3ra-1301/21 — anularea actului administrativ

3ra-1301/21 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-1301/21

2-19025523-01-3ra-23122021

Prima instanță, Judecătoria Edineț, sediul Central (jud: N. Bobu)

Instanța de apel, Curtea de Apel Bălți (jud: A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă)

Î N C H E I E R E

20 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursurilor depuse de Liubov Voloșenco și avocata

Iuliana Pascal în interesele Liubov Voloșenco,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Liubov Voloșenco împotriva Consiliului raional Briceni, terț Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova cu privire la anularea actului administrativ și restituirea bunurilor

confiscate sau contravaloarea acestora în urma represiunilor politice,

împotriva deciziei din 28 octombrie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care au fost

admise apelurile depuse de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și Consiliul

raional Briceni, casată parțial hotărârea din 20 iulie 2020 a Judecătoriei Edineț, sediul

Central, și emisă în această parte o decizie nouă de respingere a acțiunii, în rest hotărârea a

fost menținută,

c o n s t a t ă:

La 02 mai 2019 Liubov Voloșenco a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Consiliului raional Briceni cu privire la anularea actului administrativ și restituirea

bunurilor confiscate sau contravaloarea acestora în urma represiunilor politice.

În susținerea acțiunii reclamanta a indicat că împreună cu părinții, buneii și fratele au

fost supuși represiunilor politice, fiind deportați în sat. Baidarî, r-nul Polovinschii,

regiunea Kurgan, RSSR.

Prin certificatul nr.XXXXX din 25 octombrie 2007 a Procuraturii Generale s-a

confirmat faptul că: Ivan XXXXX Pritula (născut în anul XXXXX); Liubov XXXXX

Pritula (născută în anul XXXXX (XXXXX)); Vasilii XXXXX Pritula (născut în anul

XXXX); Savva (Vsevolod) XXXXX Pritula (născut în anul XXXXX); Grigorii XXXXX

Pritula (născut în anul XXXXX (XXXXX)); Liubov XXXXX Pritula (născut în anul

XXXXX), originari și locuitori ai satului XXXXX, represați în anul 1949, de către

1

organele nejudecătorești, au fost reabilitați la 31 mai 1998 de către Ministerul Afacerilor

Interne în conformitate cu prevederile art.3 din Legea cu privire la reabilitarea persoanelor.

Concomitent, s-a confirmat faptul că Ivan Pînzari-Tcaci (născut în anul XXXXX) și Anna

Pînzari-Tcaci (născută în anul XXXXX), originari și locuitori ai satului XXXXX, represați

în anul 1949, de către organele nejudecătorești, au fost reabilitați la 10 aprilie 1989 de

către Ministerul Afacerilor Interne.

Prin certificatul nr.21-879/07 din 25 octombrie 2007 a Procuraturii Generale, cât și în

conformitate cu art.3 din Legea din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor

represiunilor politice, atât membrii familiei Pritula, inclusiv ea, precum și a familiei

Pînzari-Tcaci, au fost recunoscuți ca victime ale represiunilor politice.

Fiind reabilitată i-a fost eliberată legitimația respectivă de Comitetul executiv raional

Briceni.

A remarcat că prin certificatul de deces seria XXXXX se certifică faptul că la

XXXXX a decedat bunelul său Ivan XXXXX Pînzari, prin certificatul de deces seria

XXXXX se certifică faptul că la XXXXX a decedat mama sa Liubovi Pritula, iar prin

certificatul de deces seria XXXXX se certifică că la XXXXX a decedat tatăl său Ivan

Pritula.

În baza certificatului de moștenitor legal nr.XXXXX din 15 decembrie 2015,

autentificat notarial de către notarul public Valentina Strâmbu, a devenit moștenitoarea

averii succesorale rămasă după moartea tatălui său Ivan Pritula, care constă din dreptul de

a cere în temeiul Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr.1225 din 08

decembrie 1992, restituirea bunurilor confiscate, naționalizate și scoase în orice alt mod

din posesia sau recuperarea valorii acestora, prin achitarea compensației ce-i revine tatălui

său lui Ivan Pritula, reabilitat la 31 mai 1998 în conformitate cu pct.3 din Legea

Ministerului Afacerilor Interne din 08 decembrie 1992 „Cu privire la restabilirea

victimelor represiunilor politice” și în baza certificatului nr.21-879/07 din 25 octombrie

2007 eliberat de Procuratura Generală.

Concomitent, reclamanta a reținut că prin hotărârea din 26 martie 2008 a Judecătoriei

Briceni a fost admisă cererea sa și s-a constatat faptul că Pânzari Ivan XXXXX, născut în

anul XXXXX în sat. XXXXX, decedat la XXXXX, în sat. XXXXX, regiunea Kurgan,

Federația Rusă, a fost bunelul său.

Potrivit adeverinței de naștere seria XXXXX se confirmă faptul că ea, născut la

XXXXX, este fiica lui Ivan XXXXX Pritula și Liubov XXXXX Pritula. Ulterior, ea s-a

căsătorit cu Voloșenco Grigori, fapt ce rezultă din certificatul de căsătorie seria XXXXX

din 19 februarie 1972.

A menționat că potrivit datelor din Arhiva Consiliului raional Briceni, familiei lui

Ivan Pînzari și Annei Pînzari, la momentul deportării în anul 1949 în urma represiunilor

politice, le-au aparținut următoarele bunuri: pământ cu suprafața de 2 ha; casa de locuit

anul construirii 1921; șopron anul construirii 1904; două oi, fapt confirmat prin extrasul

nr.200 din februarie 1990 din Cartea gospodăriilor consiliului sătesc Coteala raionul

Briceni pentru anii 1947-1949.

