2rac-284/21 — încasarea despăgubirii de asigurare, constatarea nulității actului juridic

2rac-284/21 — încasarea despăgubirii de asigurare, constatarea nulității actului juridic (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2rac-284/21

2-16139058-01-2rac-22102021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, V. Buhnaci, V. Cotorobai)

DECIZIE

28 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

Aliona Miron

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de Banca Comercială „Moldova-Agroindbank”

Societate pe Acțiuni,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Banca Comercială

„Moldova-Agroindbank” Societate pe Acțiuni împotriva Companiei Internaționale de

Asigurări „Asito Direct” Societate pe Acțiuni, intervenient accesoriu Societatea cu

Răspundere Limitată „Gvido Stil” cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare și la

cererea de chemare în judecată depusă de Compania Internațională de Asigurări „Asito

Direct” Societate pe Acțiuni împotriva Băncii Comerciale „Moldova-Agroindbank”

Societate pe Acțiuni, Societății cu Răspundere Limitată „Gvido Stil”, intervenient

accesoriu Mykhaylo Goncharuk cu privire la constatarea nulității actului juridic,

împotriva deciziei din 04 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Compania Internațională de Asigurări „Asito Direct”

Societate pe Acțiuni, a fost casată hotărârea din 16 octombrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani și a fost emisă o nouă hotărâre,

constată:

La 03 februarie 2016 BC „Moldova-Agroindbank” SA a depus cerere de chemare

în judecată împotriva CIA ,,Asito” SA, intervenient accesoriu SRL ,,Gvido Stil” cu

privire la încasarea despăgubirii de asigurare.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 20 martie 2015, între BC

„Moldova-Agroindbank” SA, în calitate de asigurat, CIA „Asito” SA, în calitate de

asigurător și SRL „Gvido Stil”, în calitate de contractant al asigurării, a fost încheiat

contractul de asigurare facultativă de riscuri financiare nr. 43/1659, în baza căruia CIA

1

„Asito” SA s-a obligat să recupereze BC „Moldova-Agroindbank” SA daunele

financiare suportate în rezultatul producerii cazului asigurat.

A menționat că, conform pct. 2.1 al contractului menționat, drept caz asigurat

este considerată neexecutarea de către debitor, în termenele stabilite, integral sau

parțial, a obligațiilor asumate în temeiul contractului de credit nr. S150051/437 din 20

martie 2015, prin care BC „Moldova-Agroindbank” SA a acordat SRL „Gvido Stil”

suma de 32200000 de lei, cu termenul limită de rambursare – 19 noiembrie 2015.

Reclamanta a susținut că, conform pct. 4.1 al contractului de asigurare facultativă

de riscuri financiare, părțile au convenit asupra faptului că survenirea cazului asigurat

și cuantumul despăgubirii de asigurare se stabilesc de CIA „Asito” SA, în baza

documentelor și informațiilor justificative prezentate de către BC „Moldova-

Agroindbank” SA, iar conform pct. 5.2 lit. a) al contractului, ultima s-a obligat, în

termen de 3 zile lucrătoare din momentul când i-a devenit cunoscut faptul producerii

cazului asigurat, să înștiințeze despre aceasta CIA „Asito” SA și să prezinte acesteia

cererea de daună cu anexarea actelor necesare pentru confirmarea survenirii cazului

asigurat, stabilirea valorii daunelor financiare și a cuantumului despăgubirii de

asigurare și anume, copia contractului de credit și copiile dispozițiilor de plată date de

CIA „Asito” SA, în scopul onorării obligațiunilor de plată față de BC „Moldova-

Agroindbank” SA.

A afirmat că debitorul SRL „Gvido Stil” nu și-a onorat obligația de rambursare

a creditului în termenul prevăzut de pct. 1.6 al contractului și prin urmare, la 20

noiembrie 2015 a depus dosarul de daune nr. 22005/1261, împreună cu copia

contractului de credit și originalul extrasului din contul curent al debitorului deschis în

bancă.

A notat că, conform pct. 4.6 și 5.1 lit. c) ale contractului de asigurare, CIA

„Asito” SA și-a asumat obligația să examineze circumstanțele cazului asigurat, să

stabilească valoarea daunelor financiare și mărimea despăgubirii de asigurare, să

semneze actul de stabilire a despăgubirii de asigurare cu prezentarea actului respectiv

BC „Moldova-Agroindbank” SA pentru semnare și să comunice decizia privind refuzul

total sau parțial de achitare a despăgubirii de asigurare, în termen de 5 zile lucrătoare

din data primirii documentelor indicate la pct. 5.2 lit. a) al contractului.

BC „Moldova-Agroindbank” SA a relevat că, contrar prevederilor pct. 4.1., 4.6

și 5.1 lit. c) ale contractului de asigurare, la 27 noiembrie 2015 CIA „Asito” SA,

invocând necesitatea examinării circumstanțelor cazului asigurat, stabilirii valorii

daunelor financiare și a mărimii despăgubirii de asigurare, a înaintat reclamantei

scrisoarea nr. 01/1-2213, prin care a solicitat prezentarea suplimentară a copiilor

dosarului aferent contractului de credit și a copiilor actelor normative interne ale băncii,

ce reglementează procedura de acordare a creditelor.

Reclamanta consideră că solicitarea menționată este una neîntemeiată, deoarece

reieșind din clauzele expuse ale contractului de asigurare, BC „Moldova-Agroindbank”

SA nu are obligația de a prezenta CIA „Asito” SA alte documente decât cele care sunt

prevăzute la pct. 5.2 lit. a) al contractului. Pe de altă parte, prezentarea de către bancă a

2

copiilor dosarului de credit și ale actelor normative interne nu este necesară pentru

realizarea de către CIA „Asito” SA a scopurilor invocate în scrisoarea din 27 noiembrie

2015, or, conform pct. 5.2 lit. a) al contractului de asigurare, actele necesare pentru

confirmarea survenirii cazului asigurat, stabilirea valorii daunelor financiare

cuantumului despăgubirilor de asigurare, sunt copiile contractului de credit și a

dispozițiilor de plată.

A invocat că prin scrisoarea nr. 22005/1316 din 02 decembrie 2015, a prezentat

pârâtei documentele suplimentare solicitate, aferente dosarului de credit și actelor

normative interne. Totodată, pârâtei i-au fost prezentate nota de plată aferentă

contractului de credit și extrasele detaliate din contul curent al debitorului în schimbul

dispozițiilor de plată solicitate, pe care nu le deține în virtutea unor circumstanțe

obiective, întemeiate de drept și de fapt, aduse la cunoștința pârâtului ulterior, prin

scrisoarea nr. 22005/1346 din 10 decembrie 2015.

A mai invocat că la 10 decembrie 2015, pârâta a solicitat prezentarea explicațiilor

pe marginea motivelor neprezentării dispozițiilor de plată, precum și a copiei unui

oarecare contract de gaj, încheiat între bancă și debitor, prin care ultimul ar fi gajat

băncii tehnică agricolă sau a explicațiilor privind motivele neîncheieri unui asemenea

contract, pe care o consideră nefondată reieșind din pct. 4.1., 4.6 și 5.1 lit. c) ale

contractului de asigurare. Mai mult, înaintarea unei solicitări de prezentare a

contractului de gaj trezește dubii întemeiate privind executarea de către pârâtă cu bună-

credință a drepturilor și obligațiilor asumate în baza contractului de asigurare. Or, CIA

„Asito” SA cunoștea de la data încheierii contractului de asigurare ori, cel puțin, de la

data de 20 noiembrie 2015, când a recepționat cererea de daună a băncii împreună cu

contractul de credit, despre faptul că între bancă și debitor nu a fost încheiat și nici nu

urma a fi încheiat un oarecare contract de gaj.

Reclamanta a relatat că, conform pct. 4.1 al contractului de credit, garanțiile

efectuării plăților conform contractului de credit reprezintă polița de asigurare a riscului

financiar, emisă de CIA „Asito” SA și împuternicirea acordată băncii de către debitor

pentru debitarea conturilor curente ale acestuia, deschise la bancă, cu sumele devenite

scadente în baza contractului de credit.

A menționat că, a satisfăcut cererea pârâtei și a prezentat explicațiile de rigoare

pe marginea dispozițiilor de plată și contractului de gaj solicitate prin scrisoarea nr.

01/1- 2320 din 10 decembrie 2015, iar la 17 decembrie 2015 pârâta a înaintat băncii

scrisoarea nr. 01/1-2357, din care reiese că aceasta a acceptat explicațiile băncii

referitor la dispozițiile de plată solicitate de pârâtă, totodată, reiterând cererea privind

prezentarea de către bancă a actelor normative interne care reglementează procedura de

acordare a creditelor, condiționând în acest fel inițierea procedurii de examinare a

circumstanțelor cazului asigurat.

