2ra-170/22 — Încasarea cheltuielilor suportate pentru instruire

2ra-170/22 — Încasarea cheltuielilor suportate pentru instruire (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra–170/22

2-20108924-01-2ra-11022022

Prima instanță: Judecătoria Căușeni (sediul central), (judecător S. Pleșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, V. Sîrbu, D. Băbălău)

D E C I Z I E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

examinând recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Inspectoratul

General al Poliției împotriva lui Repeșciuc Mihasi cu privire la recuperarea

cheltuielilor de formare profesională inițială,

împotriva deciziei din 20 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Inspectoratul General al Poliției și a fost

menținută hotărârea din 01 septembrie 2021 a Judecătoriei Căușeni (sediul central),

con st ată:

La 07 septembrie 2020, Inspectoratul General al Poliției a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Repeșciuc Mihasi cu privire la recuperarea

cheltuielilor de formare profesională inițială.

În motivarea acțiunii reclamantul, a indicat că, prin Ordinul șefului

Inspectoratului General al Poliției nr. 416 ef din 23 august 2019, Repeșciuc Mihasi

a fost numit în funcția de subofițer superior de investigații-debutant al Biroului zonal

poliție criminală al Sectorului de poliție nr.1 Căușeni al Inspectoratului de poliție

Căușeni al Inspectoratului General al Poliției.

În scopul acumulării cunoștințelor teoretice și abilităților practice necesare

exercitării atribuțiilor de serviciu, în temeiul Dispoziției șefului Inspectoratului

General al Poliției nr. 395 din 23 august 2019, pârâtul a fost delegat la cursurile de

formare profesională inițială în cadrul Academiei ,,Ștefan cel Mare” a Ministerului

Afacerilor Interne, pentru perioada 02 septembrie 2019 - 28 februarie 2020.

Prin Ordinul șefului Inspectoratului General al Poliției nr.300 ef din 09 iulie

2020, în conformitate cu art. 38 alin. (l) lit. a) din Legea privind funcționarul public

1

cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288/2016, a fost

încetat serviciul și contractul individual de muncă cu pârâtul, la cererea personală.

Reclamantul a mai menționat că, potrivit articolului 26 alin. (3) din Legea

nr.288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne statuează că funcționarii publici cu statut special delegați la

cursuri de formare inițială sau la programe de dezvoltare profesională în instituțiile

de învățământ ale Ministerului Afacerilor Interne ori în alte instituții de învățământ

care pregătesc personal pentru acest minister, inclusiv la studii superioare de licență

și de master în țară sau în străinătate, semnează un angajament prin care își asumă

obligația de a activa în cadrul Ministerului Afacerilor Interne după absolvirea

formelor de dezvoltare profesională respective, în modul stabilit de Ministerul

Afacerilor Interne.

Totodată a notat că, în conformitate cu pct. l din Anexa nr. 6 ,, Modul de

întocmire a angajamentului scris al funcționarului public privind activitatea în

serviciul public după absolvirea formelor de dezvoltare profesională ” la Hotărârea

Guvernului nr. 201/2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.

158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, ,,

angajamentul scris al funcționarului public privind activitatea în serviciul public

după absolvirea formelor de dezvoltare profesională (în continuare - angajament)

reprezintă actul juridic unilateral prin care funcționarul public își asumă obligația de

a activa în serviciul public după absolvirea cursurilor sau programelor de dezvoltare

profesională, inclusiv studiilor de masterat, în țară sau în străinătate ”, iar potrivit

pct. 3 din aceiași Anexă ” angajamentul se întocmește în cazul în care durata formei

sau durata cumulativă a formelor de dezvoltare profesională la care este delegat

funcționarul depășește 90 de zile într-un an calendaristic ”.

Conform pct. 6 subpct. 3) din Anexa nr. 6 al aceluiași act normativ, după

absolvirea formelor de dezvoltare profesională funcționarul public are obligația să

activeze în serviciul public de la 4 la 5 ani - în cazul în care formele de dezvoltare

profesională, inclusiv studiile de masterat, au o durată mai mare de 150 de zile.

Reclamantul a mai relevat că, în coroborare cu normele prenotate, la 30 august

2019, pârâtul a semnat angajamentul funcționarului public (inclusiv cu statut

special) prin care a fost informat despre prevederile art. 26 alin. (3) al Legii nr.