2

Totodată, prin actul nr.5969 din 18 noiembrie 1949 a Comisiei pe lângă Consiliul

sătesc Coteala se certifică că la această dată de la Ivan Pînzari au fost confiscate și

transmise Consiliului sătesc Coteala următoarele bunuri: casa de locuit; șopron, în total

bunuri în sumă de 1050 de ruble.

De asemenea, potrivit extrasului nr.20-784 din 09 noiembrie 2007 eliberat de

Serviciul arhivă al Consiliului raional Briceni se certifică că familiei Ivan Pritula și Liubov

Pritula la momentul ridicării și deportării în anul 1949 în urma represiunilor politice le-au

aparținut următoarele bunuri: casa de locuit construită în 1913; șopron mare construit în

1918; plug de fier cu un fier; căruță de fier și 2 cai; boroane de lemn cu colți de fier;

pământ cu suprafața totală de 490 ha; iepe; vaci; 10 oi, fapt confirmat prin extrasul nr.99

din februarie 1990 din Cartea gospodăriilor consiliului sătesc Coteala raionul Briceni pe

anii 1947-1949. Iar, prin actul nr.6011 din 17 noiembrie 1949 întocmit de comisia pe lângă

Consiliul sătesc Coteala se certifică că la această dată de la Ivan Pritula au fost confiscate

și transmise Consiliului sătesc Coteala următoarele bunuri: casa de locuit, șopron, în total

bunuri în sumă de 500 de ruble.

La 11 noiembrie 2018 s-a adresat Comisiei speciale pentru examinarea cererilor

privind restituirea bunurilor confiscate în urma represiunilor politice de pe lângă Consiliul

raional Briceni, solicitând restituirea bunurilor confiscate sau a contravalorii acestora de la

părinți și bunei săi supuși represiunii politice.

Prin decizia nr.01/04 din 28 martie 2019 a Comisiei speciale pentru examinarea

cererilor privind restituirea bunurilor confiscate în urma represiunilor politice de pe lângă

Consiliul raional Briceni, cererea sa a fost respinsă din motiv că nu a prezentat actele

necesare indicate în pct.5 din Regulamentul privind restituirea valorii bunurilor prin

achitarea de compensații persoanelor supuse represiunilor politice, precum și achitarea

compensației în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr.627 din 05 iunie 2007 și anume, nu a prezentat în termenul solicitat actele

confirmative referitor la partea rămasă nedespăgubită a averii confiscate (componența

averii confiscate), precum și actele de evaluare: raportul de evaluare a proprietății

imobiliare eliberat de organul cadastral pentru averea imobiliară confiscată, raportul de

expertiză a averii mobile întocmit de Camera de Comerț și Industrie sau întreprinderi de

evaluare și evaluatori, care dețin certificate de calificare conform Legii nr.989 din 18

aprilie 2002 cu privire la activitatea de evaluare pentru averea mobilă confiscată.

Concomitent, i s-a comunicat că prin decizia din 17 iulie 1990 Comitetul executiv raional

Briceni a hotărât să-i achite despăgubiri pentru averea confiscată de la familia bunelului

pentru represiunile politice din anul 1949 în sumă de 3732 de ruble, inclusiv pentru

construcții – 2232 de ruble, pentru animale domestice – 1500 de ruble, iar prin decizia din

13 iunie 1990 a Comitetului executiv raional Briceni s-a hotărât să-i achite despăgubiri

pentru averea confiscată de la părinții săi pentru represiunile politice din anul 1949 în

sumă de 4984 de ruble, inclusiv pentru construcții – 3484 de ruble, pentru animale

domestice – 1500 de ruble. Deciziile respective nu au fost contestate.

Consideră reclamanta că decizia nr.01/04 din 28 martie 2019 a Comisiei speciale

pentru examinarea cererilor privind restituirea bunurilor confiscate în urma represiunilor

3

politice de pe lângă Consiliul raional Briceni, este neîntemeiată și ilegală, emisă contrar

prevederilor art.2 și art.10 alin.(1) din Legea nr.1225 din 08 decembrie 1992 privind

reabilitarea victimelor represiunilor politice și pct.5, 9, 10 și 11 din Regulamentul privind

restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensații persoanelor supuse represiunilor

politice, precum și achitarea compensației în cazul decesului ca urmare a represiunilor

politice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.627 din 05 iunie 2007.

Or, a prezentat pârâtei toate actele necesare prevăzute în pct.5 din Regulamentul

privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensații persoanelor supuse

represiunilor politice, precum și achitarea compensației în cazul decesului ca urmare a

represiunilor politice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.627 din 05 iunie 2007, ce

atestă confiscarea și naționalizarea averii buneilor și a părinților săi.

Mai mult, pârâta, contrar pct.5 din Regulamentul privind restituirea valorii bunurilor

prin achitarea de compensații persoanelor supuse represiunilor politice, nu i-a acordat

niciun termen rezonabil ca să prezinte actele, care în viziunea sa, sunt necesare.

Pe lângă aceasta, prin deciziile din 13 iunie 1990 și 17 iulie 1990 ale Comitetului

executiv raional Briceni, nu se confirmă cu certitudine faptul că părinții și buneii săi au

fost real despăgubiți, adică au primit înapoi averea confiscată sau contravaloarea acestora.

