2ra-1330/21 — încasarea cheltuielilor pentru dezvoltarea profesională
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea cheltuielilor pentru dezvoltarea profesională
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1330/21 — încasarea cheltuielilor pentru dezvoltarea profesională (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr.2ra-1330/21
Prima instanță - Judecătoria Bălți, sediul Central ( jud. : S. Dubceac )
Instanța de Apel - Curtea de Apel Bălți (jud. : I. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)
Î N C H E I E R E
15 septembrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Galina Stratulat
Dumitru Mardari
examinând admisibilitatea recursului declarat de Mosin Andrei, reprezentat de
avocatul Dulgher Dumitru,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Inspectoratul General
al Poliției împotriva lui Mosin Andrei privind încasarea cheltuielilor pentru
dezvoltarea profesională,
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 20 mai 2021 prin care s-a respins
apelul declarat de Mosin Andrei și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul
Central din 16 noiembrie 2020,
c o n s t a t ă :
La 30 decembrie 2019, Inspectoratul General al Poliție a depus cerere de chemare
în judecată împotriva lui Mosin Andrei privind încasarea cheltuielilor pentru
dezvoltarea profesională.
În motivarea a invocat că, prin ordinul șefului Inspectoratului General al Poliției
nr. 556e din 30 noiembrie 2018, Mosin Andrei Igor a fost numit în funcția de ofițer de
investigații-debutant al Biroului crime grave al Serviciului poliției criminale al
inspectoratului de Poliție Botanica al Direcției de poliție a mun. Chișinău a
Inspectoratului General al Poliției, cu acordarea gradului special ,,inspector”.
În scopul acumulării cunoștințelor teoretice și abilităților practice necesare
exercitării atribuțiilor de serviciu, la 30 noiembrie 2018, în temeiul dispoziției șefului
Inspectoratului General al Poliției nr. 34/3-551, Mosin Andrei a fost delegat la
cursurile de formare profesională inițială în cadrul Academiei ,,Ștefan cel Mare” a
Ministerului Afacerilor Interne, pentru perioada 03 decembrie 2018 – 06 martie 2019.
Prin Ordinul șefului Inspectoratului General al Poliției nr. 477 ef. din 20
septembrie 2019 în conformitate cu art. 38 alin. (1) lit. a) din Legea privind
funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr.
288/2016, a fost încetat serviciul și contractual individual de muncă cu Mosin Andrei
din propria inițiativă.
În conformitate cu pct. 1 din Anexa nr. 6 ,,Modul de întocmire a angajamentului
scris al funcționarului public privind activitatea în serviciul public după absolvirea
1
formelor de dezvoltare profesională ” La Hotărârea Guvernului nr.201/2009 privind
punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.158/2008 cu privire la funcția publică și
statutul funcționarului public ,,angajamentul scris al funcționarului public privind
activitatea în serviciul public după absolvirea formelor de dezvoltare profesională (în
continuare– angajament) reprezintă actul juridic unilateral prin care funcționarul
public își asumă obligația de a active în serviciul public după absolvirea cursurilor sau
programelor de dezvoltare profesională, inclusive studiilor de masterat, în țară sau în
străinătate”, iar potrivit pct.3 din aceeași Anexă ,,angajamentul se întocmește în cazul
în care durata formei sau durata cumulative a formelor de dezvoltare profesională la
care este delegat funcționarul depășește 90 de zile într-un an calendaristic”.
Conform pct. 6 subpct. 1) din Anexa nr.6 al aceluiași act normative ,,după
absolvirea formelor de dezvoltare profesională funcționarul public are obligația să
activeze în serviciul public de la 2 la 3 ani – în cazul în care formele de dezvoltare
profesională, inclusive studiile de masterat, au o durată de la 90 până la 120 de zile.
Reclamantul a indicat că, la 26 noiembrie 2018, Mosin Andrei a semnat
angajamentul funcționarului public (inclusiv cu statut special) prin care a fost informat
despre prevederile art. 26 alin. (3) al Legii nr.288/2016 privind funcționarul public cu
statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, conform cărora s-a obligat
după absolvirea cursurilor de dezvoltare profesională în cadrul Academiei ,,Ștefan cel
Mare” a Ministerului Afacerilor Interne cu o durată de la 90 până la 120 de zile, să
activeze în cadrul Ministerului Afacerilor Interne pe o perioadă de la 2 la 3 ani.
