3ra-107/19 — Anularea deciziei și încasarea contravalorii bunurilor confiscate

Dosarul nr.3ra-107/19

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Briceni(judecătorul: A. Andronache)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (judecătorii: Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

Î N C H E I E R E

20 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

examinând recursurile declarate de către Comisia specială pentru examinarea

cererilor persoanelor supuse represiunilor politice și Consiliul raional Briceni,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Vasile Lavric

împotriva Consiliului raional Briceni, Comisiei speciale pentru examinarea cererilor

persoanelor supuse represiunilor politice, Direcției Finanțe a Consiliului raional

Briceni cu privire la repunerea în termen, anularea deciziei, încasarea valorii pentru

bunurile mobile și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți prin care a fost

admis apelul declarat de către Vasile Lavric și casată hotărârea din 22 mai 2017 a

Judecătoriei Edineț, sediul Briceni,

c o n s t a t ă:

La 14 septembrie 2016 Vasile Lavric a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului raional Briceni, Comisiei speciale pentru examinarea cererilor

persoanelor supuse represiunilor politice, Direcției Finanțe a Consiliului raional

Briceni cu privire la repunerea în termen, anularea deciziei, încasarea valorii pentru

bunurile mobile și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 10 octombrie 2011, a primit

de la Procuratura Generală certificatul nr. 21 (13)-717/11, în care se menționează că

la 24 iunie 1991 familia sa a fost reabilitată. La 12 august 2014 s-a adresat la Comisia

specială pentru examinarea cererilor privind restituirea valorii bunurilor confiscate

în urma represiunilor politice cererea cu privire la restituirea valorii averii mobile

confiscate.

Prin decizia nr.02/01 din 09 august 2016 i-a fost refuzat în admiterea cererii,

deoarece cererea din 14 august 2014 a fost depusă cu omiterea termenului de 3 ani

și faptul că la 26 februarie 2013 a depus cerere cu privire la dezicerea de la averea

mobilă confiscată în urma represiunilor politice.

Reclamantul consideră, că această decizie contravine legislației în vigoare,

împrejurărilor de fapt și urmează a fi anulată, or, certificatul de reabilitare a fost

primit la 10 octombrie 2011, iar cererea a fost înaintată la 12 august 2014, respectiv,

1

termenul de adresare expiră la 10 octombrie 2014. Prin urmare, cererea a fost

înaintată în termen, iar tergiversarea examinării ei îi este imputabilă Comisiei.

Referitor la al doilea argument a comunicat, că dezicerea de la averea mobilă

confiscată, nu poate fi folosit ca temei de respingere a cererii deoarece, la acea dată,

din lipsa documentelor necesare, nici nu pretindea, și nici nu a înaintat cerere în scris

sau verbal despre restituirea averii mobile, pretinzând numai restituirea averii

imobile.

Reclamantul a menționat, că cererea din 26 februarie 2013 a fost scrisă sub

influența unui presing administrativ, în mod abuziv, fără o motivație logică. De

facto, Comisia i-a cerut această cerere numai pentru a-i crea obstacole în viitor.

A mai indicat că pentru restituirea valorii averii mobile confiscate și nu pentru

restituirea acesteia în natură, a înaintat o cerere separată și concretă la 12 august

2014, adică peste un an și șase luni, și cererea din 26 februarie 2013 nu poate avea

valoare juridică.

Reclamantul Vasile Lavric a solicitat: repunerea cererii în termenul de

prescripție, anularea deciziei nr. 02/01 din 09 august 2016, încasarea valorii pentru

bunurile mobile în sumă de 104 950,00 de lei și a cheltuielilor de judecată în sumă

de 5 000, 00 de lei.

Prin hotărârea din 22 mai 2017 a Judecătoriei Edinet, sediul Briceni cererea de

chemare în judecată depusă de către Vasile Lavric a fost respinsă ca nefondată.

La 20 iunie 2017, Vasile Lavric, a declarat apel împotriva hotărârii instanței

de fond, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii din 22 mai 2017 a

Judecătoriei Edinet, sediul Briceni, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie

admisă integral acțiunea.

Prin decizia din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Bălți a fost admis apelul

declarat de către Vasile Lavric, casată hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Briceni

din 22 mai 2017 și pronunțată o nouă hotărâre prin care a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea privind anularea deciziei Comisiei speciale nr.02/01 din 09

august 2016, a fost respinsă cererea privind repunerea în termenul de prescripție a

cererii privind încasarea valorii pentru bunurile mobile și respinsă ca tardivă cererea

privind încasarea valorii pentru bunurile mobile în sumă de 104 950,00 de lei.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 14 martie 2018 Vasile Lavric a

contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor

judecătorești, cu pronunțarea unei noi hotărâri.

