3ra-49/22 — anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului.
3ra-49/22 — anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr.3ra-49/22
2-18194290-01-3ra-13012022
Prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: G. Cazacu)
Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru, E. Palanciuc)
Î N C H E I E R E
04 mai 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Nicolae Craiu
Aliona Miron
examinând admisibilitatea recursului depus de Sergiu Certan, reprezentat de
avocatul Ion Lunca,
în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de
Sergiu Certan împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea
actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ
individual favorabil, achitării pensiei restante, reexaminarea cuantumului pensiei și
repararea prejudiciului material,
împotriva deciziei din 28 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost
admis apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a casat hotărârea din 17
octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a emis o decizie nouă de
respingere a acțiunii ca neîntemeiată,
c o n s t a t ă:
La 20 octombrie 2018, Sergiu Certan a depus cerere de chemare în judecată, în
procedura contenciosului administrativ, împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale
cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii
actului administrativ individual favorabil, achitării pensiei restante, reexaminarea
cuantumului pensiei și repararea prejudiciului material.
În susținerea acțiunii reclamantul a indicat că la 17 aprilie 2014 i-a fost stabilită
pensia pentru limită de vârstă, în cuantum de XXXXX de lei, pentru un stagiu de cotizare
de 26 ani, realizat până la data de 01 ianuarie 1999, și pentru un stagiu de cotizare de 15,3
ani, după 01 ianuarie 1999, în total 41,3 ani, fapt confirmat prin decizia nr.C-1353/18 din
20 septembrie 2018 a Casei Naționale de Asigurări Sociale.
La 21 octombrie 2014, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Râșcani, mun.
Chișinău, la cererea sa, a recalculat cuantumul pensiei stabilite, fiind inclus venitul
obținut la C.L. „Locuința Accesibilă”, pensia recalculată constituind XXXXX de lei, iar
ca urmare a indexărilor efectuate în perioada anilor 2015-2017, de la 01 aprilie 2017, a
constituit suma de XXXXX lei.
1
A reținut că la 11 mai 2017 s-a adresat Casei Teritoriale de Asigurări Sociale
Râșcani, mun. Chișinău cu cerere, solicitând repetat recalcularea mărimii pensiei, cu
includerea veniturilor, care nu au fost luate în calcul în limita plafoanelor stabilite de
legislație la stabilirea inițială a pensiei, după cum urmează: pentru anul 1999 suma de
XXXXX de lei; pentru anul 2000 suma de XXXXX de lei; pentru anul 2001 suma de
XXXXX de lei; pentru anul 2002 suma de XXXXX de lei; pentru anul 2003 suma de
XXXXX de lei; pentru anul 2005 suma de XXXXX de lei; pentru anul 2006 suma de
XXXXX de lei; pentru anul 2007 suma de XXXXX de lei; pentru anul 2008 suma de
XXXXX de lei; pentru anul 2009 suma de XXXXX de lei; pentru anul 2010 suma de
XXXXX de lei; pentru anul 2011 suma de XXXXX de lei; pentru anul 2012 suma de
XXXXX lei; pentru anul 2014 (lunile ianuarie-aprilie) suma de XXXXX de lei, venituri
confirmate prin extrasele din contul personal al contribuabilului, deținute în baza de date
a Serviciului Fiscal de Stat.
Însă Casa Națională de Asigurări Sociale a refuzat recalcularea pensiei din motiv că
toate aceste venituri nu se regăsesc în baza de date a Casei Naționale de Asigurări
Sociale.
În opinia reclamantului organul de asigurări sociale de la data inițială a stabilirii
pensiei, selectiv a inclus venitul obținut din anumite perioade, fără a argumenta de ce
unele venituri au fost incluse, iar altele nu.
Cu atât că, la 21 octombrie 2014, a fost inclus venitul obținut la C.L. „Locuința
Accesibilă”, fapt ce a condiționat majorarea pensiei stabilite inițial.
Nefiind de acord cu refuzul pârâtei, la 07 noiembrie 2017 s-a adresat Casei
Teritoriale de Asigurări Sociale Râșcani, mun. Chișinău cu cerere, solicitând recalcularea
cuantumului pensiei sale, cu includerea în aceasta a tuturor veniturilor din perioadele
contributive.
În acest sens, reclamantul a remarcat că a început să primească pensie în cuantum de
XXXXX de lei, în perioada decembrie 2017 - februarie 2018. Însă, ulterior nu a primit
pensia pentru luna martie 2018, iar la 21 aprilie 2018 a primit pensie pentru luna martie
2018, deja în cuantum de doar XXXXX de lei, fără să-i fie explicat motivul reducerii
acesteia.
La 20 iunie 2018 s-a adresat Casei Naționale de Asigurări Sociale cu cerere
prealabilă, solicitând recalcularea corectă a pensiei, începând cu data inițială a stabilirii
pensiei – 17 aprilie 2014, cu includerea tuturor veniturilor din perioada contributivă
anterioară dății inițiale de stabilire a pensiei; compensarea tuturor sumelor reținute ilegal,
începând cu data stabilirii inițiale a pensiei și recalcularea pensiei în baza tuturor
veniturilor obținute după stabilirea inițială a pensiei – 17 aprilie 2014 și până la emiterea
hotărârii judecătorești.
Prin răspunsul nr.C-1353/18 din 20 iulie 2018, Casa Națională de Asigurări Sociale
i-a comunicat despre prelungirea termenului de examinare a cererii prealabile, cu 30 de
zile. Ulterior, prin scrisoarea nr.C-1353/18 din 20 august 2018, Casa Națională de
Asigurări Sociale i-a comunicat despre prelungirea termenului de examinare a cererii
prealabile, cu 30 de zile.
Iar, prin răspunsul nr.C-1353/18 din 20 septembrie 2018 a Casei Naționale de
Asigurări Sociale, cererea prealabilă a fost respinsă.
2
A precizat că în perioada 01 ianuarie 1999 – 01 ianuarie 2003, Legea bugetului
asigurărilor sociale nu limita cuantumul contribuțiilor lunare, care urmau a fi reținute de
către angajator, reieșind din venitul total obținut de către salariat.
Deși în răspunsul nr.C-1353/18 din 20 septembrie 2018 a Casei Naționale de
Asigurări Sociale se menționează că s-au luat în calcul toate veniturile aferente perioadei
01 ianuarie 1999 - 01 ianuarie 2003, totuși informația dată nu corespunde situației
factologice reale.
Or, reieșind din extrasul din contul său personal, din baza de date a Casei Naționale
de Asigurări Sociale și extrasele din contul personal al contribuabilului de la Serviciul
Fiscal de Stat, se observă că la stabilirea inițială a pensiei, pentru perioada 01 ianuarie
1999 - 01 ianuarie 2003, Casa Națională de Asigurări Sociale nu a luat în calcul veniturile
pentru anul 1999 în sumă de XXXXX de lei; pentru anul 2000 în sumă de XXXXX de
lei; pentru anul 2001 în sumă de XXXXX de lei și pentru anul 2002 în sumă de XXXXX
de lei.
