3ra-151/22 — contestarea actului administrativ

3ra-151/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-151/2022

2-20114994-01-3ra-15022022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. V. Chisilița)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, V. Negru, Gr. Dașchevici)

ÎNCHEIERE

04 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Primarul general al municipiului

Chișinău,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Ion Balan împotriva Primarului general al municipiului Chișinău, Primăriei

municipiului Chișinău și Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare

cu privire la obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 16 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Primarul general al municipiului Chișinău

împotriva hotărârii din 03 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 17 septembrie 2020 Ion Balan a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Primarului general al municipiului Chișinău, Primăriei municipiului Chișinău și

Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare cu privire la obligarea

emiterii actului administrativ individual favorabil.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 12 octombrie 2018, s-a adresat cu

cererea înregistrată nr. 8418 în adresa Primăriei mun. Chișinău în vederea eliberării

certificatului de urbanism pentru proiectare, având ca obiect construirea unui edificiu

(Business Centru cu apartamente-hotel-D+P+3E+2E niveluri terasate) pe terenul cu nr.

cadastral XXXXX, situat în XXXXX, deținut în proprietate conform contractului de

vânzare-cumpărare din 15 februarie 2018.

La 30 noiembrie 2018, Primăria mun. Chișinău i-a eliberat certificatul de urbanism

pentru proiectare nr. 484i/18 pentru construirea unui edificiu (Business Centru cu

apartamente- hotel-D+P+3E+2E niveluri terasate) pe terenul nominalizat.

La 18 noiembrie 2019, în interiorul termenului de valabilitate a certificatului de

urbanism nr. 484i/18 a înregistrat cu nr. 10096 la Primăria mun. Chișinău, Direcția

1

Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare cerere în temeiul căreia a solicitat

prelungirea termenului de valabilitate a certificatului de urbanism pentru proiectare nr.

484i/18 din 30 noiembrie 2018.

Prin răspunsul Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare nr.

21/10096 din 23 decembrie 2019 i s-a comunicat că solicitarea poate fi examinată cu

elaborarea unui nou certificat de urbanism pentru proiectare și cu necesitatea prezentării

următoarelor acte: acordul favorabil al proprietarilor de imobile vecine, autentificat

notarial; studiu de argumentare urbanistică pentru cartierul respectiv cu calculul

Procentului de ocupare a terenului și Coeficientului de utilizare a terenului pentru zona

respectivă și indicarea amenajării necesare funcționării obiectivului și a parcărilor

pentru transportul auto.

Adresarea cu cererea prealabilă nu s-a soldat cu un rezultat pozitiv.

Reclamantul își exprimă dezacordul cu refuzul pârâților în prelungirea

certificatului de urbanism. Drept urmare, a invocat prevederile art. 10 și 11 alin. (1), art.

17 art. 29-31, art. 60, art. 69 alin. (2), art. 92, art. 94, art. 118, art. 120, art. 132, art. 137,

art. 165 alin. (2), art. 189, art. 206, art. 209 Cod administrativ și a menționat că, partea

pârâtă nici în răspunsul din 23 decembrie 2019 și nici în răspunsul la cererea prealabilă

nu a indicat informația cu privire la exercitarea căilor de atac, împrejurare ce conferă în

baza legii dreptul de a înainta cererea prealabilă în termen de 1 an de la

notificarea/comunicarea actului administrativ contestat, precum și de a înainta acțiunea

în judecată în decursul a 1 an de la momentul notificării deciziei cu privire la cererea

prealabilă. Astfel, condițiile de admisibilitate au fost respectate, în special ce se referă

la calea prealabilă și termen.

Totodată, a mai menționat că pârâtul a comis încălcări numeroase și grave care în

mod cert conduc la necesitatea anulării refuzurilor contestate prin prezenta cerere.

