3ra-200/22 — cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea la locul de muncă și încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă

3ra-200/22 — cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea la locul de muncă și încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-200/22

2-20006492-01-3ra-22022022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. V. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Clima, E. Palanciuc)

ÎNCHEIERE

20 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Sava Chirică, reprezentat de

avocatul Eugeniu Musteață

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată a lui

Sava Chirică, reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață împotriva Inspectoratului

General al Poliției cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea la

locul de muncă și încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă

împotriva deciziei din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul depus de Sava Chirică și menținută hotărârea din 17 martie

2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, prin care acțiunea a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată

constată:

La 16 ianuarie 2020, Sava Chirică, reprezentat de avocatul Eugeniu

Musteață a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General

al Poliției, persoană terță Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea la

locul de muncă și încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă.

În motivarea acțiunii a invocat că prin ordinul Inspectoratului General al

Poliției nr. 709 ef. din 19 decembrie 2019, dânsul a fost eliberat din funcția de

comandant al Detașamentului nr. 2 intervenție acțiuni speciale al Brigăzii de poliție

cu destinație specială „Fulger”, în temeiul art. 38 alin. (1) lit. c) și d) din Legea

nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din

cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

A menționat că de fapt, motivele de concediere a lui au fost altele, decât cele

prevăzute de art. 38 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016

privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor

1

Interne și că eliberarea lui din serviciu a avut loc prin hărțuire la locul de muncă și

discriminare, inclusiv pe criterii de vârstă.

A punctat că reieșind din constatările Consiliului pentru prevenirea și

eliminarea discriminării și asigurarea egalității, în practica sa constantă, pentru

motivele de eliberare reținute de către angajator, ultimul era obligat să efectueze

un studiu al capacității de muncă, a productivității și a profesionalismului

salariatului pentru a evalua dacă salariatul cu statut de pensionar corespunde sau

nu cerințelor esențiale și determinante naturii activității realizate de salariat.

A menționat că acțiunea angajatorului a fost determinată doar de faptul

deținerii de către dânsul a statutului de pensionar după acumularea vechimii în

muncă ce permite dreptul la pensie.

Însă, deținerea statutului de pensionar nu echivalează automat cu

neproductivitate și neprofesionalism, astfel atunci când angajatorul intenționează

să concedieze salariații pe acest temei, urmează să își justifice decizia.

O justificare obiectivă și rezonabilă va fi considerată doar dacă va urmări un

scop legitim și va fi legată de capacitățile profesionale ale salariatului esențiale și

determinante naturii activității pe care o desfășoară.

A indicat că fiind în aceleași circumstanțe mai mulți salariați, angajatorul

Inspectoratul General al Poliției a decis să nu prelungească raporturile de muncă,

în mod selectiv, doar cu doi salariați, dintre care unul este el, doar din

considerentele că au fost incomozi, deoarece au înaintat mai multe sesizări cu

privire la activitatea conducătorilor săi.

Totodată, a subliniat că în ordinul contestat, Inspectoratul General al Poliției

eronat a făcut trimitere la prevederile art. 38 alin. (4) din Legea nr. 288 din

16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, din care rezultă că raportul de serviciu al

funcționarului public cu statut special poate fi prelungit prin acordul comun al

părților pe o perioadă determinată.

Or, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 70 alin. (1) din Legea nr. 288

din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, potrivit cărora angajatorul sau persoana

împuternicită de către acesta va prelungi de comun acord cu funcționarul public cu

statut special căruia anterior i-a fost stabilită pensia, raportul de serviciu al acestuia

pe o perioadă de maximum 5 ani, dar nu mai mică de 3 luni, din momentul intrării

în vigoare a prezentei legi, fără a lua în considerare data la care a fost stabilită

pensia.

Având în vedere faptul că dânsul a devenit pensionar până la intrarea în

vigoare a Legii nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut

special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, a considerat că angajatorul era

obligat să prelungească cu el relațiile de muncă.

Astfel, a indicat că în contextul în care dânsul se află în circumstanțele

prevăzute la art. 70 alin. (1) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și a

depus raport privind prelungirea relațiilor de muncă, angajatorul era obligat să

accepte raportul.

2

Totodată, a subliniat că deși la 21 decembrie 2018 a fost emis ordinul

Inspectoratului General al Poliției nr. 613 ef. „Cu privire la prelungirea raporturilor

de serviciu ale funcționarilor publici cu statut special din cadrul Inspectoratului

General al Poliției al MAI”, dânsul a încheiat ultimul contract individual de muncă

cu Inspectoratul General al Poliției la 31 iulie 2015, pe o perioadă nedeterminată.

Astfel, dânsul și-a încetat activitatea în cadrul Inspectoratului General al

Poliției cu dreptul de a beneficia de pensie pe linia MAI, în luna iunie 2015, iar

prin contractul individual de muncă din 31 iulie 2015, a fost reangajat pe un termen

nedeterminat.