BC „Moldova-Agroindbank” SA a susținut că prin scrisoarea nr. 22005/1389 din

24 februarie 2015 (ca răspuns la scrisoarea pârâtei nr. 01/1-2357 din 17 decembrie

2015) a informat pârâta despre disponibilitatea sa de a-i oferi acces la documentele

solicitate suplimentar, în conformitate cu clauzele pct. 5.2 lit. b) al contractului de

3

asigurare, însă, de la recepționarea scrisorii și până la 06 ianuarie 2016, reprezentanții

pârâtei nu s-au prezentat la bancă pentru a face cunoștință cu actele normative interne

ale acesteia.

A afirmat că la 06 ianuarie 2016, a înaintat către CIA „Asito” SA o reclamație,

prin care a solicitat achitarea, în termen de 10 zile lucrătoare din data recepționării

reclamației, a despăgubirii de asigurare în mărime de 32747567,24 de lei, inclusiv,

32179792,28 de lei, cu titlu de datorie la credit și 567774,96 de lei, cu titlu de dobânzi

de întârziere la 05 ianuarie 2016. Prin scrisoarea nr. 01/1-82 din 20 ianuarie 2016 CIA

„Asito” SA a refuzat în satisfacerea cerințelor din reclamația băncii, invocând

imposibilitatea de a purcede la examinarea circumstanțelor cazului asigurat, stabilirea

valorii daunelor financiare și a mărimii despăgubirilor de asigurare ca urmare a

neprezentării de către BC „Moldova-Agroindbank” SA a documentelor solicitate.

Reclamanta consideră că și-a îndeplinit în modul corespunzător obligațiile

asumate conform contractului de asigurare, inclusiv obligația de a prezenta pârâtei

documentele necesare pentru confirmarea producerii cazului asigurat și stabilirea de

către ultima a valorii daunelor financiare suportate de bancă, precum și a cuantumului

despăgubirii de asigurare, ce urmează a fi plătită, însă, până în prezent nu a primit de la

pârâtă actul de stabilire a despăgubirii de asigurare și/sau decizia privind refuzul total

sau parțial de achitare a despăgubirii de asigurare și nici despăgubirea de asigurare.

A solicitat încasarea de la pârâtă a despăgubirii de asigurare în sumă de

32 747 567,24 de lei și a cheltuielilor de judecată.

La data de 31 mai 2016, CIA „Asito” SA a depus cerere de chemare în judecată

împotriva BC „Moldova-Agroindbank” SA, SRL „Gvido Stil” cu privire la constatarea

nulității contractului de asigurare facultativă.

În motivarea acțiunii a indicat că, BC „Moldova-Agroindbank” SA și SRL

„Gvido-Stil” sunt în posesia contractului de asigurare facultativă nr. 43/1659 din 20

martie 2015, obiect al căruia este asigurarea de riscuri financiare în folosul asiguratului

BC „Moldova-Agroindbank” SA.

A menționat că, examinând contractul enunțat, a constatat că acesta nu a fost

semnat de directorul CIA „Asito” SA, fiind aplicată o ștampilă facsimil în locul

semnăturii, iar în asemenea caz, contractul în cauză, nefiind semnat de către asigurător,

nu poate produce efecte juridice.

CIA „Asito” SA a susținut că, din prevederile art. 199 alin. (1), 220, 210 alin. (1)

și ale art.1308 alin. (3) din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019) rezultă cert

că, un contract de asigurare urmează a fi încheiat în scris și urmează a fi semnat de părți.

Semnătura reprezintă manifestarea de voință în scopul încheierii actului juridic și

trebuie să provină de la partea contractantă, iar consimțământul trebuie exteriorizat și

trebuie să provină de partea contractuală. La caz, aplicarea facsimilului nu coincide cu

noțiunea de ,,a semna” și nu poate echivala cu exteriorizarea de voință a unei persoane

concrete, precum și nu poate fi determinat dacă acesta a fost aplicat de către persoana

corespunzătoare.

A afirmat că nu și-a exprimat consimțământul pentru a încheia acest contract,

4

nefiind aplicată semnătura administratorului pe contractul de asigurare facultativă nr.

43/1659 din 20 martie 2015, astfel, contractul nu corespunde prevederilor citate și,

respectiv, urmează a fi anulat.

A solicitat constatarea nulității contractului de asigurare facultativă de riscuri

financiare nr. 43/1659 din 20 martie 2015.

Prin încheierea din 22 septembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău,

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de CIA „Asito” SA a fost

conexată cu cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de BC „Moldova-

Agroindbank” SA, pentru a fi examinate într-un singur proces.

Prin hotărârea din 16 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a

fost admisă acțiunea depusă de BC „Moldova-Agroindbank” SA, a fost încasată din

contul CIA „Asito” SA în beneficiul BC „Moldova-Agroindbank” SA, cu titlu de

despăgubire de asigurare și dobândă de întârziere, conform contractului de asigurare

facultativă nr. 43/1659 din 20 martie 2015, încheiat între CIA „Asito” SA, SRL „Gvido

Stil” și BC „Moldova-Agroindbank” SA, suma de 32 747 567,24 de lei și a fost încasată

din contul CIA „Asito” SA în beneficiul BC „Moldova-Agroindbank” SA, cu titlu de

taxă de stat, suma de 50000 de lei. Acțiunea depusă de CIA „Asito” SA a fost respinsă

ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia privind înregistrarea modificărilor din 19 octombrie 2018 a

Serviciului înregistrare a unităților de drept al Agenției Servicii Publice, denumirea CIA

,,Asito” SA a fost modificată în CIA ,,Asito Direct” SA (f.d. 124, volumul III).

La 05 noiembrie 2018 CIA ,,Asito Direct” SA a declarat apel nemotivat, iar la

24 aprilie 2019 a declarat apel motivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi

hotărâri cu privire la respingerea acțiunii depusă de BC „Moldova-Agroindbank” SA și

admiterea acțiunii depusă de CIA „Asito Direct” SA, cu încasarea în mod solidar din

contul intimaților a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către CIA „Asito Direct” SA și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Prin decizia din 24 iunie 2020 a Curții Supreme de Justiție a fost admis recursul

declarat de către CIA „Asito” SA, a fost casată decizia instanței de apel și a fost remisă

cauza spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 04 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de către CIA „Asito Direct” SA, a fost casată hotărârea primei instanțe și a fost

emisă o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă acțiunea depusă de BC „Moldova-

Agroindbank” SA ca fiind nefondată. A fost admisă acțiunea depusă de CIA „Asito

Direct” SA și a fost declarat nul contractul de asigurare facultativă pentru riscurile

financiare nr. 43/1659 din 20 martie 2015, încheiat între BC „Moldova-Agroindbank”

SA, CIA „Asito” SA și SRL „Gvido Stil”. Au fost încasate în mod solidar din contul

BC „Moldova-Agroindbank” SA și SRL „Gvido Stil” în beneficiul CIA „Asito Direct”

SA taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 4382,07

lei, taxa de stat pentru depunerea cererii de apel în sumă de 37500 de lei și taxa de stat

5

pentru depunerea cererii de recurs în sumă de 25000 de lei. Au fost anulate măsurile de

asigurare a acțiunii aplicate în cadrul actualului proces asupra bunurilor ce aparțin CIA

„Asito Direct” SA prin încheierea din 27 iunie 2016 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani.

La 05 iulie 2021 BC „Moldova-Agroindbank” SA a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel și menținerea hotărârii primei instanțe, cu încasarea de la CIA „Asito Direct” SA

a cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este neîntemeiată și

ilegală, bazată pe aplicarea eronată a legislației în vigoare și pe aprecierea incompletă,

subiectivă și unilaterală a probelor administrate.

A menționat că, art. 210 alin. (2) și (3) din Codul civil (în redacția până la 01

martie 2019) prevede două modalități de semnare a actului juridic civil: a) prin

semnătura olografă, care este o modalitate firească de semnare a oricăror acte; b) prin

utilizarea mijloacelor tehnice, care este un mecanism relativ nou, la care se atribuie și

facsimila, în calitate de mijloc de reproducere exactă a unei scrieri/semnături olografe

cu ajutorul instrumentelor și tehnologiilor moderne, utilizarea căreia, însă, în raporturile

juridice este permisă numai în cazul în care părțile raportului juridic (actului juridic) au

consimțit la aceasta.

Recurenta a susținut că, contractul de asigurare facultativă a fost semnat de către

părți, recurgând la modalitățile descrise mai sus, deci, prin metode legale.

A afirmat că, reprezentanții băncii și ai debitorului, semnând contractul cu

manuscris, au consimțit la încheierea contractului în ordinea respectivă, acest fapt fiind

confirmat și prin acțiunile părților contractului.

A relevat că, pentru CIA „Asito” SA utilizarea facsimilei directorului în relațiile

cu banca, inclusiv la încheierea contractelor de asigurare, este o procedură obișnuită.

