2ra-2097/19 — cu privire la repunerea în termenul de contestare a deciziei, anularea deciziei și recuperarea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice

2ra-2097/19 — cu privire la repunerea în termenul de contestare a deciziei, anularea deciziei și recuperarea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-2097/19

Prima instanță: Judecătoria Edineț sediul Briceni (jud. A. Andronache)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Gheorghieș, A. Toderaș, E. Bejenaru)

ÎNCHEIERE

6 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Liudmila Zubcova, reprezentată de avocatul Valentina Moruz

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Liudmilei Zubcova,

reprezentată de avocatul Valentina Moruz împotriva Consiliului raional Briceni,

Comisiei speciale pentru examinarea cererilor privind restituirea valorii bunurilor

confiscate în urma represiunilor politice pe lângă Consiliul raional Briceni și

Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la repunerea în termenul

de contestare a deciziei, anularea deciziei și recuperarea valorii bunurilor

confiscate în urma represiunilor politice

împotriva deciziei din 14 mai 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de Liudmila Zubcova, reprezentată de avocatul Valentina

Moruz și menținută hotărârea din 2 noiembrie 2018 a Judecătoriei Edineț sediul

Briceni, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 10 aprilie 2017, Liudmila Zubcova, reprezentată de avocatul Valentina

Moruz a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Briceni

cu privire la recuperarea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice.

În motivarea acțiunii a invocat că s-a adresat către Consiliul raional Briceni

cu o cerere prealabilă privind recuperarea valorii bunurilor confiscate în urma

represiunilor politice în anul 1941 în sumă de 196 015 de lei, invocând că anterior

prin decizia Consiliului executiv nr. 29.33 din 13 iunie 1990 i-a fost atribuită

recompensa pentru construcții în sumă de 2 695 de ruble și pentru animale 1 500

de ruble, iar în total 4 195 de ruble pentru bunurile confiscate în urma represiunilor

politice.

1

A remarcat că prin restituirea sumei indicate nu a fost acoperită o parte din

bunuri, motiv pentru care în cererea prealabilă a solicitat compensarea valoarii a

tuturor bunurilor confiscate.

A comunicat că prin răspunsul nr. 94 din 10 martie 2017 a Consiliului

raional Briceni, cererea prealabilă a fost respinsă din motiv că persoanele

despăgubite prin legea anterioară, prevăzute la art. II alin. (2) din Legea nr. 186 din

29 iunie 2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 1225 din 8 decembrie

1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, nu cad persoanele

supuse represiunilor politice și ulterior reabilitate, care au fost despăgubite până la

intrarea în vigoare a legii. Din aceste considerente organul emitent a considerat că

persoana a cărei cerere a fost examinată de către comisia specială și în privința

căreia a fost adoptată o decizie, nu poate depune o cerere repetată.

A invocat dezacordul cu asemenea soluție, deoarece principiul dublei

despăgubiri nu a fost încălcat de către ea și faptul dat nu o împiedică să se adreseze

cu alte cereri, dacă pe parcurs vor fi depistate acte convingătoare de confiscarea

bunurilor în ansamblu.

A remarcat că nu a fost despăgubită anterior pentru bunurile ce formează

obiectul litigiului dat, cu excepția bunurilor imobile (construcții – 2 695 de ruble)

și bunuri mobile (animale – 1 500 de ruble).

Conform actelor din arhivă, în anul 1941, de la familia sa au fost confiscate

următoarele bunuri mobile, necompensate anterior: 1) roadă rămasă pe un teren

însămânțat cu porumb (2 ha) în cantitate de 5 000 kg cu valoare de 7 500 de lei; 2)

roadă rămasă pe un teren însămânțat cu grâu (3 ha) în cantitate de 5 400 kg cu

valoare de 9 180 de lei; 3) roadă rămasă pe un teren însămânțat cu floarea soarelui

(3,5 ha) în cantitate de 5 250 kg cu valoare de 15 750 de lei; 4) roadă rămasă pe un

teren însămânțat cu soia (2 ha) în cantitate de 3 040 kg cu valoare de 6 080 de lei;