Mai mult ca atât, Legea bugetului asigurărilor sociale, la art.6 alin.(2), stabilește că
pentru perioada 01 ianuarie 2003 - 01 ianuarie 2008, baza lunară de calcul a contribuției
individuale de asigurări sociale de stat obligatorii, nu poate depăși plafonul de 3 salarii
medii lunare pe economie, prognozat pentru anul 2003 și aprobat de Guvern, iar pentru
perioada 01 ianuarie 2008 - 01 aprilie 2014, baza anuală de calcul al contribuției
individuale de asigurări sociale de stat obligatorii nu va depăși suma de 5 salarii medii
lunare prognozate pe economie înmulțită la 12.
Acest fapt prezumă că indiferent de venitul lunar/anual al salariatului, contribuțiile,
care urmează a fi achitate de către acesta la bugetul asigurărilor sociale de stat, se
calculează reieșind din baza lunară a venitului plafonat, care nu poate fi mai mare de 3,
sau respectiv 5 salarii medii pe economie.
De asemenea, în perioada 01 ianuarie 2003 - 01 ianuarie 2008, Legea bugetului
asigurărilor sociale a operat cu noțiunea de „bază lunară”, iar după 01 ianuarie 2008,
a fost introdusă noțiunea de „bază anuală”.
Din prevederile legale enunțate rezultă că, după 01 ianuarie 2008, legislatorul a
stabilit ca baza de calcul a contribuției anuale nu poate depăși 5 salarii medii lunare pe
economie, înmulțit la 12.
Respectiv, mecanismul determinării plafonului bazei de calcul a contribuției la
bugetul asigurărilor sociale de stat, în perioadele 01 ianuarie 2003 - 01 ianuarie 2008
și 01 ianuarie 2008 - 01 aprilie 2014 a fost același, cu unica diferență că inițial se indica
„bază lunară”, apoi „bază anuală”.
Însă, în decizia nr. C-1353/18 din 20 septembrie 2018, Casa Națională de Asigurări
Sociale a constatat în mod eronat că plafonul bazei de calcul a venitului, pentru perioada
01 ianuarie 2003 – 01 ianuarie 2008 nu se înmulțește cu 12, or, această perioadă stabilea
o bază lunară.
În opinia reclamantului extrasul din contul său personal de la Casa Națională de
Asigurări Sociale este contrar bazei de date a Serviciului Fiscal de Stat, care atestă că deși
a obținut anumite venituri, Casa Națională de Asigurări Sociale nu le-a luat în calcul la
stabilirea inițială a pensiei.
3
Mai mult, suma de XXXXX de lei, care nu a fost inclusă în mod abuziv de către
Casa Națională de Asigurări Sociale în venitul ce stă la baza dreptului la pensie stabilit
inițial la 17 aprilie 2014, a fost calculată reieșind din plafonul bazei de calcul a venitului
pentru perioadele 01 ianuarie 2003 – 01 aprilie 2014.
Deși legea stabilește în mod explicit, că baza de calcul a pensiei o constituie venitul
mediu lunar asigurat din toată perioada de activitate, iar venitul mediu lunar asigurat se
determină din suma contribuțiilor plătite în perioadele contributive - cotele de contribuții
stabilite prin lege pentru aceste perioade.
Subsecvent a indicat că reexaminarea drepturilor la pensie este posibilă atunci când
circumstanțele nou-apărute se referă la venitul asigurat, care a avut loc până la acordarea
drepturilor la pensie.
Consideră că la cazul speței, aceste prevederi sunt aplicabile, or, veniturile sale care
nu au fost incluse în baza de calcul a pensiei de către Casa Națională de Asigurări
Sociale, au existat până la acordarea drepturilor la pensie.
Respectiv, concluzia Casei Naționale de Asigurări Sociale referitor la valorizarea
pensiei, nu prezintă legătură cauzală cu cererea sa privind reexaminarea pensiei ținând
cont de veniturile obținute după stabilirea inițială a dreptului la pensie, or, acestea
reprezintă mecanisme diferite, cu particularități aparte.
În viziunea lui Sergiu Certan, Casa Națională de Asigurări Sociale nu poate motiva
neachitarea integrală a pensiei în corespundere cu contribuțiile vărsate la bugetul
asigurărilor sociale de către contribuabil, prin invocarea faptului că baza de date a
acesteia nu reflectă anumite venituri, or, dânsul nu se face culpabil de calculul greșit, care
a fost realizat de către Casa Națională de Asigurări Sociale.
Prin nesoluționarea în termen rezonabil a speței în cauză de către Casa Națională de
Asigurări Sociale i-au fost cauzate suferințe psihice, exprimate prin dispreț, indiferență
din partea personalului pârâtei și consideră echitabilă obligarea Casei Naționale de
Asigurări Sociale la achitarea unei compensații bănești în sumă de 100 000 de lei cu titlu
de prejudiciul moral cauzat. Or, atitudinea disprețuitoare a personalului Casei Naționale
de Asigurări Sociale privind refuzul de a calcula corect pensia sa pentru limita de vârstă
și tergiversarea neîntemeiată de examinare a cererii de recalculare a acesteia, în vederea
neachitării sumelor de bani cuvenite și chiar, prin micșorarea nejustificată a cuantumului
pensiei, fără a fi informat în prealabil reclamantul justifică pe deplin cuantumul sumei
bănești cu titlu de prejudiciul moral.
În contextul enunțat, Sergiu Certan a solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei
nr.C-1353/18 din 20 septembrie 2018 a Casei Naționale de Asigurări Sociale ca fiind
emisă contrar legii, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să emită decizie
privind recalcularea pensiei, începând cu data inițială a stabilirii pensiei – 17 aprilie 2014,
cu includerea tuturor veniturilor din perioada contributivă anterioară datei inițiale de
stabilire a pensiei în sumă de XXXXX de lei, după cum urmează: anul 1999 - XXXXX
de lei; anul 2000 - XXXXX de lei; anul 2001 - XXXXX de lei; anul 2002 - XXXXX de
lei; anul 2003 - XXXXX de lei; anul 2005 - XXXXX de lei; anul 2006 - XXXXX de lei;
anul 2007 - XXXXX de lei; anul 2008 – XXXXX de lei; anul 2009 – XXXXX de lei;
anul 2010 – XXXXX de lei; anul 2011- XXXXX de lei; anul 2012 - XXXXX lei;
perioada ianuarie-aprilie 2014 – XXXXX de lei, obligarea emiterii deciziei privind
4
achitarea în beneficiul lui Sergiu Certan a tuturor sumelor reținute ilegal, începând cu
data stabilirii inițiale a pensiei – 17 aprilie 2014 și până la data emiterii hotărârii
judecătorești; obligarea emiterii deciziei privind reexaminarea pensiei lui, cu includerea
tuturor veniturilor obținute după stabilirea inițială a pensiei – 17 aprilie 2014 și până la
data emiterii hotărârii judecătorești; încasarea sumei de 100 000 de lei cu titlu de
prejudiciu material cauzat prin nesoluționarea în termen rezonabil a ilegalităților comise
de către pârât timp de aproximativ 4,5 ani.