Întru confirmarea acestei împrejurări servesc zeci de documente ale CIA „Asito” SA

prezentate băncii, printre care se regăsesc și contracte și polițe de asigurare facultativă

de riscuri financiare, încheiate pînă la 20 martie 2015, dar și după și care au fost semnate

din partea acesteia prin facsimila directorului.

BC „Moldova-Agroindbank” SA a notat că o altă circumstanță, care vine să

combată cele invocate de instanța de apel și să demonstreze valabilitatea și

opozabilitatea facsimilei directorului CIA „Asito” SA servește și faptul că, facsimila

directorului a fost aplicată pe contract, de altfel ca și pe contractele de asigurare

facultativă de riscuri financiare și polițele de asigurare și scrisorile indicate în referința

la cererea de chemare în judecată depusă de către CIA „Asito” SA, de către persoanele

autorizate ale acesteia în cunoștință de cauză, conducându-se de normele interne ale

CIA „Asito” SA.

A specificat că în acest sens, prezintă relevanță scrisoarea CIA „Asito” SA nr.

01/1-915 din 27 aprilie 2015, de asemenea, semnată prin facsimila directorului,

expediată băncii ca răspuns la cererea sa nr. 1950 din 14 aprilie 2015 de operare a unor

modificări în contractul de asigurare facultativă de riscuri financiare nr.001583/2 din

6

27 martie 2015, pe care CIA „Asito” SA l-a propus spre semnare după examinarea

solicitării băncii de contractare a asigurării facultative de riscuri financiare pentru

asigurarea obligațiilor SRL „Moldabela” conform contractului de credit încheiat cu

banca.

Recurenta a remarcat că în cererea sa, a solicitat CIA „Asito” SA efectuarea unor

modificări în contractul și polița de asigurare menționate, printre care modificarea datei

contractului și semnarea lor de către o persoană autorizată al acesteia prin semnătură

olografă și nu prin utilizarea facsimilei directorului, însă, prin scrisoarea nr. 01/1-915

din 27 aprilie 2015, CIA „Asito” SA a refuzat semnarea contractului de asigurare

facultativă de riscuri financiare nr. 001583/2 din 27 martie 2015 și a poliței de asigurare

prin semnătură olografă, prezentând băncii din nou contractul și polița semnate cu

facsimila directorului, actualizate cu data de 28 aprilie 2015.

A declarat că, contractul de asigurare facultativă a fost semnat cu respectarea

dispozițiilor art. 199 alin. (1) și (2), 210 alin. (l) - (3) și 1308 alin. (3) din Codul civil și

reprezintă voința reală a CIA „Asito” SA, de către persoane autorizate corespunzător

ale acesteia și în strictă conformitate cu normele interne ale CIA „Asito” SA privind

utilizarea facsimilei directorului, în conformitate cu practica obișnuită, stabilită între

CIA „Asito” SA și bancă și cu acordul tacit al părților contractului, iar constatările

instanței de apel sunt neîntemeiate, bazate pe interpretarea eronată a circumstanțelor de

fapt și de drept, aplicarea eronată a prevederilor legislației în vigoare la acel moment și

ignorarea vehementă a probelor, existente la dosar, prezentate de către bancă întru

argumentarea poziției sale și combaterea argumentelor invocate de către CIA „Asito”

SA în cadrul examinării litigiului.

A mai invocat că, contractul de asigurare facultativă a fost încheiat în scris de

către bancă și CIA „Asito” SA, dovada acestui fapt fiind anexată la materialele

dosarului (primei instanțe i-a fost prezentată copia de pe contractul de asigurare

facultativă pentru a fi anexat la materialele cauzei și originalul acestuia pentru

contrapunere).

Recurenta a menționat că, scrisorile CIA „Asito” SA prezentate în adresa băncii

ulterior depunerii de către aceasta a cererii de daune conform contractului de asigurare

și, anume, nr. 01/1-2213 din 27 noiembrie 2015, nr. 01/1-2320 din 10 decembrie 2015,

nr. 01/1-2357 din 17 decembrie 2015, nr. 01/1-2439 din 31 decembrie 2015 și nr.01/1-

82 din 20 ianuarie 2016, semnate atât de directorul general adjunct finanțe, Ruslan

Doboș, cât și prin aplicarea facsimilului directorului, denotă recunoașterea de către CIA

„Asito” SA a existenței contractului și a valabilității acestuia pentru părțile semnatare.

Or, prin scrisorile menționate, CIA „Asito” SA, invocând necesitatea examinării

circumstanțelor cazului asigurat aferent contractului, stabilirii valorii daunelor

financiare și a mărimii despăgubirii de asigurare, întemeindu-și cerințele pe pct. 5.1 lit.

b), 5.2 și alte puncte din contract, a solicitat prezentarea diferitor documente

neprevăzute de altfel de contract, a condiționat inițierea procesului de examinare a

circumstanțelor cazului asigurat aferent contractului și de stabilire a mărimii

despăgubirii de asigurare prin prezentarea de către bancă a documentelor respective și

7

niciodată nu a pus la îndoială valabilitatea contractului, nici măcar după recepționarea

reclamației băncii.

A susținut că ulterior depunerii cererii de daune conform contractului de

asigurare, CIA „Asito” SA nu a invocat imediat nevalabilitatea contractului de

asigurare pe motivul că a fost semnat prin aplicarea facsimilului directorului, ci s-a

purces la procedura de examinare a circumstanțelor cu solicitarea de documente

suplimentare. Nulitatea contractului s-a invocat de către CIA „Asito” SA doar după ce

cererea de aplicare a măsurilor de asigurare înaintată de către bancă a fost admisă de

instanța de judecată.

BC „Moldova-Agroindbank” SA a afirmat că, în decizia sa, după ce a declarat

contractul de asigurare ca fiind nul, instanța de apel a omis să se pronunțe asupra

consecințelor juridice, generate de nulitatea contractului de asigurare.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 04 februarie

2021.

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată la 06 mai 2021 la adresa

electronică a BC „Moldova-Agroindbank” SA (f.d. 99, volumul IV).

Astfel, recursul declarat la data de 05 iulie 2021, este în termen.

La 22 octombrie 2021, copia recursului a fost expediată în adresa intimaților

CIA „Asito Direct” SA, SRL „Gvido Stil” și Mykhaylo Goncharuk, cu înștiințarea

despre depunerea referinței (f.d. 145, 147-149, volumul IV).

Prin referința depusă la 26 noiembrie 2021 CIA „Asito Direct” SA a solicitat

declararea recursului ca inadmisibil. Intimata a menționat că BC „Moldova-

Agroindbank” SA interpretează eronat prevederile art. 210 din Codul civil, or, prin

mijloc tehnic de semnare legiuitorul a avut în vedere semnătura electronică și nici într-

un caz aplicarea unui mecanism de reproducere a semnăturii olografe, întrucât

reproducerea reprezintă o copie, un fals. Legislația în vigoare nu reglementează așa

instituție ca facsimil, însă, cert reglementează tipurile de semnătură olografă sau

electronică. Cu referire la argumentul recurentei precum că CIA „Asito Direct” SA ar

fi recunoscut încheierea contractului prin stabilirea rezervei tehnice, îl consideră

neîntemeiat, deoarece conform regulamentelor Comisiei Naționale a Pieței Financiare,

asigurătorul este obligat să instituie rezerva tehnică în mărimea pretențiilor formulate

de către terța persoană, care a acționat asigurătorul în instanța de judecată.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3

judecători prin încheierea din 22 decembrie 2021 a considerat recursul admisibil și a

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, prin încheierea din

26 ianuarie 2022 a Curții Supreme de Justiție s-a decis asupra oportunității invitării

participanților și a reprezentanților acestora pentru a se pronunța cu privire la

problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

8

Respectând principiul contradictorialității și aplicând dispozițiile de procedură

privind înștiințarea legală a tuturor participanților la proces, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a acționat cu toată

diligența necesară pentru ca justițiabilii să fie informați despre procedura care îi

privește, atât prin plasarea pe pagina web a Curții Supreme de Justiție a informației

despre data ședinței, cât și prin alte mijloace de informare.

În ședința de judecată s-a prezentat reprezentantul recurentei BC „Moldova-

Agroindbank” SA, avocatul Valeriu Cernei, care a susținut recursul declarat și a

solicitat admiterea acestuia conform cerințelor indicate în cererea de recurs, cu

încasarea totodată din contul CIA „Asito Direct” SA în beneficiul BC „Moldova-

Agroindbank” SA a taxei de stat în mărime de 50 000 de lei, achitată la depunerea

cererii de chemare în judecată.