Legea cu privire la autorizarea executării lucrărilor de construcție definește noțiunea de

certificat de urbanism pentru proiectare care reprezintă un act cu caracter reglementator,

eliberat de către emitent, prin care se fac cunoscute solicitantului (beneficiarului)

prescripțiile și elementele ce caracterizează regimul juridic, economic, tehnic și

arhitectural-urbanistic al unui imobil/teren, stabilite prin documentația de urbanism și de

amenajare a teritoriului, și care permite elaborarea documentației de proiect, iar

termenul de emitent este autoritatea executivă a administrației publice locale. Conform

Legii privind administrația publică locală și Legii privind statutul municipiului

Chișinău, autoritatea executivă a administrației publice locale este reprezentată de către

Primăria și Primarul mun. Chișinău. Legea privind autorizarea executării lucrărilor de

construcție specifică că, certificatele de urbanism și autorizația de construire/desființare

se emit de către primarii municipiilor, orașelor, comunelor și satelor pentru construcții

(lucrări de construcție/desființare) de orice destinație și tip de proprietate, actele date se

semnează de primar sau, după caz, președintele raionului, de secretarul consiliului local

și de arhitectul-șef. Termenul de valabilitate a certificatului de urbanism pentru

proiectare reprezintă durata elaborării documentației de proiect, care nu poate depăși 24

de luni de la data emiterii certificatului, iar la cererea titularului, termenul de valabilitate

a certificatului de urbanism pentru proiectare poate fi prelungit o singură dată pe un

termen de până la 12 luni (art. 5 din Legea privind autorizarea executării lucrărilor de

2

construcție). Pârâții greșit au apreciat cererea din 18 noiembrie 2019 ca una de eliberare

a unui nou certificat de urbanism pentru proiectare, impunând noi condiții, dimpotrivă

fiind pe finalul aducerii la îndeplinire a condițiilor certificatului de urbanism pentru

proiectare nr. 484i/18 din 30 noiembrie 2018 și având în vedere expirarea termenului, a

fost impus să solicite prelungirea lui.

A considerat Ion Balan că, pârâții nu au argumentat în nici într-un fel de ce nu

prelungesc termenul de valabilitate a certificatului de urbanism eliberat anterior, lipsesc

argumente în fapt și în drept în refuzul din 23 decembrie 2019, astfel încât având dreptul

la discreție dânșii au acționat cu încălcarea limitelor dreptului discreționar și cu rea-

credință, încălcându-i dreptul de proprietate și speranța legitimă că va putea duce până

la capăt proiectul inițiat, în mod tacit revocând și lipsind de efecte juridice certificatul

de urbanism eliberat legal la 30 noiembrie 2018. Conceptul de „așteptare legitimă” în

contextul art. 1 din Protocolul nr. 1 a fost prima dată elaborat de Curte în Pine Valley

Developments Ltd și alții vs Irlanda. În cauza respectivă, Curtea a constatat că s-a creat

o „așteptare legitimă” atunci când a fost acordat certificatul de urbanism în temeiul

căruia societățile reclamante au achiziționat terenul în vederea dezvoltării acestuia, în

certificatul de urbanism, care nu putea fi revocat de autoritatea abilitată în materie de

urbanism, era „o parte integrantă a proprietății societăților” (ibid., pct. 51; Stretch

împotriva Regatului Unit, pct. 35, în ceea ce privește exercitarea posibilității de a

reînnoi un contract de închiriere pe termen lung și Ceni împotriva Italiei, pct. 43, în ceea

ce privește anticontractul semnat pentru cumpărarea unui apartament, prețul complet

plătit și preluarea proprietății apartamentului de către reclamantă), în această categorie

de cauze, „așteptarea legitimă” este întemeiată. Pe o invocare justificată în mod

rezonabil a unui act juridic care are un temei legal solid și care implică dreptul de

proprietate [Kopecky împotriva Slovaciei (MC), pct. 47]. În cauza SRL Ruxanda

Trading vs România, Curtea Europeană a amintit că statele beneficiază, desigur, de o

marjă amplă de apreciere pentru a-și conduce politica de urbanism Gorraiz Lizarraga și

alții împotriva Spaniei, nr. 62543/00, paragraful 70, CEDO 2004-III). Cu care acestea,

în acest caz, nu avut loc nicio modificare a planurilor de urbanism și acest motiv nu a

fost niciodată invocat de autoritățile administrative în fața instanțelor naționale pentru a

justifica neexecutarea hotărârii.

