2ra-225/22 — expropriera de bunul imobil pentru cauză de utilitate publică

2ra-225/22 — expropriera de bunul imobil pentru cauză de utilitate publică (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-225/22

2-11015847-01-2ra-22022022

Prima instanță - (Judecătoria Cahul, sediul central) jud: M. Bușuleac

Instanța de apel - (Curtea de Apel Cahul) jud: G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Berdilă

ÎNCHEIERE

13 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova și a recursului declarat de Agenția Relații Funciare și Cadastru,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Agenția

Relații Funciare și Cadastru împotriva Vasilisei Iuncu, intervenienți accesorii Oficiul

Avocatului Poporului și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, cu privire la

exproprierea de bunul imobil pentru cauză de utilitate publică,

împotriva deciziei din 2 noiembrie 2021 a Curții de Apel Cahul,

c o n s t a t ă:

La 6 decembrie 2011, Agenția Relații Funciare și Cadastru, în interesele

Republicii Moldova, a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Vasilisei

Iuncu, prin care a solicitat: exproprierea terenului agricol cu suprafața de 0,6727 ha cu

nr. cadastral xxxxx, deținut cu drept de proprietate privată de Vasilisa Inucu în

beneficiul statului, cu restituirea cuantumului despăgubirii în sumă de 51 770,51 de lei

din contul bugetului de stat.

În motivarea acțiunii, s-a indicat că în conformitate cu Legea nr. 176-XVI din 10

iulie 2008 privind declararea utilității publice a lucrărilor de interes național, terenul

agricol ce aparține Vasilisei Iuncu în proprietate privată cu nr. cadastral xxxxx, cu

suprafața totală de 0, 6727, amplasat în xxxxx, înregistrat la Oficiul Cadastral

Teritorial Cahul la 26 noiembrie 2002, este supus exproprierii pentru cauză de utilitate

publică de interes național, pentru construcția Portului International Liber

Giurgiulești.

În conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.186 din 9 martie 2009 cu privire la

unele măsuri privind asigurarea activității Portului Internațional Liber Giurgiulești,

Agenția este împuternicită să asigure prin intermediul întreprinderilor subordonate

realizarea prevederilor Legii nr.176, precum și asigurarea controlului comisiei pentru

soluționarea întâmpinărilor expropriaților la propuneri de expropriere.

În rezultatul activității comisiei, în baza art.9 din Legea nr.488-XVI din 8 iulie

1999 și conform Hotărârii Guvernului nr.186 din 9 martie 2009, Agenția, prin

scrisoarea nr.36-01-08/1667 din 18 august 2010, a prezentat oferta de exproprie a

1

terenului agricol privat cu nr. cadastral xxxxx cu suprafața totală de 0,6727 ha, la

prețul de despăgubire calculat în suma de 51 770,51 de lei, determinat în conformitate

cu prevederile legislației vigoare.

În conformitate cu art.10 alin. (2) din Legea nr. 488-XIV din 8 iulie 1999,

expropriatul a depus întâmpinare împotriva ofertei de expropriere în formă scrisă, care

a fost înregistrată în Agenție sub nr.L-303 din 28 septembrie 2010.

Vasilisa Iuncu nu a acceptat oferta, fiind invitată la ședința pentru soluționarea

întimpinărilor expropriaților la propunerile de expropriere la 27 octombrie 2010,

invitația cu nr. 36/01-08/2164 din 22 octombrie 2010.

În cadrul ședinței, expropriatul a solicitat schimbarea terenului cu echivalentul

amplasat în mun. Chișinău sau compensarea despăgubirilor în sumă de 828 330 de lei.

Astfel, părțile au ajuns la soluția că pentru a lua decizia în fond asupra

subiectului este necesară o examinare suplimentară și consultarea Guvernului privind

posibilitatea oferirii unui alt teren agricol.

După consultările cu organele administrației publice, comisia nu a adoptat

întâmpinarea expropriatului nr.36/01-08/2280 din 1 noiembrie 2010 și prin oferta

repetată nr.36-01-08/1038 din 6 iunie 2011 privind exproprierea terenului agricol

proprietatea privată, s-a propus în schimb, la discreția expropriatului, un alt teren

echivalent din cele existente, proprietate a statului, amplasate în unele din UAT:

Sadova r-nul Călărași; Sculeni, r-nul Ungheni; Plopi, r-nul Cantemir; Cairaclia r-nul

Taraclia.

Întâmpinarea parvenită la 15 iulie 2011, înregistrată sub nr.L208/11, prevede

dezacordul total al ofertei, iar alte propuneri scrise de la titularul obiectului

exproprierii nu au parvenit.

Astfel, potrivit procesului-verbal nr.5 din 26 iulie 2011, s-a constat că nu s-a

ajuns la un acord comun cu proprietarul obiectului exproprierii și actele au fost

expediate Agenției Relații Funciare și Cadastru pentru soluționarea exproprierii prin

intermediul instanței de judecată.