Intimata SRL „Gvido Stil” în ședința de judecată nu s-a prezentat, dar a fost

citată cu aviz recomandat la sediul indicat în Registrul de stat al persoanelor juridice –

mun. Chișinău, str-la Criuleni, 38, plicurile fiind restituite instanței cu mențiunea

„nereclamat” (f.d. 171-172, 212-213, volumul IV). În conformitate cu art. 102 alin. (7)

din Codul de procedură civilă, citațiile și înștiințările judiciare trimise la sediul

persoanelor juridice și nerecepționate la expirarea termenelor de reclamare se consideră

înmânate la data expirării termenului de reclamare chiar dacă destinatarul nu a reclamat

corespondența de la oficiul poștal.

Intimatul Mykhaylo Goncharuk în ședința de judecată nu s-a prezentat.

Domiciliul acestuia fiind în altă țară, Ucraina, instanța de recurs l-a citat prin

intermediul poștei electronice indicată de el anterior în cererea de amânare depusă la

Curtea de Apel Chișinău - XXXXX (f.d. 218, volumul IV, f.d. 40, volumul V), precum

și la numărul de telefon indicat de intimat XXXXX, discuția fiind dusă personal cu

acesta (f.d. 202, volumul IV).

Reprezentanții intimatei CIA „Asito Direct” SA, avocații Roman Vladimir și

Sergiu Ciorba, în ședința de judecată nu s-au prezentat, dar au depus cereri de amânare,

invocând că, fiind plecați din țară, nu reușesc să se prezinte la data și ora stabilită.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție a considerat neîntemeiate cererile de amânare, deoarece reprezentanții

intimatei au depus în instanța de recurs trei cereri de amânare din diferite motive, iar

conform art. 206 alin. (5) din Codul de procedură civilă, la solicitarea întemeiată a

participantului la proces, instanța poate amâna o singură dată judecarea cauzei în

legătură cu neprezentarea motivată a reprezentantului acestuia. Intimata CIA „Asito

Direct” SA a beneficiat de acest drept la ședința din 24 februarie 2022 (f.d. 191-199,

volumul IV).

Din considerentele menționate și având în vedere că toți participanții la proces

au fost citați legal, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție a dispus examinarea recursului în lipsa acestora.

Audiind reprezentantul recurentei, studiind materialele dosarului în raport cu

argumentele invocate în recursul declarat și obiecțiile expuse în referință, Colegiul

9

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de

apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Din materialele cauzei rezultă că la 20 martie 2015, între BC „Moldova

Agroindbank” SA, în calitate de creditor și SC „Gvido Stil” SRL, în calitate de debitor,

a fost încheiat contractul de credit nr. SI50051/437, prin care părțile au convenit că,

creditorul acordă debitorului un credit pe un termen scurt în sumă de până la 32200000

de lei, iar debitorul se obligă să restituie creditorului suma primită a creditului și să

plătească creditorului dobândă și celelalte plăți aferente creditului stabilite în prezentul

contract. Termenul-limită de rambursare a creditului este 19 noiembrie 2015 (f.d. 30-

34, volumul I).

Conform pct. 4.1. din contractul menționat, efectuarea de către debitor a tuturor

plăților datorate conform prezentului contract se garantează prin următoarele mijloace:

polița de asigurare a riscului financiar, emisă de către CIA „Asito Direct” SA privind

asigurarea tuturor obligațiilor sale de plată asumate conform prezentului contract;

împuternicirea acordată creditorului de către debitor în mod expres și suficient pentru

ca creditorul să debiteze conturile debitorului cu sumele devenite scadente în baza

prezentului contract, în cazul în care debitorul nu efectuează de sine stătător orice plăți

la survenirea scadenței acestora.

Tot la 20 martie 2015, între BC „Moldova-Agroindbank” SA și SC „Gvido Stil”

SRL a fost încheiat contractul de mandat nr. S150051/437-A, prin care părțile au

convenit că prezentul contract este încheiat pentru garantarea executării obligațiilor,

care decurg din contractul de credit nr. S150051/437 din 20 martie 2015 (f.d. 35, 36,

volumul I).

Potrivit pct. 4 al extrasului din procesul-verbal nr. 101 al ședinței Comitetului de

conducere al băncii din 19 martie 2015, a fost aprobată disbursarea creditului după

prezentarea de către debitor a poliței și contractului de asigurare facultativă de riscuri

financiare, a documentelor confirmative privind achitarea integrală de către SC „Gvido

Stil” SRL a primei de asigurare, prevăzută în contractul de asigurare (f.d. 21,

volumul I).

Conform formularului de confirmare a primirii mijloacelor creditare, SC „Gvido

Stil” SRL a primit mijloace creditare în sumă de 32200000 de lei de la BC „Moldova-

Agroindbank” SA, filiala 10 Chișinău (f.d. 37, volumul I).

În conformitate cu actul de verificare a utilizării creditului conform destinației

din 05 noiembrie 2015, creditul a fost eliberat pentru plata în avans pentru tehnică/utilaj

agricol conform contractului nr. G_ S/01 din 25 februarie 2015 în sumă de 32200000

de lei/1735849,06 dolari SUA (f.d. 51, volumul I).

De asemenea, s-a constatat că la 20 martie 2015 BC „Moldova- Agroindbank”

SA a înaintat CIA „Asito” SA cererea nr. 10013/262, prin care a solicitat încheierea

10

contractului de asigurare de pierderi financiare, în scopul despăgubirii băncii pentru

eventualele daune financiare ce ar putea fi suportate în rezultatul efectuării plății

conform garanției bancare emise la solicitarea ordonatorului SRL „Gvido Stil” (f.d. 69,

volumul II).

La 20 martie 2015, între CIA „Asito” SA, în calitate de asigurător, SC „Gvido

Stil” SRL, în calitate de contractantul asigurării și BC „Moldova-Agroindbank” SA, în

calitate de asigurat, a fost încheiat contractul de asigurare facultativă de riscuri

financiare nr. 43/1659, obiectul contractului constituind interesele patrimoniale ale

asiguratului legate de daunele financiare pe care asiguratul le-ar putea suporta în

circumstanțele ce nu depind de el în rezultatul survenirii riscului (cazului) asigurat.

Conform pct. 2.2 din contractul enunțat, drept risc (caz) asigurat conform

contractului de asigurare este considerat neexecutarea de către contractantul asigurării,

în termenele stabilite, integral sau parțial, a obligațiunilor de plată asumate în contractul

de credit nr. SI50051/437 din 20 martie 2015 încheiat cu asiguratul, denumit în

continuare „Contract de credit” în conformitate cu care asiguratul a acordat

contractantului asigurării un credit cu limita datoriei în sumă de 36.857.973 MDL, cu

termen limită de rambursare la data de 19 noiembrie 2015.

Materialele cauzei atestă că, CIA „Asito” SA a eliberat polița de asigurare

facultativă de riscuri financiare la contractul de asigurare facultativă de riscuri

financiare nr. 43/1659 din 20 martie 2015, care a fost contrasemnată de toate părțile

contractului, în care a fost stipulat că, riscurile asigurate sunt eventualele daune

financiare suportate de asigurat în circumstanțe ce nu depind de el, ca urmare a

neexecutării de către contractantul asigurării, în termenele stabilite, integral sau parțial,

a obligațiunilor de plată asumate în contractul de credit nr. SI50051/437 din 20 martie

2015, suma asigurată fiind indicată în mărime de 36857973 de lei (f.d.43,volumul I).

Conform ordinului de plată nr. 2 din 25 martie 2015, SC „Gvido Stil” SRL, în

calitate de contractantul asigurării, a achitat integral la contul CIA „Asito” SA plata

pentru prima de asigurare conform contractului de asigurare facultativă a riscurilor

financiare nr. 43/1659 din 20 martie 2015, în sumă de 146069 de lei (f. d. 46,

volumul I).

De asemenea, din materialele dosarului rezultă că, SC „Gvido Stil” SRL a

rambursat către BC „Moldova-Agroindbank” SA până la 19 noiembrie 2015 credit în

sumă de 20 207,72 lei și dobânzi – 2 380 614,73 lei, în total 2 400 822,5 lei, înregistrând

la 20 noiembrie 2015 datorie în sumă de 32 216 821,08 lei (f.d. 111, volumul I).

La 20 noiembrie 2015 BC „Moldova-Agroindbank” SA s-a adresat cu cerere de

daune nr. 22005/1261 la CIA „Asito” SA privind plata despăgubirilor de asigurare

conform contractului de asigurare facultativă de riscuri financiare nr.43/1659 din 20

martie 2015 și poliței de asigurare a riscurilor financiare nr.43/1659 din 20 martie 2015

(f.d. 66, volumul I).

