3ra-27/18 — contestarea actului administrativ, revizuirea modului de calculare a plăților vamale, încasarea sumei și repararea prejudiciului moral

3ra-27/18 — contestarea actului administrativ, revizuirea modului de calculare a plăților vamale, încasarea sumei și repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 3ra-27/18

prima instanță: Judecătoria Edineț (sediul Briceni)

Judecător: A. Procopșina

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți

Judecători: A. Albu, A. Toderaș, E. Bejenaru

Î N C H E I E R E

17 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

judecători Dumitru Visternicean, Iuliana Oprea

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea Comercială

,,Linavan” Societate cu Răspundere Limitată, prin intermediul avocatului Odobescu

Ghenadie,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

Comercială ,,Linavan” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal

Briceni, succesor în drepturi Biroul Vamal Nord, cu privire la contestarea actului

administrativ, revizuirea modului de calculare a plăților vamale, încasarea sumei și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 19 septembrie 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de Societatea Comercială ,,Linavan” Societate cu Răspundere

Limitată și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din 06 februarie

2017,

c o n s t a t ă :

La 12 iulie 2016, SC ,,Linavan” SRL a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului Vamal Briceni cu privire la contestarea actului administrativ,

revizuirea modului de calculare a plăților vamale, încasarea sumei și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, la data de 20 mai 2016, SC „Linavan” SRL

pentru trecerea frontierei a mărfii deținea pachetul de documente care sunt obligatorii

potrivit ordinului Serviciului Vamal nr. 01-1 din 04.01.2016, conform căruia a fost

aprobată Lista actelor necesare la efectuarea controlului documentar și Notele

explicative, executarea cărora s-a pus în sarcina șefilor Birourilor Vamale, ținut sub

controlul Departamentului venituri și control vamal.

1

Menționează că, SC „Linavan” SRL având calitatea de cumpărător a produsului

lemnos, pentru trecerea frontierei a mărfii, deținea pachetul de documente format din:

contract de vânzare-cumpărare nr. 1/2016 din 04 ianuarie 2016; scrisoare de trăsură

internațională, prevăzută de Convenția TIR din 1975 (capitolul II) și de hotărârea nr.

1806 din 25.11.1997 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de aplicare

a Convenției vamale relativ la transportul internațional de mărfuri sub acoperirea

carnetului TIR (Convenția TIR, 1975) 0181669 din 06 iulie 2016; factura comercială

(invoice) nr. 41 din 06 iulie 2016; declarația privind valoarea în vamă a mărfii din 07

iulie 2016; declarația vamală a țării de export nr. 805180000/2016/; declarația

electronică nr. 805180000/6/; contract de vânzare - cumpărare specificație nr. 27 din

18.05.2016; permis de carantină pentru importul (tranzit) product AP0037362 din

20.05.2016; certificatul cheltuielilor de transport din 20.05.2016; actul de control

fitosanitar a materialelor și mijlocului de transport din 21.05.2016; scrisori a agenților

economici oferta comercială din 19.04.2016; prai-list din 19 aprilie 2016 și contractul

de vânzare-cumpărare anexă la contractul nr. 27 din 18.05.2016.

Prezentându-se la Biroul Vamal Briceni cu încărcăturile lemnoase, cu depunerea

inițial a declarației DVV-1 privind valoarea în vamă mărfii, însoțită de actele

enumerate mai sus, a adeverit corectitudinea declarației vamale și în baza

documentelor prezentate susține că, Biroul Vamal Briceni urma să calculeze valoarea

în vamă a mărfii după metoda nr. 1 al Legii cu privire la tariful vamal, ceea ce nu a

fost făcut, încălcându-se astfel vădit drepturile plătitorului vamal.