288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne, conform căruia s-a obligat după absolvirea cursurilor de

dezvoltare profesională în cadrul Academiei ,,Ștefan cel Mare” a Ministerului

Afacerilor Interne cu o durată de 150 zile, să activeze în cadrul Ministerului

Afacerilor Interne pe o perioadă de 4 ani.

În același context, conform angajamentului, pârâtul s-a obligat să restituie

integral Ministerului Afacerilor Interne cheltuielile suportate pentru dezvoltarea sa

profesională, inclusiv salariul încasat pe perioada aflării la instruire calculat în

condițiile legislației în vigoare, în cazul în care nu va activa în cadrul Ministerului

Afacerilor Interne, după absolvirea cursurilor menționate, întreaga perioadă

specificată în angajament. Or, conform pct. 8 subpct. 2) al Anexei nr. 6 din Hotărârea

Guvernului prenotată ,, funcționarul public va restitui integral autorității publice

cheltuielile suportate pentru dezvoltarea sa profesională, indiferent de sursa de

finanțare, inclusiv salariul încasat pe perioada aflării la instruire, calculate în

2

condițiile legii, în cazul în care nu a activat în serviciul public, după absolvirea

formelor de dezvoltare profesională, întreaga perioadă specificată în angajament ”.

A mai menționat că, reieșind din faptul că Repeșciuc Mihasi nu a activat în

Ministerul Afacerilor Interne, după absolvirea cursurilor de dezvoltare profesională,

întreaga perioadă specificată în angajament - 4 ani, pentru a încerca soluționarea

litigiului apărut pe cale extrajudiciară, la 28 iulie 2020, prin somația nr. 34/29-6097,

pârâtul a fost somat referitor la restituirea benevolă și imediată a cheltuielilor

suportate de către reclamant pentru dezvoltarea profesională în sumă de 41440,74

de lei, sumă achitată pârâtului cu titlul de salariu din contul Inspectoratului General

al Poliției, fapt ce se confirmă prin certificatul cu privire la salariul calculat și achitat

nr. 34/29-6088 din 28 iulie 2020, însă acesta nu și-a onorat obligațiunea precum și

nu a prezentat motivele refuzului. În ședința de judecată, Inspectoratul General al

Poliției a solicitat încasarea din contul lui Repeșciuc Mihasi a sumei de 41440,74 de

lei, constituită din cheltuielile suportate pentru dezvoltarea profesională inițială.

Prin hotărârea din 01 septembrie 2021 a Judecătoriei Căușeni (sediul central),

cererea de chemare în judecată depusă de Inspectoratul General al Poliției împotriva

lui Repeșciuc Mihasi cu privire la recuperarea cheltuielilor de formare profesională

inițială, a fost respinsă.

Prin decizia din 20 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

cererea de apel declarată de către Inspectoratul General al Poliției și menținută

hotărârea din 01 septembrie 2021 a Judecătoriei Căușeni (sediul central).

Pentru a decide astfel, instanțele au reținut că conform art.176 alin.(1) din

Codul muncii, în cazul deplasării în interes de serviciu, angajatorul este obligat să

compenseze salariatului: a) cheltuielile de călătorie tur-retur; b) cheltuielile de

cazare; c) diurna; d) alte cheltuieli ce țin de deplasare.

Prin prisma normei de drept citate, instanțele au menționat că, nici Legea

privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor

interne și nici angajamentul semnat de Repeșciuc Mihasi nu-l obligă să restituie

salariul achitat în perioada cât efectua instruirea în cadrul Academiei ,,Ștefan cel

Mare”.

Or, art. 26 alin. (3) din Lege stipulează clar că funcționarul public cu statut

special este obligat să restituie cheltuielile pentru studii, însă salariul achitat

angajatului nu poate fi considerat ca o cheltuială pentru formare profesională,

deoarece potrivit art. 128 alin. (1) din Codul muncii salariul reprezintă orice

recompensă sau câștig evaluat în bani, plătit salariatului de către angajator în temeiul

contractului individual de muncă, pentru munca prestată sau care urmează a fi

prestată, astfel pentru ca funcționarul public cu statut special să fie obligat să restituie

salariul achitat în perioada de instruire, în cazul încetării raporturilor de serviciu

înainte de expirarea termenului obligatoriu specificat în art. 26 din Legea

funcționarului public cu statut special, este necesar ca această obligație să fie direct

stipulată de legislator.