De asemenea, de către pârâtă nu au fost respectate nici prevederile pct.9 din

Regulamentul privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensații

persoanelor supuse represiunilor politice, care expres stabilește că, Comisia specială va

examina și analiza cererile depuse de solicitant, va identifica componența averii ce

urmează a fi restituită persoanei reabilitate, va determina valoarea ei potrivit art.12 al Legii

nr.1225-XII din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, în

baza documentelor ce atestă confiscarea, naționalizarea sau luarea ei în orice alt mod, și va

emite decizia privind restituirea bunurilor sau a valorii acestora prin achitarea de

compensații.

Astfel, de la părinții săi Ivan Pritula și Liubov Pritula-Tcaci au fost confiscată și

naționalizată în urma represiunilor politice, următoarea averea:

draniță);

4

0,5 ha de sfeclă de zahăr și 0,5 ha de lucernă;

floarea soarelui, 50 de kg de fasole;

un împrumut la stat în sumă de 3000 de ruble;

sumă de 2400 de ruble;

ciocane, clește;

de lemn pentru haine; dulap-bufet din lemn pentru veselă; un covor 5×2 m; un covor

unghiular 4×2,5 m; 3 paritari cu lungimea de 15 m; 14 lăicere din lână cu lungimea de 5,7

m; 11 laice din cânepă cu lungimea de 5,5 m; 8 perne 85×85 cm; 3 mese mari; 2 mese

mici; 100 de farfurii; 50 de linguri; 3 ceaune; 15 oale de lut; 5 căldări; căni, pahare,

furculițe, cratițe, taburete, ligheane, laițe, scaune.

De la buneii Ivan Pînzari-Tcaci și Anna Pînzari-Tcaci a fost sechestrată următoarea

avere:

5

îmbrăcăminte, lemne de foc.

În contextul enunțat, Liubov Voloșenco a solicitat admiterea acțiunii, anularea

deciziei nr.01/04 din 28 martie 2019 a Comisiei speciale pentru examinarea cererilor

privind restituirea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice a Consiliului

raional Briceni „Cu privire la examinarea cererii depuse de Liubov XXXXX Voloșenco la

Comisia specială pentru examinarea cererilor privind restituirea valorii bunurilor

confiscate în urma represiunilor politice” și restituirea bunurilor confiscate de la părinții

săi Ivan Pritula și Liubovi Pritula-Tcaci, precum și a buneilor Ivan Pînzari-Tcaci și Anna

Pînzari-Tcaci, supuși represiunii politice, sau contravalorii bunurilor.

Prin încheierea din 24 februarie 2020 a Judecătoriei Edineț, sediul Central a fost atras

în proces în calitate de terț Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova.

Prin hotărârea din 20 iulie 2020 a Judecătoriei Edineț, sediul Central a fost admisă

parțial acțiunea depusă de Liubov Voloșenco. A fost anulată decizia nr.01/04 din 28 martie

2019 a Comisiei speciale pentru examinarea cererilor privind restituirea valorii bunurilor

confiscate în urma represiunilor politice a Consiliului raional Briceni „Cu privire la

examinarea cererii depuse de Liubov XXXXX Voloșenco la Comisia specială pentru

examinarea cererilor privind restituirea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor

politice” ca fiind ilegală. În rest, acțiunea în partea restituirea bunurilor confiscate sau

contravalorii acestora în urma represiunilor politice, a fost respinsă ca fiind tardivă.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a stabilit că deși Liubov Voloșenco

a fost reabilitată la data de 31 mai 1998, totuși aceasta s-a adresat Comisiei speciale de pe

lângă Consiliul raional Briceni cu cerere privind restituirea bunurilor sau contravalorii

acestora, confiscate de la părinții săi Ivan Pritula și Liubovi Pritula-Tcaci, precum și a

buneilor Ivan Pînzari-Tcaci și Anna Pînzari-Tcaci, supuși represiunii politice, abia la 11

noiembrie 2018.

Sub acest aspect, prima instanță a conchis că de fapt Comisia specială urma să

respingă cererea Liubov Voloșenco ca fiind tardivă, or, reieșind din prevederile art.121 din

Legea nr.1225-XII din 08 decembrie 1992, cererea de restituire a bunurilor confiscate,

naționalizate sau scoase în orice alt mod din posesie ori de recuperare a valorii acestora se

înaintează în decurs de 3 ani de la data înștiințării persoanei supuse represiunilor despre

reabilitarea acesteia și se examinează în termen de până la 6 luni din ziua depunerii, ceea

ce nu se atestă la cazul speței.

Din acest motiv prima instanță a considerat necesar de-a anula actul administrativ

contestat.

6

La 24 iulie 2020 Liubov Voloșenco, reprezentată de avocata Antonina Ivașciuc, a

depus apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe.

La 04 august 2020, prin intermediul oficiului poștal, Ministerul Finanțelor a depus

apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 15 septembrie 2020 a prezentat

motivarea apelului, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii din 20 iulie 2020 a

Judecătoriei Edineț, sediul Central, cu emiterea unei decizii noi prin care să fie declarată

inadmisibilă acțiunea depusă de Liubov Voloșenco ca fiind depusă după expirarea

termenului legal de adresare în judecată. Ulterior, prin cerere suplimentară din 15

septembrie 2020 a completat temeiurile apelului.