Ulterior, colaboratorul vamal verificând corectitudinea declarației DVV-1 a

motivat că documentele prezentate nu sunt suficiente pentru calcularea valorii în vamă

a mărfii și că mai sunt necesare careva acte suplimentare pe care urma să le indice într-

un document separat conform art. 7 din Legea cu privire la tariful vamal, însă acest

fapt nu a fost făcut, fiind încălcată legislația vamală.

Indică că, în mențiunile sale organul vamal a indicat că marfa prezintă risc de

subevaluare, însă fără a indica care risc s-a depistat.

La fel, colaboratul vamal a menționat că documentele ce urmează a fi prezentate

de către declarant suplimentar trebuie să conțină informații cu privire la preț și

certificatul de calitate.

Consideră reclamantul că, organul vamal urma să calculeze valoarea în vamă a

mărfii în baza informației pe care o prezintă plătitorul vamal și în baza informației pe

care o deține organul vamal, adică informația care se conține în sistemul informațional

ASCYUDA World.

Mai indică că, administrația Biroului Vamal nu a ținut cont de ordinul Serviciul

Vamal nr. 01-0 din 04 ianuarie 2016, ignorând total indicațiile organului ierarhic

superior și încălcând legislația în vigoare, desfășurându-și în continuare activitatea

după niște norme care sunt deja abrogate.

2

Suplimentar, menționează că, colaboratorul vamal urma să cunoască faptul că în

cazul în care a suspectat o subevaluare a tranzacției de import, trebuie să întocmească

un raport cu sesizarea tranzacției de import perfectate și a temeiului suspiciunii, în

conformitate cu art. 12 din Instrucțiunea cu privire la procedura verificării

corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfurilor importate.

Atrage atenția reclamantul că, organul vamal solicitând de la declarant

prezentarea actelor suplementare, urma să menționeze acest fapt în actul de inspecție,

care devine obligatoriu, însă în actul de inspecție nu se regăsește această mențiune.

Susține că, în Actul de inspecție întocmit, nu sunt indicate actele necesare de a fi

prezentate la verificarea corectitudinii determinării valorii în vamă, nefiind respectate

prevederile pct. 23, 29 a Instrucțiunii cu privire la procedura verificării corectitudinii

determinării valorii în vamă.

Invocă că, conform pct. 5 și 6 al Regulamentului cu privire la modul de

declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova,

aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 600 din 14.05.2002, pentru anunțarea valorii în

vamă a mărfurilor introduse se utilizează tipizatele declarației valorii în vamă DVV-1

și DVV-2. Prin urmare, SC „Linavan” SRL urma să completeze tipizata DVV-1, care

cuprinde metoda nr. 1 și nu DVV-2, care cuprinde metodele nr. 2, 3, 4, 5, 6, pe care i-

au dat-o spre completare colaboratorii Biroului Vamal Briceni, motivând că nu au acte

necesare.

Accentuează în continuare că, metoda nr.1 „Metoda de evaluare în baza valorii

tranzacției cu marfa respectivă ori în baza prețului efectiv plătit sau care urmează a fi

plătit”, se aplică în conformitate cu prevederile art. 11 al Legii cu privire la tariful

vamal, referitoare la determinarea valorii în vamă a mărfurilor introduse în

conformitate cu tranzacțiile de comerț exterior de vânzare-cumpărare, având baza

valorică, iar în conformitate cu pct. 1 lit. a) art. 11 din Legea cu privire la tariful vamal,

în valoarea în vamă a mărfurilor introduse se includ cheltuielile privind livrarea lor

până la locul de intrare în teritoriul vamal al Republicii Moldova.

La fel, potrivit capitolului II al Regulamentului cu privire la modul de declarare

a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin

hotărârea Guvernului nr. 600 din 14.05.2002, declarantul declară organului vamal

valoarea în vamă a mărfurilor introduse în teritoriul Republicii Moldova, completând

tipizatele stabilite DVV-1 și DVV-2, atunci când mărfurilor li se aplică acele regimuri

vamale, conform cărora se percep drepturile de import.

