3ra-1389/17 — contestarea actului administrativ, revizuirea modului de calculare a platilor vamale, incasarea sumei si repararea prejudiciului moral

Prima instanță, Jud. Edineț (sediul Briceni): A. Procopișina dosarul nr. 3ra-1389/17

Instanța de apel, Curtea de Apel Bălți:

A. Albu, E. Bejenaru, A. Toderaș

Î N C H E I E R E

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Luiza Gafton

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Linavan”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundre Limitată

„Linavan” împotriva Biroului Vamal Briceni cu privire la contestarea actului

administrativ, revizuirea modului de calculare a plăților vamale, încasarea sumei și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 19 septembrie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Linavan” și menținută

hotărârea Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din 20 martie 2017,

c o n s t a t ă

La 28 noiembrie 2016, SRL „Linavan” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului Vamal Briceni (în prezent Nord) cu privire la contestarea actului

administrativ, revizuirea modului de calculare a plăților vamale, încasarea sumei și

repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 07 octombrie 2016, pentru trecerea

peste frontieră a mărfii deținea tot pachetul de documente obligatorii necesare pentru

efectuarea controlului vamal (factura, documentele de transport, actele permisive, necesare

pentru acordarea liberului în vamă), iar la solicitarea Biroului Vamal a mai prezentat și

alte documente suplimentare.

Susține că, cu toate acestea, colaboratorii vamali au considerat imposibilă calcularea

valorii în vamă a mărfii după metoda 1.

Declară reclamanta că colaboratorii vamali verificând corectitudinea declarației

DVV-1 au constatat că marfa prezintă risc de subevaluare, documentele prezentate de

declarant nefiind suficiente pentru calcularea valorii în vamă a mărfii și că mai sunt

necesare careva acte suplimentare pe care le-a indicat într-un document separat conform

art. 7 din Legea cu privire la tariful vamal.

Invocă SRL „Linavan” că, regulamentul cu privire la utilizarea actelor la vămuirea

mărfurilor indică expres situațiile în care pot fi solicitate actele suplimentar, și anume în

cazul în care declarantul solicită acordarea tratamentului tarifar preferențial, tratamentului

tarifar favorabil sau solicită regim vamal suspensiv, însă nici una din situațiile indicate nu

1

s-au regăsit în motivele invocate de Biroul Vamal Nord atunci când a solicitat actele

suplimentare.

Consideră reclamanta că Biroul Vamal Nord neîntemeiat a refuzat calcularea valorii

în vamă a mărfii după metoda 1, întrucât declarantul a prezentat toate actele necesare

calculării valorii în vamă după această metodă, și respectiv urma să completeze declarația

vamală tipizata DVV-1 (care cuprinde metoda 1) și nu declarația vamală DW-2 (care

cuprinde metodele 2, 3, 4, 5, 6).

Menționează că nu este de acord cu mărimea plăților vamale calculate după metoda

6, care au fost încasate excedentar în sumă de 5812, 13 lei din marfa importată în valoare

de 1458 dolari SUA (curs de schimb 19, 7831 lei).

Cere SRL „Linavan” anularea actului de inspecție nr. 2050 I 10981 din 17 octombrie

2016 emis de către Biroul Vamal Nord la importarea mărfii lemnoase, anularea declarației

vamale DV-2 și declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor (tipizata DVV-2) cu

menținerea declarației vamale DV-1 și a declarației vamale în varianta inițială (tipizata

DVV-1), obligarea Biroului Vamal Nord de a revizui modul de calculare a plăților vamale

pentru marfa lemnoasă importată de către SRL „Linavan” potrivit metodei 1, încasarea

sumei de 5812, 13 lei ce constituie diferența de plată dintre taxa vamală achitată conform

declarației vamale DVV-1 și DVV-2, repararea prejudiciului moral în mărime de 5000 lei

și compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 5000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din 20 martie 2017 acțiunea a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 19 septembrie 2017, a fost respins apelul

declarat de către SRL „Linavan” și menținută hotărârea Judecătoriei Edineț (sediul

Briceni) din 20 martie 2017.