Reclamantul a considerat că, pârâții au încălcat securitatea raporturilor juridice și

dreptul la proprietate prin stoparea evidentă a proiectului inițiat care se află la o etapă

avansată, imposibilitatea valorificării terenului după destinația concepută, lipsirea de

efecte juridice a certificatului de urbanism a cărui prelungire se solicită. Cererea de

prelungire a certificatului de urbanism pentru proiectare se încadrează în termenul

maxim de 24 luni prevăzut de lege, totodată ea a fost depusă în interiorul termenului de

valabilitate a certificatului de urbanism pentru proiectare nr. 484i/18 din 30 noiembrie

2019, deci încălcări nu s-au admis de la cadrul legal în vigoare. Cu toate acestea însă,

autoritatea publică nu a dorit să prelungească valabilitatea certificatului de urbanism, iar

motive concludente nu au fost prezentate, în pofida faptului că devieri în

comportamentul și de la cadrul legal nu au fost stabilite. Autoritatea publică nu poate

schimba regulile jocului în timpul jocului așa cum s-a procedat în cauza respectivă,

împovărându-l nejustificat cu condiții suplimentare. Nu poate fi neglijată starea de

3

urgență instituită pe teritoriul Republicii Moldova care realmente a paralizat activitatea

începută în acest răstimp, la fel urmează a fi luată în considerare imposibilitatea

finalizării unui asemenea proiect început într-un termen de 12 luni, fiind nevoit să

obțină o serie de acte și avize emise de alte autorități publice, în particular de la

Consiliul Național al Monumentelor Istorice, procese care derulează foarte greu. În

toate cazurile Primăria mun. Chișinău prelungea termenul certificatului de urbanism

pentru proiectare eliberate altor persoane iar ceia ce în raport cu el atitudinea este

diferită, deci cu încălcarea egalității de tratament, admițând o discriminare inadmisibilă.

A solicitat reclamantul Ion Balan anularea răspunsului Direcției Generale

Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare nr. 21/10096 din 23 decembrie 2019, precum

și anularea răspunsului pe marginea cererii prealabile; obligarea Primarului și Primăriei

mun. Chișinău să emită actul administrativ individual favorabil solicitat prin cererea din

18 noiembrie 2019 înregistrată cu nr. 10096, în temeiul căruia să se dispună prelungirea

cu 12 luni a termenului valabilității certificatului de urbanism pentru proiectare nr.

484i/18 din 30 noiembrie 2018 pentru construirea unui edificiu (Business Centru cu

apartamente-hotel-D+P+3E+2E niveluri terasate) pe terenul cu nr. cadastral XXXXX,

situat în XXXXX.

Prin hotărârea din 03 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani a fost

admisă acțiunea în contencios administrativ depusă de Ion Balan împotriva Primarul

general al mun. Chișinău, Primăriei mun. Chișinău și Direcției Generale Arhitectura,

Urbanism și Relații Funciare cu privire la obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil. A fost anulat refuzul Direcției Generale Arhitectura, Urbanism și

Relații Funciare nr. 21/10096 din 23 decembrie 2019 de prelungire a certificatului de

urbanism. A fost obligat Primarul general al mun. Chișinău să emită actul administrativ

prin care să dispună prelungirea, cu 12 luni, a valabilității certificatului de urbanism nr.

484i din 30 noiembrie 2018 eliberat lui Balan Ion pentru construirea unui edificiu

(business centru cu apart-hotel – D+P+3E+2E niveluri terasante) pe terenul amplasat în

XXXXX (f.d. 76-86).

Dispozitivul hotărârii din 03 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

a fost notificat Primarului general al mun. Chișinău la aceeași dată, 03 februarie 2021,

prin intermediul adresei electronice (f.d.68-70).

La 15 februarie 2021 Primarul general al municipiului Chișinău a depus apel

nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 03 februarie

2021, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii contestate și emiterea unei noi

hotărâri de respingere integrală a acțiunii (f.d.87-88).

