3ra-1280/17 — contestarea actului administrativ

3ra-1280/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 3ra-1280/17

Prima instanță: Jud. Edineț, sediul Briceni

Jud. A.Andronache

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți:

A. Albu, E.Bejenaru, A.Toderaș

Î N C H E I E R E

15 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea Comercială

,,Linavan” Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

Comercială ,,Linavan” Societate cu Răspundere Limitată în contradictoriu cu

Biroului Vamal Briceni privind anularea actului de inspecție din 27 iulie 2016,

anularea declarației vamale DV-2 și a declarației privind valoarea în vamă a

mărfurilor, revizuirea modului de calculare a plăților după metoda nr.1, restituirea

sumei încasate excedentar și încasarea prejudiciului nepatrimonial,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 06 iunie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea Comercială ,,Linavan” Societate cu Răspundere

Limitată și menținută hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Briceni din 30 ianuarie

2017,

c o n s t a t ă :

La 12 septembrie 2016, Societatea Comercială ,,Linavan” Societate cu

Răspundere Limitată a formulat cerere în judecată în contradictoriu cu pîrîtul

Biroului Vamal Briceni, solicitând anularea actului de inspecție din 27 iulie 2016,

anularea declarației vamale DV-2 și a declarației privind valoarea în vamă a

mărfurilor (tipizată DVV-2) cu menținerea declarației vamale DV-1 și a declarației

privind valoarea în vamă a mărfurilor în varianta inițială (tipizată DVV-1);

revizuirea modului de calculare a plăților vamale după metoda nr.1; restituirea sumei

încasate excedentar; încasarea prejudiciului nepatrimonial și a cheltuielilor de

judecată.

1

În motivarea cererii a invocat că, la 27 iulie 2016 pentru trecerea frontierei a

mărfii deținea pachetul de documente, care sunt obligatorii potrivit Ordinului

Serviciului Vamal nr.01-1 din 04 ianuarie 2016, conform căruia a fost aprobată Lista

actelor necesare la efectuarea controlului documentar și Notele explicative,

executarea cărora s-a pus în sarcina șefilor Birourilor Vamale, ținut sub controlul

Departamentului venituri și control vamal.

A relatat că, avînd calitatea de cumpărător a produsului lemnos, pentru trecerea

frontierei a mărfii, deținea pachetul de documente format din: contract de vînzare-

cumpărare nr.1/2016 din 04 ianuarie 2016; scrisoare de trăsură internațională,

prevăzută de Convenția TIR din 1975 (capitolul II) și de Hotărîrea nr.1806 din 25

noiembrie 1997 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de aplicare a

Convenției vamale, relativ, la transportul internațional de mărfuri sub acoperirea

carnetului TIR (Convenția TIR, 1975) 0181667 din 27 iulie 2016; factura comercială

(invoice) nr.50 din 27 iulie 2016; declarația privind valoarea în vamă a mărfii din 27

iulie 2016; declarația vamală a țării de export nr.805180000/2016/001087 din 27

iulie 2016; declarația electronică nr.805180000/6/001087 din 27 iulie 2016; contract

de vînzare – cumpărare specificație nr.50 din 27 iulie 2016; certificatul cheltuielilor

de transport din 27 iulie 2016; certificatul htosanitar nr.60/18- 6010/BX-578093 din

27 iulie 2016; permis fitosanitar de carantină pentru importul (tranzit) product AP

nr.0037362 din 20.05.2016; scrisori ale agenților economici oferta comercială din

19.04.2016 și prais-list din 19.04.2016; specificație nr.50 la contractul de vînzare

cumpărare, scrisori ale agenților economici.

A explicat că, prezentîndu-se la Biroul Vamal Briceni cu încărcăturile

lemnoase, cu depunerea inițial a declarației DVV-1 privind valoarea în vamă mărfii,

însoțită de actele enumerate mai sus, prin care s-a confirmat corectitudinea

declarației vamale.

A statuat că, în baza documentelor prezentate, Biroul Vamal Briceni urma să

calculeze valoarea în vamă a mărfii după metoda nr.1 al Legii cu privire la tariful

vamal, nr.1380 din 20.11.1997, ceea ce nu a fost făcut, încălcîndu - se vădit

drepturile plătitorului vamal.

A indicat că, colaboratorul vamal, verificând corectitudinea declarației DVV-

1, a menționat că, documentele prezentate nu sunt suficiente pentru calcularea valorii

în vamă a mărfii și că sunt necesare careva acte suplimentare, pe care le-a indicat

într-un document separat, conform art.7 din Legea cu privire la tariful vamal.

