3ra-599/18 — cu privire la repunerea în termen,anularea deciziei,incasarea valorii pentru bunurile mobile si a cheltuielilor de judecata

3ra-599/18 — cu privire la repunerea în termen,anularea deciziei,incasarea valorii pentru bunurile mobile si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-599/18

Instanța de fond: Judecătoria Edineț, sediul Briceni – A. Andronache,

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți – A. Albu, E. Bejenaru, A. Toderaș,

D E C I Z I E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru,

judecători Iuliana Oprea, Luiza Gafton

Victor Burduh, Maria Ghervas,

examinând recursul, declarat de către Vasile Lavric,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Vasile Lavric

împotriva Consiliului r-nului Briceni, Comisiei speciale pentru examinarea cererilor

persoanelor supuse represiunilor politice, Direcției Finanțe a Consiliului r-nului Briceni

cu privire la repunerea în termen, anularea deciziei, încasarea valorii pentru bunurile

mobile și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din data de 19 decembrie 2017, prin care s-a

admis apelul declarat de către Vasile Lavric, s-a casat hotărârea Judecătoriei Edineț,

sediul Briceni din data de 22 mai 2017,

C O N S T A T Ă:

La 14 septembrie 2016 Vasile Lavric s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului r-nului Briceni, Comisiei speciale pentru examinarea cererilor

persoanelor supuse represiunilor politice, Direcției Finanțe a Consiliului r-nului Briceni

cu privire la repunerea în termen, anularea deciziei nr. 02/01 din 09 august 2016,

încasarea valorii pentru bunurile mobile în sumă de 104 950 lei și a cheltuielilor de

judecată în sumă de 5 000 lei. ( f.d. 1-2, vol.I)

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că la 10 octombrie 2011 a primit de la

Procuratura Generală certificatul nr. 21 (13)-717/11, în care se menționează că la 24

iunie 1991 familia sa a fost reabilitată. La 12 august 2014 a înaintat la Comisia specială

pentru examinarea cererilor privind restituirea valorii bunurilor confiscate în urma

represiunilor politice cererea cu privire la restituirea valorii averii mobile confiscate. Prin

decizia nr.02/01 din 09 august 2016 i-a fost refuzat în admiterea cererii. Reclamantul

menționează că decizia a fost argumentată prin faptul că cererea din 14 august 2014 a

fost depusă cu omiterea termenului de 3 ani și faptul că la 26 februarie 2013 a depus

cerere cu privire la dezicerea de la averea mobilă confiscată în urma represiunilor

politice. Reclamantul susține că această decizie contravine legislației în vigoare,

împrejurărilor de fapt și urmează a fi anulată, ori certificatul de reabilitare a fost primit la

10 octombrie 2011, iar cererea a fost înaintată la 12 august 2014, respectiv, termenul de

adresare expiră la 10 octombrie 2014. Prin urmare, cererea a fost înaintată în termen, iar

tergiversarea examinării ei îi este imputabilă Comisiei. Ce ține de al doilea argument,

precum că s-a dezis de averea mobilă confiscată, nu poate fi folosit ca temei de

1

respingere a cererii deoarece, la acea dată, din lipsa documentelor necesare nici nu

pretindea, și nici nu a înaintat cerere în scris sau verbal despre restituirea averii mobile,

pretinzând numai restituirea averii imobile. Reclamantul menționează că cererea din 26

februarie 2013 a fost scrisă sub influența unui presing administrativ, în mod abuziv, fără

o motivație logică. De facto, Comisia i-a cerut această cerere numai pentru a-i crea

obstacole în viitor. Reclamantul indică că pentru restituirea valorii averii mobile

confiscate și nu pentru restituirea acesteia în natură, a înaintat o cerere separată și

concretă la 12 august 2014, adică peste un an și șase luni, și cererea din 26 februarie

2013 nu poate avea valoare juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Briceni din data de 22 mai 2017 s-a

respins ca nefondată cererea de chemare în judecată depusă de către Vasile Lavric. ( f.d.