5) roadă rămasă pe un teren însămânțat cu ovăz (1 ha) în cantitate de 2 500 kg cu

valoare de 2 500 de lei; 6) roda rămasă pe un teren însămânțat cu orz (1 ha) în

cantitate de 2 200 kg cu valoare de 2 200 de lei; 7) roadă rămasă pe un teren

însămânțat cu fasole (1 ha) în cantitate de 900 kg cu valoare de 6 300 de lei; 8)

roadă rămasă pe un sector de grădină însămânțat cu pepeni (1 ha) în cantitate de

12 000 kg cu valoare de 12 000 de lei; 9) roadă rămasă pe un sector de grădină

însămânțat cu cartofi (0,5 ha) în cantitate de 4 000 kg cu valoare de 4 800 de lei;

10) porumb în știulete – 3 000 kg, în valoare de 6 000 de lei; 11) grâu alimentar –

1 500 kg cu valoare de 3 375 de lei; 12) floarea soarelui - 800 kg cu valoare de

4 800 de lei; 13) ovăz - 600 kg cu valoare de 1 740 de lei; 14) orz - 700 kg cu

valoare de 2 170 de lei; 15) fasole - 600 kg cu valoare de 4 800 de lei; 16) cartofi -

600 kg cu valoare de 600 de lei; 17) nutreț combinat – 1 000 kg cu valoare de

2 800 de lei; 18) turte oleaginoase – 1 000 kg cu valoare de 2 500 de lei; 19) faină

de grâu - 800 kg cu valoare de 4 000 de lei; 20) faină de porumb - 1000 kg cu

valoare de 8 000 de lei; 21) ulei de floarea soarelui - 400 litri cu valoare de 5 200

de lei; 22) brânză de oi - 180 kg cu valoare de 8 100 de lei; 23) carne - 100 kg cu

valoare de 2 500 de lei; 24) fructe uscate - 80 kg cu valoare de 1 600 de lei; 25)

șaretă - 1 buc. cu valoare de 2 400 de lei; 26) sanie - l buc. cu valoare de 1 200 de

lei; 27) moară de măcinat grâne - 1 buc. cu valoare de 100 de lei; 28) jgheab pentru

2

hrana vitei - 1 buc. cu valoare de 100 de lei; 29) ferestraie - 23 buc. cu valoare de

1 725 de lei; 30) gealău - 5 buc. cu valoare de 350 de lei; 31) baros - 1 buc. cu

valoare de 60 de lei; 32) daltă - 2 buc. cu valoare de 70 de lei; 33) topor mare - 4

buc. cu valoare de 400 de lei; 34) topor mic - 4 buc. cu valoare de 180 de lei; 35)

jug la ham de muncă - 3 buc. cu valoare de 2. 400 de lei; 36) sapă - 8 buc. cu

valoare de 360 de lei; 37) furcă - 5 buc. cu valoare de 125 de lei; 38) greblă - 8

buc. cu valoare de 200 de lei; 39) lopată - 7 buc. cu valoare de 210 de lei; 40)

treierătoare - de 1 buc. cu valoare de 300 de lei; 41) plug - 1 buc. cu valoare de

1 200 de lei; 42) grapă - 1 buc. cu valoare de 300 de lei; 43) sofa - 2 buc. cu

valoare de 1 200 de lei; 44) ladă ferecată - 3 buc. cu valoare de 750 de lei; 45)

scaun - 8 buc. cu valoare de 2 400 de lei; 46) lăicioară - 6 buc. cu valoare de 1 200

de lei; 47) bancă - l buc. cu valoare de 40 de lei; 48) pat - 4 buc. cu valoare de

1 800 de lei; 49) masă rotundă mare - 2 buc. cu valoare de 1 600 de lei: 50) masă

de bucătărie mică - 3 buc. cu valoare de 600 de lei; 51) noptieră - 2 buc. cu valoare

de 500 de lei; 52) șifonier - 2 buc. cu valoare de 2 400 de lei; 53) taburet - 5 buc.

cu valoare de 200 de lei; 54) lână de oi - 70 kg. cu valoare de 690 de lei: 55) pânză