La 13 mai 2021 Primarul general al municipiului Chișinău a recepționat hotărârea

motivată a primei instanțe, iar la 01 iunie 2021 Primarul general al mun. Chișinău a

depus motivarea apelului (f.d.92-95).

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen apelul

Primarului General al mun. Chișinău împotriva hotărârii din 03 februarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin decizia din 16 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

cererea de apel depusă de Primarul general al mun. Chișinău împotriva hotărârii din 03

februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

4

Pentru a decide astfel, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 10 alin. (1), 11

alin. (1) din Codul administrativ și a stabilit că răspunsurile Direcției Generale

Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare nr. 21/10096 din 23 decembrie 2019 și nr.

21/5710 din 05 octombrie 2020 în sensul normelor enunțate, reprezintă acte

administrative individuale defavorabile reclamantului/intimat Ion Balan.

La fel, aplicând prevederile art. 15 alin. (1) pct. 3 lit. a) din Legea nr. 136 din 17

iunie 2016 privind statutul municipiului Chișinău, art. 21 alin. (1), art. 2 , art. 3 alin. (1)

și (2), art. 5 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 163 din 09 iulie 2010 privind autorizarea

executării lucrărilor de construcție, instanța de apel a atestat că în baza actelor

prezentate de Ion Balan, ultimului i-a fost eliberat certificatul de urbanism pentru

proiectare nr. 484i/18 din 30 noiembrie 2018, pentru elaborarea documentației de

proiect - construirea unui edificiu (Business Centru cu apart -hotel-D+P+3E+2E niveluri

terasate), situat în XXXXX (f.d.8). Conform certificatului eliberat, acesta avea o

valabilitate de 12 luni, de la data emiterii.

La 18 noiembrie 2019, Ion Balan a depus în adresa autorității emitente o cerere,

prin care a solicitat prelungirea valabilității certificatului de urbanism pentru proiectare

nr. 484i/18 din 30 noiembrie 2018 (f.d.5, dosar administrativ, vol.I).

Prin răspunsul nr. 21/10096 din 23 decembrie 2019, Direcția generală arhitectură și

urbanism a comunicat lui Ion Balan că solicitarea sa poate fi examinată, cu elaborarea

unui nou certificat de urbanism pentru proiectare, după prezentarea acordului favorabil

al proprietarilor de imobile vecine, autentificat notarial, studiului de argumentare

urbanistică pentru cartierul respectiv cu calculul Procentului de ocupare a terenului și

Coeficientului de utilizare a terenului pentru zona respectivă și indicarea amenajării

necesare funcționării obiectivului și a parcărilor pentru transportul auto (f.d.4, dosar

administrativ, vol.I).

Din textul dispozițiilor art. 5 alin. (4) din Legea nr. 163 din 09 iulie 2010 privind

autorizarea executării lucrărilor de construcție, art.16 alin. (1) și (2), art. 137 alin. (1)

Codul administrativ, completul specializat al instanței de apel a reținut că dreptul

discreționar al autorității publice reprezintă posibilitatea autorității de a alege între mai

multe consecințe juridice, care implică discreția autorității publice de a decide și/sau

discreția alegerii măsurii la care va recurge. Urmează a se menționa că la exercitarea

dreptului discreționar autoritatea publică nu este liberă în adoptarea unei soluții după

propria convingere sau dorință. Activitatea administrativă și soluția adoptată trebuie să

se fundamenteze pe respectarea principiului legalității, să rezulte dintr-o conduită

exercitată cu bună-credință, în limitele legal stabilite și cu respectarea scopului pentru

care le-a fost atribuit dreptul. Astfel, decizia luată, în mod discreționar, trebuie să fie

una optimă, să corespundă finalității actului normativ, sensului legislației în vigoare,

principiilor generale ale dreptului intern și internațional, drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, deci să corespundă scopului urmărit, care alcătuiește esența

„dreptului discreționar”, a cărui realizare se efectuează cu respectarea principiilor

legalității, oportunității, echității.