A evidențiat că nu îi este clar ce fel de raporturi de muncă au fost prelungite

prin ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 613 ef. din 21 decembrie 2018,

or, prevederile art. 38 alin. (4) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, cu

privire la prelungirea relațiilor contractuale de muncă se aplică în situația când

salariatul urmează să fie eliberat din serviciu în legătură cu acumularea vechimii

în muncă ce permite dreptul la pensie, adică, etapă ce a fost depășită de el și după

care a fost încheiat deja un contract individual de muncă pe termen nedeterminat.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 189, 208 alin. (1), 209

alin. (1) lit. b), 211, 212, 216, 221, 224 alin. (1) lit. a) Cod administrativ, Legii nr.

288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, art. 16 alin. (2), 43 alin. (1) din Constituția

Republicii Moldova, art. 1 alin. (1), 2 din Legea cu privire la asigurarea egalității

nr. 121 din 25 mai 2012, Codului muncii, Convenția ONU privind discriminarea

în domeniul ocupărții forței de muncă și exercitării profesiei nr. 111 din 25 iunie

1958.

A solicitat admiterea acțiunii, anularea ordinului Inspectoratului General al

Poliției nr. 709 ef. din 19 decembrie 2019 „ Cu privire la încetarea raportului de

serviciu al comisarului-șef Sava Tudor Chirică”, restabilirea în funcția anterior

deținută, obligarea Inspectoratului General al Poliției de a-i achita salariul pentru

absența forțată de la muncă, și cheltuielile de judecată suportate în legătură cu

judecarea prezentei cauze.

La 3 februarie 2020, Sava Chirică, reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață

a depus cerere de concretizare a cerințelor din acțiune, prin care a solicitat anularea

ordinului Inspectoratului General al Poliției nr. 709 ef. din 19 decembrie 2019 „Cu

privire la încetarea raportului de serviciu al comisarului-șef Sava Tudor Chirică”,

anularea refuzului Inspectoratului General al Poliției nr. 34/3-M-17/20 din

28 ianuarie 2020 de a satisface cererea prealabilă, restabilirea în funcția anterior

deținută, obligarea Inspectoratului General al Poliției de a-i achita salariul pentru

absența forțată de la muncă și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acesteia a invocat că la 16 februarie 2019, a depus o cerere

prealabilă în adresa Inspectoratului General al Poliției, prin care a solicitat anularea

ordinului Inspectoratului General al Poliției nr. 709 ef. din 19 decembrie 2019, care

însă, prin scrisoarea Inspectoratului General al Poliției din 28 ianuarie 2019, a fost

refuzată.

3

A susținut reclamantul că pe lângă faptul că prevederile art. 38 alin. (1) lit.

c) și alin. (4) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public

cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, sunt discriminatorii,

aplicate de către angajator în mod selectiv și discreționar, acțiunile Inspectoratului

General al Poliției au fost precedate și de hărțuiri la locul de muncă, deoarece până

la emiterea actului contestat dânsul era subevaluat artificial de către conducătorul

său pentru a i se reduce din plățile salariale, fapte constatate chiar de angajator care

însă, nu a luat măsurile de rigoare.

A specificat că angajatorul Inspectoratul General al Poliției contrar

prevederilor art. 87 alin. (1) Codului muncii, l-a eliberat de la locul de muncă, fără

consultarea prealabilă a organului sindical din unitate, deși dânsul era membru al

organizației sindicale primare a angajaților BPDS „Fulger” a Sindicatului

„Demnitate”.

Prin încheierea din 13 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani, a fost atras în proces în calitate de terț, Evghenie Damian.

Prin hotărârea din 17 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 19 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Sava Chirică,

reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață a depus apel nemotivat împotriva

hotărârii din 17 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, iar la 22 mai

2021 a fost prezentată motivarea apelului, solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Sava Chirică și menținută hotărârea din 17 martie 2020 a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

Întru argumentarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic

inferioare au stabilit că prin ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 613 ef.

din 21 decembrie 2018 „Cu privire la prelungirea raportului de serviciu ale

funcționarilor public cu statut special din cadrul Inspectoratului General al Poliției

al Ministerului Afacerilor Interne”, raportul de serviciu al comisarului-șef Sava

Chirică, comandant al Detașamentului nr. 2 intervenție acțiuni speciale al Brigăzii

de poliție cu destinație specială „Fulger” a fost prelungit până la 29 decembrie

2019, în temeiul art. 38 alin. (4) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne,

ordin care nu a fost contestat de către Sava Chirică.

Cu referire la prevederile pct. 26 din Regulamentul cu privire la organizarea

și funcționarea Inspectoratului General al Poliției aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 547 din 12 noiembrie 2019, art. 3, 19, 38 alin. (1) lit. c) și d) și alin.

(4), 70 alin. (1) și (2) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 cu privire la

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne,

instanțele de judecată ierarhic inferioare au reținut că legiuitorul acordă prerogativă

părților adică angajatorului și salariatului ca prin acord comun să prelungească

raportul de serviciu pe perioadă determinată, însă la caz, angajatorul Inspectoratul

General al Poliției nu și-a exprimat acordul în vederea prelungirii raportului de

serviciu al funcționarului public cu statut special, motiv pentru care a fost emis

4

ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 709 ef. „Cu privire la încetarea

raportului de serviciu al comisarului-șef Sava Tudor Chirică”.