133, 136-147, vol.I)

Prin decizia Curții de Apel Bălți din data de 19 decembrie 2017 a fost admis

apelul declarat de Vasile Lavric, casată hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Briceni din

data de 22 mai 2017, s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a respins ca neîntemeiată

cererea formulată de Lavric Vasile privind anularea deciziei comisiei speciale nr.02/01

din 09 august 2016, cererea privind repunerea în termenul de prescripție a cererii privind

încasarea valorii pentru bunurile mobile în sumă de 104 950 lei, s-a respins ca tardivă

cererea formulată de Lavric Vasile către Consiliul raional Briceni, Comisia specială

pentru examinarea cererilor persoanelor supuse represiunilor politice,privind încasarea

valorii pentru bunurile mobile în sumă de 104 950 lei. ( f.d. 192, 193-209, vol.I).

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 14 martie 2018 Vasile

Lavric a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor

judecătorești, cu pronunțarea unei noi hotărâri.(1-4, vol. II)

În motivarea recursului recurentul a indicat, că instanțele de judecată au

interpretat în mod eronat legea și în acest sens au aplicat eronat normele de drept

material. Instanțele de judecată eronat au aplicat art.2 și 121 al Legii nr 1225-XII din 08

decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice. De către instanțe

s-a stabilit că la 10 octombrie 2011 a fost primit certificatul de reabilitare. Consideră că

cererea depusă la 12 august 2014 este în termenul de 3 ani de la data înștiințării despre

reabilitare. În cazul dat nu pot fi aplicate prevederile art.2 al Legii nr 1225-XII din 08

decembrie 1992 la care fac referire instanțele, deoarece în opinia recurentului termenul

de 3 ani de la data înștiințării și până la data depunerii cererii în comisie nu a expirat.

Totodată, instanțele de judecată trec cu vederea că în decizie comisia se referă la

restituirea bunurilor mobile, iar de fapt s-a solicitat restituirea numai valoarea bunurilor

mobile.

La 11 mai 2018 Consiliul r-nului Briceni și Comisia specială pentru examinarea

cererilor persoanelor supuse represiunilor politice au depus referință, solicitând ca

cererea de recurs declarată de Vasile Lavric să fie respinsă și menținută decizia Curții de

Apel Bălți, ori ea nu conține argumente noi, neverificate de instanțele inferioare. (f.d.11-

16, vol.II)

În conformitate cu art. 434 alin. (1), (2) CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 19

decembrie 2017, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la 26 ianuarie 2018,

2

confirmare despre recepționarea acesteia de către părți la materialele dosarului lipsește.

(f.d. 210, vol. I)

În aceste circumstanțe recursul, depus de Vasile Lavric la 14 martie 2018, se

consideră depus în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC după parvenirea dosarului, un complet din

3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe

recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței

timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul

stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție prin încheierea din 16 mai 2018 a considerat recursul admisibil.

În conformitate cu art. 441 CPC, în cazul în care recursul este considerat admisibil,

un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) CPC, judecând recursul declarat împotriva

deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza referinței

depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 CPC recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Examinând argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul declarat de Vasile Lavric, este întemeiat și urmează a fi

admis, cu casarea deciziei instanței de apel și restituirea pricinii spre rejudecare în

instanța de apel, din considerentele ce urmează:

Conform art. 445, alin. (1), lit. c) CPC instanța, după ce judecă recursul, este în drept

să admită recursul și să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită pricina spre

rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

În speță, se constată că la 24 iunie 1991 de către Procuratura RSSM au fost

reabilitații membri familiei Lavric, iar la 10 octombrie 2011 de către Procuratura Generală

a fost eliberat certificatul de reabilitare nr. 21 (13)-717/11.

Vasile Lavric a înaintat cerere prealabilă la Comisia specială pentru examinarea

cererilor privind restituirea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice cu

privire la examinarea cererii din 12 august 2014 privind restituirea valorii averii mobile

confiscate. Prin decizia nr.02/01 din 09 august 2016 i-a fost refuzat în admiterea cererii.

Decizia fiind argumentată prin faptul că cererea din 14 august 2014 a fost depusă cu

omiterea termenului de 3 ani și că la 26 februarie 2013 Vasile Lavric a depus cerere cu

privire la dezicerea de la averea mobilă confiscată în urma represiunilor politice.