Prin hotărârea din 17 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost
admisă parțial acțiunea depusă de Sergiu Certan. A fost anulată decizia Casei Naționale
de Asigurări Sociale nr.C-1353/18 din 20 septembrie 2018. A fost obligată Casa
Națională de Asigurări Sociale să recalculeze pensia lui Sergiu Certan, începând cu data
inițială a stabilirii pensiei – 17 aprilie 2014, cu includerea tuturor veniturilor din perioada
contributivă anterioară datei inițiale de stabilire a pensiei, pentru perioada anilor: 1999-
2014, lunile ianuarie-aprilie după cum urmează: pentru anul 1999 - XXXXX de lei, anul
2000 - XXXXX de lei, anul 2001 - XXXXX de lei, anul 2002 - XXXXX de lei, anul
2003 – XXXXX de lei, anul 2005 - XXXXX de lei, anul 2006 - XXXXX de lei, anul
2007 - XXXXX de lei, anul 2008 - XXXXX de lei, anul 2009 - XXXXX de lei, anul
2010 – XXXXX de lei, anul 2011 – XXXXX de lei, anul 2012 - XXXXX lei, iar pentru
lunile ianuarie-aprilie 2014 – XXXXX de lei. A fost obligată Casa Națională de Asigurări
Sociale să-i recalculeze și să-i achite lui Sergiu Certan pensia restantă începând cu data
de 17 aprilie 2014 - până la data pronunțării hotărârii judecătorești din 17 octombrie
2019, raportată la veniturile obținute de reclamant după data stabilirii pensiei din 17
aprilie 2014. În rest, acțiunea în partea pretenției privind repararea prejudiciului material
în sumă de 100 000 de lei, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Judecând cauza, prima instanță a motivat soluția de admitere parțială a acțiunii,
constatând că potrivit extrasului din cont, reclamantul Certan Sergiu a achitat pe perioada
anilor 01 ianuarie 1999 – 01 aprilie 2018 contribuții de asigurări sociale la bugetul public
de stat (f.d. 19-60, vol.I).
Instanța a stabilit că la materialele dosarului sunt anexate fișele de verificare a
obligațiunilor privind plata impozitului pe venit de către Sergiu Certan pe perioada anilor
1999 - 2013 (f.d. 61-75, vol.I)
Totodată, s-a constatat că la 20 octombrie 2018 Sergiu Certan s-a adresat Casei
Teritoriale de Asigurări Sociale cu cerere prealabilă, și ulterior la 21 octombrie 2019 a
depus supliment la aceasta, solicitând recalcularea pensiei cu includerea salariilor primite
în perioada anilor 1999 - 2014 omise de către organul de asigurări sociale în mărime de
XXXXX de lei, achitarea pensiei neachitată nejustificat, precum și recalcularea pensiei
pentru limita de vârstă la situația din 30 aprilie 2018 (f.d. 76-77, 78, vol.I).
Prin răspunsul nr.3000 din 07 iunie 2018 Casa Națională de Asigurări Sociale a
informat reclamantul că reexaminarea pensiilor conform formulei noi în vigoare din 01
aprilie 2017, conform Legii nr.156 din 14 octombrie 1998, în legătură cu suplinirea
conturilor persoanelor asigurate, se va efectua doar în cazul când acestea a avut loc după
01 aprilie 2017. Totodată, s-a explicat că în cazul reclamantului, contul personal pentru
anul 2012, la compania de asigurări SRL „Sigur-Asigur”, a fost suplinit la data de 21
5
august 2014, respectiv nu există temei de a reexamina pensia în baza formulei noi (f.d.
79, vol.I).
Cu trimitere la dispozițiile art.4 alin.(1) și (2) lit.a), art.8 alin.(1) și (2), art.33 alin.(1)
lit.a), alin.(3), (41) și (5) și art.53 alin.(1) din Legea nr.156 din 14 octombrie1998 privind
sistemul public de pensii, coroborate cu extrasul din contul personal (din 12 iunie 2018) a
lui Sergiu Certan din baza de date a CNAS și extrasele din contul personal al
contribuabilului de la Serviciul Fiscal de Stat, prima instanță a constatat că stabilirea
inițială a pensiei, pentru perioada 01 ianuarie 1999 – 01 ianuarie 2003, Casa Națională de
Asigurări Sociale nu a luat în calcul următoarele venituri obținute de reclamant pentru
anul 1999 - suma de XXXXX de lei; în anul 2000 – suma de XXXXX de lei; în anul
2001 - suma de XXXXX de lei și anul 2002 - suma de XXXXX de lei.
Începând cu 01 ianuarie 2003, respectiv pentru perioada 01 ianuarie 2003 – 01
ianuarie 2008, Legea bugetului asigurărilor sociale la art.6 alin.(2) a stabilit că baza
lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale de stat obligatorii nu poate
depăși plafonul de 3 salarii medii lunare pe economie, prognozat pentru anul 2003 și
aprobat de Guvern.
Totodată, prima instanță a reținut că începând cu 01 ianuarie 2008, respectiv pentru
perioada 01 octombrie 2008 – 01 aprilie 2014, art.6 alin.(2) din Legea bugetului
asigurărilor sociale, a statuat că, baza anuală de calcul al contribuției individuale de
asigurări sociale de stat obligatorii nu va depășii suma de 5 salarii medii lunare
prognozate pe economie înmulțită la 12. Salariul mediu lunar pe economie prognozat
pentru anul 2008 se aprobă de Guvern.
Instanța a subliniat că în perioada 01 ianuarie 2003 - până la 01 aprilie 2014, baza de
calcul a contribuției a fost plafonată în diferite perioade, fie la 3 salarii medii pe
economie pentru anul respectiv, până în 01 ianuarie 2008, fie până la 5 salarii medii pe
economie în perioada de referință 01 ianuarie 2008 – 01 aprilie 2014.
Din cele menționate, prima instanță a conchis că în decizia nr.C-1353/18 din
20.09.2018 Casa Națională de Asigurări Sociale în mod eronat a concluzionat că plafonul
bazei de calcul a venitului, pentru perioada 01 ianuarie 2003 – 01 ianuarie 2008 nu se
înmulțește cu 12, or, mecanismul determinării plafonului bazei de calcul a contribuției la
bugetul asigurărilor sociale de stat a rămas neschimbat.