De asemenea au menționat că Legea nr.158 – XVI din 04 iulie 2008 ,,Cu privire

la funcția publică și statutul funcționarului public și respectiv Hotărârea Guvernului

nr.201 din 11 martie 2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.158-

XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public

nu este aplicabilă funcționarilor publici cu statut special din cadrul Ministerului

3

Afacerilor Interne fiindcă statutul juridic al acestora este reglementat de lege

specială nr.288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne.

Instanțele au mai reținut că, deoarece Repeșciuc Mihasi a fost trimis la cursurile

de formare profesională pe un termen de 60 de zile, contractul individual de muncă

încheiat cu acesta urma să fie suspendat pe perioada formării profesionale cu sistarea

achitării salariului, or, potrivit art.213 alin.(6) din Codul muncii, în cazul scoaterii

din activitate a salariatului pe o durată scurtă, în scopul formării profesionale,

acțiunea contractului individual de muncă al acestuia continuă cu menținerea

salariului mediu.

La 01 februarie 2022 (prin oficiul poștal), Inspectoratul General al Poliției a

contestat cu recurs decizia din 20 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău (înregistrat

la Curtea Supremă de Justiție la 04 februarie 2022), solicitând casarea acesteia și

hotărârii din 01 septembrie 2021 a Judecătoriei Căușeni (sediul central), cu emiterea

unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat că, atât prima instanță, cât și instanța de apel

au interpretat eronat legea și anume punctul 8 al Anexei nr.6 din Hotărârea

Guvernului nr.201 din 11 martie 2009 privind punerea în aplicare a prevederilor

Legii nr.158 -XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, care prevede că ,,Funcționarul public nu va restitui autorității

publice cheltuielile pentru dezvoltarea profesională în următoarele cazuri: (1) nu a

absolvit din vina sa formele de dezvoltare profesională; (2) nu a activat în serviciul

public, după absolvirea formelor de dezvoltare profesională, inclusiv a studiilor de

masterat, întreaga perioadă specificată în angajament. Astfel, odată ce Repeșciuc

Mihasi la 14 iulie 2020 a încetat relațiile de muncă cu Inspectoratul General al

Poliției, a încălcat prevederile angajamentului, este obligat să restituie cheltuielile

suportate pentru instruirea sa profesională Inspectoratului General al Poliției.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 20

ianuarie 2022, expediată în adresa părților la 26 ianuarie 2022, prin poșta electronică

(f.d.137), astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei instanței de apel în termenul stabilit de lege.

Prin încheierea din 13 aprilie 2022 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Inspectoratul General al Poliției a fost considerat admisibil.

În corespundere cu art. 444 al Codului de procedură civilă, recursul s-a

examinat fără înștiințarea participanților la proces. Astfel, Colegiul a decis

inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererile de recurs au

fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității

hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză

pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar.

În plus, recurenta și intimații au avut ocazia să își prezinte poziția în scris și să

răspundă la concluziile părții adverse. (mutatis mutandis, cauza Auza Vilho

Eskelinen și alții vs. Finlanda, hotărârea din 19 aprilie 2007, § 72 – 75)

Subsidiar, în § 26 – 27 ale deciziei Curții Constituționale nr. 95 din 19

decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 al Codului

4

de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca obiect

autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de

fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă instanța de apel

sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în fața sa, în persoană.

Iar, în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

Verificând hotărârea contestată în raport de criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat de Inspectoratul General al Poliției întemeiat și care care urmează a fi

admis, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) al Codului de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Pe parcursul examinării cauzei în fazele procesuale anterioare s-a constatat că

prin ordinul nr.416 ef din 23 august 2019, Repeșciuc Mihasi a fost numit în funcția

de subofițer de investigații – debutant al Biroului zonal poliție criminală al

Sectorului de poliție nr.1 Căușeni al Inspectoratului de poliție Căușeni al

Inspectoratului General al Poliției (f.d.6).

În scopul acumulării cunoștințelor teoretice și abilităților practice necesare

exercitării atribuțiilor de serviciu, în temeiul Dispoziției șefului Inspectoratului

General al Poliției nr.395 din 23 august 2019, Repeșciuc Mihasi a fost delegat la

cursurile de formare profesională inițială în cadrul Academiei ,,Ștefan cel Mare”a

Ministerului Afacerilor Interne, pentru perioada 02 septembrie 2019-28 februarie

2020 (f.d.8-11).