Astfel, după cum a constatat și instanța de fond, din textul răspunsului nr.

21/10096 din 23 decembrie 2019 emis de autoritatea publică la soluționarea cererii de

prelungire a certificatului de urbanism nr. 484i/18 din 30 noiembrie 2018, se disting

5

două raționamente invocate de pârât: că prelungirea certificatului nu este posibilă și că

pentru elaborarea unui nou certificat este necesară prezentarea actelor suplimentare. În

actul administrativ emis nu se face trimitere la prevederile legale pe care se

fundamentează soluția autorității publice, nu sunt reflectate faptele relevante care au

determinat refuzul prelungirii actului permisiv și care sunt motivele pentru care s-a

ajuns la concluzia necesității elaborării unui nou certificat de urbanism.

Instanța de apel de asemenea, a menționat că în conformitate cu prevederile art.118

din Codul administrativ, motivarea este operațiunea administrativă prin care se expun

considerentele care justifică emiterea unui act administrativ individual. În motivare se

indică temeiurile esențiale de drept și de fapt pe care le-a luat în considerare autoritatea

publică pentru decizia sa. Din motivarea deciziilor discreționare trebuie să poată fi

recunoscute și punctele de vedere din care autoritatea publică a reieșit la exercitarea

dreptului discreționar. Motivarea trebuie să se refere și la argumentele expuse în cadrul

audierii. Motivarea completă a unui act administrativ individual cuprinde: a) motivarea

în drept – temeiul legal pentru emiterea actului administrativ, inclusiv formele

procedurale obligatorii pe care se bazează actul; b) motivarea în fapt – oportunitatea

emiterii actului administrativ, inclusiv modul de exercitare a dreptului discreționar, dacă

este cazul; c) în cazul actelor administrative defavorabile – o descriere succintă a

procedurii administrative care a stat la baza emiterii actului: investigații, probe, audieri,

opinii ale participanților contrare conținutului final al actului etc. Motivarea completă

este obligatorie, este parte integrantă a actului administrativ individual și condiționează

legalitatea acestuia. Motivarea nu este obligatorie în cazul în care: a) autoritatea publică

admite o petiție în totalitate fără ca prin decizia de soluționare a ei să fie afectate

drepturile sau interesele legitime ale altor persoane; b) acest lucru este prevăzut expres

de lege; sau c) autoritatea publică emite acte administrative individuale de același fel

într-un număr mai mare sau automatizat și, conform circumstanțelor de fapt ale cazului

în parte, nu se cere o motivare.

Completul specializat al instanței de apel a reținut că, în cauza de contencios

administrativ se contestă un act administrativ individual defavorabil reclamantului,

legalitatea căruia legea o condiționează și de calitatea motivării acestuia, or, motivarea

actelor administrative defavorabile trebuie să conțină obligatoriu o descriere succintă a

procedurii administrative care a stat la baza emiterii actului: investigații, probe, audieri.

Mai mult, în răspunsul său, autoritatea publică nu face nici o trimitere la

prevederile legale din care ar rezulta refuzul acesteia în prelungirea termenului de

valabilitate a certificatului de urbanism pentru proiectare, autoritatea rezumându-se doar

la enumerarea actelor suplimentare care trebuie administrate pentru elaborarea unui nou

certificat.

Completul specializat în examinarea cauzelor de contencios administrativ al Curții

de Apel Chișinău a subliniat că art.5 al Legii nr. 163 din 09 iulie 2010, permite

beneficiarului actului permisiv, să solicite prelungirea termenului de valabilitate a

certificatului de urbanism pentru proiectare, pentru o singură dată, pe un termen de până

la 12 luni. Totodată, depunerea unei astfel de cereri nu este condiționată de anexarea

actelor suplimentare, deoarece aceasta vizează nemijlocit prelungirea valabilității

actului deja emis, necesar elaborării documentației de proiect. Prin urmare, este neclară