- 3 m cu valoare de 690 de lei; 56) covor - 5 buc. cu valoare de 4 000 de lei; 57)

preș din lână (artizanat) - 120 ml cu valoare de 5 400 de lei; 58) preș simplu - 24

ml cu valoare de 240 de lei; 59) plapumă - 4 buc. cu valoare de 720 de lei; 60)

pernă - 12 buc. cu valoare de 720 de lei; 61) față de masă - 2 buc. cu valoare de

600 de lei; 62) fire de lână - 15 kg cu valoare de 975 de lei; 63) fire de lână în

ghem - 8 buc. cu valoare de 360 de lei; 64) saci - 100 buc. cu valoare de 500 de lei;

65) farfurii mari - 15 buc. cu valoare de 105 de lei; 66) farfurii medii - 30 buc. cu

valoare de 240 de lei; 67) furculiță - 20 buc. cu valoare de 100 de lei; 68) linguri -

30 buc. cu valoare de 150 de lei; 69) pahar (200 ml) - 25 buc. cu valoare de 125 de

lei; 70) pahar (100 ml) - 50 buc. cu valoare de 100 de lei; 71) ceaun de 30 litri - 4

buc. cu valoare de 2 080 de lei; 72) ceaun de 16 litri - 3 buc. cu valoare de 1 050 de

lei; 73) ceaun de 6 litri - 3 buc. cu valoare de 480 de lei; 74) cratiță de 20 litri - 2

buc. cu valoare de 600 de lei; 75) cratiță de 10 litri - 3 buc. cu valoare de 450 de

lei; 76) cratiță de 6 litri - 3 buc. cu valoare de 270 de lei; 77) butoi pentru murături

- 3 buc. cu valoare de 300 de lei; 78) butoi pentru brânză - 3 buc. cu valoare de 180

de lei; 79) butoi - 2 buc. cu valoare de 1 000 de lei; 80) oală din lut ars - 12 buc. cu

valoare de 600 de lei; 81) cojoc bărbătesc - 2 buc. cu valoare de 2 000 de lei; 82)

palton pentru dame - 3 buc. cu valoare de 4 800 de lei: 83) palton bărbătesc - 2

buc. cu valoare de 2 400 de lei; 84) costum de gală pentru bărbați - 2 buc. cu

valoare de 3 200 de lei; 85) cizme pentru bărbați - 2 perechi, în valoare de 1 300 de

lei; 86) cizme dame - 3 perechi, cu valoare de 2 400 de lei; 87) pantofi pentru

bărbați - 2 perechi, cu valoare de 500 de lei; 88) ghete pentru bărbați - 2 perechi, cu

valoare de 900 de lei; 89) rochie pentru dame - 5 buc. cu valoare de 1 750 de lei;

90) costum pentru dame - 3 buc. cu valoare de 360 de lei; 91) pantofi pentru

bărbați - 4 perechi, cu valoare de 1 000 de lei; 92) cămașă pentru bărbați - 3 buc.

cu valoare de 500 de lei; 93) bluză - 3 bucăți, cu valoare de 750 de lei, iar în total

valoarea bunurilor constituie suma de 196 015 de lei.

A considerat că prin refuzul în compensarea bunurilor confiscate au fost

încălcate cerințele art. 3, 8, 12 din Legea nr. 1225 din 8 decembrie 1992, precum și

3

dreptul de proprietate prevăzut de art. 1 Protocolul nr. 1 adițional CEDO și art. 46

din Constituția RM.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor Legii nr. 1225 din 8 decembrie

1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, art. 166, 167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, recuperarea valorii bunurilor confiscate în

urma represiunilor politice prin dispunerea achitării valorii bunurilor confiscate în

urma represiunilor politice din anul 1941 în sumă de 196 015 de lei din contul

Consiliului raional Briceni în beneficiul ei.

La 9 octombrie 2017, Liudmila Zubcova, reprezentată de avocatul Valentina

Moruz a depus cerere de majorare a pretențiilor, prin care a solicitat repunerea în

termenul de contestare a deciziei nr. 04/04 din 13 noiembrie 2013 emisă de

Comisia specială pentru examinarea cererilor privind restituirea valorii bunurilor

confiscate în urma represiunilor politice și anularea acesteia, recuperarea valorii

bunurilor confiscate în urma represiunilor politice prin dispunerea achitării valorii

bunurilor confiscate în urma represiunilor politice din anul 1941 în sumă de

196 015 de lei din contul Consiliului raional Briceni în beneficiul ei, precum și

încasarea din contul pârâtului în beneficiul ei a cheltuielilor de judecată.