La 30 august 2019, Repeșciuc Mihasi a semnat, în temeiul art.26 alin.(3) din

Legea funcționarului public cu statut special, angajament, potrivit căruia și-a asumat

obligația a activa în cadrul Ministerului Afacerilor Interne după absolvirea formelor

de dezvoltare profesională, potrivit termenului specificat în pct.5 din Regulamentul

Privind condițiile și modalitatea de restituire a cheltuielilor pentru instruire de către

funcționarii publici cu statut special (f.d.7).

Prin ordinul șefului Inspectoratului General al Poliției nr.300 ef din 09 iulie

2020, în conformitate cu art.38 alin.(1) lit. a) din Legea funcționarului public cu

statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr.288/2016, a fost încetat

serviciul și contractul individual de muncă cu Repeșciuc Mihasi, la cererea personală

(f.d.17).

Astfel, temei pentru intentarea prezentei acțiunii a constituit recuperarea

cheltuielilor de formare inițială în sumă de 41 440,74 de lei, care sunt constituite din

salariu achitat în perioada aflării la instruire în sumă de 30 130,74 de lei și 11 310

de lei - cheltuieli de deplasare.

Fiind investită cu examinarea prezentei cauze, prima instanță prin hotărârea din

01 septembrie 2021 a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă

de Inspectoratul General al Poliției împotriva lui Repeșciuc Mihasi cu privire la

recuperarea cheltuielilor de formare inițială.

Verificând legalitatea hotărârii primei instanțe, Curtea de Apel Chișinău prin

decizia din 20 ianuarie 2022 a respins apelul declarat de către Inspectoratul General

5

al Poliției și a menținut hotărârea din 01 septembrie 2021 a Judecătoriei Căușeni

(sediul central), în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

Inspectoratul General al Poliției împotriva lui Repeșciuc Mihasi cu privire la

recuperarea cheltuielilor de formare inițială.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislația în vigoare

ce guvernează raportul juridic litigios, prin prisma criticilor din recursul formulat,

consideră că respingând acțiunea reclamantului instanțele au ajuns la concluzii

pripite.

În corespundere cu art. 117 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, probe

în cauze civile sunt elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care

servesc la constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile părților,

precum și altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a cauzei.

În calitate de probe în cauze civile se admit elementele de fapt constatate din

explicațiile părților și ale altor persoane interesate în soluționarea cauzei, din

depozițiile martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din

concluziile experților.

Art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă reglementează că, instanța

trebuie să cerceteze direct și nemijlocit probele, să asculte explicațiile părților și

intervenienților, depozițiile martorilor, concluziile expertului, consultațiile și

explicațiile specialistului, să ia cunoștință de înscrisuri, să cerceteze probele

materiale, să audieze înregistrările audio și să vizioneze înregistrările video, să emită

hotărârea numai în temeiul circumstanțelor constatate și al probelor cercetate și

verificate în ședință de judecată.

Deci, unul din principiile care guvernează procesul civil este cel al nemijlocirii,

care presupune ca instanța de judecată trebuie să valorifice probele înainte să

soluționeze litigiul, adică să aibă un rol activ în cercetarea și administrarea probelor

în cadrul procesului de judecată.

Din probele existente și constatările instanței de apel, Colegiul constată că,

soluția este emisă fără o administrare a înscrisurilor doveditoare.

Or, scopul nemijlocirii în administrarea probelor într-un litigiu sunt indisolubil

legate de necesitatea prezentării în fața judecătorului a surselor primare de

documentare asupra situației de fapt, cât și a probelor administrate de către alte

autorități publice.

Respectiv, în cazul în care în speță se solicită recuperarea cheltuielilor de

formare profesională inițială și acțiunea este, printre altele, bazată pe un oarecare

”Regulament privind condițiile și modalitatea de restituire a cheltuielilor pentru

instruire de către funcționarii publici cu statut special”, și conform angajamentului

semnat de Repeșciuc Mihasi la 30 august 2019, acesta s-a obligat de a activa în

cadrul Ministerului Afacerilor Interne după absolvirea formelor de dezvoltare

profesională, potrivit termenului specificat în ”pct.5 din Regulament”, iar acest act

lipsește atât în baza datelor publică a legislației, cât și pe pagina web al Ministerului

Afacerilor Interne, se atestă că acest act este unul de ordine internă, verificarea

temeiniciei acțiunii în lipsa lui este imposibilă.