Prin scrisoarea nr. 01/1-2213 din 27 noiembrie 2015, CIA „Asito” SA a

comunicat BC „Moldova-Agroindbank” SA faptul că, a recepționat cererea de daune

nr. 22005/1261 și a solicitat prezentarea documentelor suplimentare (dispozițiile de

11

plată, copia dosarului de credit, copia regulamentelor, instrucțiunilor băncii ce

reglementează procedura de acordare a creditelor), necesare examinării circumstanțelor

producerii cazului asigurat pe contractul de asigurare nr. 43/1659 din 20 martie 2015,

iar după primirea acestor acte, asigurătorul va purcede la constatarea pagubelor și

stabilirea mărimii despăgubirii de asigurare (f.d. 67, volumul I).

Ulterior, prin scrisoarea nr. 22005/1316 din 02 decembrie 2015, care a fost

recepționată de CIA „Asito” SA la 03 decembrie 2015, BC „Moldova- Agroindbank”

SA a informat asigurătorul că, a examinat scrisoarea nr. 01/1-2213 din 27 noiembrie

2015 și a anexat suplimentar la această scrisoare toată documentația corespunzătoare

solicitată de către asigurător (f.d. 69-73, volumul I).

Prin scrisoarea nr. 01/1-2320 din 10 decembrie 2015 CIA „Asito” SA a

comunicat BC „Moldova-Agroindbank” SA despre faptul că a recepționat scrisoarea

nr. 22005/1316 din 02 decembrie 2015, iar suplimentar a solicitat să prezinte

dispozițiile de plată date de către contractantul asigurării în scopul onorării

obligațiunilor sale conform contractului de credit, care nu au fost prezentate, iar în cazul

în care astfel de documente nu pot fi prezentate asigurătorului, să explice motivul

imposibilității prezentării; copia contractului de gaj și a oricăror altor acorduri/acte

legate de obiectul gajului, prin care a fost gajată tehnica agricolă procurată de SRL

„Gvido Stil” de la Sverige Gruppen LP, iar în cazul în care un astfel de contract nu a

fost încheiat, să prezinte informația privind motivele de fapt și de drept ce a făcut

imposibilă gajarea tehnicii agricole în favoarea băncii (f.d. 74, volumul I).

La 10 decembrie 2015 BC „Moldova-Agroindbank” SA a expediat un răspuns

către CIA „Asito” SA, prin care a informat că, dispozițiile de plată date de SC „Gvido

Stil” SRL în scopul onorării obligațiilor de plată, asumate în baza contractului de credit

enunțat, nu pot fi prezentate din motiv că, asemenea dispoziții nu există și nici nu

trebuiau să existe, or, toate achitările pe marginea contractului de credit erau efectuate

de către bancă, de sine stătător, fără a fi necesară prezentarea dispozițiilor de plată de

către contractantul asigurării, în temeiul contractului de mandat enunțat. De asemenea,

a informat că, nu poate fi prezentată nici copia contractului de gaj solicitată de CIA

„Asito” SA din motiv că, între bancă și contractantul asigurării nu a fost încheiat un

asemenea contract și nici nu urma să fie încheiat. Astfel, a solicitat prezentarea în adresa

băncii, fără tergiversări, a actului de stabilire a despăgubirii de asigurare, în

conformitate cu prevederile pct. 5.1. lit. c) al contractului de asigurare (f.d. 75,

volumul I).

Ca răspuns la scrisoarea nr. 22005/1346 din 10 decembrie 2015 CIA „Asito” SA

a informat BC „Moldova-Agroindbank” SA despre faptul că, nu i-a fost prezentată

copia regulamentelor, instrucțiunilor băncii ce reglementează procedura și condițiile de

acordare a creditelor persoanelor juridice, fapt pentru care repetat a solicitat prezentarea

actelor menționate (f.d. 76, volumul I).

Prin scrisoarea nr. 22005/1389 din 24 decembrie 2015, care a fost recepționată

de CIA „Asito” SA la 24 decembrie 2015, BC „Moldova-Agroindbank” SA a informat

că solicitarea CIA „Asito” SA cu privire la prezentarea de către bancă a actelor sale

12

normative interne este neîntemeiată, iar în acest sens, a solicitat să nu tergiverseze

neîntemeiat onorarea obligațiilor asumate conform contractului de asigurare (f.d. 77,

volumul I).

La 31 decembrie 2015 CIA „Asito” SA a informat BC „Moldova-Agroindbank”

SA despre faptul că, din momentul recepționării din partea băncii a actelor solicitate și

agreate spre a fi prezentate, va adopta o decizie (f.d. 78, volumul I).

Ulterior, la 06 ianuarie 2016 BC „Moldova-Agroindbank” SA a înaintat către

CIA „Asito” SA o reclamație, solicitând achitarea în termen de 10 zile lucrătoare din

data recepționării reclamației, a despăgubirii de asigurare în mărime de 32747567,24

de lei, inclusiv: 32179792,28 de lei - datorie la credit și 567774,96 de lei – alte datorii

aferente contractului de credit.

Prin scrisoarea nr. 01/1-82 din 20 ianuarie 2016 CIA „Asito” SA a refuzat

satisfacerea cerințelor din reclamația Băncii, invocând imposibilitatea de a purcede la

examinarea circumstanțelor cazului asigurat, stabilirea valorii daunelor financiare și a

mărimii despăgubirilor de asigurare ca urmare a neprezentării de către BC „Moldova-

Agroindbank” SA a documentelor solicitate.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată la 03 februarie 2016, BC

„Moldova-Agroindbank” SA a solicitat încasarea de la CIA „Asito” SA a despăgubirii

de asigurare în sumă de 32 747 567,24 de lei și a cheltuielilor de judecată.

La rând său, la 31 mai 2016 CIA „Asito” SA a înaintat acțiune împotriva BC

„Moldova-Agroindbank” SA, solicitînd constatarea nulității contractului de asigurare

facultativă de riscuri financiare nr. 43/1659 din 20 martie 2015.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la concluzia

temeiniciei acțiunii depuse de BC „Moldova-Agroindbank” SA, încasând din contul

CIA „Asito” SA în beneficiul BC „Moldova-Agroindbank” SA, cu titlu de despăgubire

de asigurare și dobândă de întârziere, conform contractului de asigurare facultativă nr.

43/1659 din 20 martie 2015, încheiat între CIA „Asito” SA, SRL „Gvido Stil” și BC

„Moldova-Agroindbank” SA, suma de 32747567,24 de lei și cu titlu de taxă de stat,

suma de 50000 de lei și netemeiniciei acțiunii depuse de CIA „Asito” SA.

Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de CIA

„Asito Direct” SA, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând hotărârea primei

instanțe și pronunțând o nouă hotărâre, prin care a respins acțiunea depusă de către BC

„Moldova-Agroindbank” SA ca fiind nefondată și a admis acțiunea depusă de către

CIA „Asito Direct” SA, declarând nul contractul de asigurare facultativă de riscuri

financiare nr. 43/1659 din 20 martie 2015, încheiat între BC „Moldova-Agroindbank”

SA, CIA „Asito” SA și SRL „Gvido Stil”. A încasat în mod solidar din contul BC

„Moldova-Agroindbank” SA și SRL „Gvido Stil” în beneficiul CIA „Asito Direct” SA

taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 4382,07 lei,

taxa de stat pentru depunerea cererii de apel în sumă de 37500 de lei și taxa de stat

pentru depunerea cererii de recurs în sumă de 25000 de lei.

Verificând legalitatea deciziei atacate prin prisma argumentelor invocate în

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

13

de Justiție consideră că soluția instanței de apel este greșită.

Conform art. 1301 din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019), prin

contract de asigurare, asiguratul se obligă să plătească asigurătorului prima de

asigurare, iar acesta se obligă să plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului

sau unui terț (beneficiarului asigurării) suma asigurată ori despăgubirea, în limitele și

în termenele convenite.

Conform art. 1 din Legea cu privire la asigurări nr. 407 din 21 decembrie 2006,

caz asigurat reprezintă riscul asigurat, prevăzut în contractul de asigurare, a cărui

producere conferă asiguratului dreptul de a fi indemnizat sau despăgubit de către

asigurător.

Potrivit art. 3 lit. b) din Legea nr. 407 din 21 decembrie 2006, obiectul asigurării

îl constituie interesele patrimoniale ce nu contravin legislației Republicii Moldova,

corelate cu bunuri, credite și garanții, pierderi financiare ale persoanelor fizice și ale

persoanelor juridice (asigurarea de bunuri).

În conformitate cu art. 5 alin. (1), (3), (4) din Legea cu privire la asigurări, după

modul de efectuare, există două forme de asigurare: obligatorie și benevolă

(facultativă). În asigurarea benevolă (facultativă), raporturile dintre asigurat și

asigurător, drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contract de asigurare.

Condițiile asigurărilor benevole (facultative) sunt stabilite de asigurător, în

conformitate cu legislația și cu actele normative ale Autorității de supraveghere.

Avizarea și constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea

și plata despăgubirilor și a indemnizațiilor de asigurare se efectuează în condițiile legii,

în cazul asigurărilor obligatorii, sau în baza condițiilor de asigurare și contractului de

asigurare, în cazul asigurărilor benevole (facultative).