De asemenea, suprapunând extrasele din contul personal (din 12 iunie 2018) a lui
Sergiu Certan din baza de date a CNAS și extrasele din contul personal al
contribuabilului de la Serviciul Fiscal de Stat, s-a observat că la stabilirea inițială a
pensiei, pentru perioada 01 ianuarie 2003 – 01 ianuarie 2008, pârâta nu a luat în calcul
următoarele venituri ale lui Sergiu Certan și anume, pentru anul 2003 suma de XXXXX
de lei; anul 2005 suma de XXXXX de lei; anul 2006 suma de XXXXX de lei; anul 2007
suma de XXXXX de lei.
Mai mult, extrasul dine contul personal a lui Sergiu Certan deținut la CNAS vine în
contradicție cu baza de date a Serviciului Fiscal de Stat, care atestă că deși Sergiu Certan
în perioada 01 ianuarie 2008 – 01 ianuarie 2014, a obținut anumite venituri, pârâta nu a
luat în calcul următoarele venituri la stabilirea inițială a pensiei, după cum urmează:
pentru anul 2008 suma de XXXXX de lei; anul 2009 suma de XXXXX de lei; anul 2010
6
suma de XXXXX de lei; anul 2011 suma de XXXXX de lei; anul 2012 suma de XXXXX
lei și pentru anul 2014 (lunile ianuarie-aprilie) suma de XXXXX de lei.
Din considerentele constatate, prima instanță a ajuns la concluzia de a admite
pretențiile lui Sergiu Certan cu privire la anularea deciziei nr.C-1353/18 din 20
septembrie 2018 a Casei Naționale de Asigurări Sociale, obligarea Casei Națională de
Asigurări Sociale să recalculeze pensia lui Certan Sergiu, începând cu data inițială a
stabilirii pensiei – 17 aprilie 2014, cu includerea tuturor veniturilor din perioada
contributivă anterioară dății inițiale de stabilire a pensiei, pentru perioada anilor 1999 -
2014 (lunile ianuarie-aprilie) după cum urmează: pentru anul 1999 – suma de XXXXX
de lei; anul 2000 - XXXXX de lei; anul 2001 - XXXXX de lei; anul 2002 - XXXXX de
lei; anul 2003 - XXXXX de lei; anul 2005 - XXXXX de lei; anul 2006 – XXXXX de lei;
anul 2007 - XXXXX de lei; anul 2008 - XXXXX lei; anul 2009 - XXXXX de lei; anul
2010 - XXXXX de lei; anul 2011 - XXXXX de lei; anul 2012 - XXXXX lei și pentru
anul 2014 (pentru lunile ianuarie-aprilie) suma de XXXXX de lei, precum și obligarea
Casei Națională de Asigurări Sociale să-i recalculeze și să-i achite lui Certan Sergiu
pensia restantă, începând cu data de 17 aprilie 2014 - până la data pronunțării hotărârii
judecătorești – 17 octombrie 2019, raportată la veniturile obținute de reclamant după data
stabilirii pensiei - 17 aprilie 2014.
Referitor la pretenția reclamantului privind repararea prejudiciului moral, prima
instanță a considerat-o neîntemeiată, cu respingerea acesteia.
La acest subiect, prima instanță a remarcat că unul din criteriile orientative generale
de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că indemnizația
trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire. În temeiul Convenției Europene
pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, acest criteriu se
traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru
prejudiciul moral suferit.
Instanța a notat că obligația de a dovedi faptul cauzării prejudiciului moral o exercită
partea vătămată, de aceea în cererea despre compensarea prejudiciului moral urmează să
fie indicat de către cine, în ce circumstanțe și în baza a căror acțiuni/inacțiuni au fost
cauzate suferințele morale (psihice) sau fizice, prin care se manifestă acestea.
Din cele enunțate, prima instanță a concluzionat că reclamantul Sergiu Certan nu a
probat cauzarea prin refuzul recalculării pensiei a unor suferințe psihice sau lezarea unor
alte drepturi nepatrimoniale ce urmează a fi compensate în bani, fapt ce a generat
respingerea pretenției respective neîntemeiată.
La 08 noiembrie 2019 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel împotriva
hotărârii din 17 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând
casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei decizii noi de respingere a acțiunii.
Prin decizia din 20 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost casată integral
hotărârea din 17 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a emis o
decizie nouă de respingere integrală a acțiunii ca neîntemeiată.
La 06 august 2020 Sergiu Certan a depus recurs împotriva deciziei din 20 mai 2020
a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de
apel, cu menținerea hotărârii din 17 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani.
7
Prin decizia din 10 februarie 2021 a Curții Supreme de Justiție a fost admis recursul
depus de Sergiu Certan, s-a casat integral decizia din 20 mai 2020 a Curții de Apel
Chișinău, cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet
de judecată.
Prin decizia din 28 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul
depus de Casa Națională de Asigurări Sociale. A fost casată hotărârea din 17 octombrie
2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și emisă o decizie nouă de respingere a
acțiunii depuse de Sergiu Certan.
Fiind învestită cu judecarea cauzei, instanța de apel a motivat soluția indicând că
acțiunea înaintată de Sergiu Certan la 20 octombrie 2018, a fost depusă în instanța de
contencios administrativ în termen, cu respectarea procedurii prealabile.
Totodată, cu trimitere la prevederile art.1 alin.(1) și (2), art.2 alin.(1), art.4 alin.(1) și
(2) lit. a), c) și d), art.8 alin.(1) și (2), art.11, art. 33 alin. (1) lit. a) și c), alin.(3), alin.(41),
alin.(5), art.53 din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii,
pct.69 și pct.70 din Regulamentului privind modalitatea de calculare a pensiilor și
modalitatea de confirmare a stagiului de cotizare pentru stabilirea pensiilor, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr.165 din 21 martie 2017, art.6 al Legii anuale a bugetului
asigurărilor sociale de stat pentru anii 2003 – 2007, instanța de apel a conchis că având în
vedere că baza de calcul a pensiei pentru perioada de după 01 ianuarie 1999 a constituit
venitul asigurat, salariul de care a beneficiat persoana asigurată, începând cu 01 ianuarie
2003, se ia în calcul lunar în mărime ce nu depășește 3 salarii medii lunare prognozate
după cum urmează: pentru anul 2003 - XXXXX (XXXXX (salariul prognozat) × 3); anul
2004 - XXXXX (XXXXX × 3); anul 2005 - XXXXX (XXXXX × 3); anul 2006 –
XXXXX (XXXXX × 3); pentru anul 2007 - XXXXX (XXXXX × 3); pentru anul 2008 -
5 salarii medii prognozate × la 12: XXXXX (XXXXX × 5 × 12); pentru anul 2009 –
XXXXX (XXXXX × 5 × 12); pentru anul 2010 - XXXXX (XXXXX × 5 × l2); pentru
2011 - XXXXX (XXXXX × 5 × l2); pentru 2012 - XXXXX (XXXXX × 5× l2); pentru
2013 - XXXXX (XXXXX × 5 × l2) și pentru 2014 - XXXXX (XXXXX × 5 × 4).