La 18 august 2020, prin intermediul oficiului poștal, Consiliul raional Briceni,

Comisia specială pentru examinarea cererilor privind restituirea valorii bunurilor

confiscate în urma represiunilor politice, a depus apel împotriva hotărârii primei instanțe,

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii din 20 iulie 2020 a Judecătoriei Edineț,

sediul Central, cu emiterea unei decizii noi. Ulterior, prin cererea suplimentară din 25

septembrie 2020 a completat temeiurile apelului.

Prin încheierea din 15 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți a fost declarat

inadmisibil apelul depus de Liubov Voloșenco, reprezentată de avocata Antonina Ivașciuc

din motiv că nu a prezentat în termenul prevăzut la art.232 alin.(2) din Codul administrativ

motivarea apelului.

Prin decizia din 16 martie 2021 a Curții de Apel Bălți au fost admise apelurile depuse

de Ministerul Finanțelor și Consiliul raional Briceni. A fost casată integral hotărârea din

20 iulie 2020 a Judecătoriei Edineț, sediul Central și emisă o decizia nouă prin care, în

temeiul art.207 alin.(2) lit.f) coroborat cu art.240 alin.(1) lit.c) din Codul administrativ, a

fost declarată inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ depusă de Liubov

Voloșenco.

La 30 aprilie 2021 Liubov Voloșenco a depus recurs nemotivat împotriva deciziei

instanței de apel, iar la 19 mai 2021 a prezentat motivarea recursului, solicitând casarea

decizia din 16 martie 2021 a Curții de Apel Bălți, cu menținerea hotărârii primei instanțe.

Prin decizia din 07 iulie 2021 a Curții Supreme de Justiție a fost admis recursul depus

de Liubov Voloșenco, casată decizia din 16 martie 2021 a Curții de Apel Bălți, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 28 octombrie 2021 a Curții de Apel Bălți au fost admise apelurile

depuse de Ministerul Finanțelor și Consiliul raional Briceni. A fost casată parțial hotărârea

din 20 iulie 2020 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, în partea anulării deciziei nr.01/04

din 28 martie 2019 a Comisiei speciale pentru examinarea cererilor privind restituirea

valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice a Consiliului raional Briceni „Cu

privire la examinarea cererii depuse de Liubov XXXXX Voloșenco la Comisia specială

pentru examinarea cererilor privind restituirea valorii bunurilor confiscate în urma

represiunilor politice” ca fiind ilegală, și emisă în această parte o decizie nouă prin care, a

fost respinsă pretenția înaintată de Liubov Voloșenco împotriva Consiliului raional

Briceni, terț Ministerul Finanțelor cu privire la anularea deciziei nr.01/04 din 28 martie

2019 a Comisiei speciale pentru examinarea cererilor privind restituirea valorii bunurilor

7

confiscate în urma represiunilor politice a Consiliului raional Briceni „Cu privire la

examinarea cererii depuse de Liubov XXXXX Voloșenco la Comisia specială pentru

examinarea cererilor privind restituirea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor

politice”. În rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută fără modificări.

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Bălți a motivat soluția, stabilind

următoarele circumstanțe.

Astfel, s-a constatat că la 11 noiembrie 2018 Liubov Voloșenco s-a adresat cu cerere

către Comisia specială pentru examinarea cererii privind restituirea bunurilor confiscate în

urma represiunilor politice pe lângă Consiliul raional Briceni, prin care a solicitat

restituirea contravalorii bunurilor confiscate de la părinți și bunei săi (f.d.11-12, vol.I).

Prin decizia nr. 01/04 din 28 martie 2019 Comisia specială a refuzat admiterea cererii

de restituire a bunurilor sechestrate în urma represiunilor politice (f.d. 2-10, vol.I).

La 02 mai 2019 Liubov Voloșenco s-a adresat cu prezenta acțiune în contencios

administrativ, solicitând anularea deciziei nr.01/04 din 28 martie 2019 a Comisiei speciale

pentru examinarea cererii privind restituirea bunurilor confiscate în urma represiunilor

politice pe lângă Consiliul raional Briceni.

Instanța de apel, cu trimitere la prevederile art.258 din Codul administrativ, a reținut

că procedura administrativă a fost inițiată în baza cererii Liubov Voloșenco din 11

noiembrie 2018, în rezultatul căruia a fost emisă de către autoritatea publică decizia

contestată, din considerentele menționate, procedura de contencios administrativ dedusă

judecății în prezenta speță urmează a fi judecată prin prisma dispozițiilor Codului

administrativ, aprobat prin Legea nr.116 din 19 iulie 2018, iar în partea de procedură

urmează a fi aplicate prevederile legale în vigoare la momentul emiterii actului

administrativ, și anume prevederile Legii contenciosului administrativ nr.793 din 10

februarie 2000 (abrogată la 01 aprilie 2019). Totodată, aplicabilă cauzei este Legea privind

reabilitarea victimelor represiunilor politice nr.1225 din 08 decembrie 1992.

În continuare, cu referire la art.1 alin.(2) și art.14 alin.(1) din Legea nr.793 din 10

februarie 2000, instanța de apel a subliniat că Comisia specială pentru examinarea

cererilor privind restituirea bunurilor confiscate în urma represiunilor politice pe lângă

Consiliul raional Briceni în pct.2 al decizie nr.01/04 din 28 martie 2019 a menționat că

acest act administrativ poate fi contestat în modul prevăzut de legislația în vigoare (f.d.10,

vol.I).