Suplimentar a menționat că în cadrul examinării pricinii, reprezentantul

pârâtului a prezentat referința, făcând trimitere la decizia nr. 04/04 din

13 noiembrie 2013 emisă de Comisia specială pentru examinarea cererilor privind

restituirea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice, prin care s-a

refuzat satisfacerea cererii.

Astfel, în cadrul ședinței de judecată din 2 octombrie 2017 a fost prezentată

decizia nominalizată, prin care emitentul a refuzat soluționarea pozitivă a cererii

depuse de ea referitoare la achitarea compensație pentru averea confiscată în

timpul represiunilor politice. Drept motiv de refuz în satisfacerea cerințelor

înaintate a fost invocat faptul că Comitetul Executiv raional Briceni, prin decizia

nr. 29.33 din 13 iunie 1990 a hotărât compensarea în beneficiul ei din contul

bugetului raional a despăgubirilor în sumă de 4 195 de rublei, inclusiv pentru

construcții 2 695 de rublei și pentru animale 1 500 de ruble.

A considerat că decizia menționată este ilegală, nefondată și pasibilă de a fi

anulată.

A remarcat că în Legea nr. 186 - XVI din 29 iunie 2006 pentru modificarea

și completarea Legii nr. 1225-XII din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea

victimelor represiunilor politice, nu se regăsește art. 12 la care face trimite

emitentul, iar art. 12 din Legea nr. 1225 din 8 decembrie 1992, descrie modalitatea

de înaintare a cererii privind recuperarea valorii bunurilor confiscate în urma

represiunilor politice.

A subliniat că respectând întru totul prevederile legale, a înaintat cererea cu

privire la recuperarea valorii bunurilor confiscate, dar deși au fost respectate

normele de drept ce reglementează modalitatea de adresare și de recuperare a

valorii bunurilor confiscate, Comisia specială a refuzat în soluționarea pozitivă a

cererii încă în luna noiembrie 2013, evitând să informeze solicitatul despre decizia

primită.

4

Totodată, Comisia specială, prin intermediul președintelui E. Bandalac,

eronat a interpretat prevederile normelor materiale din Legea nr. 1225 din

8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, modificată

prin Legea nr. 186 din 29 iunie 2006, potrivit cărora la art. II este stabilit termenul

de 1 an pentru adresare Comisiilor speciale, din momentul adoptării prezentei legi,

1 ianuarie 2007, cu cereri respective de restituire a bunurilor de care au fost

deposedați. Sub incidența acestei legi nu cad persoanele reabilitate, care au fost

despăgubite până la intrarea prezentei legi.

Aliniatul 2 din prezentul articol se referă la termenul de adresare către

Comisiile speciale, dar nicidecum la faptul că persoanele cărora li s-au achitat

compensații potrivit Hotărârii Guvernului nr. 338 din 26 mai 1995, nu au dreptul să

ceară despăgubiri materiale în termenul stabilit de lege.

A învederat că la momentul achitării indemnizației la 13 iunie 1990, nici nu

exista Hotărârea Guvernului din 26 mai 1995 prin care se prevedea achitarea de

compensații bănești pentru averea confiscată de către Comitetele executive

raionale, dar nu din contul bugetelor raionale, care a fost abrogată prin Hotărârea

Guvernului nr. 627 din 5 iunie 2007.

Așadar, dânsa nu a beneficiat de compensații bănești în sumă de 200 de lei,

în temeiul prevederilor art. 2, 3 din Hotărârea Guvernului nr. 338 din 26 mai 1995,

care prin Hotărârea Constituțională nr. 41 din 20 iulie 1999, au fost declarate

anticonstituționale, deci nu a fost despăgubită conform legislației în vigoare

de către Comisia specială.

A precizat că despre decizia nr. 04/04 din 13 noiembrie 2013 emisă de

Comisia specială pentru examinarea cererilor privind restituirea valorii bunurilor

confiscate în urma represiunilor politice, a aflat la 2 octombrie 2017.