Instanța de apel a constatat că lui Sergiu Certan, începând cu 17 aprilie 2014, i-a fost
stabilită pensie pentru limită de vârstă, pentru un stagiu de cotizare realizat până la 01
ianuarie 1999 de 26 ani, iar după 01 ianuarie 1999 de 15,3 ani, în total 41,3 ani.
S-a reținut că pensia lui Sergiu Certan a fost calculată pe baza coeficientului
individual al salariului pentru o perioadă mai favorabilă de 60 de luni consecutive
(XXXXX (11) – XXXXX (01)) - XXXXX (conform prevederilor nominalizate luat în
calcul - XXXXX) din ultimii 15 ani de activitate până la 01 ianuarie 1999 și din venitul
mediu lunar asigurat de XXXXX de lei, determinat conform legii și datelor din contul
personal de asigurări sociale (la data stabilirii pensiei) pentru perioada de după 01
ianuarie 1999, constituind lunar XXXXX de lei. Ulterior, la 21 octombrie 2014 Casa
Teritorială de Asigurări Sociale Rîșcani, mun. Chișinău a reexaminat pensia lui Sergiu
Certan din data stabilirii inițiale (17 aprilie 2014) pe baza venitului asigurat de XXXXX
de lei (fiind inclus venitul pentru anul 2014 obținut la CL „Locuința Accesibilă”),
constituind XXXXX de lei.
La 07 noiembrie 2017 Sergiu Certan s-a adresat Casei Teritoriale de Asigurări
Sociale Râșcani, mun.Chișinău cu cerere, solicitând recalcularea pensiei în legătura cu
8
suplinirea contului (în luna august 2014) cu venitul asigurat realizat prin cumul la
Compania „Sigur Asigur” pentru anul 2012, perioadă care inițial a fost luată în calcul.
Astfel, pensia a fost reexaminată greșit din 01 decembrie 2017 conform formulelor
de calcul în vigoare după 01 aprilie 2017.
Ca urmare a verificării suplimentare s-a constatat că reexaminarea pensiei a avut loc
cu încălcarea prevederilor p.38 din Regulamentul cu privire la lansarea procesului de
confirmare a venitului asigurat în baza datelor din conturile personale ale asiguraților (în
vigoare până la 01 ianuarie 2018), în rezultatul modificării datelor din conturile personale
ale beneficiarilor de pensii (privind venitul asigurat realizat până la data stabilirii pensiei)
se reexamina decizia de stabilire a pensiei în cuantum mai mare din data stabilirii inițiale
a pensiei.
La acest capitol, instanța de apel a precizat că recalcularea pensiei s-a efectuat la
cererea depusă de Sergiu Certan la 07 noiembrie 2017, fără ca ultimul să prezinte
documente suplimentare (f.d. 9-10 din Dosarul administrativ).
Instanța de apel a subliniat că pensia lui Sergiu Certan a fost reexaminată, din data
stabilirii inițiale (17 aprilie 2014) în conformitate cu pct.38 din Regulamentul enunțat
supra pe baza venitului asigurat de XXXXX de lei, și a constituit - XXXXX de lei, care
cu indexările ulterioare pentru perioada anilor 2015 – 2018, care la situația din 01 aprilie
2018 a constituit XXXXX de lei lunar.
Cu trimitere la art.53 din Legea nr.156/1998 privind sistemul public de pensii,
instanța de apel a indicat că, pensia pentru limită de vârstă până la 01 aprilie 2017 s-a
determinat prin cumularea drepturilor la pensie din perioada până și după 01 ianuarie
1999, conform formulelor prevăzute în Anexa nr.4 parte integrantă a legii.
Totodată, instanța a reținut că prin Legea pentru modificarea și completarea unor
acte legislative nr.290 din 16 decembrie 2016, în vigoare din 01 ianuarie 2017, Legea
nr.156 din 14 octombrie 1998, a fost completată cu art.521 potrivit căruia venitul mediu
lunar asigurat realizat începând cu 1 ianuarie 1999, și inclus în calculul pensiilor pentru
limită de vârstă și al pensiei de dizabilitate, stabilite până la 1 aprilie 2017, se valorizează
reieșind din creșterea salariului mediu pe economie în anul precedent anului stabilirii
pensiei față de anul realizării venitului asigurat, cu determinarea diferenței în mărimea
pensiei.
Diferența în mărimea pensiei obținute se indexează cu coeficientul cumulativ de
indexare a pensiilor de la anul stabilirii pensiei până la anul valorizării venitului asigurat,
stabilit de Guvern, și se adaugă la cuantumul pensiei în plată la data valorizării.
Subsecvent, cu trimitere la art.521 alin.(3) Legea nr.156 din 14 octombrie 1998,
instanța de apel a susținut că, valorizarea pensiei pentru limita de vârstă și a pensiilor de
dizabilitate stabilite până la 1 aprilie 2017 se efectuează pe etape.
Instanța de apel a mai reținut că reieșind din prevederile Legii nr.317 din 22
decembrie 2017 privind modificarea și completarea Legii nr.156 din 14 octombrie 1998
pensiile stabilite în perioada 2014 – 31 martie 2017, s-au valorizat la 01 octombrie 2018,
inclusiv și pensia reclamantului Sergiu Certan.
Astfel, la caz, venitul mediu lunar asigurat de XXXXX de lei, luat în calcul la
stabilirea pensiei, fiind valorizat, a constituit XXXXX de lei, iar mărimea pensiei de la 01
9
octombrie 2018 a constituit XXXXX lei, iar după indexările din anii 2019 - 2021, de la
01 aprilie 2021 a constitui XXXXX lei lunar, fapte ce rezultă din dosarul administrativ.
De asemenea, instanța de apel a notat că prin Legea nr.168/2019 pentru modificarea
articolului 33 din Legea nr.156/1998 privind sistemul public de pensii, au fost revăzute
etapele de reexaminare a pensiilor pentru limită de vârstă pentru stagiul de cotizare
realizat după stabilirea/reexaminarea pensiei.
Respectiv, persoanele care s-au pensionat după 01 ianuarie 1999 și au continuat
activitatea în muncă vor avea dreptul la reexaminarea pensiei pentru limită de vârstă,
eșalonat conform tabelului nr.11, în dependență de stagiul de cotizare confirmat, după
cum urmează: de la 01 iulie 2020 pentru un stagiu de cotizare realizat după stabilirea
pensiei de cel puțin 10 ani; 01 ianuarie 2021 - de la 7 ani până la 10 ani; 01 ianuarie
2022 - de la 5 până la 7 ani; 01 ianuarie 2023 - de la 2 ani până la 5 ani.
