2ac-94/22 — cu privire la protecția drepturilor consumatorlui

Dosarul nr. 2ac-94/22

2-20111342-01-2ac-27042022

ÎNCHEIERE

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând cererea lui Marcel Smochin privind strămutarea cauzei la o altă

instanță egală în grad cu Curtea de Apel Chișinău pentru examinarea apelului depus

împotriva hotărârii din data de 04 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centrul

emisă în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Marcel

Smochin împotriva Societății cu Răspundere Limitată ,,Samaltis-Lombard” cu

privire la protecția drepturilor consumatorului,

constată:

La 10 septembrie 2020 Marcel Smochin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Samaltis-Lombard” cu privire la

protecția drepturilor consumatorului.

Prin hotărârea din data de 04 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către

Marcel Smochin. ( f.d. 51,59-62)

Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel de către Marcel Smochin

și avocatul acestuia, solicitând casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri, prin

care acțiunea să fie admisă integral. (f.d. 57, 58)

La 01 decembrie 2021 Marcel Smochin a depus cerere privind recuzarea

judecătorilor D. Dulghieru, V. Buhnaci, V. Sîrbu de la examinarea apelului.(f.d. 96)

La 07 decembrie 2021 Marcel Smochin a depus cerere de strămutare a cauzei

la o altă instanță egală în grad cu Curtea de Apel Chișinău, motivând că există

bănuieli că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau

de calitatea participanților la proces. (f.d. 101)

Curtea de Apel Chișinău în cadrul ședinței de judecată din 08 decembrie 2021

a ridicat docarul de la examinare cu remiterea acestuia la Curtea Supremă de Justiție

pentru examinarea cererii de strămutare.

Curtea Supremă de Justiție prin încheierea din data de 12 ianuarie 2022 a

respins cererea depusă de către Marcel Smochin. ( f.d. 113-114)

Prin încheierea din data de 08 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a

respins ca neîntemeiată cererea depusă de către Marcel Smochin privind recuzarea

judecătorilor D. Dulghieru, V. Buhnaci, V. Sîrbu. ( f.d. 123-127)

În cadrul ședinței de judecată a Curții de Apel Chișinău din data de 14 aprilie

2022 Marcel Smochin a depus cerere de strămutare a cauzei la o altă instanță egală

în grad cu Curtea de Apel Chișinău.

1

Curtea de Apel Chișinău a ridicat docarul de la examinare cu remiterea

acestuia la Curtea Supremă de Justiție pentru examinarea cererii de strămutare.

În motivarea cererii de strămutare Marcel Smochin a invocat neîncrederea în

judecătorii Curții de Apel Chișinău, din motiv că în mai multe cauzei i-au încălcat

drepturile procesuale, au respins neîntemeiat cererile de apel/recurs. Astfel în opinia

acestuia există bănuială că nepărtinirea judecătorilor din cadrul Curții de Apel

Chișinău ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau calitatea participanților la

proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge

strămutarea cauzei la o altă instanță de același grad, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 43, alin. (2), lit. f) din Codul de procedură civilă

instanța strămută cauza la o altă instanță dacă există bănuieli că nepărtinirea

judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea

participanților la proces.

Aliniatul 4 al aceluiași articol prevede că strămutarea cauzei în cazurile

prevăzute la alin. (2), lit. d), e), f) și g) se efectuează de către instanța ierarhic

superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac.

Curtea de Apel Chișinău prin încheierea protocolară din data de 14 aprilie

2022 a remis cauza la Curtea Supremă de Justiție pentru examinarea cererii de

strămutare a pricinii la o altă instanță egală în grad cu Curtea de Apel Chișinău.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu argumentele invocate în cererea

de strămutare și cadrul legal aplicabil speței, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că argumentele

invocate de către Marcel Smochin, ca temeiuri de strămutare a cauzei la o altă

instanță de judecată egală în grad, nu pot fi încadrate în temeiul prevăzut la art. 43

alin. (2), lit. f) din Codul de procedură civilă, fiind vădit neîntemeiate și declarative.

În condițiile speței aceste argumente nu și-au găsit confirmare, fiind doar la nivel de

suspiciuni în imparțialitate a întregului corp judecătoresc din cadrul Curții de Apel

Chișinău, fără a indica motivele de fapt și de drept, pe care se întemeiază

suspiciunea, cu anexarea probelor concludente și pertinente, ce justifică acest fapt.

La aspectul dat, urmează a fi notat că în vederea asigurării dreptului

participanților la proces la o instanță de judecată imparțială, garantat de art. 6 § 1

din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale,

legiuitorul a prevăzut la art. 50, art. 52 și art. 56 din Codul de procedură civilă

dreptul participanților la proces de a înainta cerere de recuzare în baza temeiurilor

prevăzute la art. 50 din același cod. Numai în situația când din motivul recuzării

și/sau abținerii mai multor judecători ai Curții de Apel Chișinău, substituirea

judecătorilor ar deveni imposibilă, instanța ierarhic superioară ar avea dreptul să

strămute prezenta cauză la o altă instanță egală în grad, situație ce în prezent nu se

atestă.

În acest sens, Colegiul reține prevederile art. 2.5 din Principiile de la

Bangalore, care stipulează că judecătorul se va abține să soluționeze orice dosar pe

care constată că nu îl va putea judeca într-o manieră imparțială sau în care unui

observator rezonabil i s-ar putea părea că judecătorul nu este capabil să judece

imparțial. Printre astfel de cazuri, fără însă ca înșiruirea să fie completă, se numără

următoarele: cazul în care judecătorul are o predispoziție sau o prejudecată efectivă

cu privire la una dintre pârți sau în care judecătorul cunoaște personal fapte

2

relevante pentru proces; cazul în care, anterior, judecătorul a avut calitatea de

avocat sau a fost audiat ca martor în acel dosar; cazul în care judecătorul sau un

membru al familiei sale are un interes economic în rezultatul procesului.

