3ra-226/22 — privind anularea deciziei Consiliului local Buteni

3ra-226/22 — privind anularea deciziei Consiliului local Buteni (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.3ra-226/2022

2-21145465-01-3ra-25022022

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Clima, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

20 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Aliona Miron

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Ion Plăcintă, reprezentat de avocatul

Igor Coban,

în cauza de contencios administrativ, inițiată la cererea de chemare în judecată

înaintată de Ion Plăcintă împotriva Consiliului local Buțeni, raionul Hîncești privind

anularea deciziei Consiliului local Buțeni nr. 8/5 din 16 decembrie 2020 cu privire la

aprobarea și punerea în aplicare a taxelor locale pentru anul 2021 (în partea ce se referă la

taxa pentru salubrizare) și anularea deciziei nr. 4/7 din 7 iunie 2021 cu privire la

examinarea petiției,

împotriva hotărârii din 6 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins acțiunea depusă de Ion Plăcintă,

c o n s t a t ă :

La 28 septembrie 2021, Ion Plăcintă a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Consiliului local Buțeni, raionul

Hîncești privind anularea Deciziei nr. 8/5 din 16 decembrie 2020 cu privire la aprobarea

și punerea în aplicare a taxelor locale pentru anul 2021 și a anexei nr. 1 la Decizia

Consiliului local Buțeni, raionul Hîncești din 16 decembrie 2020, în partea ce se referă la

taxa pentru salubrizare.

În motivarea acțiunii a relatat despre faptul că, reclamantul este stabilit cu reședința

obișnuită în Marea Britanie, orașul Londra. Revenind în țară la 9 mai 2021, a aflat despre

Decizia nr. 8/5 din 16 decembrie 2020 cu privire la aprobarea și punerea în aplicare a

taxelor locale pentru anul 2021.

A indicat reclamantul faptul că, prin respectiva decizie, trebuie să achite suma de 16

lei lunar, cu titlu de taxă pentru salubrizare, deși nu locuiește în satul Buțeni, raionul

Hîncești, dar cel mai important reprezintă o taxă dublă față de cea precedentă.

Având în vedere că, anterior Deciziei nr. 8/5 din 16 decembrie 2020, taxa pentru

salubrizare constituia suma de 7 lei, pentru fiecare domiciliat înscris la adresa declarată

1

ca domiciliu, care constituie a 2 parte din actuala taxă stabilită, Ion Plăcintă, întemeindu-

se pe prevederile Constituției, Codului Administrativ, Codului Fiscal și altor acte

legislative relevante, s-a adresat către Consiliul local Buțeni cu o cerere prin care a

solicitat anularea Deciziei nr. 8/5 din 16 decembrie 2020 cu privire la aprobarea și punerea

în aplicare a taxelor locale pentru anul 2021, și a anexei nr. 1 la Decizia Consiliului din

16 decembrie 2020, în partea ce se referă la taxa pentru salubrizare.

La 7 iunie 2021, Consiliul Local Buțeni a emis Decizia nr. 4/7 cu privire la

examinarea cererilor cetățenilor, prin care s-a decis a nu da curs cererii înaintate de Ion

Plăcintă privind anularea Deciziei nr. 8/5 din 16 decembrie 2020 cu privire la aprobarea

și punerea în aplicare a taxelor locale pentru anul 2021 și anexei nr. 1 la decizia dată.

La 30 iulie 2021, reclamantul s-a adresat cu cerere prealabilă către Consiliul local

Buțeni, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 4/7 din 7 iunie 2021 și admiterea petiției

înaintate și anularea Deciziei nr. 8/5 din 16 decembrie 2020 cu privire la aprobarea și

punerea în aplicare a taxelor locale pentru anul 2021, în partea ce se referă la taxa pentru

salubrizare.

Având în vedere faptul că, până la data de 27 septembrie 2021, Consiliul local Buțeni

nu a oferit nici un răspuns la cererea prealabilă înaintată și recepționată de ultima conform

avizului de recepție nr. DS8000248237AR la 02 august 2021, a depus prezenta cerere de

chemare în judecată.

A relatat reclamantul că în partea ce ține de procedura de elaborare și adoptare a

Deciziei nr. 8/5 din 16 decembrie 2020 cu privire la aprobarea și punerea în aplicare a

taxelor locale pentru anul 2021, și a anexei nr. 1 la Decizia Consiliului din 16 decembrie

2020, sunt aplicabile prevederile Codului Fiscal și prevederile Hotărârii Guvernului nr.