Prin decizia din 23 mai 2018 a Curții Supreme de Justiție a fost admis recursul

declarat de către Vasile Lavric. A fost casată decizia din19 decembrie 2017 a Curții

de Apel Bălți. A fost remisă cauza la rejudecare la Curtea de Apel Bălți în alt

complet de judecători.

Rejudecînd cauza, prin decizia din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți a

fost admis apelul declarat de către Vasile Lavric, casată hotărârea din 22 mai 2017

a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni și emisă o hotărâre nouă prin care: a fost anulată

decizia nr.02/01 din 09 august 2016, emisă de către Comisia specială pentru

examinarea cererilor privind restituirea valorii bunurilor confiscate în urma

represiunilor politice la cererea lui Vasile Lavric. A fost încasată de la Consiliul

raional Briceni (din transferul din contul bugetului de stat) în folosul lui Vasile

Lavric valoarea bunurilor mobile confiscate în legătură cu represiunile politice în

sumă de 104 950,00 de lei. A fost încasată din contul Consiliul raional Briceni în

2

folosul lui Vasile Lavric cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5 000,00 de lei.

A fost respinsă pretenția privind repunerea în termenul de prescripție.

La 08 decembrie 2018, Comisia specială pentru examinarea cererilor

persoanelor supuse represiunilor politice a declarat recurs împotriva deciziei din

11 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea acestuia și

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a reiterat că soluția emisă de instanța de apel este

neîntemeiată.

A menționat că, în urma examinării cerințelor lui Vasile Lavric de către

Comisia specială la ședința din 09 august 2016 s-a constatat faptul expirării

termenului de prescripție adresării conform Legii nr.186 din 29 iunie 2006, pentru

modificarea și completarea Legii nr.1225 din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea

victimilor represiunilor politice, care a stabilit termenul adresării la Comisie în cazul

omiterii termenului de prescripție de trei ani de la data înștiințării despre reabilitare,

deci data limită de adresare a fost 01 ianuarie 2008.

Totodată, Vasile Lavric prin cererea din 26 februarie 2013 a refuzat să-i fie

restituită valoarea bunurilor mobile la care se face referire în decizia instanței de

apel.

A reținut că decizia nr. 02/01 din 09 august 2016 a Comisiei speciale pentru

aprecierea și restituirea valorii nominalizată a fost emisă conform prevederilor

legislației în vigoare.

A solicitat admiterea cererii de recurs și casarea deciziei din 11 octombrie 2018

a Curții de Apel Bălți.

Recurenta solicită respingerea cererii de chemare în judecată a lui Lavric

Vasile, deoarece este neîntemiată.

La 11 decembrie 2018, Consiliul rational Briceni a declarat recurs împotriva

deciziei din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea acestuia

și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat, că decizia instanței de apel a fost adoptată cu

încălcarea normelor de drept material, fiind interpretată în mod eronat legea,

invocând ca temei de casare prevederile art. 432 lit.c) Cod de procedura civilă.

La fel, pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, recurentul a

reiterat motivele de fapt și de drept invocate pe parcursul examinării cauzei în prima

instanță și în instanța de apel.

La 30 ianuarie 2019, Vasile Lavric a depus referință prin care a solicitat

respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel. (133-134 vol.II)

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă, că copia deciziei instanței de apel din

11 octombrie 2018, a fost recepționată la 03 noiembrie 2018 de Comisia specială

pentru examinarea cererilor persoanelor supuse represiunilor politice și la

05 noiembrie 2018 de Consiliul rational Briceni, ce se atestă prin avizurile de

recepție anexate la materialele dosarului. (f.d. 108,109)

Astfel, se constată că, Comisia specială pentru examinarea cererilor

persoanelor supuse represiunilor politice și Consiliul rational Briceni s-au conformat

prevederilor legale și au declarat recursurile, în termen. (f.d. 115-118, 120-122)

3

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Comisia specială pentru

examinarea cererilor persoanelor supuse represiunilor politice și Consiliul rational

Briceni, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursrile drept inadmisibile din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursrile declarate de Comisia specială pentru

examinarea cererilor persoanelor supuse represiunilor politice și Consiliul rational

Briceni, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

4

însă din recursul declarat nu rezultă argumente privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibile recursurile declarate de Comisia specială pentru examinarea

cererilor persoanelor supuse represiunilor politice și Consiliul rational Briceni.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Comisia specială pentru

examinarea cererilor persoanelor supuse represiunilor politice și Consiliul rational

Briceni împotriva deciziei din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

5