3ra-188/22 — cu privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil
- Temei legal
- examinarea admisibilităţii cererii de recurs
3ra-188/22 — cu privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 3ra-188/22
2-18207727-01-3ra-18022022
Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. M. Gandrabur)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Clima)
ÎNCHEIERE
20 aprilie 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Nina Vascan
Nicolae Craiu
examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea cu Răspundere
Limitată „Apă Bună Trade”, reprezentată de avocatul Aurel Lefter
în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată a
Societății cu Răspundere Limitată „Apă Bună Trade” împotriva Inspectoratului
de Stat al Muncii cu privire la contestarea actului administrativ individual
defavorabil
împotriva deciziei din 1 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin
care a fost respinsă cererea de apel depusă de Societatea cu Răspundere Limitată
„Apă Bună Trade”, reprezentată de avocatul Aurel Lefter împotriva hotărârii din
3 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, prin care a fost respinsă
ca neîntemeiată acțiunea
constată:
La 10 decembrie 2018, SRL „Apă Bună Trade” a depus cerere de chemare
în judecată împotriva Inspectoratului de Stat al Muncii, persoană terță Eleonora
Boian cu privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil.
În motivarea acțiunii a indicat că procesul-verbal nr. IMS-2018-PVA-71
din 21 septembrie 2018 privind cercetarea accidentului de muncă grav este emis
contrar prevederilor legale, dat fiind faptul că Inspectoratul de Stat al Muncii a
dat o calificare greșită cazului produs la 11 aprilie 2018, când Eleonora Boian a
fost invitată de către Vasile Rusu, șef al secției de producere a SRL „Apă Bună
Trade” la secția de fabricare a apei minerale și a băuturilor răcoritoare din cadrul
societății, pentru a discuta în privința angajării în cadrul întreprinderii în calitate
de operatoare, în vederea suplinirii postului vacant ca urmare a cererii de demisie
formulate de Svetlana Malic.
1
A susținut că Eleonora Boian a fost anterior angajată în cadrul companiei
predecesoare a SRL „Apă Bună Trade”, care avea în gestiune secția de producere
Micăuți, astfel fiind familiarizată cu programul de activitate al subdiviziunii, a
venit la întreprindere la data de 11 aprilie 2018, la începutul programului de lucru
al muncitorilor, și anume la ora 06:30, ajutând din proprie inițiativă foștii colegi
de lucru pe care îi cunoștea, să descarce și să încarce buteliile în mașină.
Ulterior, la ora 08:00, Vasile Rusu, împreună cu Eleonora Boian și Svetlana
Malic au mers la secția unde este amplasat utilajul de producere a sticlelor din
polietilenă, cu scopul ca Eleonora Boian să urmărească procesul pentru a vedea
dacă este sau nu de acord să se angajeze în funcția de operator al utilajului de
umflare a sticlelor din polietilenă de model ПАВ 600 (3501), întrucât anterior, în
cadrul întreprinderii precedente, ocupase un alt loc de muncă.
Ca urmare, în timpul în care Svetlana Malic activa la locul său de muncă
și, concomitent, făcea demonstrația privind modul de funcționare a utilajului
respectiv, câteva sticle au căzut sub utilaj, iar Eleonora Boian, care doar urmărea
procesul, s-a aplecat instinctiv, fără a primi nicio indicație sau solicitare în acest
sens, pentru a ridica sticlele căzute.
În rezultat, operatorul Svetlana Melnic a reacționat imediat și a apăsat
butonul de avariere, însă matricea care s-a deschis a strâns puțin mâna dreaptă a
Eleonorei Boian.
A relevat că evenimentul descris mai sus nu reprezintă un accident de
muncă, Eleonora Boian nefiind salariată în cadrul SRL „Apă Bună Trade”,
aceasta nefiind admisă la muncă, astfel că Inspectoratul de Stat al Muncii ilegal
a întocmit procesul-verbal nr. ISM-2018-PVA-71 din 21 septembrie 2018, cu
încălcarea normelor legale în vigoare și fără a fi competent să examineze și să
emită acte în această privință.
A punctat că Eleonora Boian a fost invitată la întreprindere exclusiv pentru
a face cunoștință cu modul de lucru al utilajului și pentru a se determina dacă își
dorește sau nu să fie angajată în funcția de operator.
A menționat că Boian Eleonora nu a fost admisă la muncă de către Vasile
Rusu pe data de 11 aprilie 2018, așa cum eronat a concluzionat inspectorul de
muncă, ci din proprie inițiativă a participat la încărcarea și descărcarea sticlelor.
Astfel, participarea Eleonorei Boian la încărcatul, descărcatul sticlelor,
împreună cu unii dintre foștii săi colegi nu poate constitui dovada faptului că
dânsa ar fi fost admisă la muncă, deoarece nu a primit de la nimeni, și cu atât mai
mult de la persoane cu funcție de răspundere în unitate, indicații de a participa la
încărcatul-descărcatul buteliilor sau de a îndeplini alte atribuții legate sau nu de
funcția de operator.