Conform art. 8 alin. (2), (4) din Legea cu privire la asigurări, activitatea

asigurătorului se desfășoară în bază de licență, eliberată exclusiv pentru activitate în

categoria „asigurări de viață” sau pentru activitate în categoria ”asigurări generale”.

Asigurătorul este în drept să desfășoare activitate în limitele claselor de asigurări pentru

care a obținut licență în condițiile prezentei legi.

Iar, art. 31 alin. (1), (2) din Legea cu privire la asigurări prevede că asigurătorul

(reasiguratorul) trebuie să-și dirijeze activitatea respectând normele de prudență

specifice, conform practicilor în asigurări, și să prevadă: a) organizarea și desfășurarea

cu prudență și profesionalism a activității, în concordanță cu specificul și amploarea ei;

b) încadrarea în activitate a unui număr suficient de persoane care să corespundă

criteriilor de pregătire și de competență profesională stabilite prin actele normative ale

autorității de supraveghere. Pentru asigurările benevole (facultative) practicate,

asigurătorul trebuie să elaboreze: a) propriile condiții de asigurare, cu respectarea

prevederilor legale referitoare la contractul de asigurare; b) propriile clauze de

asigurare, care pot modifica condițiile de asigurare, în funcție de opțiunea proprie sau

de cea a asiguratului; c) propriile criterii de stabilire a primelor de asigurare; d) propriile

reglementări și instrucțiuni de constatare și lichidare a daunelor, în strictă concordanță

cu prevederile cuprinse în condițiile și în clauzele de asigurare; e) reglementări interne

14

privind constituirea și menținerea rezervelor tehnice, în funcție de propriul sistem de

evidență operativă, cu respectarea actelor normative emise de autoritatea de

supraveghere.

Potrivit art. 44 din Legea cu privire la asigurări, nici o faptă a asigurătorului

(reasigurătorului) ori a intermediarului în asigurări și/sau în reasigurări constând în

încălcarea oricăror prevederi ale prezentei legi sau a actelor normative ale autorității de

supraveghere, a cuantumului primelor de asigurare, precum și a altor reglementări

privind încheierea contractului de asigurare și/sau reasigurare, nu poate fi invocată de

asigurător (reasigurător) pentru anularea contractului de asigurare și/sau reasigurare.

Pornind de la prevederile normelor de drept citate supra, instanța de recurs reține

că obiectul contractului de asigurare facultativă nr. 43/1659 din 20 martie 2015 îl

constituie interesele patrimoniale ale asiguratului legate de daunele financiare pe care

asiguratul le-ar putea suporta în circumstanțe ce nu depind de el în rezultatul survenirii

riscului (cazului) asigurat.

Drept risc (caz) asigurat este considerată neexecutarea de către contractantul

asigurării SC „Gvido Stil” SRL, în termenele stabilite, integral sau parțial, a

obligațiunilor de plată asumate în contractul de credit nr. SI50051/437 din 20 martie

2015 încheiat cu asiguratul, în conformitate cu care ultimul a acordat contractantului

asigurării un credit cu limita datoriei în sumă de 36 857 973 de lei, cu termen limită de

rambursare la data de 19 noiembrie 2015.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție constată că părțile contractului de asigurare facultativă au stabilit expres și în

detaliu care este obiectul asigurării, cazurile asigurate, precum și condițiile de asigurare.

Obiectul contractului de asigurare facultativă de riscuri financiare nr. 43/1659 din 20

martie 2015 corespunde prevederilor art. 3 lit. b) din Legea cu privire la asigurări.

Contractul de asigurare a fost semnat tripartit.

CIA ,,Asito Direct” SA a invocat în cererea de chemare în judecată depusă la

31 mai 2016 nulitatea contractului de asigurare facultativă nr. 43/1659 din 20 martie

2015, indicând că acesta nu exprimă voința administrației companiei, nefiind semnat

de către directorul CIA „Asito” SA, fiind aplicată o ștampilă facsimil în locul

semnăturii, respectiv, în opinia intimatei, nu poate produce efecte juridice.

Cu referire la această afirmație, instanța de recurs reține de drept următoarele

raționamente.

Conform art. 217 alin. (1) din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019),

nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes

născut și actual. Instanța de judecată o invocă din oficiu.

Art. 220 alin. (1) din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019) prevede că

actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sunt nule dacă legea nu

prevede altfel.

În conformitate cu art. 221 alin. (1), (2) din Codul civil (în redacția până la 01

martie 2019), actul juridic încheiat fără intenția de a produce efecte juridice (actul

15

juridic fictiv) este nul. Actul juridic încheiat cu intenția de a ascunde un alt act juridic

(actul juridic simulat) este nul.

Potrivit pct. 17 din Regulamentul cu privire la activitatea în domeniul

confecționării ștampilelor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 294 din 17 martie

1998 (anexa nr. 3), celelalte ștampile și alte articole – plombe, facsimile, ștampile fără

denumirea entității, precum și cu denumirea abreviată a beneficiarului (sigilii pentru

sigilarea dulapurilor, ștampilele etichetelor de mărfuri cu indicarea expeditorului,

destinatarului încărcăturii, ștampile cu semnătură pentru aprobarea desenelor tehnice,

ștampile pentru corespondența de intrare și ieșire, ștampile de inventar – se execută la

entitățile (atelierele) de confecționare a ștampilelor fără autorizație, dar neapărat în baza

cererilor semnate de conducătorii entității pentru care sunt fabricate aceste articole.

Legislația în vigoare nu conține prevederi referitor la regimul juridic și modul de

utilizare a semnăturii facsimil, fiecare entitate conducându-se de regulamentul intern în

privința aplicării acesteia.

Prin scrisoarea nr. 01/1-915 din 27 aprilie 2015, la solicitarea BC „Moldova-

Agroindbank” SA de a semna contractul cu semnătură olografă, CIA „Asito” SA a

comunicat că nu există nicio împrejurare de fapt și/sau de drept care ar indica asupra

eventualului pericol de declarare a nulității contractului, acesta fiind prefect legal.

Adăugător, CIA „Asito” SA a menționat că la aplicarea semnăturii facsimile, angajații

companiei se conduc de regulamentul intern cu privire la folosirea semnăturii facsimile

a Directorului general interimar al CIA „Asito” SA, Mykhaylo Goncharuk, aprobat prin

Hotărârea Consiliului de administrare a CIA „Asito” SA, fiind o procedură uzuală în

activitatea companiei. Astfel, în conformitate cu regulamentul intern, semnătura

facsimile este echivalentă semnăturii directorului și reprezintă voința acestuia fără ca

nimeni să-i opună vreo limitare, imprecizie sau imperfecțiune a semnăturii (f.d. 62,

volumul II).

Mai mult ca atât, pe contractul de asigurare nr. 43/1659 din 20 martie 2015 a fost

aplicată ștampila CIA ,,Asito” SA.

Conform art. 1308 alin. (6) din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019),

dovada încheierii contractului de asigurare rezultă și din trimiterea unui document de

asigurare, precum poliță de asigurare (certificat), din cererea de plată a primei ori din

înscrisul prin care se constată efectuarea acestei plăți sau din orice înscris din care reiese

faptul încheierii contractului.

La 23 martie 2015 CIA „Asito” SA a emis factura nr. 01, conform căreia SRL

„Gvido Stil” urma să achite prima de asigurare a poliței de asigurare facultativă de

riscuri financiare în sumă de 146 069,00 lei, conform cursului BNM la data efectuării

plății (f.d. 70, volumul II).

Potrivit ordinului de plată nr. 2 din 25 martie 2015, SRL „Gvido Stil”, în calitate

de contractant al asigurării, a achitat plata pentru prima de asigurare conform

contractului de asigurare facultativă a riscurilor financiare cu nr. 43/1659 din 20 martie

2015, în sumă de 146 069 lei (f.d. 46, volumul I), iar CIA „Asito” SA a eliberat polița

de asigurare facultativă de riscuri financiare (f.d. 43, volumul I).

16

În circumstanțele expuse, instanța de recurs conchide că este neîntemeiat

argumentul CIA ,,Asito Direct” SA precum că nu și-a exprimat consimțământul la

încheierea contractului de asigurare din 20 martie 2015, or, CIA ,,Asito Direct” SA a

fost în cunoștință de cauză despre contractul încheiat, a calculat suma necesară pentru

achitarea poliței de asigurare, a acceptat plata poliței de asigurare de către SC „Gvido

Stil” SRL conform contractului de asigurare, a creat rezerva tehnică pentru

despăgubiri,. Toate aceste acțiuni au fost succesive în timp și nu au fost negate,

valabilitatea contractului fiind contestată abia după depunerea cererii de chemare în

judecată de către BC „Moldova Agroindbank” SA. Ba mai mult, prin scrisoarea nr.