În hotărârea pe cauza Kyprianou împotriva Cypru (73797/01, 15 decembrie

2005, § 121), Curtea a rezumat principiile care reies din jurisprudența sa cu privire

la imparțialitatea instanței judecătorești după cum urmează: „Curtea reiterează, în

primul rând, că într-o societate democratică este de o importanță fundamentală ca

instanțele judecătorești să inspire încredere populației și, în primul rând, acuzatului,

în cazul procedurilor penale. În acest sens, articolul 6 cere instanței, care cade sub

incidența sa, să fie imparțială. Imparțialitatea, în mod normal, denotă absența

prejudecății sau părtinirii, existența sau absența acesteia putând fi probată în diferite

moduri.

Astfel, Curtea în cauza Piersack împotriva Belgiei (1 octombrie 1982, § 427)

face distincție între o abordare subiectivă, adică încercarea de a constata

convingerea personală sau interesul unui judecător într-o anumită cauză, și o

abordare obiectivă, adică determinarea dacă el a oferit garanții suficiente pentru a

exclude orice îndoială legitimă în acest sens (a se vedea cauza Grieves împotriva

Marii Britanii, 16 decembrie 2003, 57067/00).

În ceea ce privește al doilea test, atunci când testul se aplică unui complet de

judecători, aceasta înseamnă că este necesar de a stabili dacă, pe lângă

comportamentul personal al oricăruia dintre membrii acelui complet, există fapte

care pot fi stabilite și care pot trezi dubii în ceea ce privește imparțialitatea. În

această privință, chiar aparențele pot avea o anumită importanță (a se vedea cauza

Castillo Algar împotriva Spaniei și cauza Morel împotriva Franței). Atunci când se

hotărăște dacă într-o anumită cauză există motive legitime de a bănui că un complet

nu este imparțial, punctul de vedere al celor care pretind că acesta nu este imparțial

este important, dar nu decisiv. Ceea ce este decisiv este dacă această bănuială poate

fi obiectiv justificată (a se vedea cauza Ferrantelli and Santangelo împotriva Italei și

cauza Wettstein împotriva Elveției).

În cauza Micallef împotriva Maltei, Curtea a constatat că imparțialitatea

trebuie evaluată potrivit unui demers subiectiv, ținându-se seama de convingerea

personală și comportamentul judecătorului, adică dacă acesta a demonstrat părtinire

sau prejudecăți personale în cauză și unui demers obiectiv, care constă în a stabili

dacă instanța a oferit, în special prin compunerea sa, suficiente garanții pentru a

exclude orice îndoială legitimă cu privire la imparțialitatea sa.

În acest sens, se reține că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a susținut

întotdeauna că a aplicat demersul subiectiv potrivit căruia „un magistrat este

considerat imparțial până la proba contrariului” (cauza Le Compte, Van Leuven și

De Meyere împotriva Belgiei, § 58).

Raportând aserțiunile expuse supra condițiilor din speță și argumentelor

formulate în susținerea solicitării de a strămuta cauza, Colegiul constată din

lucrările dosarului că niciunul din judecătorii ce fac parte din membrii completului

Curții de Apel Chișinău, căruia i-a fost repartizată prezenta cauză spre examinare,

nu a demonstrat părtinire sau prejudecăți personale. Mai mult ca atât, aceștia au

oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială în privința imparțialității

lor.

Una din garanțiile de imparțialitate este publicitatea atât a procesului de

constituire a completelor de judecată, care este plasată pe pagina web a Curții de

3

Apel Chișinău, cât și a desfășurării procesului de judecată, cu respectarea

drepturilor unui proces echitabil, inter alia dreptul de a recuza judecătorii sau după

caz de a se abține de la judecată.

În speță, Marcel Smochin nu a exemplificat împrejurările de ordin obiectiv sau

subiectiv concludente ce ar furniza concluzii cu privire la prezența prejudecății

judecătorilor Curții de Apel Chișinău, având în vedere că, în spiritul CEDO, orice

bănuială de imparțialitate urmează să fie obiectiv justificată. Suspiciunile

declarative nu pot servi drept temei de strămutare a cauzei la o altă instanță de

judecată egală în grad pentru judecarea apelului. Respectiv, Marcel Smochin nu a

demonstrat că există fapte verificabile care pot pune la îndoială imparțialitatea

tuturor judecătorilor Curții de Apel Chișinău.

Din considerentele menționate, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea

lui Marcel Smochin cu privire la strămutarea cauzei la altă instanță egală în grad cu

Curtea de Apel Chișinău.

În conformitate cu prevederile art. 43, alin. (2), lit. f) și alin. (4), art. 269-270

din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se respinge cererea lui Marcel Smochin cu privire la strămutarea cauzei civile

la cererea de chemare în judecată depusă de către Marcel Smochin împotriva

Societății cu Răspundere Limitată ,,Samaltis-Lombard” cu privire la protecția

drepturilor consumatorului de la Curtea de Apel Chișinău la o altă instanță egală în

grad.

Cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Marcel Smochin

împotriva Societății cu Răspundere Limitată ,,Samaltis-Lombard” cu privire la

protecția drepturilor consumatorului, se restituie Curții de Apel Chișinău pentru

examinarea cererii de apel depusă de către Marcel Smochin împotriva hotărârii din

data de 04 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centrul.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

4