La 14 septembrie 2016 Vasile Lavric a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului r-nului Briceni, Comisiei speciale pentru examinarea cererilor

persoanelor supuse represiunilor politice, Direcției Finanțe a Consiliului r-nului Briceni cu

privire la repunerea în termen, anularea deciziei nr. 02/01 din 09 august 2016, încasarea

valorii pentru bunurile mobile în sumă de 104 950 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă

de 5 000 lei.

Instanțele au adoptat hotărârile sus citate.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră concluzia instanței de apel prematură din următoarele considerente.

Potrivit art. 25 alin. (1) CPC, instanța trebuie să cerceteze direct și nemijlocit

probele, să asculte explicațiile părților și intervenienților, depozițiile martorilor,

3

concluziile expertului, consultațiile și explicațiile specialistului, să ia cunoștință de

înscrisuri, să cerceteze probele materiale, să audieze înregistrările audio și să vizioneze

înregistrările video, să emită hotărârea numai în temeiul circumstanțelor constatate și al

probelor cercetate și verificate în ședință de judecată.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție, studiind materialele dosarului, reține că Vasile Lavric în

cererea prealabilă din 18 iulie 2016 a indicat că solicită examinarea cererii cu privire la

restituirea valorii averii confiscate, care a fost depusă la 12 august 2014, înregistrată cu

nr.977. Instanța de apel, cu toate că avea anexată la dosar cererea prealabilă, unde este

expres indicat faptul dat, a respins cererea depusă de Lavric Vasile către Consiliul raional

Briceni, Comisia specială pentru examinarea cererilor persoanelor supuse represiunilor

politice, privind încasarea valorii pentru bunurile mobile în sumă de 104 950 lei, ca fiind

tardivă, fără să verifice la care dată a fost depusă cererea de restituire a valorii averii

mobile confiscate în rezultatul represiunilor politice, fără să cerceteze dosarul comisiei, în

special originalul cererii.

În conformitate cu prevederile art.121 al Legii privind reabilitarea victimelor

represiunilor politice nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992 cererile de restituire a

bunurilor sau de recuperare a valorii acestora prin achitarea de compensații sunt

examinate de comisiile speciale create de autoritățile administrației publice locale a

raioanelor, municipiilor Chișinău și Bălți, unității teritoriale autonome Găgăuzia, în al

căror teritoriu persoanele reabilitate au domiciliat la momentul reprimării.[....] Cererea de

restituire a bunurilor confiscate, naționalizate sau scoase în orice alt mod din posesie ori

de recuperare a valorii acestora se înaintează în decurs de 3 ani de la data înștiințării

persoanei supuse represiunilor despre reabilitarea acesteia și se examinează în termen de

până la 6 luni din ziua depunerii. [....]

Conform pct.7, 8 al Regulamentului privind restituirea valorii bunurilor prin

achitarea de compensații persoanelor supuse represiunilor politice, precum și achitarea

compensației în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 627 din 05 iunie 2007 cererea de restituire a bunurilor

confiscate, naționalizate sau scoase în alt mod din posesie ori de compensare a valorii

acestora se înaintează în decurs de 3 ani de la data înștiințării persoanelor supuse

represiunilor despre reabilitarea acestora. [....] și se examinează în termen de până la 6

luni din data depunerii. Data depunerii cererii la comisiile speciale se consideră data la

care persoana reabilitată sau moștenitorii acesteia au făcut demers pentru recuperarea

bunurilor sau a valorii acestora prin achitarea de compensații, cu condiția prezentării

documentelor necesare. Dacă persoana reabilitată sau moștenitorii acesteia nu dețin toate

documentele prevăzute în punctul 5 din prezentul Regulament, comisia specială

recepționează cererea solicitantului, acordându-i termen pentru depunerea acestora.