Or, conform art. 121 din Legea nr.1225 din 08 decembrie 1992, decizia comisiei

privind restituirea bunurilor, recuperarea valorii acestora sau achitarea compensațiilor

poate fi contestată în instanța judecătorească.

Aici, instanța de apel a accentuat că legea specială a prevăzut expres că decizia

Comisiei speciale se contestă direct în instanța de judecată.

Sub acest aspect, instanța de apel a constatat că Liubov Voloșenco nu avea obligația

de a respecta procedura prealabilă și corect a înaintat acțiunea direct în instanța de

judecată.

Totodată, instanța de apel a reținut că Liubov Voloșenco a solicitat în prezenta

acțiune anularea deciziei Comisiei speciale pentru examinarea cererilor privind restituirea

8

bunurilor confiscate în urma represiunilor politice pe lângă Consiliul raional Briceni

nr.01/04 din 28 martie 2019 și restituirea bunurilor sau contravalorii bunurilor confiscate

de la părinți și bunei săi în urma represiunilor politice.

Cu trimitere la prevederile art.206 alin.(1) din Codul administrativ, instanța de apel a

indicat că din analiza pretențiilor înaintate rezultă că Liubov Voloșenco a depus o acțiune

în obligare, iar potrivit art.208 alin.(3) din Codul administrativ, dacă procedura prealabilă

nu este prevăzută de lege, acțiunea în obligare se admite numai în cazul în care

reclamantul a depus anterior la autoritatea publică competentă o cerere de emitere a actului

administrativ individual.

În acest context, instanța de apel a precizat că procedura prealabilă nu este obligatorie

dacă legiuitorul a prevăzut expres în lege că acțiunea poate fi înaintată nemijlocit instanței

de contencios administrativ.

Coroborând normele legale sus nominalizate cu circumstanțele cauzei, instanța de

apel a conchis că acțiunea depusă de Liubov Voloșenco la 02 mai 2019 cu privire la

anularea deciziei nr.01/04 din 28 martie 2019 a Comisiei speciale pentru examinarea

cererilor privind restituirea bunurilor confiscate în urma represiunilor politice pe lângă

Consiliul raional Briceni și restituirea bunurilor sau contravalorii acestora confiscate de la

părinți și bunei săi în urma represiunilor politice, este admisibilă.

Subsidiar, instanța de apel a constatat că la 25 octombrie 2007 Procuratura Generală a

eliberat certificatul de reabilitare cu numărul de înregistrare 21-879/07, prin care se

confirmă că Ion Pritula născut în anul XXXXX; Liubov Pritula născut în anul XXXXX;

Vasilii Pritula născut în anul XXXXX; Savva Pritula născut în anul XXXXX; Grigori

Pritula născut în anul XXXXX; Liubov Pritula născută în anul XXXXX, locuitori ai

satului XXXXX, deportați pe motive politice în baza deciziei organelor NKGB RSSM din

06 iulie 1949, au fost reabilitați la 31 mai 1998, în conformitate cu prevederile art.3 din

Legea din 08 decembrie 1992 (f.d.13, vol.I).

Totodată, prin certificatul de reabilitare nr.21-879/07 din 25 octombrie 2007,

Procuratura Generală a confirmat că Ion Pînzari-Tcaci născut în anul XXXXX, Anna

Pînzari-Tcaci născută în anul XXXXX, originari și locuitor ai satului XXXXX, deportați

pe motive politice în baza deciziei organelor NKGB RSSM din 06 iulie 1949, au fost

reabilitați la 10 aprilie 1989, în conformitate cu hotărârea Sovietului Miniștrilor RSSM. În

baza art.3 din Legea din 08 decembrie 1992, membrii familiei Pînzari-Tcaci au fost

recunoscuți victime ale represiunilor politice (f.d.14, vol.I).

Concomitent, instanța de apel a stabilit că reclamanta Liubov Voloșenco (Pritula) este

fiica lui Ivan Pritula și Liubov Pritula, fapt ce se confirmă prin certificatul de naștere (f.d.

19) și nepoata familiei Pînzari-Tcaci, fapt ce rezultă din hotărârea 26 martie 2008 a

Judecătoriei Briceni privind constatarea faptului de rudenie (f.d.21, vol.I).

Din certificatul de moștenitor legal nr.XXXXX din 15 decembrie 2015, autentificat

notarial de notarul public Valentina Strâmbu, rezultă că moștenitoarea averii succesorale a

lui Ivan Pritula, decedat la XXXXX, este fiica Liubov Voloșenco, potrivit căruia averea

succesorală pentru care a fost eliberat constă din dreptul de a cere în temeiul Legii privind

reabilitarea victimelor represiunilor politice nr.1225 din 08 decembrie 1992 restituirea

9

bunurilor confiscate, naționalizate sau scoase în orice alt mod din posesia sau recuperarea

valorii acestora prin achitarea de compensații ce revin lui Ivan Pritula, reabilitat la 31 mai

1998 în conformitate cu pct.3 din Legea MAI din 08 decembrie 1992 și în baza

certificatului de reabilitare nr.21-879/07 din 25 octombrie 2007 eliberat de Procuratura

Generală (f.d.18, vol.I).

S-a stabilit că la 12 noiembrie 2018, Voloșenco Liubov s-a adresat Comisiei speciale

pe lângă Consiliul raional Briceni cu o cerere privind restituirea bunurilor sau contravalorii

acestora confiscate de la părinții și buneii săi în urma represiunilor politice (f.d.93, vol.I).