A considerat că inspectorul de muncă în mod fals a indicat în procesul-
verbal contestat că întreprinderea ar fi admis-o pe Eleonora Boian în calitate de
practicant la lucru la semiautomatul de umflare a sticlelor, deoarece asemenea
funcție/calitate nu exista, iar Eleonora Boian nu a fost admisă la muncă și nu a
fost încheiat un contract individual de muncă, deci la data producerii accidentului
dânsa nu avea statut de salariat, aceasta fiind invitată doar pentru a urmări
procesul de producție și nicidecum să participe nemijlocit la derularea lui.
2
În consolidarea poziției, precum că accidentul produs nu este unul de
muncă, a făcut trimitere la ordonanța din 2 august 2018 a Procuraturii r-nului
Strășeni privind refuzul în pornirea urmăririi penale și clasarea procesului penal,
pe motiv că nu au fost stabilite condițiile laturii obiective a infracțiunii prevăzute
de art. 183 Cod penal, ce se caracterizează prin acțiunea sau inacțiunea de
încălcare a regulilor de securitate în muncă.
A opinat că pârâtul în mod eronat a clasificat accidentul ca unul grav fără
a-și fortifica concluziile pe norme juridice relevante și pertinente, astfel încât
procesul-verbal disputat conține date denaturate, mai mult, lipsește legătură de
cauzalitate între accidentul produs și constatările medicale.
Și-a întemeiat pretențiile în baza art. 11, 17 alin. (1) lit. a), 26 alin. (1) lit. a)
și b) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000,
art. 1 alin. (3) din Legea privind Inspectoratul de Stat al Muncii nr. 140 din 10 mai
2001.
A solicitat admiterea acțiunii și anularea în tot a procesului-verbal nr. ISM-
2018-PVA-71 din 21 septembrie 2018 privind cercetarea accidentului de muncă
grav, întocmit de Inspectoratul de Stat al Muncii, inspector de muncă Ion
Fisticanu, ca fiind ilegal în fond și emis contrar prevederilor legale.
Prin încheierea protocolară din 3 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău
sediul Rîșcani, au fost atrași în proces în calitate de persoane terțe angajații
SRL „Apă Bună Trade”, Vasile Rusu și Melnic Svetlana.
Prin hotărârea din 3 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,
a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea.
La 9 februarie 2021, SRL „Apă Bună Trade”, reprezentată de avocatul
Aurel Lefter a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 3 februarie 2021 a
Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, iar la 19 martie 2021, prin intermediul
oficiului poștal, a fost prezentată motivarea apelului, solicitând admiterea
acțiunii, casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii
de admitere a acțiunii.
Prin decizia din 1 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă
cererea de apel depusă de SRL „Apă Bună Trade”, reprezentată de avocatul Aurel
Lefter împotriva hotărârii din 3 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul
Rîșcani.
Întru argumentarea soluțiilor adoptate, instanțele de judecată ierarhic
inferioare au reținut că în cazul accidentelor de muncă, autoritatea de cercetare a
accidentelor de muncă aparține Inspectoratului de Stat al Muncii, motiv pentru
care întocmirea procesului-verbal de către inspectorul de muncă din cadrul
autorității pârâte corespunde exigențelor legale referitoare la competență.
La fel, au remarcat instanțele de judecată că la materialele cauzei, se atestă
existența raporturilor de muncă între SRL „Apă Bună Trade”, în calitate de
angajator, și Eleonora Boian, în calitate de angajat, deoarece calitatea ultimei, în
lipsa unui contract individual de muncă încheiat de părți, reiese din acordarea
accesului dânsei la încărcarea și descărcarea buteliilor din mașină și în secția de
fabricare a apei minerale și a băuturilor răcoritoare în vederea prestării lucrărilor.
3
Subsecvent, instanțele de judecată inferioare au stabilit că accidentul ce a
avut loc la 11 aprilie 2018 se încadrează în noțiunea de accident de muncă
individual, deoarece s-a petrecut în timpul muncii Eleonorei Boian, care deținea
calitatea de angajat al SRL „Apă Bună Trade”, respectiv în timpul îndeplinirii
sarcinii de muncă, iar acesta a fost determinat de nerespectarea de către angajator
a obligațiunilor în domeniul securității muncii, fiind succedat cu accidentul de
muncă grav.
În consecință, a fost consemnat că în prezenta cauză, autoritatea pârâtă nu
a acționat în contradictoriu cu drepturile SRL „Apă Bună Trade” și nu a admis
nicio intervenție ilicită în acestea, actul emis fiind conform legii și emis de
autoritatea abilitată conform procedurii stabilite.
Deopotrivă, instanțele de judecată ierarhic inferioare au conchis că
tranzacția de împăcare din 25 ianuarie 2019, încheiată între Boian Eleonora și
SRL „Apă Bună Trade” consolidează vinovăția ultimei în producerea
evenimentului disputat în speță și repararea prejudiciului cauzat astfel, și
nicidecum nu infirmă caracterul de muncă al evenimentului, în conținutul
tranzacției făcându-se referiri la noțiuni gen ”persoană accidentată”, ”accident”,
”prejudiciu material și moral”, ”ajutor material”, noțiuni caracteristice relațiilor
de muncă.