6

și confuză soluția autorității în vederea solicitării prezentării de noi acte, în contextul în

care Legea nr. 163 din 09 iulie 2010, foarte clar indică, la art. 3 alin. (2) că solicitarea

altor documente decât cele prevăzute la alin. (1) nu se admite. Textul legii, citat supra,

în redacția valabilă la data depunerii cererii primare și a cererii de prelungire, nu

enumeră drept documente necesare eliberării certificatului de urbanism pentru

proiectare, acordul favorabil al proprietarilor de imobile vecine autentificat notarial și

studiul de argumentare urbanistică pentru cartierul respectiv cu calculul Procentului de

ocupare a terenului și Coeficientului de utilizare a terenului pentru zona respectivă și

indicarea amenajării necesare funcționării obiectivului și a parcărilor pentru transportul

auto.

Reieșind din prevederile art. 29 din Codul administrativ, instanța de apel a conchis

că în cazul din speță se atestă și încălcarea principiului proporționalității de către

autoritatea publică, or, activitatea administrativă trebuie să fie dimensionată în

conformitate cu obiectul urmărit și trebuie să ofere cetățenilor toate posibilitățile de ași

realiza interesul legitim or dreptul ocrotit prin lege.

Astfel, autoritatea publică nu poate lua nici o măsură care să intre în contradicție cu

legea sau să încalce domeniul rezervat legii.

În context, este de reținut și faptul că, orice eroare comisă de autoritățile publice la

aplicarea legii nu poate fi transferată privatului. Or, o asemenea acțiune din partea

autorității publice este contrară principiului protecției încrederii legitime în activitatea

administrației publice.

Completul judiciar al instanței de apel, de asemenea a menționat că, potrivit art. 36

alin. (1) și (2) din Codul administrativ, instanța de judecată competentă să soluționeze

acțiunile în contencios administrativ este obligată să respecte principiul supremației

dreptului, în conformitate cu care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui sînt

considerate valori supreme și sînt garantate de stat. Instanțele de judecată competente

aplică principiul supremației dreptului cu luarea în considerare a jurisprudenței Curții

Europene pentru Drepturile Omului. Într-un stat de drept obligația de respectare a legii

este esențială, aceasta reprezintă garantul respectării drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului și cetățeanului, precum și al funcționării mecanismului statului

de drept. Legalitatea înseamnă respectarea cu strictețe a unei norme de drept. Principiul

legalității este un principiu universal findamental, care obligă toți subiecții raporturilor

juridice să respecte în activitatea lor legea.

Astfel, prin efectul art. 5 alin. (4) al Legii privind autorizarea executării lucrărilor

de construcție nr. 163 din 09.07.2010, Ion Balan dispune de o speranță legitimă în

vederea elaborării documentației de proiect pentru construirea unui edificiu (Business

Centru cu apartamente-hotel-D+P+3E+2E niveluri terasate) pe terenul cu nr. cadastral

XXXXX, situat în XXXXX, deținut în proprietate conform contractului de vânzare-

cumpărare din 15 februarie 2018, fapt ce a fost certificat prin certificatul de urbanism

pentru proiectare a cărui prelungire o solicită.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în repetate rânduri, a statuat că, există o

diferență între o simplă speranță și o speranță legitimă, care trebuie să fie de natură mai

concretă și să se bazeze pe o dispoziție legală sau să aibă o bază solidă în jurisprudența

7

națională (Von Maltzan și alții c. Germaniei (decizie) [GC], nr. 71916/01, 71917/01 și

10260/02, § 112, CEDO 2005-V).

Totodată, Curtea a mai reiterat în această privință că, pentru a da naștere unei

„speranțe legitime”, o dispoziție legală trebuie să stabilească normele aplicabile unei

creanțe. În cazul în care condițiile legale care trebuie îndeplinite și alți parametri ale

creanței nu sunt clar definite, dispoziția legală în cauză nu poate fi servi prin ea singură

drept bază pentru o „speranță legitimă” (Klaus și Yury Kiladze c. Georgiei, nr. 7975/06,

„Speranța legitimă” a de a obține un „bun” poate, de asemenea, să se bucure de

protecția articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție. Astfel, acolo unde interesul cu

privire la proprietate face parte din natura pretenției, persoana care o invocă poate fi

privită ca având o „speranță legitimă” dacă există o bază suficientă pentru acest interes

în dreptul național.