A relevat că, în mențiunile sale, organul vamal a indicat doar că, marfa prezintă

risc de subevaluare fără a indica care risc s-a depistat: determinat sau potențial.

A stipulat că, colaboratorul vamal urma să cunoască faptul că, în cazul în care

întemeiat suspectă o subevaluare a tranzacției de import, trebuie să întocmească un

raport către șeful SVV cu sesizarea tranzacției de import perfectate și temeiul

suspiciunii.

2

A reiterat că, organul vamal trebuia să calculeze valoarea în vamă a mărfii în

baza informației pe care o prezintă plătitorul vamal și în baza informației pe care o

deține organul vamal, adică, informația care se conține în Sistemul informațional

ASCYIJDA World.

A mai menționat că, administrația Biroului Vamal nu a ținut cont de ordinul

Serviciul Vamal nr.01-0 din 04 ianuarie 2016, ignorând total indicațiile organului

ierarhic superior și încâlcind legislația în vigoare, desfășurându-și în continuare

activitatea sa după niște norme care sunt deja abrogate.

A explicat că, în materialele cauzei lipsește un raport către șeful SVV cu

sesizarea tranzacției de import perfectate și a temeiului suspiciunii, condiție

prevăzută de la pct.12 din Instrucțiunea cu privire la procedura verificării

corectitudinii determinării valorii în vamă. Iar în Actul de inspecție întocmit nu sunt

indicate actele necesare de a fi prezentate la verificarea corectitudinii determinării

valorii în vamă și nu au fost respectate prevederile pct.23, 29 al Instrucțiunii cu

privire la procedura verificării corectitudinii determinării valorii în vamă.

A indicat că, urma să completeze declarația tipizată DVV-1, care conține

metoda nr.1 și nu DVV-2, care cuprinde metodele nr.2, 3, 4, 5, 6, pe care i-au dat-o

spre completare colaboratorii Biroului Vamal Briceni, motivând, că nu dețin actele

necesare. Metoda nr.1 este „Metoda de evaluare în baza valorii tranzacției cu marfa

respectivă ori în baza prețului efectiv plătit sau care urmează a fi plătit”, și care se

aplică în conformitate cu prevederile art.11 al Legii cu privire la tariful vamal,

referitoare la determinarea valorii în vamă a mărfurilor introduse în conformitate cu

tranzacțiile de comerț exterior de vânzare-cumpărare, având baza valorică.

A explicat că, în scopul simplificării și unificării evaluării vamale, metoda nr.

1 se aplică la determinarea în vamă a mărfurilor introduse în conformitate cu

tranzacțiile condiționate valorice. La acest gen de tranzacții pot fi raportate diferite

tranzacții de schimb, de exemplu, livrările barter și de compensare, livrările în contul

garanției și livrările gratuite de mărfuri sub formă de donație, în cazul când în

documentele corespunzătoare se indică evaluarea valorică a fiecăreia dintre

mărfurile livrate în cadrul unei astfel de operațiuni. Această metodă poate fi aplicată

și în cazurile în care este posibilă estimarea valorică a restricțiilor și condițiilor, care

au influențat prețul tranzacției.

A statuat că, în rezultatul examinării declarației vamale Biroul Vamal Briceni

a efectuat rectificări majorând valoarea plăților vamale, stabilind că, valoarea

plăților vamale pentru marfa importată este alta, decât cea declarată dc Societatea

Comercială ,,Linavan” Societate cu Răspundere Limitată calculată după o altă

metodă, decât cea prevăzută de art.11 Legii cu privire la tariful vamal. Odată cu

declararea mărfii importate, a fost declarată valoarea acesteia în baza tranzacției și a

prețului achitat.

A relevat că, Biroul Vamal Briceni, efectuând vămuirea lotului de marfa și

verificând corectitudinea determinării de către declarant a valorii în vamă, a aplicat

3

eronat o altă metodă, în afară de cea stipulată la art.11 al Legii cu privire la tariful

vamal.

A menționat că, nu este de acord cu mărimea plăților vamale calculate de către

Biroul Vamal Briceni și că calculul plăților vamale raportate la suma declarată

contravine Codului Vamal și Legii cu privire la tariful vamal, nr.1380 din

20.11.1997.