Prin decizia nr.01/04 din 28 martie 2019 a Comisiei specială pentru examinarea

cererilor privind restituirea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice pe

lângă Consiliul raional Briceni s-a refuzat în admiterea cererii depuse de Voloșenco

Liubov în legătură cu faptul că nu a anexat la cerere setul de acte confirmatoare prevăzute

de Legea nr.1225-XII din 08 decembrie 1992 și Regulamentul privind restituirea

bunurilor, recuperarea bunurilor, recuperarea valorii acestora prin achitarea compensației

persoanelor supuse represiunilor politice, precum și achitarea compensației în cazul

decesului ca urmare a represiunilor politice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.627 din

05 iulie 2007 (f.d.8-10, vol.I).

Nefiind de acord cu actul administrativ enunțat supra, la 02.05.2019 Liubov

Voloșenco l-a contestat în instanța de contencios administrativ, solicitând anularea

acestuia și restituirea bunurilor sau contravalorii acestora confiscate în urma represiunilor

politice.

Instanța de apel a considerat eronat soluția primei instanțe în partea anulării decizia

nr.01/04 din 28 martie 2019 a Comisiei speciale pentru examinarea cererilor privind

restituirea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice, ca fiind ilegală,

concluzând că reclamanta Voloșenco Liubov a fost reabilitată la data de 31 mai 1998, pe

când cererea privind restituirea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice a

fost depusă la Comisia specială din cadrul Consiliul raional Briceni abia la data de 11

noiembrie 2018, reținând următoarele.

Cu trimitere la dispozițiile art.12 și art.121 din Legea nr. 1225/1992 privind

reabilitarea victimelor represiunilor politice, pct.3, 4 și 5 din Regulamentul privind

restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensații persoanelor supuse represiunilor

politice, precum și achitarea compensației în cazul decesului ca urmare a represiunilor

politice aprobat prin hotărârea Guvernului nr.627 din 05 iunie 2007, instanța de apel a

considerat întemeiată decizia Comisiei speciale pentru examinarea cererilor privind

restituirea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice nr.01/04 din 28 martie

2019, or, reclamanta Liubov Voloșenco deși pretinde la restituirea averii confiscate în

rezultatul represiunilor politice, nu a anexat la cerere raportul de evaluare a proprietății

imobiliare, eliberat de Oficiul Cadastral Teritorial pentru avea imobiliară confiscată,

raportul de expertiză a averii mobile eliberat de Camera de Comerț și Industrie sau de

întreprinderile de evaluare și de către evaluator care dețin certificate de calificare conform

Legii nr. 989 din 18 aprilie 2002 cu privire la activitatea de evaluare, pentru averea mobile

confiscată, întrucât legislația în vigoare prevede expres că actele respective în mod

10

obligatoriu urma a fi prezentate, precum și alte acte menționate în normele legale, expuse

supra.

Mai mult ca atât, prin decizia din 17 iulie 1990 a Comitetului executiv Briceni s-a

decis să fie achitată despăgubirii pentru averea confiscată de la familia bunelului

reclamantei - Pînzari-Tcaci pentru represiunile politice din anul 1949, în sumă de 3732 de

ruble, inclusiv pentru construcții 2232 de ruble, pentru animale domestice 1500 de ruble.

Iar, prin decizia din 13 iunie 1990 a Comitetului executiv Briceni s-a decis să fie

achitate despăgubiri pentru averea confiscată de la familia părinților reclamantei - Pritula

pentru represiunile politice din anul 1949, în sumă de 4984 de ruble, inclusiv pentru

construcții 3484 de ruble, pentru animale domestice 1500 de ruble.

În circumstanțele enunțate, instanța de apel a concluzionat că Comisia specială pentru

examinarea cererilor privind restituirea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor

politice de pe lângă Consiliul raional Briceni întemeiat a reținut că Liubov Voloșenco

urmează să prezinte suplimentar actele confirmative referitoare la partea rămasă

nedespăgubită a averii confiscate.

Cu atât mai mult, reclamantei Liubov Voloșenco i s-a acordat posibilitatea de a

prezentat actele confirmative, însă în termenul stabilit de Comisie nu le-a prezentat, însă

cu toate acestea ultima la 11 noiembrie 2018 repetat s-a adresat Comisiei cu restituirea

bunurilor sau valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice cu aceleași

solicitări.

Instanța de apel a subliniat că Liubov Voloșenco urma să-și valorifice dreptul la

încasarea despăgubirilor în urma represiunilor politice, având la bază și temei, deciziile

Comitetului executiv Briceni din 13 iunie 1990 și 17 iulie 1990, or, prin deciziile

respective s-a dispus acoperirea costului bunurilor materiale confiscate în anul 1949 de la

buneii reclamantei, familia Pînzari-Tcaci și familia părinților reclamantei – Pritula.

Faptul că nu există acte care ar confirma achitarea compensației atribuite, nu

constituie temei pentru depunerea și evaluarea repetată a cererii de restituire a bunurilor

confiscate pe faptul represiunilor politice, respectiv doar a contestării neexecutării

acesteia.

La caz, instanța de apel a constatat că autoritatea publică, exercitându-și dreptul

discreționar, a luat în considerare toate faptele relevante, precum și a dat un refuz ce

corespunde scopului acordat prin lege, or, după cum s-a stabilit în cadrul cercetării

judecătorești, actul administrativ contestat a fost emis în conformitate cu prevederile

legale, cu respectarea normelor de competență, iar temeiuri de anulare al acestuia, instanța

de apel nu a constatat.