În temeiul celor indicate mai sus, instanța de recurs constată că Vasile Lavric a

primit certificatul de reabilitare a membrilor familiei sale la 10 octombrie 2011, (f.d.7,

vol. II) Iar la 06 decembrie 2011 prin certificatul de moștenitor legal s-a atestat că

moștenitor al patrimoniului succesoral al cet. Piotr Lavric, decedat la 22 octombrie 1974,

este fiul Vasile Lavric.(f.d.18, vol. II) Astfel, la 12 august 2014, cum indică Vasile

Lavric în cererea de chemare în judecată și în cererea prealabilă, s-a adresat către

Comisia specială pentru examinarea cererilor persoanelor supuse represiunilor politice

cu cerere de restituirea valorii averii imobiliare confiscate în rezultatul represiunilor

politice, care a fost înregistrată cu nr.977.

4

În decizia Comisiei speciale pentru examinarea cererilor privind restituirea valorii

bunurilor confiscate în urma represiunilor politice nr. 02/01 din 09 august 2016 se

confirmă faptul examinării a două cereri. Cu toate acestea, comisia a indicat doar data

depuneri cererii prealabile din 18 iulie 2016, care s-a respins, iar data depuneri cererii de

restituire a averii confiscate în urma represiunilor politice, care nu s-a admis din motivul

expirării termenului de prescripție nu a fost indicată.

În aceste circumstanțe, instanța de apel nu a solicitat pentru cercetare dosarul

Comisiei speciale pentru examinarea cererilor privind restituirea valorii bunurilor

confiscate în urma represiunilor politice pentru a verifica la ce dată Vasile Lavric a

depus cererea, care nu a fost admisă de comisie din motivul expirării termenului de

prescripție. Dar a indicat că Vasile Lavric s-a adresat tardiv către Comisia specială

pentru examinarea cererilor privind restituirea valorii bunurilor confiscate în urma

represiunilor politice la 18 iulie 2016, făcând trimitere la fila dosarului 21, unde este

anexată cererea prealabilă.

Aici se reține că în conformitate cu prevederile art.211al Legii privind reabilitarea

victimelor represiunilor politice nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992 și pct.7 al.

Regulamentului privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensații

persoanelor supuse represiunilor politice, precum și achitarea compensației în cazul

decesului ca urmare a represiunilor politice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 627

din 05 iunie 2007 cererea privind restituirea bunurilor confiscate nu are statut de cerere

prealabilă în ordinea prevăzută de Legea contenciosului administrativ, dar ține de

procedura soluționării litigiului pe cale prejudicială.

Totodată, instanța de recurs menționează că instanțele nu au verificat dacă Vasile

Lavric la 12 august 2014 a depus cerere de restituire a valorii averii confiscate în urma

represiunilor politice, iar dacă da ,când a fost soluționată și prin ce act.

Mai mult ca atât, instanțele la emiterea hotărârilor trebuiau să țină cont și de

Hotărârea Curții Constituționale nr.16 din 12 iulie 2007, în care se menționează că

cetățenii, care nu au fost despăgubiți integral, pot cere repararea prejudiciului în partea în

care consideră că sunt îndreptățiți. Vasile Lavric a solicitat să fie despăgubit în partea

bunurilor mobile confiscate și anume a animalelor și inventarului agricol confiscat în

urma represiunilor politice.

Prin urmare, instanța de apel trebuia să stabilească și să elucideze circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, or, apelul este calea de atac ordinară, devolutivă și

suspensivă de executare, ce provoacă o nouă judecare a pricinii în fond. Această cale de

atac conferă instanței învestite cu soluționarea apelului, pe lângă competența verificării

legalității și temeiniciei hotărârii atacate și unele atribuții de judecată ale primei instanțe și

se extinde asupra tuturor împrejurărilor de fapt și de drept ale pricinii.

Colegiul lărgit constată, că instanța de apel urma să se expună pe fiecare motiv în

parte. În conformitate cu art. 130 CPC, instanța judecătorească apreciază probele după

intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și

nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu și interconexiunea lor, călăuzindu-se

de lege.

Conform jurisprudenței CEDO, instanțele de judecată, inclusiv instanțele de apel

sunt obligate de a motiva hotărârile sale. În special, decizia instanței de apel trebuie să

conțină circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază

concluziile ei referitor la admiterea sau respingerea acțiunii, alte chestiuni ce au fost

soluționate în cadrul judecării pricinii, legea materială și procedurală aplicată în cadrul

5

judecării pricinii, argumentele instanței în caz de respingere a unor probe prezentate de

participanți, ș.a.