A invocat că, nu avea careva intenții de a ascunde careva date, acte,

circumstanțe, declarîndu-le pe toate în conformitate cu legea și cu cerințele Biroului

Vamal Briceni. Prin urmare, informațiile prezentate de către declarant erau veridice,

complete și, cel mai important, asigurau confirmarea valorii în vamă anunțate.

A reiterat că, demersul expediat organului vamal în privința evaluării vamale

sau contestarea deciziei/actului de inspecție adoptat de autoritatea vamală, nu l-a

scutit de achitarea drepturilor de import, în conformitate cu evaluarea vamală

efectuată. De aceea, a solicitat ca suma suplementară achitată să-i fie restituită.

Considerând, că prin acțiunile ilegale a Biroului Vamal Briceni, i-au fost lezate

drepturile protejate de lege.

A solicitat anularea actului de inspecție din 27 iulie 2016, emis de către Biroul

Vamal Briceni, în cazul importării mărfii lemnoase – CMR seria CR nr.01 81667;

anularea declarației vamale DV-2 și a declarației privind valoarea în vamă a

mărfurilor (tipizată DVV-2) cu menținerea declarației vamale DV-1 și a declarației

vamale în varianta inițială (tipizată DVV- 1); obligarea Biroului Vamal Briceni de a

revizui modul de calculare a plăților vamale pentru marfa lemnoasă importată la 27

iulie 2016 - CMR seria CR nr. 0181667, potrivit metodei nr.1 (art.11 Legii cu privire

la tariful vamal metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii

tranzacției, respectiv în baza prețului efectiv plătit sau de plătit), din Legea cu privire

la tariful vamal nr.1380 din 20 noiembrie 1997; încasarea sumei de 4.763,95 lei,

ceea ce constituie diferența dintre sumele încasate conformi DVV-1 și DVV -2,

încasată excedentar la 27 iulie 2016 conform declarației privind valoarea în vamă a

mărfurilor importate în valoare de 1.659,00 USD; încasarea sumei de 5000 lei ca

echivalent bănesc pentru reparația prejudiciului nepatrimonial, cauzat prin acțiunile

ilegale a pîrîtului; încasarea sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică și alte cheltuieli care vor interveni în cadrul examinării procesului.

Prin hotărârea judecătoriei Edineț, sediul Briceni, din 30 ianuarie 2017, s-a

respins cererea de chemare în instanța de contencios administrativ formulată de

Societatea Comercială ,,Linavan” Societate cu Răspundere Limitată, or. Edineț,

împotriva Biroului Vamal Briceni privind anularea actului de inspecție din 27 iulie

2016, anularea declarației vamale DV-2 și declarației privind valoarea în vamă a

mărfurilor, revizuirea modului de calculare a plăților vamale după metoda nr.1,

restituirea sumei încasate excedentar și încasarea prejudiciului nepatrimonial, ca

fiind nefondată.

4

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 06 iunie 2017 s-a respins apelul declarat

de Societatea Comercială ,,Linavan” Societate cu Răspundere Limitată și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Briceni din 30 ianuarie 2017.

La 03 august 2017 Societatea Comercială ,,Linavan” Societate cu Răspundere

Limitată a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Bălți din 06 iunie 2017 și a hotărârii

Judecătoriei Edineț, sediul Briceni, din 30 ianuarie 2017, cu emiterea unei noi decizii

prin care să fie admisă integral acțiunea.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, invocând că instanțele de judecată au apreciat greșit

probele și înscrisurile administrate la caz, fapt ce a dus la aplicarea eronată a

normelor de drept material.

În acest sens, susține că instanțele de judecată nu au elucidat pe deplin toate

circumstanțele în raport cu argumentele și probele prezentate și au trecut în mod

superficial asupra circumstanțelor pricinii, fără a da apreciere acestora în coraport

cu normele de drept invocate ca fiind lezate.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei rezultă că decizia Curții de Apel Bălți a fost

pronunțată la 06 iunie 2017, expediată în adresa părților la 25 iulie 2017 (f.d 198),

recepționată de recurent la 28 iulie 2017 (f.d 200).

Astfel, având în vedere că recursul declarat împotriva deciziei Curții de Apel

Bălți din 06 iunie 2017 a fost depus la 03 august 2017, în conformitate cu art. 434

Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2). Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține

următoarele. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

5

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

6

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de Societatea Comercială ,,Linavan” Societate cu Răspundere Limitată nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură

civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea Comercială ,,Linavan” Societate cu

Răspundere Limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători

Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

7