Conform art.13 din Legea exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr.488-

XIV din 8 iulie 1999, în cazul în care părțile nu ajung la un acord asupra exproprierii

în modul stabilit la art. 9-12, exproprierea pentru cauză de utilitate publică nu poate fi

făcută decât prin hotărâre judecătorească cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

Prin încheierea din 6 iunie 2012 a Judecătoriei Cahul, în calitate de intervenienți

accesorii, în proces au fost atrași Ministerul Finanțelor și Oficiul Avocatului

Poporului.

Prin hotărârea din 12 ianuarie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul central, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Agenția Relații Funciare și Cadastru

împotriva Vasilisei Iuncu, intervenienți accesorii Oficiul Avocatului Poporului și

Ministerul Finanțelor, cu privire la exproprierea de bunul imobil pentru cauză de

utilitate publică.

S-a expropriat pentru cauză de utilitate publică de interes național în folosul

statului terenul agricol cu suprafața de 0,6727 ha cu nr. cadastral xxxxx proprietate a

Vasilisei Iuncu, cu încasarea în folosul Vasilisei Iuncu din bugetul de stat a sumei de

302 715 lei.

S-a încasat din bugetul de stat în folosul Vasilisei Iuncu, cu titlu de cheltuieli de

judecată, suma de 1 550 de lei.

La 26 ianuarie 2021, Agenția Relații Funciare și Cadastru a declarat apel

împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea parțială a acesteia, cu emiterea

2

unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii de chemare în judecată și încasarea în

folosul Vasilisei Iuncu din bugetul de stat a despăgubirii în sumă de 51 770,51 de lei.

La 12 februarie 2021, Ministerul Finanțelor a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând casarea acesteia în partea încasării din contul bugetului de

stat a mijloacelor bănești cu titlu de expropriere și a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 2 noiembrie 2021 a Curții de Apel Cahul, s-au respins apelurile

declarate de Agenția Relații Funciare și Cadastru și de Ministerul Finanțelor.

În motivarea deciziei emise, Colegiul instanței de apel a constat că, de fapt,

litigiul dintre părți se axează pe cuantumul despăgubirii acordat de Stat pentru

exproprierea terenului agricol proprietate privată a pârâtei.

Referitor la cuantumul despăgubirii propuse de Agenția Relații Funciare și

Cadastru pârâtei Vasilisa Iuncu, pentru exproprierea terenului agricol, Colegiul

instanței de apel a reținut că suma de 51 770,51 de lei nu constituie o dreaptă și

echitabilă despăgubire, menționând că despăgubirea stabilită de Agenția Relații

Funciare și Cadastru a fost calculată în baza prețului normativ stabilit în poziția a II-a

din Anexa la Legea privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a

pământului, cu toate că, în art. 15 alin. (2) și (3) din Legea exproprierii pentru cauză

de utilitate publică, legislatorul expres a prevăzut că, despăgubirea se compune din

valoarea reală a imobilelor sau a drepturilor patrimoniale supuse exproprierii, iar, art.

17 alin. (1) din Legea privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a

pământului, stabilește că, compensarea pierderilor cauzate de înstrăinarea forțată a

terenurilor are loc conform prețului de piață al acestora, dar nu mai puțin decât prețul

normativ calculat conform tarifelor prevăzute la poziția a II-a din anexă.

Astfel, calculând despăgubirea pentru exproprierea terenului în baza prețului

normativ de înstrăinare a terenurilor agricole, Agenția Relații Funciare și Cadastru nu

a ținut cont în deplină măsură de întregul cadrul normativ în vigoare care

reglementează acest aspect.

Mai mult ca atât, cuantumul despăgubirii propuse de Agenția Relații Funciare și

Cadastru pârâtei Vasilisa Iuncu pentru exproprierea terenului agricol, nu constituie

valoarea reală a terenului agricol pe care ultima ar fi obținut-o în cazul vinderii

terenului la prețul liber de piață și nici drepturile patrimoniale care puteau fi obținute

de către pârâtă în rezultatul exploatării potrivit destinației terenului agricol.

A conchis că prima instanță întemeiat a reținut valoarea de despăgubire a

terenului agricol supus exproprierii, în mărime de 4 500 lei pentru un ar de teren

supus exproprierii, propus de partea pârâtă, ca fiind o dreaptă și echitabilă

despăgubire.

Totodată, a reținut că, cuantumul despăgubirii în mărime de 302 217 lei pentru

exproprierea terenului pârâtei Vasilisa Iuncu se justifică și prin faptul că terenul

agricol supus exproprierii este amplasat într-o zona strategică (port), pentru Republica

Moldova, între două puncte vamale de trecere la Ucraina și România și la o mică

depărtare de traseul Internațional Bolgrad-Reni, existența rețelelor inginerești în

apropiere nemijlocită.