Au relevat instanțele de judecată ierarhic inferioare că în speță nu se constată

existența cărorva temeiuri legale de anulare a actului administrativ defavorabil

contestat, întrucât ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 709 ef. din

19 decembrie 2019 a fost emis în temeiul art. 38 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr.

288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, adică după acumularea vechimii în muncă ce

permite dreptul la pensie și după expirarea perioadei determinate a raportului de

serviciu, situație cumulată de către Sava Chirică în litigiul dedus judecății.

Au apreciat instanțele de judecată ierarhic inferioare ca neîntemeiat

argumentul lui Sava Chirică cu privire la nerespectarea de către pârât a prevederilor

art. 87 alin. (1) Codul muncii, potrivit căruia concedierea salariaților membri de

sindicat se admite cu consultarea prealabilă a organului (organizatorului) sindical

din unitate, or, Sava Chirică nu a fost concediat, dar cu el a fost încetat raportul de

serviciu în circumstanțe ce nu depind de voința părților.

Totodată, instanța de apel a respins ca nefondate și alegațiile lui Sava Chirică

cu privire la existența unui tratament discriminatoriu din partea angajatorului,

raportat la ceilalți 18 angajați ai instituției, aflați într-o situație similară, or,

diferențierile sau preferințele angajatorului bazate pe cerințe și pe condiții speciale

pentru exercitarea anumitor activități, nu constituie dsicriminare.

La 9 noiembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, Sava Chirică,

reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață a depus recurs nemotivat împotriva

deciziei din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, iar la 18 ianuarie 2022,

prin intermediul poștei electronice, Sava Chirică, reprezentat de avocatul Eugeniu

Musteață a depus recursul motivat, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei recurate și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii

de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerându-le neîntemeiate și ilegale.

A susținut că instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 89 Codul muncii

și eronat a pus sarcina probațiunii pe seama salariatului, menționând că Sava

Chirică nu a prezentat probe concludente care ar servi drept temei pentru anularea

ordinului Inspectoratului General al Poliției nr. 709 ef. din 19 decembrie 2019.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au aplicat prevederile art. 87

alin. (1) și 89 alin. (2) Codul muncii, deși urmau a fi aplicate și nu a motivat

hotărârea privind neaplicarea acestor prevederi.

A reiterat că fiind acumulată vechimea în serviciu, în temeiul ordinului MAI

nr. 140 ef. din 28 martie 2008, dânsul este beneficiar de pensie pe linia MAI din

30 martie 2008, iar la data de 10 septembrie 2010, în temeiul ordinului MAI nr. 59

ef. a fost reangajat.

În opinia recurentului, după reangajarea lui, nu mai poate fi aplicat art. 38

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public

cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, ca temei de încetare a

raporturilor de muncă.

5

Având în vedere faptul că a fost pensionat până la intrarea în vigoare a

prevederilor Legii 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut

special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în speță sunt incidente

prevederile art.70 alin. (1) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016.

A obiectat că deși în atât în prima instanță, cât și în instanța de apel, a susținut

că a beneficiat de un tratament discriminatoriu în raport cu alți angajați aflați într-

o situație identică, instanțele de judecată ierarhic inferioare au ignorat să se expună

asupra acestui argument.

La 22 februarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

Inspectoratului General al Poliției, Consiliului pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității și lui Evghenie Damian copia cererii de recurs

depusă de Sava Chirică, reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață, fiindu-le

explicat dreptul de a depune referință asupra recursului declarat, fiind recepționată

de către Inspectoratul General al Poliției, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității și Evghenie Damian la data de 1 martie 2022,

fapt confirmat prin avizele de recepție anexate la dosar (f. d. 50-52 vol. II).

La 28 martie 2022, prin intermediul poștei electronice, Inspectoratul General

al Poliției a depus referință la recursul depus de Sava Chirică, reprezentat de

avocatul Eugeniu Musteață, solicitând declararea inadmisibilității acestuia.

Până la data examinării admisibilității recursului, alți participanți la proces

nu au făcut uz de dreptul de a depune referință.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la instanța de

apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

În speță, se constată că dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțat în ședință publică la 9 noiembrie 2021 (f. d. 8 vol. II).

Este cert și faptul că la 9 noiembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal,

Sava Chirică, reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață a depus recurs nemotivat

împotriva deciziei din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 25-26 vol.

II).

Decizia motivată din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată avocatului recurentului Sava Chirică, Eugeniu Musteață la data de

11 ianuarie 2022, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la actele cauzei

(f. d. 28 vol. II).

Se mai constată că la 18 ianuarie 2022, Sava Chirică, reprezentat de avocatul

Eugeniu Musteață a depus motivarea recursului împotriva deciziei din

9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 32-45 vol. II).

6

Astfel, recursul depus de Sava Chirică, reprezentat de avocatul Eugeniu

Musteață împotriva deciziei din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău este

în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Sava Chirică,

reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață, în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în

același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință

nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5

judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de

recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă

7

a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea

oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate

și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Sava Chirică, reprezentat de avocatul

Eugeniu Musteață.

În conformitate cu art. 230 și 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Sava Chirică, reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

8