01/1-915 din 27 aprilie 2015, semnată de către directorul general Mykhaylo Goncharuk,

s-au dat asigurări băncii despre lipsa de temeiuri de a declara nul contractul de

asigurare.

Instanța de recurs observă că CIA ,,Asito Direct” SA, după adoptarea hotărârii

instanței de fond de respingere a acțiunii de declarare a nulității contractului de

asigurare pe motiv de lipsă de consimțământ, a invocat un nou argument de nulitate și

anume că, compania nu ar fi deținut licență de asigurare a creditelor bancare.

Cu referire la acest nou argument, instanța de recurs menționează că CIA ,,Asito

Direct” SA nu a prezentat această dovadă.

Totodată, instanța de recurs reține că în conformitate cu pct. 8-9 din Regulamentul

privind cerințele față de conținutul condițiilor de asigurare pentru clasele de asigurare

benevolă, aprobat prin Hotărîrea Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr.55/6 din 08

noiembrie 2007, condițiile de asigurare ale asigurătorului, conforme legislației în

vigoare, sunt obligatorii pentru asigurat, dacă contractul prevede expres aplicarea lor și

dacă înseși condițiile sunt expuse în textul contractului sau pe verso, sau fac parte

integrantă a contractului sub forma unei anexe. În cazul în care condițiile de asigurare

se prezintă sub formă de anexe la contractul de asigurare, faptul despre înmânarea

acestora de către asigurător asiguratului se notifică în textul contractului. La negocierea

contractului de asigurare, părțile pot conveni și asupra unor clauze diferite de cele

stipulate în condițiile de asigurare, în măsura în care acestea nu contravin legislației în

vigoare.

Conform pct. 2.1 din contractul de asigurare facultativă nr. 43/1659 din 20 martie

2015, obiectul contractului îl constituie interesele patrimoniale ale asiguratului legate

de daunele financiare pe care asiguratul le-ar putea suporta în circumstanțe ce nu depind

de el în rezultatul survenirii riscului (cazului) asigurat. Astfel, în speță, asigurătorul a

încadrat contractul nr. 43/1659 din 20 martie 2015 în clasa 16 „Asigurări de pierderi

financiare”.

În conformitate cu pct. 7.1, 7.3 din contractul de asigurare facultativă de riscuri

financiare nr. 43/1659 din 20 martie 2015, drept bază pentru încheierea prezentului

contract servesc legislația Republicii Moldova și Condițiile de asigurare de pierderi

financiare ale asigurătorului. În cazul divergențelor între clauzele prezentului contract

și prevederile cuprinse în Condițiile de asigurare de pierderi financiare ale

asigurătorului, prevalează dispozițiile prezentului contract.

17

Astfel, în speță, condițiile contractului de asigurare facultativă a riscurilor

financiare cu nr. 43/1659 din 20 martie 2015 au fost stabilite de către asigurător, iar,

potrivit art. 31 alin. (2) al Legii cu privire la asigurări în coroborare cu pct. 2 din

Regulamentul privind cerințele față de conținutul condițiilor de asigurare pentru clasele

de asigurare benevolă, aprobat prin Hotărîrea CNPF nr.55/6 din 08 noiembrie 2007,

asigurătorul este în drept să-și elaboreze propriile clauze de asigurare, care pot modifica

condițiile de asigurare, în funcție de opțiunea proprie sau de cea a asiguratului, la caz,

părțile convenind că, în caz de divergență dintre prevederile contractelor de asigurare

și condițiile generale de asigurări, vor prevala prevederile contractului, iar condițiile

generale de asigurări se aplică suplimentar și doar în măsura în care contractul nu

reglementează situațiile neprevăzute.

Potrivit pct. 4 al Hotărîrii Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr.55/6 din 08

noiembrie 2007, asigurătorul este în drept să subscrie riscuri în strictă conformitate cu

condițiile de asigurare în baza cărora a fost eliberată sau reperfectată licența.

Subscrierea riscurilor, care nu se regăsesc în condițiile de asigurare benevolă ale

asigurătorului se sancționează în conformitate cu prevederile art. 54 din Legea cu

privire la asigurări.

Dispozițiile art. 54 alin. (1) din Legea cu privire la asigurări stipulează că, sunt

considerate încălcări pe piața asigurărilor nerespectarea prevederilor imperative ale

prezentei legi, ale Legii nr.414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, ale altor acte

legislative, ale actelor normative din domeniul asigurărilor, nerespectarea condițiilor de

licențiere, a prescripțiilor emise întru conformarea activității, neexecutarea sancțiunilor

și măsurilor de redresare și remediere financiară impuse, precum și faptele stabilite

expres în Codul contravențional și în Codul penal.

Prin scrisoarea nr. 04-3667 din 04 octombrie 2016, Comisia Națională a Pieței

Financiare a comunicat CIA „Asito Direct” SA că urmare a efectuării analizei modului

de încheiere a contractelor, acestea au fost încheiate cu subscrierea riscurilor prevăzute

în limitele Clasei 16 „Asigurări de pierderi financiare”, clasă inclusă în Anexa la licența

seria C.N.P.F. nr. 000656 din 28 martie 2011, valabilă pe un termen nelimitat (f.d. 189,

volumul I).

În consecință, reieșind din circumstanțele constatate supra și raportându-le

normelor legale precitate, instanța de recurs conchide ca fiind neîntemeiate cerințele

CIA „Asito Direct” SA privind constatarea nulității absolute a contractului de asigurare

facultativă a riscurilor financiare cu nr. 43/1659 din 20 martie 2015, or, CIA „Asito

Direct” SA, contrar obligației ce-i revin conform art. 118 alin. (1) din Codul de

procedură civilă nu a prezentat careva probe pertinente care confirmă circumstanțele

invocate în vederea constatării nulității absolute, limitându-se la argumente pur

declarative.

Totodată, având în vedere faptul că participanții la proces au invocat diverse

hotărâri pronunțate în litigii similare, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că hotărârile pronunțate,

18

chiar și în litigii care, la prima vedere par similare, totuși, nu sunt identice și nu sunt

susceptibile de a contravine principiului securității juridice și în acest sens nu poate fi

invocată practica neuniformă.

În prezenta speță, obiectul contractului de asigurare îl constituie interesele

patrimoniale ale asiguratului legate de daunele financiare pe care asiguratul le-ar putea

suporta în circumstanțe ce nu depind de el în rezultatul survenirii riscului (cazului)

asigurat, care conform Legii cu privire la asigurări se încadrează în clasa 16, fapt

confirmat și prin scrisoarea nr. 04-3667 din 04 octombrie 2016 a Comisiei Naționale a

Pieței Financiare. CIA „Asito Direct” SA pe parcursul examinării cauzei nu a prezentat

dovada că nu deține licența pentru această clasă de asigurare. Cu atât mai mult, potrivit

art. 44 din Legea cu privire la asigurări, nici o faptă a asigurătorului (reasigurătorului)

ori a intermediarului în asigurări și/sau în reasigurări constând în încălcarea oricăror

prevederi ale prezentei legi sau a actelor normative ale autorității de supraveghere, a

cuantumului primelor de asigurare, precum și a altor reglementări privind încheierea

contractului de asigurare și/sau reasigurare, nu poate fi invocată de asigurător

(reasigurător) pentru anularea contractului de asigurare și/sau reasigurare.

Art. 6 § 1 din Convenția europeană pentru drepturile omului nu garantează, ca

atare, dreptul la o jurisprudență constantă. În fapt, o evoluție în timp a jurisprudenței nu

este, în sine, contrară bunei administrări a justiției, în măsura în care lipsa unei abordări

dinamice și evolutive ar putea împiedica orice modificare sau îmbunătățire (Nejdet

Șahin și Perihan Șahin împotriva Turciei (Marea Cameră), pct. 54, Parohia Greco-

Catolică Lupeni și alții împotriva României (Marea Cameră), pct. 116).

Rolul jurisprudenței este de a interpreta și aplica la cazuri concrete legea.

Respectiv, nu orice hotărâre care diferă de o altă hotărâre constituie o divergență de

jurisprudență.

Astfel, la acest capitol există soluții ale Curții de la Strasbourg cum este și în cazul

Iordan Iordanov c. Bulgariei din 02 octombrie 2009, unde Curtea a reiterat că

divergențele jurisprudențiale sunt inerente oricărui sistem judiciar care se bazează pe

un ansamblu de instanțe de fond din cadrul unei jurisdicții teritoriale.