Instanța de recurs reamintește, că obligația de motivare a hotărârilor judecătorești își

are izvorul în dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri să prezinte judecătorului

observațiile și argumentele sale (CEDO, hotărârea Werner c. Austria din 24.11.1997),

combinat cu dreptul părților și că aceste observații și argumente să fie examinate în mod

efectiv (CEDO, hotărârea Van de Hurk c. Olanda din 19.04.1994), iar obligația de

motivare a hotărârilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea

drepturilor menționate anterior, piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil.

Curtea a statuat că măsura obligării la oferirea de motivări poate varia în funcție de

natura deciziei. Astfel, era necesar să se țină cont de diversitatea solicitărilor pe care le pot

face părțile în cadrul examinării cauzei, ca și de diferențele din Statele contractante în

privința prevederilor legale, a reglementărilor obișnuite, a avizului juridic și a prezentării

și redactării hotărârilor – cu alte cuvinte, a tuturor circumstanțelor cauzei.

În același timp, instanța de recurs menționează, că motivarea care stă la baza deciziei

trebuie să trateze separat fiecare dintre problemele punctuale ridicate de fiecare parte, cu

excepția situației în care mijlocul respectiv de apărare era de natură să influențeze

definitiv soluționarea cauzei.

Instanța de recurs indică, că fiecare parte a procesului trebuie să aibă nu numai

facultatea de a-și face cunoscute elementele, pe care se bazează pretențiile sale, dar și

aceea de a lua cunoștință și de a discuta orice probă sau concluzie prezentată instanței de

judecată (CEDO, hot. Lobo Machado vs. Portugalia din 20.02.1996; hot. Vermeulen vs.

Belgis din 20.02.1996). Nu prezintă nici o relevanță dacă elementul susceptibil să conducă

la o anumită decizie este adus în discuție de către părți sau sesizat din oficiu de către

instanță, chiar și în această din urma situație, judecătorul fiind obligat să impună

discutarea lui.

În contextul dat, Colegiul lărgit menționează că obligația instanței de apel este de a

verifica legalitatea hotărârii în întregul ei, independent de motivele apelului privind

legalitatea hotărârii primei instanțe, în conformitate cu art. 373 alin. (4) Cod de procedură

civilă, ținând cont de indicațiile instanței de recurs.

Potrivit art. 373 alin. (1), (2), (4) și (5) CPC, instanța de apel verifică, în limitele

cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă

instanță. De asemenea, în limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și

raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost

stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și

cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

Concomitent, instanța de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea

hotărârii primei instanțe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărârii în întregul ei.

Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat o eroare

judiciară, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul lărgit ajunge la

concluzia de a casa integral decizia Curții de Apel Bălți din data de 19 decembrie 2017 și

de a restitui prezenta pricină civilă la rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de

judecători.

La rejudecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele indicate, să

verifice și alte circumstanțe ce prezintă importanță pentru soluționarea corectă a litigiului,

să aprecieze sub toate aspectele, complet și obiectiv, conform exigențelor art. 130 CPC,

6

probele administrate pe dosar, și în dependență de situația stabilită, în raport cu normele

de drept material care reglementează relațiile civile, să adopte o hotărâre legală și

întemeiată.

În conformitate cu art. art. 444, 445 alin. (1), lit. c), alin. (3) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de către Vasile Lavric.

Se casează decizia Curții de Apel Bălți din data de 19 decembrie 2017 în cauza

civilă la acțiunea lui Vasile Lavric împotriva Consiliului r-nului Briceni, Comisiei

speciale pentru examinarea cererilor persoanelor supuse represiunilor politice, Direcției

Finanțe a Consiliului r-nului Briceni cu privire la repunerea în termen, anularea deciziei,

încasarea valorii pentru bunurile mobile și a cheltuielilor de judecată.

Se remite cauza la rejudecare la Curtea de Apel Bălți în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecători Iuliana Oprea

Luiza Gafton

Victor Burduh

Maria Ghervas

7