Curtea de Apel Chișinău a concluzionat că Sergiu Certan la data de 17 aprilie 2021,
care a realizat dreptul la pensie la 17 aprilie 2014 și are o activitate de 7 ani după ieșirea
la pensie, poate depune cerere de recalculare a pensiei. Or, prin obligarea Casei Naționale
de Asigurări Sociale de a efectua recalcularea pensiei ultimului de la 07 noiembrie 2017,
reiese valorizarea dublă a pensiei, care a avut loc deja la 01 octombrie 2018 și la 01
aprilie 2021.
Instanța de apel a subliniat că în extrasul din cont al intimatului în baza căruia i-a
fost efectuată recalcularea din 2014 se regăsește în dosarul de pensionare la pagina 80.
Or, analizând documentele primare, formele REV-2 și REV-5, care au servit temei
legal de calculare a pensiei lui Sergiu Certan, extrasul din cont a contribuțiilor de
asigurări sociale a ultimului pentru perioada anilor 1999 - 2003 nu corespunde cu extrasul
din impozitul pe venit de la Serviciul Fiscal de Stat și el nicidecum nu poate corespunde,
deoarece nu toate plățile de la sursa de plată sunt contributive.
În contextul expus, Curtea de Apel Chișinău a conchis că instanța de fond
neîntemeiat i-a atribuit lui Sergiu Certan un venit necontributiv pentru majorarea
nejustificată a pensiei, concluzionând greșit că perioada anilor 2003 - 2007 ca baza de
calcul contributivă lunară se asimilează cu baza de calcul contributivă anuală, mărind de
asemenea neîntemeiat venitul contributiv al reclamantului/intimat în perioada anilor 2003
- 2007.
Cu referire la paralela trasată de Sergiu Certan între impozitul pe venit și
contribuțiile de asigurări sociale, instanța de apel a reiterat că impozitul pe venit și
contribuția de asigurări sociale reprezintă două institute distincte, ce au geneză și scop
diferit, prima fiind determinată de legislația fiscală, constituind un impozit încasat din
veniturile realizate, iar secundul constituit o sumă, determinată de legislația ce
reglementează domeniul asigurărilor sociale, achitată de plătitorul contribuțiilor la
bugetul asigurărilor sociale de stat.
La acest aspect, instanța de apel a indicat că informația prezentată de către Sergiu
Certan referitoare la achitarea impozitelor pe venit în perioadele invocate de acesta nu
poate fi asimilată plății contribuțiilor de asigurări sociale, achitarea cărora nu a fost
probată. Or, simplele mențiuni în extrasele prezentate de reclamant referitoare la faptul că
veniturile respective, din care a fost achitat impozitul pe venit își are originea din salariu,
10
nu confirmă că din aceste sume au fost achitate corespunzător și contribuțiile de asigurări
sociale.
Pe final, în contextul în care în contul personal al lui Sergiu Certan, deținut de către
CNAS, nu sunt reflectate plăți efectuate cu titlu de contribuții de asigurări sociale din
sumele veniturilor încasate, instanța de apel a constatat că în temeiul normelor citate
supra acestea nu pot fi reținute în calitate de bază de calcul a cuantumului pensiei
intimatului, deoarece aceste venituri nu se atribuie la categoria venitului contributiv al
intimatului în perioadele respective.
Din considerentele menționate, instanța de apel a considerat că în speță nu sunt
întrunite temeiuri legale pentru recalcularea pensiei lui Sergiu Certan, cu includerea în
calcul a veniturilor corespunzătoare, din care motive acțiunea a fost respinsă ca
neîntemeiată.
Subsecvent, instanța de apel a considerat că în speță nu există temeiuri nici pentru
achitarea de către CNAS în beneficiul lui Sergiu Certan a pensiei restante, determinate
după recalcularea acesteia din data dobândirii dreptului la pensie ca urmare a raportării la
veniturile invocate de acesta, concluzie ce denotă și lipsa temeiurilor legale pentru
anularea deciziei nr.C-1353/18 din 20 septembrie 2018.
Curtea de Apel Chișinău a apreciat critic argumentele lui Sergiu Certan referitoare la
neincluderea ilicită în calculul cuantumului pensiei sale a veniturilor încasate în perioada:
anului 1999 în sumă de XXXXX de lei; anului 2000 – XXXXX de lei; anului 2001 –
XXXXX de lei; anului 2002 – XXXXX de lei; anului 2003 – XXXXX de lei; anului 2005
– XXXXX de lei; anului 2006 – XXXXX de lei; anului 2007 – XXXXX de lei; anului
2008 – XXXXX de lei; anului 2009 – XXXXX de lei; anului 2010 – XXXXX de lei;
anului 2011 – XXXXX de lei; anului 2012 – XXXXX lei și anului 2014 (lunile ianuarie-
aprilie) – XXXXX de lei deoarece vin în contracției cu cele indicate supra.
La fel, a fost considerat declarativ argumentul lui Sergiu Certan referitor la
înregistrarea de către sistemul de evidență personală, gestionat de CNAS, a unor
deficiențe, în condițiile în care informația privind veniturile sale încasate și impozitele pe
venit achitate de către acesta nu confirmă și achitarea contribuțiilor de asigurări sociale.
Subsecvent, instanța a reținut că în speță se constată că Sergiu Certan nu poate
pretinde la o „speranță legitimă” în contextul invocat de acesta ca urmare a neîntrunirii
condițiilor legale pentru a beneficia de efectele normelor specificate în acțiunea înaintată.
La 20 octombrie 2021 Sergiu Certan a depus recurs nemotivat împotriva deciziei
instanței de apel, iar la 30 decembrie 2021 a prezentat motivarea recursului, solicitând
admiterea acestuia, casarea deciziei din 28 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, cu
remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.
În susținerea recursului Sergiu Certan a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei
instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial prezenta
speță, apreciind arbitrar probele administrate, nu au fost dovedite circumstanțele
considerate de instanța de apel ca fiind stabilite, cu aplicarea și interpretarea eronată a
normelor de drept.
Recurentul a indicat că toate veniturile pe care le obiectează sunt venituri
contributive care se iau în considerare la calcularea pensiei pentru limită de vârstă. Or,
dintotdeauna Legea bugetului asigurărilor sociale de stat a impus obligația angajatorului
11
la achitarea salariului salariaților de a calcula, retine și achita contribuțiile de asigurări
sociale din numele salariaților la bugetul de stat.
Consideră că instanța de apel în decizia contestată nu a dat apreciere argumentelor
sale că potrivit prevederilor art.2 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul
1999 nr.231 din 23 decembrie 1998, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat pe
anul 1999 se constituie din cotele de asigurare socială de stat obligatorie în sumă de
XXXXX lei.
La fel, art.8 din aceiași lege statuează că tarifele cotelor de asigurare socială de stat
obligatorie pe anul 1999 se stabilesc conform anexei nr. 1
Totodată, pct.5 din Anexei nr. stipulează că cotele de asigurare obligatorii ale
persoanelor fizice constituie 1% din salariu (venit) și se transferă de către persoanele
fizice și juridice la momentul recepționării mijloacelor destinate achitării salariilor.