Prin încheierea protocolară din 1 decembrie 2017 a Judecătoriei Edineț

sediul Briceni, a fost atrasă în proces în calitate de copârât Comisia specială pentru

examinarea cererilor privind restituirea valorii bunurilor confiscate în urma

represiunilor politice pe lângă Consiliul raional Briceni.

Prin încheierea din 17 mai 2018 a Judecătoriei Edineț sediul Briceni, a fost

atras în proces în calitate de copârât Ministerul Finanțelor al RM.

Prin hotărârea din 2 noiembrie 2018 a Judecătoriei Edineț sediul Briceni, a

fost respinsă cererea de chemare în judecată a Liudmilei Zubcova în partea ce ține

de repunerea în termen de contestare a deciziei și anularea acesteia ca fiind depusă

cu încălcarea termenului de prescripție, iar în partea ce ține de recuperarea valorii

bunurilor confiscate în urma represiunilor politice ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 14 mai 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de Liudmila Zubcova, reprezentată de avocatul Valentina Moruz și

menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că legiuitorul nu a prevăzut

expres competența jurisdicțională a instanței abilitată de a soluționa cererea

împotriva deciziei Comisiei speciale pentru examinarea cererilor privind restituirea

valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice și nici nu a stabilit un

termen special în interiorul căruia decizia poate fi contestată, totuși reieșind din

caracterul actului contestat și anume că se contestă un act administrativ, la

5

stabilirea termenului de înaintare a cererii de chemare în judecată urmează a fi

aplicată Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 și

anume, art. 17 alin.(l) lit. c).

Prin urmare, instanța de apel a considerat necesar de a respinge argumentele

apelantei precum că în cauza dată nu sunt aplicabile prevederile Legii

contenciosului administrativ ce țin de termenul de contestare a deciziei Comisiei

pentru examinarea cererilor privind restituirea valorii bunurilor confiscate în urma

represiunilor politice, or, aceasta este unica lege ce vizează modalitatea generală de

contestare a actelor administrative.

Totodată, în ceea ce ține de ordinea examinării cauzei, instanța de apel a

conchis că prima instanță just a examinat cererea pentru repararea prejudiciilor

cauzate în rezultatul represiunilor politice în ordine generală, întrucât obiect al

acțiunii constituie despăgubirea solicitată de la stat în baza Legii privind

reabilitarea victimelor represiunilor politice.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au dat o apreciere critică

argumentelor în favoarea repunerii în termen, or, decizia Comisiei speciale

nr. 04/04 din 13 noiembrie 2013 a fost anexată la referința depusă de Consiliul

raional Briceni în ședința de judecată din 28 iunie 2017, ședință la care

reprezentantului Liudmilei Zubcova, avocatul Valentina Moruz a fost înmânată

referința la cererea de chemare în judecată, precum și copia deciziei Comisie

speciale nr. 04/04 din 13 noiembrie 2013.

Astfel, instanțele de judecată au învederat că, deoarece copia deciziei

contestate i-a fost înmânată reprezentantului Liudmilei Zubcova, avocatul

Valentina Moruz împreună cu referință la 28 iunie 2017, termenul de 30 zile curge

anume din data indicată, respectiv, cererea privind anularea deciziei Comisie

speciale nr. 04/04 din 13 noiembrie 2013 urma să fie depusă în instanța de judecată

până la data de 28 iulie 2017 inclusiv.

Cu referire la cerințele din acțiune privind recuperarea valorii bunurilor

confiscate în urma represiunilor politice, instanța de apel a relevat că, deși în

familia Macovei ce a fost deportată, erau patru membri, la recuperarea valorii

bunurilor confiscate a întregii familii pretinde doar Liudmila Zubcova, fără însă a

prezenta dovada că este unicul moștenitor al părinților săi, la materialele dosarului

nefiind anexat certificatul de moștenitor sau certificat de calitate de moștenitor.