Declarația privind valoarea în vamă a mărfurilor este un document vamal, iar

pentru evaluarea vamală a mărfurilor și verificarea valorii lor în vamă, anunțate de

declarant, pot fi folosite atât informațiile prezentate de declarant, cât și cele deținute de

organul vamal.

În rezultatul examinării declarației vamale, Biroul Vamal Briceni a efectuat

rectificări majorând valoarea plăților vamale, stabilind că, valoarea plăților vamale

3

pentru marfa importată este alta decât cea declarată de SC „Linavan” SRL, calculată

după o altă metodă decât cea prevăzută de art. 11 al Legii cu privire la tariful vamal.

Odată cu declararea mărfii importate de către SC ,,Linavan” SRL a fost

declarată valoarea acesteia în baza tranzacției și a prețului achitat.

Prin urmare, indică că, Biroul Vamal Briceni, efectuând vămuirea lotului de

marfă și verificând corectitudinea determinării de către declarant a valorii în vamă, a

aplicat eronat o altă metodă, în afară de cea stipulată la art. 11 al Legii cu privire la

tariful vamal.

Reclamantul nu este de acord cu mărimea plăților vamale calculate de Biroul

Vamal Briceni și consideră că calculul plăților vamale raportate la suma declarată a

mărfii importate și cea calculată de Biroul Vamal Briceni, contravine Codului vamal și

Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997.

Menționează că, problema de bază legată de procesul de determinare a mărimii

plăților vamale, se referă la netransparența modului de stabilire a bazei de impozitare

pentru impozitele vamale (valoarea în vamă).

De asemenea, indică că, actualmente nu există principii clare de selectare a

uneia din cele șase metode de stabilire a valorii în vamă, ceea ce face imposibilă

planificarea anticipată a sumelor plăților vamale și poate deveni astfel o pârghie de

influențare asupra întreprinderii, în scop de corupere.

Precizează că, administrarea vamală se efectuează nu numai pe baza

informațiilor disponibile și publice, dar și pe baza instrucțiunilor și regulamentelor

interne ale organelor vamale, neaccesibile agenților economici, fapt ce duce la situația

în care antreprenorii nu pot calcula adecvat impactul plăților vamale asupra deciziilor

lor de afaceri.

A mai menționat că, conform metodelor la evaluare stabilite la art. 10 al Legii cu

privire la tariful vamal, declarantul determină valoarea în vamă a mărfurilor introduse,

iar pentru toate datele indicate în declarația privind valoarea în vamă și în documentele

prezentate întru confirmarea acestei valori, declarantul poartă răspunderea în

conformitate cu legislația internă, de unde rezultă faptul că, declarantul SC „Linavan”

SRL nu avea intenția de a ascunde careva date, acte, circumstanțe, declarându-le pe

toate în conformitate cu legea și cu cerințele Biroului Vamal Briceni.

Totodată, relevă că, în declarația privind valoarea în vamă a mărfurilor se va

consemna valoarea inițială, susținând în acest sens că, informațiile prezentate de către

declarant erau veridice, complete și asigurau confirmarea valorii în vamă anunțate.

Demersul expediat organului vamal în privința evaluării vamale sau contestarea

deciziei/actului de inspecție adoptat de autoritatea vamală, nu a scutit declarantul SC

„Linavan” SRL de achitarea drepturilor de import, în conformitate cu evaluarea

vamală efectuată, motiv din care solicită restituirea sumei achitată suplementar.

Opinează că, prin acțiunile ilegale a Biroului Vamal Briceni, i-au fost lezate

drepturile protejate de lege, considerând oportun ca Biroul Vamal Briceni să

4

recalculeze valoarea mărfii importate de SC „Linavan” SRL la data de 20.05.2016,

care urmează a fi calculată conform art. 11 din Legea cu privire la tariful vamal.