La fel, pct.6 stabilește că cotele asigurărilor sociale de stat se calculează din suma
salariului (venitului) spre achitare, fără reținerea impozitelor și altor plăți.
Prevederi similare au fost în Legea privind bugetul asigurărilor sociale pentru anii
2000-2013.
Consideră recurentul că reieșind din prevederile legale sus menționate, sunt eronate
concluziile instanței de apel precum că veniturile respective, din care a fost achitat
impozitul pe venit, și care își au sorgintea în salariu nu ar confirma chipurile că din aceste
sume au fost achitate corespunzător și contribuțiile de asigurări sociale, întrucât acest
„pseudo-argument” contravine dispozițiilor legale citate supra, Or, simpla invocare de
către Casa Națională de Asigurări Sociale a faptului că la dosarul personal al
contribuabilului nu există careva informație nu denotă nimic altceva decât confirmarea de
însăși CNAS a faptului că sistemul centralizat de informație al intimatei este unul
defectuos și incomplet care afectează grav interesele legitime ale recurentului, deoarece
acest fapt devine foarte evident în condițiile în care pensia recurentului calculată de către
intimat a variat cu diferențe de diverse sume, iar perioadele contestate ce formează obiect
de litigiu nu se reflectă în calculele pensiei pentru limita de vârstă achitată în prezent de
către Casa Națională de Asigurări Sociale.
Recurentul a reținut că este o persoană onestă care și-a dedicat ani la rând carierei,
achitând sistematic contribuții de asigurări sociale, asigurări medicale, impozite și alte
taxe prevăzute de lege în bugetul de stat, prezentând sistematic ani la rând declarațiile pe
impozit pe venit, și, achitând conștiincios diferențele spre plată respective, iar acum când
a ajuns la o vârstă de pensionare înaintată Casa Națională de Asigurări sociale, care ar
trebui să fie interesată de a stabili cu suficientă precizie toate circumstanțele care ar
permite calcularea unei pensii corecte nici măcar nu a prezentat careva probe ce ar
confirma faptul că alte probe, sau informații importante pentru a calcula corect pensia
pentru limita de vârstă nu există.
Mai mult ca atît, reprezentantul Casei Naționale de Asigurări Sociale a invocat doar
pretextul irelevant precum că baza de date a Serviciului Fiscal de Stat este una diferită de
baza de date a Casei Naționale de Asigurări Sociale, argument care a fost preluat de către
instanța de apel, fără a supune unei analize critice.
12
CNAS nu a explicat și nici nu a prezentat drept probe actele primare (formele REV-
2, REV-5 și altele similare) care au servit temei legal de calculare a pensiei sale pentru
limită de vârstă.
Totodată, conform art.4 alin.(1) și alin.(2) lit.a) din Legea nr.156 din 14 octombrie
1998 privind sistemul public de pensii, pensiile stabilite în conformitate cu prezenta lege
se plătesc din fondul de pensii. Veniturile fondului de pensii provin din contribuțiile de
asigurări sociale de stat.
La fel, art.8 alin.(1) și alin.(2) din Legea nr.156/1998, stipulează că, baza de calcul
al pensiei o constituie venitul mediu lunar asigurat din toată perioada de activitate,
valorizat la momentul stabilirii pensiei. Venitul mediu lunar asigurat se determină din
suma contribuțiilor plătite în perioadele contributive, cotele de contribuții stabilite prin
lege pentru aceste perioade și numărul total de luni de cotizare. Formula de calcul al
venitului mediu lunar asigurat este redată în anexa nr. l, parte integrantă a prezentei legi.
Astfel, legislația în vigoare cert stabilește că baza de calcul a pensiei o constituie
venitul mediu lunar asigurat din toată perioada de activitate, iar venitul mediu lunar
asigurat se determină din suma contribuțiilor plătite în perioadele contributive - cotele de
contribuții stabilite prin lege pentru aceste perioade, și nicidecum nu pornind de la niște
cifre incluse ori neincluse într-o bază de date oarecare defectă, care pot fi eronate, false,
omise din greșeală ori chiar cu rea intenție etc.
De asemenea, art.9 lit.a) din Legea nr.156/1998, stabilește că, în sistemul public, se
acordă următoarele categorii de pensii pensie pentru limită de vârstă.
Articolul art.33 alin.(1) lit.a), alin.(3), alin.(41) și alin. (5) din Legea nr.156/1998,
reglementează că, reexaminarea drepturilor la pensie se efectuează în cazul apariției unor
circumstanțe noi referitoare la stagiul de cotizare, venitul asigurat, ce au avut loc până la
acordarea drepturilor la pensie. Pensionarii care activează sau au activat în câmpul
muncii după realizarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă în condițiile prezentei
legi pot solicita reexaminarea pensiei nu mai des decât o dată la doi ani, cu condiția că
pensia calculată conform formulelor din anexe, părți integrante ale prezentei legi, este
mai mare decât pensia aflată în plată. Noile drepturi la pensie se acordă începând cu luna
următoare celei în care a fost depusă cererea și actele necesare la organul de asigurări
sociale. în cazul transferării la altă categorie de pensie prevăzută de prezenta lege,
termenul de transfer se stabilești conform art.11 alin.(2).
Din normele de drept citate supra rezultă că, reexaminarea drepturilor la pensie este
posibilă atunci când circumstanțele nou ivite se referă la venitul asigurat care a avut loc
până la acordarea drepturilor la pensie, adică exact cum este și în cazul său.
În viziunea recurentului dispozițiile legale citate supra sunt aplicabile speței, or,
veniturile care sunt invocate de către el și care nu au fost incluse în baza de calcul a
pensiei de către CNAS, au existat, fapt confirmat prin extrasul din contul său personal al
contribuabilului, de la Serviciul Fiscal de Stat și prin extrasele obținute prin intermediul
Agenției Naționale a Arhivelor și de la întreprinderile unde a lucrat, iar faptul că sistemul
de evidență personală a CNAS prezintă anumite deficiențe și nu reflectă toate
contribuțiile care au fost efectiv achitate, reprezintă o carență a cărei urmări se pun
exclusiv pe seama statului.
13
Toate cifrele din declarațiile persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit ce le
acumulează și le verifică Serviciul Fiscal de Stat au la bază informațiile (certificate,
declarații) ce le prezintă întreprinderile unde lucrează contribuabilii, și fiecare din acestei
informații este semnată de către directorul și contabilul-șef al întreprinderii cu aplicarea
ștampilei întreprinderii, și fiecare informație conține în mod obligatoriu nu doar mărimea
salariului achitat contribuabilului respectiv, dar și mărimea contribuției de asigurări
sociale de stat achitate de către întreprindere pentru acest contribuabil (deoarece această
contribuție se scade din salariu la calcularea impozitului pe venit reținut).