Conform angajamentului menționat, Mosin Andrei s-a obligat să restituie integral
Ministerului Afacerilor Interne cheltuielile suportate pentru dezvoltarea sa
profesională, inclusiv salariul încasat pe perioada aflării la instruire calculate în
condițiile legislației în vigoare, în cazul în care nu va activa în cadrul Ministerului
Afacerilor Interne, după absolvirea cursurilor menționate, întreaga perioadă specificată
în angajament, or, conform pct.8 subpct.2) al Anexei nr.6 din perioada specificată în
angajament, or conform pct.8 subpct.2) al Anexei nr.6 din Hotărârea Guvernului
prenotată ,,funcționarul public va restitui integral autorității publice cheltuielile
suportate pentru dezvoltarea sa profesională, indiferent de sursa de finanțare, inclusiv
salariul încasat pe perioada aflării la instruire, calculate în condițiile legii, în cazul în
care nu a activat în serviciul public, după absolvirea formelor de dezvoltare
profesională, întreaga perioadă specificată în angajament”.
Mosin Andrei nu a activat în cadrul Ministerul Afacerilor Interne, după
absolvirea cursurilor de dezvoltare profesională, întreaga perioadă specificată în
angajament.
La 27 septembrie 2019, prin somația nr.34/20 – 13732, Mosin Andrei a fost
informat referitor la restituirea benevolă și imediată a cheltuielilor suportate de către
reclamant pentru dezvoltarea profesională în sumă de 18158,91 (optsprezece mii o
sută cincizeci și opt, 91) lei, sumă achitată cu titlu de salariu din contul Inspectoratului
General al Poliției, fapt ce se confirm prin certificatul cu privire la salariu calculat și
achitat nr.3030 din 25 septembrie 2019.
Recunoscând datoria, la 03 octombrie 2019 Mosin Andrei a semnat o obligație
întru soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, însă până în prezent acesta nu și-a
onorat obligațiunea și nu a prezentat motivele refuzului.
Reclamantul a solicitat încasarea din contul lui Mosin Andrei în beneficiul
2
Inspectoratului General al Poliției a sumei în mărime de 18158,91 lei cu titlul de
cheltuieli suportate pentru dezvoltarea profesională inițială.
Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 16 noiembrie 2020 s-a admis
cererea de chemare în judecată depusă de Inspectoratul General al Poliției către Mosin
Andrei privind încasarea cheltuielilor pentru dezvoltarea profesională.
S-a încasat de la Mosin Andrei în beneficiul Inspectoratului General al Poliției,
suma de 18 158,91 lei cu titlu de cheltuieli pentru dezvoltarea profesională.
S-a încasat de la Mosin Andrei în beneficiul statului, taxa de stat în sumă de 544
76 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, Mosin Andrei a semnat la
data de 26.11.2018 angajamentul prin care a fost informat despre prevederile art. 26
alin. (3) al Legii nr.288 din 16.12.2016 privind funcționarul public cu statut special din
cadrul Ministerului Afacerilor Interne, potrivit cărora, funcționarul public cu statut
special delegat la cursuri de formare inițială sau la programe de dezvoltare
profesională în instituțiile de învățământ ale Ministerului Afacerilor Interne ori în alte
instituții de învățământ care pregătesc personal pentru acest minister, inclusiv la studii
superioare de licență și de master în țară sau în străinătate, semnează un angajament
prin care îți asumă obligația de a activa în cadrul Ministerului Afacerilor Interne după
absolvirea formelor de dezvoltare profesională, potrivit termenului specificat în pct.5
din ”Regulamentul privind condițiile și modalitatea de restituire a cheltuielilor pentru
instruire de către funcționarii publici cu statul special” anexa la ordinal MAI nr.135
din 23.05.2017.
După absolvirea cursurilor de dezvoltare profesională în cadrul Academiei
”Ștefan cel Mare” a MAI care au avut loc în perioada 03.12.2018-06.03.2019, cu
durată de la 90 până la 120 zile, Mosin Andrei nu a activat în serviciul public de la 2 la
3 ani, iar baza cererii din 13.09.2019, prin ordinul nr.477ef. din 20.09.2019 al
Inspectoratului General al Poliției a încetat raportul de serviciu al funcționarului public
cu statut special.
Instanța de fond a reținut că, la momentul angajării în funcție 30.11.2018, pârâtul
a depus angajamentul prin care s-a obligat ca după absolvirea cursurilor de dezvoltare
profesională cu durată de la 90 până la 120 zile, să activeze în cadrul Ministerului
Afacerilor Interne de la 2-3 ani, în caz contrar să restituie integral Ministerului
Afacerilor Interne toate cheltuielile suportate, inclusiv salariul încasat pe perioada
aflării la instruire.