Mai mult, prin tranzacția enunțată, a existat o tentativă de a anula indirect
prin act juridic civil un act al autorității publice învestit cu formulă executorie
obligatorie, înserând în ea constatări declarative precum că ”accidentul s-a produs
urmare a culpei persoanei accidentate”.
La 21 decembrie 2021, SRL „Apă Bună Trade”, reprezentată de avocatul
Aurel Lefter a depus recurs împotriva deciziei din 1 decembrie 2021 a Curții de
Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate
și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii.
În motivarea recursului a apreciat decizia instanței de apel și hotărârea
primei instanțe ca fiind total ilegale și neîntemeiate, pasibile de casare, deoarece
au fost adoptate cu încălcarea normelor de drept material, iar instanța de apel a
îngrădit și dreptul de acces la justiție, garantat de art. 6 § 1 din Convenția
Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
A reiterat caracterul ilegal al actelor judecătorești de dispoziție prin prisma
aspectelor de fapt și de drept menționate în cererea de chemare în judecată și în
cererea de apel.
A accentuat că atât prima instanță, cât și instanța de apel, în mod
neîntemeiat și contrar prevederilor legale, au calificat accidentul produs drept
accident de muncă, astfel greșit menținând procesul-verbal nr. ISM-2018-PVA-
71 din 21 septembrie 2018 privind cercetarea accidentului de muncă grav.
Suplimentar, a mai comunicat că instanța de apel în mod arbitrar a respins
cererea de amânare depusă de reprezentantul SRL „Apă Bună Trade”, deoarece
acesta a fost în imposibilitate efectivă de a participa la ședința de judecată stabilită
pentru data de 1 decembrie 2021, pe motiv că la data respectivă, a fost antrenat
în examinarea unei alte cauze la Judecătoria Orhei sediul central, care a fost
stabilită la data de 15 octombrie 2021.
4
Totodată, a evidențiat că anterior a solicitat amânarea ședinței de judecată
stabilită pentru data de 10 noiembrie 2021, pe motiv că a fost infectat cu virusul
SARS-Cov-2.
La fel, a indicat că la data de 10 noiembrie 2021, nu a avut acces la agenda
personală și, respectiv, nu a avut posibilitatea de a identifica zilele în care avea
fixate alte ședințe de judecată, pentru a evita suprapunerea ședințelor de judecată.
Mai mult, a obiectat și faptul că nu a recepționat referința depusă de către
intimat.
La 21 februarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
Inspectoratului de Stat al Muncii, Eleonorei Boian, lui Vasile Rusu și Svetlanei
Malic copia cererii de recurs depuse de SRL „Apă Bună Trade”, reprezentată de
avocatul Aurel Lefter, fiindu-le explicat dreptul de a depune referință asupra
recursului declarat, fiind recepționată de către Inspectoratul de Stat al Muncii la
24 februarie 2022, de către Eleonora Boian și Vasile Rusu la 25 februarie 2022,
iar în privința Svetlanei Malic, corespondența a fost restituită cu mențiunea
„plecat” (f. d. 89, 90, 91, 92-93 vol. II).
La 2 martie 2022, prin intermediul poștei electronice, Inspectoratul de Stat
al Muncii a depus referință la recursul declarat de SRL „Apă Bună Trade”,
reprezentată de avocatul Aurel Lefter, solicitând respingerea acestuia și
menținerea în vigoare a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.
Până la data examinării admisibilității recursului, alți participanți la proces
nu au făcut uz de dreptul de a depune referință.
În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de
apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu
recurs.
Potrivit art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la instanța
de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă
legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții
Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că motivarea recursului se prezintă
Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei
instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea
recursului se depune la instanța de apel.
În speță, se constată că dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost
pronunțat la 1 decembrie 2021 (f. d. 57 vol. II).
Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ reține că SRL „Apă Bună Trade” s-a conformat
prevederilor legale și a depus recursul la 21 decembrie 2021, în termenul legal.
Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Societatea cu
Răspundere Limitată „Apă Bună Trade”, reprezentată de avocatul Aurel Lefter,
în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea
acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil,
din următoarele motive.
5
În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de
Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este
inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)
din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în
cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la
temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe
temeiuri concludente și serioase.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că
sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de
inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de
a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care
pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea
cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea
acțiunilor în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu
doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din
perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și
material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și
invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs
trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile
nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale
reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea
recursului” de la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie
să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea
recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței
judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea
uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,
motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva
Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este
în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși
natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
6
privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel
(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că
modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic
superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective,
urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de
rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre
din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform
jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și
procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi
conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie
1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea
acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
declara inadmisibil recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Apă
Bună Trade”, reprezentată de avocatul Aurel Lefter.
În conformitate cu art. 230 și 246 Cod administrativ, completul specializat
pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Apă Bună Trade”,
reprezentată de avocatul Aurel Lefter se declară inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Nina Vascan
Nicolae Craiu
7