Cu referire la speța în cauză, instanța de apel a conchis că, dispozițile legale

cuprinse la art.5 alin. (4) din Legea nr. 163 din 09 iulie 2010, dau naștere pentru Ion

Balan nu doar la o simplă speranță ci la o speranță legitimă de a beneficia de instituția

prelungirii valabilității certificatului de urbanism în condițiile legii.

Astfel, refuzul Direcției Generale Arhitectura, Urbanism și Relații Funciare nr.

21/10096 din 23 decembrie 2019 de prelungire a certificatului de urbanism nr. 484i/18

din 30 noiembrie 2018 este unul ilegal, ce rezultă din activitatea arbitrară a autorității

publice pârâte/apelante, considerent din care instanța de fond absolut întemeiat a anulat

refuzul Direcției Generale Arhitectura, Urbanism și Relații Funciare nr. 21/10096 din 23

decembrie 2019 de prelungire a certificatului de urbanism și a obligat Primarul general

al mun. Chișinău să emită actul administrativ prin care să dispună prelungirea, cu 12

luni, a valabilității certificatului de urbanism nr. 484i din 30 noiembrie 2018 eliberat lui

Balan Ion pentru construirea unui edificiu (business centru cu apart-hotel – D+P+3E+2E

niveluri terasante) pe terenul amplasat în mun. Chișinău, str. Grigore Ureche 70.

Urmare a constatărilor detaliate supra vis-a-vis de circumstanțele faptice ale

cazului dedus judecării în ordine de apel, Colegiul specializat al instanței de apel a

concluzionat că, argumentele expuse de către Primarul general al municipiului Chișinău

în cererea de apel sunt lipsite de substanță obiectivă, iar instanța de fond - reieșind din

cumulul probelor administrate, a soluționat cauza sub toate aspectele de fapt și de drept,

în consecință hotărârea emisă fiind legală și întemeiată, în corespundere cu art. 130

CPC.

La 23 noiembrie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art.245 alin.(1) din

Codul administrativ, Primarul general al mun. Chișinău a depus cerere de recurs

nemotivată împotriva deciziei instanței de apel, iar la 09 februarie 2022, cu respectarea

termenului prevăzut la art.245 alin.(2) din Codul administrativ, a fost prezentată

motivarea recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 16 noiembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 03 februarie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani și emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului Primarul general al mun. Chișinău a indicat că nu sunt de

acord cu decizia instanței de apel, deoarece la emiterea actului judecătoresc instanța a

aplicat eronat normele de drept material.

8

A susținut că terenul cu suprafața de 0,042 ha cu nr. cadastral XXXXX, situat în

XXXXX este proprietatea dlui Ion Balan în baza contractului de vînzare-cumpărare nr.

1452 din 15 februarie 2018. Imobilul este amplasat în zona istorică centrală a orașului

Chișinău- zona protejată de importanță națională conform Hotărârii Guvernului nr. 978

din 02 septembrie 2004.

În baza cererii nr. 8418 din 12 octombrie 2018 înregistrată la Direcția Generală

Arhitectura, Urbanism și Relații Funciare cu schița de proiect SC-74-04/17,

administrația publică locală a elaborat/perfectat/semnat certificatul de urbanism pentru

proiectare nr. 484i/18 din 30 noiembrie 2018, prin care s-a permis elaborarea

documentației de proiect pentru construirea unui edificiu – business centru cu apart-

hotel -D-P-3E-2E niveluri terasate. Termenul de valabilitate a certificatului a fost de 12

luni de zile din 30 noiembrie 2018- 30 noiembrie 2019.

Ulterior, intimatul s-a adresat către administrația publică locală privind prelungirea

termenului de valabilitate a certificatului de urbanism pentru proiectare nr. 484i/18 din

30 noiembrie 2018.