Instanța de recurs conchide că, instanța de apel a pronunțat o soluție în baza

unor probe insuficiente pentru lămurirea aspectelor deduse judecății și fără a face o

6

cercetare temeinică a fondului cauzei. În speță, procedura verificării corectitudinii

înscrisurilor prezentate se impune, iar instanța avea obligația de a dispune

prezentarea înscrisurilor. Or, aspectul dat, este necesar anume pentru lămurirea

împrejurărilor de fapt și de drept deduse judecății.

Colegiul reține că, atât instanța de fond cât și instanța de apel la soluționarea

litigiului în cauză au reținut că aplicabile sunt prevederile art.128 alin. (1), 130 alin.

(1), art. 148 alin.(5) și art. 176 alin. (1) din Codul muncii, respingând astfel acțiunea

reclamantului, astfel aplicând eronat normele de drept material, fapt care nu poate fi

acceptat de către instanța de recurs, or potrivit prevederilor art. 5 alin. (3) din Legea

cu privire la actele normative, normele juridice speciale sunt aplicabile în

exclusivitate anumitor categorii de raporturi sociale sau subiecți strict determinați.

În caz de divergență între o normă generală și o normă specială, care se conțin în

acte normative de același nivel, se aplică norma specială.

Astfel, Repeșciuc Mihasi a activat în calitate de funcționar public cu statut

special (polițist), activitatea căruia, inclusiv formarea profesională și disciplina

muncii, este reglementată de Legea privind funcționarul public cu statut special din

cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie 2016, care și

urmează a fi aplicată la caz.

În prezenta cauză, instanța nu a efectuat o cercetarea multiaspectuală, de natură

să conducă la o justă soluționarea a cauzei. Curtea Europeană a Drepturilor Omului,

în jurisprudența sa constantă, Convenția nu reglementează regimul probelor, ca atare

(Mantovanelli împotriva Franței, pct. 34). Admisibilitatea probelor și aprecierea

acestora sunt în primul rând de competența dreptului intern și a instanțelor naționale

[García Ruiz împotriva Spaniei (MC), pct. 28]. Situația este similară în ceea ce

privește forța probatorie și sarcina probei. Tot instanța națională este cea care

apreciază utilitatea probelor propuse [Centro Europa 7 SRL și Di Stefano împotriva

Italiei (MC), pct. 198].

Cu toate acestea, conform Convenției, caracterul echitabil al procedurii este

evaluat în lumina întregii proceduri, în special a modului în care au fost colectate

probele. Prin urmare, trebuie să se asigure că mijloacele de probă au fost prezentate

astfel încât să asigure un proces echitabil (Blucher împotriva Republicii Cehe, pct.

65).

Instanța de recurs atestă că la adoptarea actului de dispoziție, instanța de apel

urmează să efectueze o analiză mai amplă a situației de fapt și să intervină în

administrarea înscrisurilor, pentru a constata circumstanțele importante ale cauzei

inclusiv temeiurilor și pretențiilor care au generat apariția litigiului, ceea ce instanța

de recurs nu poate da aprecierea respectivă, în cazul în care la dosar lipsește

Regulamentul privind condițiile și modalitatea de restituire a cheltuielilor pentru

instruire de către funcționarii publici cu statut special.

Astfel că, instanța de apel nu a manifestat suficient rol activ în vederea

soluționării fondului cauzei, prin neadministrarea nemijlocită a probelor utile și

concludente în scopul elucidării și clarificării litigiului dedus judecății. Nu a analizat

situația de fapt prin prisma actelor și lucrărilor cauzei și normelor de drept material

aplicabile raportului respectiv.

Prin urmare, neadministrarea probelor echivalează cu ne cercetarea fondului

cauzei, astfel încât în temeiul art. 432 alin.(4) din Codul de procedură civilă, va fi

7

admis recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel, urmează să țină cont de cele menționate,

de a supune aprecierii pretențiilor reclamantului în raport cu argumentele și probele

necesare, în vederea elucidării exacte a situației de fapt.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că eroarea nu poate fi

corectată de către instanța de recurs, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, a casa decizia Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2022, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1), lit. c) din Codul de procedură civilă,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2022, adoptată în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Inspectoratul General al

Poliției împotriva lui Repeșciuc Mihasi cu privire la recuperarea cheltuielilor de

formare profesională inițială, și se trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

8