Mai mult ca atât, Agenția Relații Funciare și Cadastru nu a prezentat instanței de

judecată un raport de expertiză judiciară și nici nu a întreprins măsuri rezonabili și

eficiente pentru obținerea unei asemenea probe, pentru a demonstra caracterul

echitabil al despăgubirii de expropriere a terenului agricol proprietate privată a pârâtei

Vasilisa Iuncu la suma de 51 770,51 lei, solicitată în acțiunea depusă.

3

Cuantumul despăgubirii de 51 770,51 lei, solicitat de Agenția Relații Funciare și

Cadastru reprezintă prețul normativ al terenului agricol, nu poate fi acceptat de către

instanța de judecată, or, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilelor sau

a drepturilor patrimoniale supuse exproprierii, precum și, compensarea pierderilor

cauzate de înstrăinarea forțată a terenurilor are loc conform prețului de piață al

acestora, dar nu mai puțin decât prețul normativ.

La 24 ianuarie 2022, Ministerul Finanțelor a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei și a

hotărârii, în partea încasării din bugetul de stat în beneficiul Vasilisei Iuncu a sumei

de 302 715 lei.

În motivarea recursului a invocat că atât prima instanță, cât și instanța de apel, au

aplicat și interpretat eronat legea materială și cea procedurală.

A susținut că instanța în lipsa unui raport de expertiză emis conform legii, a

apreciat în mod unilateral valoarea terenului vizat.

Faptul că instanța a dispus în cadrul procesului realizarea unei expertize de

stabilire a valorii bunului imobil expropriat, însă aceasta nu a fost realizată de facto

din considerentul că Agenția Relații Funciare și Cadastru nu a achitat costul

expertizei, nu înlătură obligația legală ca în cadrul procedurii de expropriere să fie

realizată expertiza respectivă în modul stabilit de Legea exproprierii pentru cauză de

utilitate publică nr.488/1999.

Consideră că instanțele de judecată au dispus atribuirea unor mijloace bănești în

beneficiul persoanei expropriate, peste valoarea acțiunii formulate de Agenția Relații

Funciare și Cadastru, însă fără ca partea pârâtă să înainteze o cerere reconvențională.

La 1 martie 2022, prin intermediul poștei, Agenția Relații Funciare și Cadastru a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea parțială a deciziei și a hotărârii, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere

integrală a cererii de chemare în judecată privind exproprierea terenului agricol și

compensarea cuantumului despăgubirii în mărime de 51 770,51 lei din contul

bugetului de stat.

În motivarea recursului, reprezentantul Agenției Relații Funciare și Cadastru a

invocat că decizia și hotărârea sunt ilegale și neîntemeiate, motiv pentru care solicită

casarea lor.

Consideră că la stabilirea cuantumului despăgubirii, instanța a aplicat în mod

eronat art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 1308 -XIII din 25 iulie 1997 privind prețul

normativ.

De asemenea, consideră că instanța de judecată în mod eronat a pus la baza

determinării cuantumului despăgubirii Raportul de evaluare nr.17/2012 a terenului

întocmit de evaluator Tatiana Tulba și nu a ținut cont de faptul că Raportul de

evaluare respectiv a fost examinat în cadrul Comisiei de atestare a evaluatorilor

bunurilor imobile pe lângă Agenția Relații Funciare și Cadastru, care a decis

retragerea, în temeiul art. 17 alin.(5) lit.a) din Legea cu privire la activitatea de

evaluare nr.989-XV din 18 aprilie 2002, a certificatului de calificare a evaluatorului

bunurilor imobile dna Tulba Tatiana seria EI-IX nr. 0228, eliberat la 25 martie 2011,

decizie care ulterior nu a fost contestată.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

4

Referitor la termenul de declarare a recursurilor, Colegiul reține că decizia din 2

noiembrie 2021 a Curții de Apel Cahul a fost expediată părților la 28 decembrie 2021

(vol. I, f.d.246), însă dovada legală de recepționare a acesteia lipsește la dosar.

Totodată, în recursul declarat de Ministerul Finanțelor s-a menționat că decizia

integrală a fost comunicată ministerului la 3 ianuarie 2022.

Reprezentantul Agenției Relații Funciare și Cadastru a menționat că decizia

integrală a fost recepționată la 3 martie 2022.

Din aceste considerente, Colegiul constată că recursurile au fost declarate în

termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimaților cererea de recurs la 22

februarie 2022, informându-i despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței. Însă,

până la data examinării admisibilității recursului, referințe nu au fost depuse.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs depuse nu

se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele acestora sunt similare celor invocate în cadrul

judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în

5

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Ministerul Finanțelor și recursul declarat de Agenția Relații Funciare și Cadastru nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova și recursul înaintat de Agenția Relații Funciare și Cadastru.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

6