare și Cadastru nu este

în drept să declare recurs împotriva deciziei din 9 decembrie 2021 a Curții de Apel

Cahul, or, contrar prevederilor art. 429 alin. (5) din Codul de procedură civilă, a

declarat recurs fără a folosi calea de apel prevăzută de lege.

Referitor la recursul declarat de Ministerul Finanțelor.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs depuse nu

se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele acestora sunt similare celor invocate în cadrul

judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în

5

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul constată că recursul declarat de Ministerul

Finanțelor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă, iar recursul declarat de Agenția Relații Funciare și

Cadastru a fost declarat contrar prevederilor art. 429 alin. (5) din Codul de procedură

civilă, fără a folosi calea de apel și, drept urmare, consideră că acestea sunt

inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), c) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova și recursul înaintat de Agenția Relații Funciare și Cadastru.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

6