23 din 18 ianuarie 2019 cu privire la aprobarea Metodologiei de analiză a impactului în

procesul de fundamentare a proiectelor de acte normative, iar partea ce se referă la statutul

juridic al participanților la raportul juridic administrativ, atribuțiile autorităților publice

(înaintarea petiției, controlul administrativ, soluționarea acesteia în termenii prevăzuți de

lege, admiterea sau respingerea acesteia, soluționarea cererii prealabile, etc.) sunt

guvernate de prevederile Codului administrativ.

A indicat reclamantul că art. 288 din Codul fiscal prevede că, prin taxă locală se

înțelege o plată obligatorie efectuată la bugetul local. Aceeași normă definește și noțiunea

de cotă a taxei locale - care reprezintă cotă de valoare în procente din baza impozabilă a

obiectului impunerii ori sumă absolută, stabilită de autoritatea administrației publice

locale la adoptarea bugetului local respectiv.

Astfel a menționat reclamantul că, prezintă interes și înțelesul următoarelor noțiuni,

autoritate deliberativă a administrației publice locale - autoritatea reprezentativă și

deliberativă a populației unității administrativ-teritoriale (consiliul local) și cea de

autoritate executivă a administrației publice locale - autoritatea reprezentativă a populației

unității administrativ-teritoriale și executivă a consiliului local (primarul).

A mai menționat reclamantul că, autoritatea administrației publice locale Buțeni a

încălcat prevederile imperative ale Codului Fiscal, care prevăd în mod obligatoriu

asigurarea transparenței în cadrul procesului decizional, care ar fi trebuit să se manifeste

prin informarea în prealabil a tuturor locuitorilor satului Buțeni despre intenția de

2

modificare/majorare a taxei pentru salubrizare, dar mai cu seamă urma să consulte cu

aceștia, proiectul ce vizează mărimea preconizată a taxelor locale pentru anul 2021, ceea

ce constituie motivul înaintării prezentei cereri de chemare în judecată.

A notat reclamantul că, potrivit art. 297 alin. (9) din Codul fiscal, în caz de divergente

la stabilirea cotelor taxelor locale, autoritățile administrației publice locale vor efectua o

analiză a impactului de reglementare care prevede procedura ce urmează a fi efectuată de

către APL, în caz de divergențe cu privire la stabilirea cotelor taxelor locale, și dat fiind

faptul că, până a se adresa în instanța de judecată o astfel de analiză lipsește, la data de 15

martie 2021 a fost înaintată o cerere colectivă către Primăria satului Buțeni, r-ul Hîncești,

care prin Decizia nr. 2/13 cu privire la examinarea cererilor cetățenilor din data de 21

aprilie 2021, a fost respinsă.

Astfel a mai menționat reclamantul că, Consiliul local Buțeni, contrar spiritului și

esenței legilor la care face referire în cadrul Deciziei nr. 8/5 din 16 decembrie 2020,

anterior adoptării respectivei decizii a omis să analizeze și eventual să determine alte

opțiuni de soluționare a problemei, ce se referă la taxa pentru salubrizare, ori APL urma

să țină cont de faptul că, respectiva majorare a taxei pentru salubrizare va avea un efect

(negativ) asupra subiecților impunerii care sunt obligați să achite o taxă exagerată într-o

perioadă de criză economică acută și situație pandemică nefastă, care s-a răsfrâns asupra

tuturor cetățenilor, fapt pentru care astfel de majorări/ modificări nu pot fi efectuate în

lipsa unei analize a situației economico-socială din localitate, a impactului și efectelor

respectivei modificări, dar mai cu seamă în lipsa unor consultări cu localnicii ce sunt vizați

direct prin respectiva Decizie, care din momentul în care au aflat despre taxa instituită și-

au manifestat dezacordul în repetate rânduri prin adresarea de cereri atât individuale, cât

și colective de anularea a respectivei decizii, mediatizarea la nivel național prin

intermediul mass-mediei a dezacordului localnicilor satului Buțeni cu privire la cuantumul

taxei pentru salubrizare și a procedurii ilegale de adoptare a respectivei decizii.

În acest sens, a relatat instanței de judecată faptul că, Consiliul local Buțeni nu a

respectat prevederile legale enumerate, care o obligă să asigure transparența în procesul

decizional, ori, la caz, anterior adoptării Deciziei nr. 8/5 din 16 decembrie 2020 nu s-a

respectat prevederea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 239.