De asemenea, reclamantul nu este de acord cu mărimea plăților vamale calculate

de către Biroul Vamal Briceni după metoda nr. 6 a Legii cu privire la tariful vamal, și

consideră că, suma totală de 4 526, 32 lei din marfa importată în valoare de 1 636

dolari SUA, a fost încasată excedentar, deoarece organului vamal i-au fost prezentate

toate actele solicitate în vederea achitării plăților vamale.

Astfel, acțiunile organului vamal nu au fost realizate în strictă conformitate cu

legislația în vigoare, fiind încălcat dreptul prevăzut de art. 8 alin. (5) și (6) din Legea

cu privire la tariful vamal.

Prin acțiunile ilegale a inspectorului vamal i-au fost lezate drepturile protejate de

lege, de aceea Biroul Vamal Briceni urmează să recalculeze valoarea mărfurilor

importate la 20 mai 2016 conform prevederilor art.11 din Legea cu privire la tariful

vamal, reieșind din suma de 1 636 dolari SUA și să restituie SC ,,Linavan” SRL suma

încasată excedentar în valoare de 4 526, 32 lei, adică diferența dintre sumele încasate

conform DVV-1 și DVV-2.

În continuare invocă reclamantul că, Codul Civil prin articolele 11, 14-15, 1416,

1422-1423, protejează drepturile civile încălcate și oferă posibilitatea de a fi reparate

prin încasarea prejudiciului material sau moral, iar în cazul dat, Biroul Vamal Briceni

prin acțiunile sale ilegale și abuzive, a cauzat SC „Linavan” SRL un prejudiciu

nepatrimonial considerabil.

Întru argumentarea poziției de încasare a prejudiciului nepatrimonial,

reclamantul explică că, Biroul Vamal Briceni eronat a impus SC „Linavan” SRL de a

prezenta suplementar careva documente, care nu erau obligatorii pentru calcularea

valorii mărfii după metoda nr. 1, fiind impuși de a cheltui surse financiare adăugătoare

pentru combustibilul automobilului personal și cheltuieli aferente pentru a întreține

alimentar șoferul mașinii care transporta marfa.

Activitatea întreprinderii a fost tulburată și întreruptă, pe motiv că materia primă

importată a fost reținută neîntemeiat în vamă și a ajuns cu întârziere, stopându-se astfel

activitatea întreprinderii, pierzând termenii contractuali cu alte firme cărora urma să le

fie realizată marfa finită, pierzând clienți importanți și știrbind reputația pe care a

acumulat-o cu greu de-a lungul activității.

Adresându-se cu cerere prealabilă către Serviciul Vamal, a primit răspunsul din

20 iunie 2016 cu număr ieșire 28/11-9777, potrivit căruia cererea prealabilă a fost

respinsă.

Concomitent, cu cerere prealabilă s-a adresat și organului emitent - Biroul

Vamal Briceni, însă nu a primit nici un răspuns.

Solicită, anularea actului de inspecție din 20 mai 2016 emis de către Biroul

Vamal Briceni, în cazul importării mărfii lemnoase - CMR seria CR nr. 0181644;

anularea declarației vamale DV-2 și a declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor

5

(tipizata DVV-2) cu menținerea declarației vamale DV-1 și a declarației vamale în

varianta inițială (tipizata DVV- 1); obligarea Biroului Vamal Briceni de a revizui

modul de calculare a plăților vamale pentru marfa lemnoasă importată la data de 20

mai 2016 - CMR seria CR nr. 0181644, potrivit metodei nr.1 (art.11 al Legii cu privire

la tariful vamal - metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii

tranzacției, respectiv în baza prețului efectiv plătit sau de plătit); încasarea din contul

Biroului Vamal Briceni în beneficiul său a sumei de 4 526, 32 lei, ceea ce constituie

diferența dintre sumele încasate conform DVV-1 și DVV - 2, încasate excedentar la

data de 20 mai 2016 conform declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor

importate în valoare de 1 636 USD; încasarea din contul Biroului Vamal Briceni în

beneficiul său a sumei de 5000 lei ca echivalent bănesc pentru repararea prejudiciului

nepatrimonial cauzat prin acțiunile ilegale a pârâtului, precum și a sumei de 5000 lei

cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din 06 februarie 2017 cererea

de chemare în judecată a fost respinsă, ca fiind nefondată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, SC „Linavan” SRL a contestat-o

cu apel.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 19 septembrie 2017, s-a respins apelul

declarat de SC ,,Linavan” SRL și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Edineț (sediul

Briceni) din 06 februarie 2017.