Din cele menționate, instanța de apel a conchis că Comisia specială pentru

examinarea cererilor privind restituirea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor

politice de pe lângă Consiliul raional Briceni just a refuzat în admiterea cererii de restituire

a bunurilor confiscate în urma represiunilor politice depusă de Liubov Voloșenco.

Dat fiind cele constatate, instanța de apel a considerat că prima instanță nejustificat a

anulat decizia nr.01/04 din 28 martie 2019 a Comisiei speciale pentru examinarea cererilor

11

privind restituirea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice, ca fiind

ilegală.

În acest aspect, instanța de apel a considerat oportun de a respinge pretenția înaintată

de Liubov Voloșenco cu privire la anularea deciziei nr.01/04 din 28 martie 2019 a

Comisiei speciale pentru examinarea cererilor privind restituirea valorii bunurilor

confiscate în urma represiunilor politice.

Totodată, instanța de apel a considerat întemeiată soluția primei instanțe privind

respingerea pretenției înaintate de Liubov Voloșenco privind restituirea bunurilor sau

contravalorii acestora confiscate de la părinți și bunei săi în urma represiunilor politice, ca

fiind tardivă.

Or, reclamanta Voloșenco Liubov a fost reabilitată la data de 31 mai 1998, pe când

cererea privind restituirea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice a fost

depusă la Comisia specială din cadrul Consiliul raional Briceni abia la data de 11

noiembrie 2018, cu omiterea evidentă a termenului prevăzut la art.121 din Legea nr.

1225/1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, care expres prevede că,

cererea de restituire a bunurilor confiscate, naționalizate sau scoase în orice alt mod din

posesie ori de recuperare a valorii acestora se înaintează în decurs de 3 ani de la data

înștiințării persoanei supuse represiunilor despre reabilitarea acesteia și se examinează în

termen de până la 6 luni din ziua depunerii. Litigiile ce țin de restituirea bunurilor, apărute

între persoanele reabilitate sau moștenitorii acestora, pe de o parte, și persoanele juridice

cu orice formă de proprietate sau persoane fizice, pe de altă parte, se soluționează pe cale

judiciară.

La 13 decembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, avocata Pascal Iuliana în

interesele Liubov Voloșenco a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 28 octombrie 2021 a Curții de Apel

Bălți, cu emiterea unei decizii noi.

În susținerea recursului reprezentantul recurentei a indicat că instanța de apel nu a

ținut cont de faptul că Liubov Voloșenco la cererea prealabilă din 11 noiembrie 2018 a

anexat actele solicitate de Comisia specială pentru examinarea cererilor privind restituirea

valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice de pe lângă Consiliul raional

Briceni.

La fel, de către instanța de apel a fost ignorat faptul că Comisia specială nu a acordat

recurentei un termen rezonabil pentru prezentarea actelor suplimentare.

La 06 ianuarie 2022 Liubov Voloșenco a depus recurs, invocând argumentele

similare ca și în recursul depus inițial de către reprezentantul său.

La 23 decembrie 2021 și respectiv la 14 ianuarie 2022 Curtea Supremă de Justiție a

expediat în adresa Consiliului raional Briceni și Ministerului Finanțelor copia recursurilor

depuse de Liubov Voloșenco și avocata Iuliana Pascal în interesele Liubov Voloșenco, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referințelor, notificate ultimilor la 27 decembrie

2021, 28 decembrie 2021 și respectiv la 18 ianuarie 2022, fapt ce se confirmă prin avizele

de recepție poștală anexate la actele cauzei, însă intimații nu și-au valorificat acest drept

procedural și nu au depus referințe (f.d. 133-135, 140-144, vol.II).

12

Examinând admisibilitatea recursurilor, în raport cu actele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată

inadmisibilitatea acestora, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, Curtea

Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară inadmisibil

în special când motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea

termenului prevăzut la art. 245 alin.(2).

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Totodată, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de contencios

administrativ sunt reglementate prin prisma art. 195 din Codul administrativ potrivit cărora

procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor

prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura

civilă, cu excepția art.169–171.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie

să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Conform art. 111 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de procedură se

efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul

de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de procedură se

instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a

unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul

caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul

curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni

pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului. Dacă

începutul curgerii termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include în

termen.

Potrivit art. 113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța

de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua

actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ menționează că termenele procedurale

13

stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a

realizării acțiunilor procedurale și fortificarea securității raporturilor juridice. Exercitarea

unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de

legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor

termen, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Potrivit art.223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție prin care

se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la

proces conform art.96–114.

În conformitate cu art.96 alin. (1) din Codul administrativ, notificările și comunicările

către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare

adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace

electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de

participantul la procedură.

Din dispozițiile art. 97 alin. (1) și (3) din Codul administrativ, rezultă că, notificarea

este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de

prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a)

notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de

notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată.

Iar, reieșind din prevederile art. 109 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, un înscris

poate fi notificat prin poștă cu scrisoare recomandată cu aviz de recepție. Pentru probarea

notificării este suficient avizul de recepție.

Din actele cauzei cert rezultă că la 28 octombrie 2021 Curtea de Apel Bălți a

pronunțat, în ședință publică, dispozitivul deciziei (f.d. 94-95).

Ține de menționat că, în dispozitivul deciziei din 28 octombrie 2021, Curtea de Apel

Bălți a indicat cu suficientă claritate căile, termenul și modul de atac al acesteia prevăzut

de legislația în vigoare.