Cu referire la Decizia nr. 4/7 din 7 iunie 2021, prin care Consiliul local Buțeni a decis

a nu da curs cererii înaintate de Ion Plăcintă privind anularea Deciziei nr. 8/5 din 16

decembrie 2020 cu privire la aprobarea și punerea în aplicare a taxelor locale pentru anul

2021 și anexei nr. 1 la decizia dată, a menționat că, în procesul de soluționare a petițiilor

înaintate de cetățeni, autoritățile publice sunt obligate să respecte prevederile legale, cu

precădere cele ale Codului administrativ, mai cu seamă în ceia ce privește motivarea

actului administrativ. Astfel, consideră inexplicabilă decizia Consiliului local Buțeni de a

nu da curs cererii înaintate de către Ion Plăcintă, ori în calitatea sa de autoritate publică

aceasta nu are astfel de competențe/împuterniciri, iar printr-o astfel de decizie, Consiliul

local Buțeni preia în mod ilegal din atribuțiile exclusive ale instanțelor de judecată și se

opune examinării în fond a unei petiții legal înaintate.

A mai accentuat reclamantul că pretenția cu privire la ilegalitatea taxei stabilite de

Consiliul local Buțeni prin decizia nr. 8/5 din 16 decembrie 2020, în opinia sa derivă din

3

încălcarea procedurii de adoptare a actelor normative și violarea principiilor de bază a

legislației în vigoare: accesibilitate, previzibilitate și transparență, dar și din încălcarea

cerințelor legale privind efectuarea unui act de analiză a impactului, care ar fi determinat

faptul că suma de 16 lei pentru fiecare persoană înscrisă la adresa declarată ca domiciliu

este o sumă exorbitantă și nu poate fi decisă instituirea acesteia în lipsa unor consultări

reale și efective cu localnicii satului Buțeni.

Astfel a solicitat reclamantul anularea în totalitate a Deciziei nr. 8/5 din 16 decembrie

2020 cu privire la aprobarea și punerea în aplicare a taxelor locale pentru anul 2021, în

partea ce se referă la taxa pentru salubrizare, ca fiind ilegală, precum și anularea Deciziei

nr. 4/7 din 7 iunie 2021, prin care a fost soluționată petiția nr. 46 din 3 iunie 2021 depusă

de Ion Plăcintă.

Prin hotărârea din 06 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de chemare în judecată depusă de Ion Plăcintă.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău, ca instanța de fond, analizând

prevederile art. 16 alin. (1), (2) din Legea cu privire la actele normative nr. 100 din 22

decembrie 2017, art. art. 3 alin. (2), 9, 14 alin. (1) și (2), lit. a), 19 alin. (4), 61 alin. (1),

81 alin. (3) din Legea privind administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006,

art. 1, art. 3 alin. (1), (2) și (5), 20 alin. (1), alin. (2) lit. b) al Legii nr.397-XV din 16

octombrie 2003 privind finanțele publice locale, art. 1, art. 12 alin. (1) – (3) al Legii

nr.435-XVI din 28 decembrie 2006 privind descentralizarea administrativă, art. 289 alin.

(2) lit. p), 290 lit. p), 291 alin. (1) lit. p), 297 alin. (1) din Codul Fiscal, a conchis asupra

faptului că, Consiliul local Buțeni, la adoptarea deciziei nr. 8/5 din 16 decembrie 2020 cu

privire la aprobarea și punerea în aplicare a taxelor locale pentru anul 2021, prin care s-au

stabilit taxele locale, conform titlului VII al Codului Fiscal, conform anexei nr. 1 (pct. 1

al decizie, f.d.10), a acționat în corespundere cu competențele legale care i-au fost atribuite

de legislator, ce-i permite stabilirea taxelor locale, inclusiv taxei pentru salubrizare.

La fel, analizând prevederile art. 288, 292 alin.(2) din Codul fiscal, instanța de fond

a constatat că, potrivit sensului și scopului instituit de legislator, împuternicirile de

stabilire a mărimii taxelor locale au fost transmise autorităților administrației publice

locale, la caz, Consiliului local Buțeni.

Totodată, Colegiul specializat al instanței de fond a reținut la caz și constatările Curții

Constituționale din Hotărârea nr. 2 din 28 ianuarie 2014, unde la pct. 97-99, s-a indicat

faptul că, în vederea asigurării unei autonomii efective și funcționale a autorităților

administrației publice locale, în care acestea să dispună de dreptul și capacitatea de a

reglementa și gestiona în interesul populației locale treburile publice, legiuitorul a

prevăzut la articolul 9 din Legea nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 dreptul acestora de a

elabora, aproba și gestiona în mod autonom bugetele proprii și dreptul de a stabili și pune

în aplicare taxe și impozite locale, în condițiile stabilite de lege. Curtea reține că bugetele

locale reprezintă instrumente de planificare și de conducere a activității economica-

financiare a unităților administrativ-teritoriale. Structura acestora reflectă gradul de

autonomie a administrației locale față de puterea centrală. De asemenea, bugetele locale

reflectă fluxurile veniturilor și cheltuielilor administrației locale, modalitatea de finanțare

a cheltuielilor pe destinații și de acoperire a deficitelor bugetare. Ca parte a sistemului

4

bugetar, bugetele locale îndeplinesc un rol complex, care decurge din rolul general al

bugetului de stat. Astfel, bugetul local îndeplinește rolul financiar de mobilizare a

resurselor și de redistribuire a acestora pe plan local în funcție de sarcinile care revin

fiecărei unități administrativ-teritoriale.