Deci, extrasele Serviciului Fiscal de Stat anume prezintă probe documentare, certe și
incontestabile ale achitărilor efective ale contribuțiilor sociale de stat din veniturile
contributive (salariile) ale pensionarilor, confirmate atât de către persoanele cu funcții de
răspundere ale întreprinderilor respective, cât și de către colaboratorii Serviciului Fiscal
de Stat care le verifică. Iar afirmațiile reprezentanților CNAS precum că extrasele
prezentate de organul fiscal precum că nu ar prezenta dovada achitării efective ale
contribuțiilor sociale de stat sunt cu toată certitudinea false, eronate și având drept scop
de-a induce instanța de judecată în eroare.
Subsecvent, organul de asigurări sociale nu a prezentat probe incontestabile care ar
confirma faptul că poseda alte formulare REV5 și similare prezentate de către agenții
economici la CNAS în care veniturile și contribuțiile de asigurări sociale achitate de el nu
sunt incluse, spre deosebire de aceleași forme și informații prezentate organului fiscal de
către aceleași întreprinderi și el, unde veniturile și contribuțiile de asigurări sociale
dimpotrivă sunt incluse, fapt confirmat prin înscrisurile anexate.
Este greșit argumentul CNAS precum că la calcularea pensiei lui pentru perioada
decembrie 2017 - februarie 2018, când s-a achitat suma de XXXXX lei pe lună, a fost
admisă o eroare de calcul, deoarece este unul arbitrar care nu se bazează pe niciun suport
probatoriu. Or, nu a fost explicat cine la concret din angajații intimatului a comis o
asemenea greșeală și în ce consta această greșeală, ce măsuri a întreprins în vederea
tragerii la răspundere a persoanei care se face vinovată de pretinsa greșeală.
În opinia recurentului, prin decizia nr.1353/18 din 20 septembrie 2018, CNAS nu a
dat curs cererii sale privind reexaminarea dreptului la pensie, contrar art.33 alin.(41), care
prevede că, pensionarii care activează sau au activat în câmpul muncii după realizarea
dreptului la pensie pentru limită de vârstă în condițiile prezentei legi pot solicita
reexaminarea pensiei nu mai des decât o dată la doi ani. Or, după stabilirea inițială a
dreptului la pensie (17 aprilie 2014), dânsul în calitatea sa de pensionar, continuă să
activeze în câmpul muncii, achitând contribuțiile corespunzătoare la bugetul asigurărilor
sociale de stat și prin urmare, beneficiază de dreptul de a-i fi reexaminat cuantumul
pensiei în lumina noilor venituri care au fost identificate după stabilirea inițială a
dreptului la pensie, așa cum prevede textul legislativ prenotat.
Astfel, argumentul CNAS vizavi de valorizarea pensiei, nu prezintă legătură cauzală
cu cererea sa privind reexaminarea pensiei în lumina venitului obținut după stabilirea
inițială a dreptului la pensie, or, acestea reprezintă mecanisme diferite, cu particularități
aparte.
Chiar și dacă colaboratorii CNAS într-adevăr au comis greșeli la recalcularea
pensiei sale în anul 2017 nu era în drept să reducă cu 20% pensia sa pentru mai bine de
14
un an în scopul restituirii sumei cu titlul de supraplată, deoarece greșeala a fost nu a lui,
dar a colaboratorilor CNAS, iar Regulamentul CNAS-ului nu permite o asemenea
restituire forțată.
A susținut că dânsul nu poate să suporte consecințele nefaste a faptului că baza de
date a CNAS conține deficiențe și nu reflectă în mod real toate veniturile care au fost
obținute de o anumită persoană și pentru care s-au achitat contribuții, și nici nu poate fi
silit să achite sumele ce rezultă din greșelile angajaților CNAS.
CNAS nu a avut niciun temei legal de a-1 obliga la restituirea sumelor de bani
achitate pe care le pretinde ca fiind calculate incorect tot de colaboratorii acesteia.
Or, potrivit art.35 alin.(2) din Legea nr.156/1998, pensia stabilită și neplătită la timp
din vina organului de asigurări sociale care stabilește sau plătește pensia se achită fără
niciun fel de limite în termen.
Prevederile legale citate, conferă dreptul petiționarului să își primească întreaga
pensie pentru toate perioadele când aceasta nu a fost plătită în cuantum deplin de către
autoritatea competentă, având în vedere că ultimul nu poartă vina pentru calculul greșit
care a fost realizat de către CNAS.
Pe lângă acestea, CNAS nu a prezentat declarațiile Rev5 și Rev2 și similare
prezentate de către angajații întreprinderilor la care a activat pentru perioadele aflate în
litigiu în vederea elucidării a tuturor circumstanțelor. Iar, simpla invocare ui că baza de
date a diferă de baza de date a serviciului fiscal nu are decât scopul de a induce instanța
de judecată în eroare.
În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel
ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.
Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la
instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă
legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme
de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se
depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 28 septembrie 2021, în
ședință publică.
Actele cauzei nu atestă faptul că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost
notificat participanților la proces.
Totodată, din materialele cauzei rezultă că la 17 decembrie 2021 avocatului Ion
Lunca, care reprezintă interesele lui Sergiu Certan, i-a fost notificată decizia integrală din
28 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, fapt ce rezultă din avizul poștal de recepție
nr.DS8005988633AS (f.d. 66, vol.II).
În condițiile enunțate, recursul nemotivat din 20 octombrie 2021 și cel motivat din
30 decembrie 2021, au fost depuse cu respectarea prevederilor art.245 alin.(1) și (2) din
Codul administrativ.
La 13 ianuarie 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Casei Naționale
de Asigurări Sociale copia recursului (nemotivat și cel motivat) depus de Sergiu Certan,
cu înștiințarea despre necesitatea prezentării referinței, notificată ultimei la 21 ianuarie
2022 (f.d. 103-104, vol.II).
15
La 18 februarie 2022, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de
Asigurări Sociale a depus referință, solicitând să fie declarat inadmisibil recursul depus
de Sergiu Certan, cu menținerea deciziei instanței de apel pe care o consideră legală și
întemeiată.
Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei și
argumentele din referința depusă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.
În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de
Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,
recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din
Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la
literele a)-f).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului,
în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în
condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil
bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de
inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra
cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de
consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul
de 5 judecători.
În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării
unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne
deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă
instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o
motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument
rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ
și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul
administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului
și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în
contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special
în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ.
16
Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la
instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,
pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor
de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din
partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte
decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea a
mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic
superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de
ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor
ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,
Reports 1996-1, p.141,§39).
La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii
de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi
conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,
, Seria A, nr.212-A).
În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de
Sergiu Certan.
În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat
pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și
de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul depus de Sergiu Certan, se declară inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Nicolae Craiu
Aliona Miron
17