De asemenea, Curtea a recunoscut că este inerentă adoptarea de soluții diferite

într-un sistem alcătuit dintr-un ansamblu de instanțe competente să soluționeze în fond

într-o anumită jurisdicție teritorială (CtEDO, Sansos Pinto c. Portugaliei, 2008), ba

chiar în cadrul aceleiași jurisdicții (CtEDO, Unedic c. Franței, 2008). Mai mult, s-a

decis că dacă instanța a motivat în mod corespunzător hotărârea la finalul unei proceduri

contradictorii în care părțile au avut ocazia de a-și prezenta punctele de vedere, simplul

fapt că ea este diametral opusă față de soluțiile pronunțate de alte instanțe sesizate cu

cereri similare nu conduce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice

(CtEDO, Marea Cameră, Nejdet Șahin și Perihan Șahin c. Turciei, 2011).

Principiul res judicata în sine nu impune instanțelor judecătorești naționale să

urmeze precedentele în cazuri similare, realizarea coerenței dreptului necesită timp iar

perioadele de conflict în jurisprudență pot fi, prin urmare, tolerate fără a submina

securitatea juridică. Acest fapt denotă că două instanțe, fiecare, cu domeniul său de

19

competență, pot decide cazuri similare (în baza faptelor și dreptului) ajungând la

concluzii divergente, dar cu toate acestea raționale și motivate (Nejdet Șahin și Perihan

Șahin, §61-96).

Dat fiind cele relevate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că la judecarea cauzei, CIA „Asito Direct”

nu a probat temeiurile de drept în virtutea cărora urmează a fi constatată nulitatea

contractului de asigurare, prima instanță concluzionând corect asupra respingerii

acțiunii depuse de către CIA „Asito Direct”.

Conform art. 512 alin. (1) din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019), în

virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor

executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în

a da, a face sau a nu face.

Conform art. 514 din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019), obligațiile

se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le

produce în condițiile legii.

Potrivit art. 572 din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019), temeiul

executării rezidă în existența unei obligații. Obligația trebuie executată în modul

corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit.

Art. 1315 alin. (1) și (2) din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019)

prevede că asigurătorul este obligat: a) să aducă la cunoștința asiguratului, într-o formă

adecvată, condițiile asigurării; b) să efectueze plata, la apariția dreptului asiguratului

sau al beneficiarului asigurării de a încasa suma asigurată sau despăgubirea de

asigurare, în termenul stabilit în condițiile de asigurare; c) să compenseze asiguratului

cheltuielile aferente evitării producerii cazului asigurat sau limitării oportune a

prejudiciilor pasibile de despăgubire; d) să păstreze confidența informației despre

asigurat și a persoanelor asigurate, de care a luat cunoștință în procesul asigurării. Legea

și contractul de asigurare pot prevedea și alte obligații pentru asigurător.

În conformitate cu art. 6 alin. (1), (3) din Legea cu privire la asigurări, suma

asigurată este limita maximă a răspunderii asigurătorului în cazul producerii

evenimentului pentru care s-a încheiat contractul de asigurare. În asigurarea de bunuri

și de răspundere civilă, suma pe care asigurătorul o datorează asiguratului în vederea

compensării pagubei produse de evenimentul asigurat reprezintă despăgubirea de

asigurare.

Potrivit art. 17 alin. (1), (6) din Legea menționată, asigurătorul este în drept să

refuze deplin sau parțial asiguratului despăgubirea de asigurare în asigurările de bunuri

în cazul: a) producerii de pagube ca urmare a unor acțiuni intenționate ale asiguratului

sau ale beneficiarului, orientate spre provocarea sau facilitarea producerii

evenimentului asigurat, cu excepția acțiunilor de îndeplinire a datoriei civice sau de

apărare a vieții, sănătății, onoarei și demnității; b) producerii de pagube ca urmare a

unei infracțiuni intenționate comise de asigurat sau beneficiar, legate direct de

producerea evenimentului asigurat; c) comunicării intenționate de informații false către

asigurător sau necomunicării datelor, cunoscute de asigurat, ce vizează interesele de

20

asigurare dacă circumstanțele tăinuite se află în raport de cauzalitate cu producerea

evenimentului asigurat; d) unor alte evenimente prevăzute de legislație. Asupra

refuzului de a plăti integral sau parțial indemnizație de asigurare sau despăgubire de

asigurare, asigurătorul emite în scris o decizie motivată, pe care o comunică în scris

asiguratului, păgubitului și beneficiarului în termenele indicate în condițiile de

asigurare.

Potrivit dispozițiilor pct. 3.5 din contractul de asigurare facultativă a riscurilor

financiare nr. 43/1659 din 20 martie 2015, suma asigurată constituie 36 857 973,00 lei.

În conformitate cu pct. 4.1. lit. a) din contractul de asigurare facultativă a riscurilor

financiare, survenirea cazului asigurat și cuantumul despăgubirii de asigurare se

stabilesc de Asigurator, în baza documentelor și informațiilor justificative prezentate

de asigurat conform pct. 5.2 lit. a) al contractului de asigurare.

În pct. 4.3 din contractul de asigurare părțile au stabilit că asigurătorul achită

despăgubirea de asigurare în decurs de 5 (cinci) zile lucrătoare, din data semnării de

către Asigurator și Asigurat a Actului de stabilire a despăgubirii de asigurare, cu

condiția cesiunii de către Asigurat către Asigurator a creanței sale rezultate din

contractul de credit, în limita sumei despăgubirilor de asigurare achitate asiguratului.

Conform pct. 5.1 lit. c) din contract, asigurătorul se obligă în termen de 5 zile

lucrătoare din data primirii de la asigurat a actelor necesare pentru confirmarea

survenirii cazului asigurat, să examineze circumstanțele cazului asigurat, să stabilească

valoarea daunelor financiare și mărimea despăgubirii de asigurare.

Pct. 5.2. lit. a) din contractul de asigurare prevede că, asiguratul se obligă : în

termen de 3 zile lucrătoare din momentul când i-a devenit cunoscut faptul producerii

cazului asigurat, să înștiințeze despre aceasta asigurătorul și să prezinte acestuia cererea

de daună cu anexarea actelor necesare pentru confirmarea survenirii cazului asigurat,

stabilirea valorii daunelor financiare și a cuantumului despăgubirilor de asigurare, și

anume: copia contractului de credit și a dispozițiilor de plată date de contractantul

asigurării în scopul onorării obligațiilor sale de plată conform contractului de credit.

Prin prisma cadrului legal citat mai sus și a clauzelor contractuale, instanța de

recurs ajunge la concluzia că CIA ,,Asito Direct” SA are cert obligația de achitare în

cazul dat a despăgubirii de asigurare în favoarea BC „Moldova-Agroindbank” SA

conform contractului de asigurare facultativă de riscuri financiare nr. 43/1659 din 20

martie 2015, or, în speță se constată survenirea cazului asigurat prevăzut în contract.

BC „Moldova-Agroindbank” SA, în calitate de asigurat, și-a îndeplinit toate

angajamentele contractuale, fiind achitată prima de asigurare în sumă de 146069 de lei

conform ordinului de plată nr. 2 din 25 martie 2015 și eliberată polița de asigurare

facultativă de riscuri financiare la contractul de asigurare facultativă de riscuri

financiare nr. 43/1659 din 20 martie 2015, la fel, a fost prezentată CIA ,,Asito Direct”

SA toată documentația necesară stabilirii cazului asigurat și plății despăgubirii de

asigurare. Însă, intimata CIA ,,Asito Direct” SA, contrar obligațiilor contractuale și

legale, nu a achitat despăgubirea de asigurare și nici nu a remis recurentei un refuz

motivat.

21

În circumstanțele expuse, prima instanță just a ajuns la concluzia de a admite

acțiunea depusă de BC „Moldova-Agroindbank” SA și a încasa din contul CIA „Asito”

SA în beneficiul BC „Moldova-Agroindbank” SA, cu titlu de despăgubire de asigurare

și dobândă de întârziere, conform contractului de asigurare facultativă nr. 43/1659 din

20 martie 2015, încheiat între CIA „Asito” SA, SRL „Gvido Stil” și BC „Moldova-

Agroindbank” SA, suma de 32 747 567,24 de lei și taxa de stat achitată la depunerea

acțiunii în sumă de 50 000 de lei. În această limită și reprezentantul BC „Moldova-

Agroindbank” SA a solicitat admiterea recursului.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Banca Comercială „Moldova-Agroindbank”

Societate pe Acțiuni.

Se casează integral decizia din 04 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău și se

menține hotărârea din 16 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Banca Comercială „Moldova-

Agroindbank” Societate pe Acțiuni împotriva Companiei Internaționale de Asigurări

„Asito Direct” Societate pe Acțiuni, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere

Limitată „Gvido Stil” cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare și la cererea de

chemare în judecată depusă de Compania Internațională de Asigurări „Asito Direct”

Societate pe Acțiuni împotriva Băncii Comerciale „Moldova-Agroindbank” Societate

pe Acțiuni, Societății cu Răspundere Limitată „Gvido Stil”, intervenient accesoriu

Mykhaylo Goncharuk cu privire la constatarea nulității actului juridic.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

Aliona Miron

Mariana Pitic

22