La 06 noiembrie 2017, SC ,,Linavan” SRL prin intermediul avocatului

Odobescu Ghenadie, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 19

septembrie 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă

integral.

În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală.

Astfel, relatează că, instanța de apel nu a examinat pe deplin circumstanțele

cauzei, dar a preluat poziția primei instanțe și a organului vamal referitoare la faptul că

declarantul nu a prezentat actele suplimentare solicitate.

În acest sens, indică că, SC ,,Linavan” SRL a depus toate actele necesare, cu

toate că majoritatea dintre ele nu erau obligatorii, însă necătând la aceasta colaboratorii

vamali neîntemeiat au considerat imposibilă calcularea valorii în vamă a mărfii după

metoda 1.

Relevă că, Biroul Vamal Briceni efectuând vămuirea lotului de marfă și

verificând corectitudinea determinării de către declarant a valorii în vamă, a aplicat

eronat și din motive neînțelese o altă metodă în afară de cea stipulată la art. 11 din

Legea cu privire la tariful vamal, cu toate că valoarea în vamă a fost posibilă de

determinat prin aplicarea metodei conform articolului dat.

6

Recurentul nu este de acord cu mărimea plăților vamale calculate de către Biroul

Vamal Nord (Briceni) și consideră că calculul plăților vamale raportate la suma

declarată de SC ,,Linavan”SRL a mărfii importate și cea calculată de către Biroul

Vamal Briceni, contravine Codului vamal și Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380

din 20 noiembrie 1997.

Afirmă recurentul, că informațiile prezentate erau veridice, complete și asigurau

confirmarea valorii în vamă, iar prin acțiunile ilegale ale Biroului vamal le-au fost

lezate drepturile protejate de lege.

Respectiv, susține că prin acțiunile Biroului Vamal Briceni, SC ,,Linavan” SRL

i-a fost cauzat și un prejudiciul nepatrimonial.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanței de apel din 19

septembrie 2017 a fost expediată în adresa recurentului la 25 octombrie 2017, fapt

confirmat prin scrisoarea de însoțire cu nr. 3/11 (f.d. 170 Vol. II). Totodată, din

materialele dosarului se atestă că, decizia instanței de apel din 19 septembrie 2017, a

fost recepționată de către reprezentantul SC ,,Linavan” SRL, avocatul Odobescu

Ghenadie la 27 octombrie 2017, conform avizului de recepție a scrisorii recomandate

(f.d.171 Vol. II).

Astfel, Completul reține că SC ,,Linavan” SRL s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 06 noiembrie 2017, în termen.

La 28 noiembrie 2017 în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință

în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că, recursul declarat de SC ,,Linavan” SRL, urmează a fi declarat

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată

7

în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței

de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea

a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SC ,,Linavan” SRL, este

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC,

care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, completul a constatat existența unuia

din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În cazul de față, argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în

limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă determinarea aspectului de

legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul "efectiv", atât în

practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea Mitropolia

Basarabiei și alții vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). În același timp,

conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile

să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica

Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016 ), însă în recursul

declarat asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de SC ,,Linavan” SRL, ca inadmisibil.

8

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Societatea Comercială ,,Linavan” Societate cu

Răspundere Limitată, prin intermediul avocatului Odobescu Ghenadie, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

judecători Dumitru Visternicean

Iuliana Oprea

9