La 29 octombrie 2021 dispozitivul deciziei din 28 octombrie 2021 a Curții de Apel

Bălți a fost publicat pe Portalul Național al Instanțelor de Judecată:

www.cab.instante.justice.md.

Totodată, se reține că la 02 noiembrie 2021 Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa

participanților la proces spre cunoștință copia dispozitivului deciziei din 28 octombrie

2021, inclusiv la adresa de domiciliu al Liubov Voloșenco (care se regăsește în buletinul

de identitate al acesteia (f.d. 89, vol.II), cât și cererile ulterioare semnate de către ultima,

care sunt anexate la actele cauzei, inclusiv și în cererile de recurs) situată în: XXXXX, fapt

ce se confirmă prin scrisoarea nr.24280 (f.d. 110, vol.II).

La 05 noiembrie 2021 dispozitivul deciziei instanței de apel a fost notificată Liubov

Voloșenco, fapt ce se confirmă prin avizul poștal de recepție nr.DS8001979265AS (f.d.

111, vol.II).

De altfel, informația respectivă se regăsește inclusiv și pe pagina oficială a ÎS „Poșta

Moldovei”, XXXXX, la compartimentul „Track&Trace”.

Din cele menționate supra, se denotă faptul că termenul de 30 de zile prevăzut la art.

245 alin.(1) din Codul administrativ, pentru prezentarea recursului a început să curgă

14

începând cu data de 06 noiembrie 2021 (sâmbătă), ziua imediat următoare de la data

notificării lui Liubov Voloșenco a dispozitivului deciziei instanței de apel, și care urma să

expire la data de 06 decembrie 2021 (luni) inclusiv.

În pofida celor enunțate supra, atât avocata Iuliana Pascal, reprezentând interesele

Liubov Voloșenco, cât și ultima, au depus cererile de recurs împotriva deciziei instanței de

apel, cu încălcarea evidentă a termenului legal de 30 de zile prevăzut la art. 245 alin.(1)

din Codul administrativ. Or, termenul-limită de prezentare a recursului a expirat la 06

decembrie 2021 inclusiv, pe când atât recursul inițial, cât și cel ulterior au fost depuse

tocmai la 13 decembrie 2021 și respectiv la 06 ianuarie 2022.

De altfel, recurenta Liubov Voloșenco începând cu data de 06 noiembrie 2021 – până

la 06 decembrie 2021 inclusiv, a dispus de suficient timp de a-și valorifica dreptul de a

prezenta recursul în interiorul termenului legal prevăzut la art.245 alin.(1) din Codul

administrativ.

Or, fiind cea interesată de soluționarea cauzei în ordine de recurs, Liubov Voloșenco

și avocata acesteia Iuliana Pascal, trebuiau să întreprindă toate măsurile necesare de a-și

proteja dreptul de acces la instanță, după cum sugerează și jurisprudența CEDO, prin

efectuarea actului de procedură până la expirarea termenului prevăzut de lege, la caz, prin

depunerea recursului în conformitate cu art.245 alin.(1) din Codul administrativ. Ca

consecință, intervine aplicarea sancțiunii procedurale prevăzută la art.246 alin.(2) lit.d) din

Codul administrativ de declarare a recursului inadmisibil.

Conform art. 24 alin. (1) din Codul administrativ, participanții la procedura

administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și

să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale

altor participanți.

Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenele prevăzute de

lege, or, termenul de recurs prevăzut la art. 245 din Codul administrativ, este considerat un

termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea acestuia atrage ca și

consecință după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac.

Totodată, conform art.47 alin.(1) și (3) din Codul administrativ, acțiunile procedurale

întreprinse de reprezentantul împuternicit se atribuie participantului reprezentat. Culpa

reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.

Din cele constatate rezultă că nerespectarea termenului de depunere a recursului se

datorează în exclusivitate comportamentului pasiv și indiferent al Liubov Voloșenco și a

avocatei acesteia Iuliana Pascal, care trebuiau să dea dovadă de responsabilitate și

atitudine activă, folosindu-se cu bună-credință de drepturile și obligațiile sale procedurale.

Or, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv poate duce la încălcarea principiului

securității raporturilor juridice garantat de art. 6§1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Pe lângă acestea, atât recurenta, cât și reprezentantul ei nu au indicat în cererea de

recurs motivul omiterii termenului de depunere a recursului în conformitate cu art.245

alin.(1) din Codul administrativ, fără a solicita repunerea acestuia în termen.

15

Imperioase speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza Ponomaryov vs

Ucraina, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în

lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un

interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare

de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și pentru motive

neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității

raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. În acest caz Înalta

Curte a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția

drepturilor sale de acces la justiție.

În atare circumstanțe, soluția de declarare a recursurilor depuse de Liubov Voloșenco

și avocata Iuliana Pascal, care acționează în interesele primei, ca fiind inadmisibile, este

compatibilă cu respectarea prevederilor Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a

termenului pentru exercitarea recursului ar leza principiul securității raporturilor juridice.

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursurile depuse de Liubov

Voloșenco și avocata Iuliana Pascal, în interesele Liubov Voloșenco, ca inadmisibile.

Conform art.230, 245 și art.246 alin.(1) și (2) lit.d) din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursurile depuse de Liubov Voloșenco și avocata Iuliana Pascal, în interesele

Liubov Voloșenco, se declară inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecători Iurie Bejenaru

Aliona Miron

16