Totodată instanța a conchis că, Mosin Andrei a recunoscut datoria, semnând la 03
octombrie 2019 o declarație prin care s-a obligat să achite în beneficiul Inspectoratului
de poliție Bălți al IGP al MAI datoria formată în legătură cu nerespectarea cheltuielilor
suportate pentru perioada de instruire inițială în cadrul Academiei ”Ștefan cel Mare” a
MAI - 03.12.2018-06.03.2019 în mărime de 18158,91 lei, suma data fiind repartizată
în 3 rate a câte 6052,97 lei.
Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la 26 noiembrie 2020, Mosin
Andrei a declarat apel solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei
Bălți, sediul Central din 16 noiembrie 2020 și emiterea unei decizii de respingere a
acțiunii.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 20 mai 2021, s-a respins apelul declarat de
Mosin Andrei și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 16
3
noiembrie 2020.
La 16 iulie 2021, Mosin Andrei, reprezentat de avocatul Dulgher Dumitru, a
declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 20 mai 2021 solicitând
admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond și
emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii.
În motivare a invocat că, nu este de acord cu soluția instanței de apel.
În legea materială pe care s-au bazat instanțele investite cu judecarea fondului
este indicat că, în cazul în care formele de dezvoltare profesionala au o durată de la 90
de zile până la 120 zile, iar formele de dezvoltare profesională includ în sine procesul
de instruire în urma căruia se obține o calificare. Perioada (durata) reprezintă timpul
total pe care participanții la cursuri l-au petrecut în cadrul lecțiilor teoretice și stagiilor
practice în scopul acumulării abilităților necesare exercitării atribuțiilor de serviciu.
Astfel, recurentul consideră că, perioada vizată de formare profesionala de la 90
de zile la 120 de zile urmează a fi apreciată corect ca termen de instruire, (termen
academic) și nici de cum zile calendaristice.
Potrivit certificatului nr. A012193 din 06 martie 2019 emis de Departamentul
dezvoltării profesionale a Academiei Ștefan cel Mare eliberat lui Mosin Andrei, în
perioada 03 decembrie 2018-06 martie 2019 acesta a absolvit cursurile de formare
profesionala cu o durată totală de 502 ore.
În opinia recurentului instanțele au interpretat eronat prevederile art. 98, 100, 106
din Codul muncii.
Examinând cauza instanțele au dat o apreciere eronată probelor din dosar, în
deosebi actul prin care reclamantul consideră că pârâtul a recunoscut existența
datoriei.
Recurentul consideră că restituirea cheltuielilor pentru studii suportate de
Ministerul Afacerilor Interne, în conformitate cu prevederile alin.4, art.26 din Legea
privind funcționarii publici cu statul special poate fi pusă doar pe semna celor care au
absolvit o instituție de învățământ din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și a
încetat raportul de serviciu în primii 5 ani de activitate din motivele specificate la art.
38 al Legii.
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează
că Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul deciziei la 20 mai 2021.
Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni
de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale
Cererea de recurs a fost declarată la 16 iulie 2021, respectiv, în termenul prevăzut
de art.434 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate
în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în
conformitate cu alin. (2).
La 05 august 2021, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatului recursul,
informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data
primirii scrisorii, fiind recepționat la 11 august 2021, potrivit avizului de recepție de la
4
fila dosarului 156.
Prin referința depusă la 14 septembrie 2021, a menționat că, decizia Curții de
Apel este întemeiată și corect argumentată, fiind examinate toate probele și
circumstanțele constatate nemijlocit de instanța de fond.
Recursul depus de Mosin Andrei poartă un caracter declarativ fiind lipsit de
temei juridic, motivele invocate în recurs sunt formale nu pun la îndoială legalitatea
deciziei instanței de apel. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului.
Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de
Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)
din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea
recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs
cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul
judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform
secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de
apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe
sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma
probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se
invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces
la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului
Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul
condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă
de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și
5
de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,
hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii
de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi
conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie
1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se
constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători
decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității
recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu
privire la fondul recursului.
Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Mosin Andrei,
reprezentat de avocatul Dulgher Dumitru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și drept urmare, este
inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se declară inadmisibil recursul înaintat de Mosin Andrei, reprezentat de avocatul
Dulgher Dumitru.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii
Galina Stratulat
Dumitru Mardari
6