La 30 august 2019, prin intermediul Oficiului Poștal, Liudmila Zubcova,

reprezentată de avocatul Valentina Moruz a declarat recurs împotriva deciziei din

14 mai 2019 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală

a hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu trimiterea cauzei la

rejudecare în prima instanță în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat că la 2 iulie 2019, același Colegiu al Curții

de Apel Bălți a pronunțat decizia nr. 3a-68/2019, pe o cauză similară privind

anularea decizie Comisiei speciale cu privire la recuperarea valorii bunurilor

confiscate în urma represiunilor politice, prin care a admis apelul, a casat hotărârea

primei instanțe, cu restituire pricinii la rejudecare, din motiv că a fost încălcată

competența jurisdicțională, fiind reținută cauza în procedura contenciosului

administrativ, iar asemenea litigii sunt de competența instanțelor de drept comun.

6

Prin urmare, instanța de apel, pe cauze similare, are opinii diametral opuse,

în unele cazuri privind anularea deciziei cu privire la recuperarea valorii bunurilor

confiscate aplică procedura Legii contenciosului administrativ, iar în alte cazuri

similare aplică procedura contencioasă.

Având în vedere prevederile Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție

nr. 35 din 24 octombrie 2003, art. 121 din Legea nr. 1225 din 8 decembrie 1992 și

art. 4 lit. f) din Legea contenciosului administrativ, a învederat că cerința din

acțiune cu privire la contestarea deciziei nr. 04/04 din 13 noiembrie 2013 prin care

a fost refuzată restituirea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice,

urmează a fi examinată în procedură de drept comun și nu în procedura

contenciosului administrativ.

Totodată, a remarcat că aprecierea instanței de apel cu privire la expedierea

deciziei nr. 04/04 din 13 noiembrie 2013, prin intermediul Poștei Moldovei de

către emitent, vine în contradicție cu circumstanțele pricinii, or, reprezentantul

Comisiei speciale a comunicat primei instanțe și instanței de apel faptul că nu are

confirmare de expediere a deciziei în adresa ei.

La fel, o dovadă de recepționare a deciziei contestate, la dosar lipsește.

În asemenea circumstanțe, a precizat că de îndată cum a fost primită decizia

nr. 04/04 din 13 noiembrie 2013, aceasta a fost contestată prin cererea de majorare

a pretențiilor.

A considerat ca fiind eronată concluzia instanței de apel în sensul că decizia

Comisiei speciale nr. 04/04 din 13 noiembrie 2013 a fost anexată la referința

Consiliului raional Briceni depusă în ședința de judecată din 28 iunie 2017.

La acest segment, a subliniat că la referința prezentată reprezentantului ei nu

a fost anexat niciun act, fapt confirmat prin copia referinței anexate la prezentul

recurs, în care nu este mențiune despre anexe.

Iar după ce a luat cunoștință de conținutul referinței, a solicitat prezentarea

deciziei nr. 04/04 din 13 noiembrie 2013 pe motiv că în referință se făcea trimitere

la această decizie și la 2 octombrie 2017, în cadrul ședinței de judecată, a luat

cunoștință cu decizia menționată.

A conchis că pretenția cu privire la anularea deciziei nr. 04/04 din

13 noiembrie 2013, a fost reținută spre examinare cu încălcarea competenței

jurisdicționale, ceea ce constituie temei de strămutare a cauzei către instanța

competentă, încă la faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare, dar

încălcând prevederile art. 43 alin.(2) lit. b) și alin. (3) CPC, instanțele de judecată

ierarhic inferioare au examinat prezenta cauză cu încălcarea competenței

jurisdicționale.

La 30 octombrie 2019, Consiliul raional Briceni a depus referință la recursul

declarat de Liudmila Zubcova, solicitând respingerea recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 16 iulie 2019, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 60 vol. II), fiind recepționată de reprezentantul recurentei, avocatul Valentina

7

Moruz la 18 iulie 2019 și de recurentă la 24 iulie 2019, ceea ce se atestă prin

avizele de recepție anexate la materialele cauzei (f. d. 61, 65 vol. II).

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 30 august 2019 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Liudmila Zubcova, reprezentată

de avocatul Valentina Moruz, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Liudmila Zubcova,

reprezentată de avocatul Valentina Moruz, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

8

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța

de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Liudmila Zubcova, reprezentată de avocatul Valentina Moruz urmează a fi

considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Liudmila Zubcova,

reprezentată de avocatul Valentina Moruz.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

9