În urma reexaminării repetate a materialelor precum și cererea nr. 10096 din 18

noiembrie 2019, privind prelungirea termenului de valabilitate a respectivului certificat

de urbanism pentru proiectare s-a decis necesitatea elaborării unui nou certificat de

urbanism pentru proiectare.

Prin răspunsul Direcției Generale Arhitectură Urbanism și Relații Funciare nr.

21/10096 din 23 decembrie 2019 intimatul a fost informat că „chestiunea respectiv

poate fi examinată, cu elaborarea unui nou certificat de urbanism pentru proiectare și cu

necesitatea prezentării următoarelor acte: 1. Acordul favorabil al proprietarilor de

imobile vecine, autentificat notarial. 2. Studiul de argumentare urbanistică pentru

cartierul respectiv cu calculul Procentului de ocupare a terenului și Coeficientului de

utilizare a terenului pentru zona respectivă și indicarea amenajării necesare funcționării

obiectivului și a parcărilor pentru transportul auto”.

A susținut că răspunsul unei autorități publice care cuprinde punctul de vedere cu

privire la interpretarea unei legi sau unui act administrativ normativ nu poate fi

considerat drept act administrativ, deoarece răspunsul în cauză nu produce nici un efect

juridic față de persoana care l-a solicitat. Răspunsul autorității publice care atestă date

existente în evidența unei autorități publice, de asemenea nu constituie un act

administrativ producător de efecte juridice.

Totodată, a atenționat că în temeiul Legii, instanța nu poate discuta conținutul unui

răspuns la o cerere adresată unei autorități publice, deoarece petiționarul nu poate să

pretindă ca răspunsul la cerere să fie dat conform propriei sale formulări sau într-un

anumit sens, după dorința personală, stabilirea răspunsului fiind atributul exclusiv al

autorității publice competente.

La fel, Direcția Generală Arhitectură Urbanism și Relații Funciare în urma

examinării petiției cu nr. de intrare 10096 din 18 noiembrie 2019 privind prelungirea

certificatului de urbanism pentru proiectare nr. 484i/18 din 30 noiembrie 2018 a adus la

cunoștință reclamantului că solicitarea va fi admisă doar în urma prezentării tuturor

actelor enumerate mai sus.

9

Instanța de apel nu a luat în considerație faptul că la perfectarea răspunsului

expediat intimatului, administrația publică locală a respectat întru totul legislația în

vigoare și anume Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcție nr. 163

din 09 iulie 2010.

A susținut că intimatul nu a prezentat nici un acord favorabil al proprietarilor de

imobile vecine și studiu de argumentare urbanistică pentru cartierul respectiv cu

calculul procentului de ocupare a terenului și coeficientului de utilizare a terenului

pentru zona respectivă și indicarea amenajării necesare funcționării obiectivului și a

parcărilor pentru transportul auto.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a expediat la 06 decembrie 2021, prin intermediul adresei

electronice, Primarului general al mun. Chișinău copia dispozitivului deciziei din 16

noiembrie 2021, iar cererea de recurs nemotivată a fost depusă de către Primarul general

al mun. Chișinău la 23 noiembrie 2021 (f.d.127, 130-131).

Totodată, din materialele cauzei rezultă că la 31 ianuarie 2022 Primarului general

al mun. Chișinău i-a fost notificată decizia integrală din 16 noiembrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău, fapt confirmat prin avizul de recepție (f.d. 132).

În condițiile enunțate, recursul nemotivat depus la 23 noiembrie 2021 și respectiv

cel motivat depus la 09 februarie 2022, sunt în termen (f.d.130-131, 134-137).

La 15 februarie 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Ion Balan

copia recursului motivat depus de Primarul general al mun. Chișinău cu înștiințarea

despre necesitatea prezentării referinței, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție

(f.d.144).

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea

de recurs depusă de Primarul general al mun. Chișinău inadmisibilă, din următoarele

motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)- f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

10

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul

de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

11

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Primarul general al mun. Chișinău.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Primarul general al municipiului Chișinău se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

12