Atât prima instanță, cât și instanța de apel și-au argumentat soluția făcând referire la

faptul că în urma efectuării controlului documentar al mărfii importate de către SRL

„Linavan”, Biroul Vamal Nord corect a constatat că informația conținută în actele

prezentate pentru susținerea valorii declarate, nu confirmă pe deplin valoarea anunțată și

că documentele prezentate la momentul vămuirii nu corespund cerințelor stabilite în actele

normative, iar alte documente în scopul confirmării valorii nu au fost prezentate, astfel

inexistența datelor despre aplicarea primei metode de evaluare a mărfurilor a dus la

neacceptarea de către organul vamal acestei metode, actele întocmite de către organul

vamal fiind pe deplin valabile.

La 19 octombrie 2017, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, SRL „Linavan” a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea

deciziei Curții de Apel Bălți din 19 septembrie 2017 și hotărârii Judecătoriei Edineț (sediul

Briceni) din 20 martie 2017 cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului SRL „Linavan” a invocat ilegalitatea și netemeinicia

hotărârilor instanțelor de judecată ierarhic inferioare.

De asemenea a indicat că, instanțele ierarhice inferioare eronat au constatat că

declarantul nu a prezentat organului vamal toate actele care permit calcularea valorii în

vamă, întrucât potrivit pct. 291 din Hotărârea Guvernului nr. 1140 din 02 noiembrie 2005,

actele obligatorii la depunerea declarației vamale sunt factura, documentele de transport și

actele permisive, acte prezentate de recurentă.

Invocă că instanțele ierarhic inferioare eronat au menționat că coeficientul 0,7 (pentru

calcularea unui m3 de lemn) nu este indicat în nici un document prezentat la vămuirea

mărfii, întrucât acest coeficient este prevăzut de contractul nr. 1/2016 din 04 ianuarie

2

2016, prin urmare în documentele prezentate la vămuirea mărfii importate nu trebuie să fie

indicat coeficientul 0, 7, dar prețul prevăzut în contract care a fost calculat după formula

dată.

La 07 noiembrie 2017, în adresa intimatului Biroului Vamal Nord a fost expediată

copia recursului declarat de către SRL „Linavan” cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței.

La 21 noiembrie 2017 Biroul Vamal Nord a depus referință, solicitând declararea

recursului ca inadmisibil.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile

expuse în referință, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Linavan” este

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în

cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3)

și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că normele

de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Linavan” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluția

pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

3

Nu poate fi reținut argumentul recurentei SRL „Linavan” precum că a prezentat

organului vamal toate actele care permit calcularea valorii în vamă după metoda nr. 1

(metoda de evaluare în baza valorii tranzacției cu marfa respectivă ori în baza prețului

efectiv plătit sau care urmează să fie plătit), deoarece contravine suportului probatoriu al

cauzei.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentei precum că instanțele ierarhic inferioare

eronat au menționat că coeficientul 0,7 (pentru calcularea unui m3 de lemn) nu este indicat

în nici un document prezentat la vămuirea mărfii, acest coeficient fiind prevăzut de

contractul nr. 1/2016 din 04 ianuarie 2016, prin urmare în documentele prezentate la

vămuirea mărfii importate nu trebuie să fie indicat coeficientul 0, 7, dar prețul prevăzut în

contract care a fost calculat după formula dată, întrucât recurenta nu a prezentat actele din

care să se constate corectitudinea calculării prețului, astfel efectuând o comparație a

informației prezentate de declarant și cea conținută în Sistemul Informațional al

Serviciului Vamal, Biroul Vamal Nord a depistat o diminuare nejustificată a acestora.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a fi

respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural,

verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu

privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță

sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanțele de

judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL

„Linavan” ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art. 433

lit. a) și art. 440, CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Linavan” se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Luiza Gafton

4