În speță, Curtea de Apel Chișinău, ca instanța de fond, a notat că, Consiliul local

Buțeni, la adoptarea deciziei nr. 8/5 din 16 decembrie 2020 cu privire la aprobarea și

punerea în aplicare a taxelor locale pentru anul 2021, era în drept să pună în aplicare taxe

locale, inclusiv în partea ce ține de instituirea taxei de salubrizare, cu stabilirea

cuantumului acesteia în condițiile legii. Or, simplul dezacord al reclamantului cu

cuantumul taxei stabilite, nu reprezintă temei de anulare a actului administrativ normativ

prin care această taxă a fost stabilită.

Astfel, Colegiul specializat al Curții de Apel Chișinău, ca instanța de fond a respins

ca nefondat, argumentul invocat de reclamant privind faptul că, taxa stabilită are un

cuantum exagerat, or, suma de 16 lei, lunar, nu poate fi catalogată ca fiind semnificativă,

deoarece după cum rezultă din actele normative menționate, cotele impozitelor și taxelor

locale se stabilesc de autoritățile administrației publice locale, ținând cont de

caracteristicile obiectelor impozitării. Mai mult, autoritatea publică a luat decizia privind

stabilirea taxei enunțate, în vederea exercitării principiului de autonomie financiară,

asigurând suplinirea bugetului local, potrivit cerințelor localității și cheltuielilor necesare

comunității.

La caz, Curtea de Apel Chișinău, ca instanța de fond, a menționat și faptul că, la

stabilirea cotelor s-a asigurat proporționalitatea între interesele colectivității locale și ale

locuitorilor, în parte, inclusiv a reclamantului, măsura luată fiind compatibilă cu

prevederile art. 29 din Codul administrativ.

În aceeași ordine de idei, Colegiul specializat al Curții de Apel Chișinău, ca instanța

de fond a reținut că, reclamantul nu a prezentat careva probe sau argumente care ar

confirma ilegalitatea stabilirii cuantumului taxei de salubrizare sau care este impactul

negativ asupra reclamantului, iar simplul dezacord cu aceste decizii, instanța îl apreciază

critic, purtând un caracter formal, care nu poate fi luat în considerație.

Urmare a celor expuse, Colegiul specializat al Curții de Apel Chișinău, ca instanța

de fond a conchis că alegațiile reclamantului privind nulitatea actului administrativ

normativ nu pot fi reținute, or, la adoptarea decizie privind stabilirea taxelor, în partea ce

ține de taxa de salubrizare, acțiunile autorității publice au fost conforme procedurii de

adoptare a actului administrativ, condiție obligatorie întru valabilitatea acestuia. Or, din

motive formale, nu poate fi dispusă anularea actului administrativ normativ.

La fel, Colegiul specializat al Curții de Apel Chișinău, ca instanța de fond aplicând

prevederile art.224 alin.(1) lit.f) din Codul administrativ, a respins solicitarea

reclamantului privind anularea deciziei Consiliului local Buțeni nr. 8/5 din 16 decembrie

2020 cu privire la aprobarea și punerea în aplicare a taxelor locale pentru anul 2021 (în

partea ce se referă la taxa pentru salubrizare).

În aceeași ordine de idei, Colegiul specializat al Curții de Apel Chișinău, ca instanța

de fond a respins și cerința privind anularea deciziei Consiliului local Buțeni nr. 4/7 din

07 iunie 2021 cu privire la examinarea petiției (cererii prealabile) a reclamantului, având

5

în vederea faptul constatării legalității actului administrativ contestat de reclamant,

deoarece temeiuri de ilegalitate a deciziei enunțate, de către de partea reclamantă nu au

fost ridicate, precum și nu au fost prezentate probe veridice în sensul demonstrării

ilegalității deciziilor contestate.

Astfel, prin prisma prevederilor art. 225 alin. (1) și (2) din Codul administrativ,

instanța de judecată nu este competentă să se pronunțe asupra oportunității unui act

administrativ deoarece s-a constată lipsa temeiurilor de drept pentru anularea deciziilor

contestate, or, la emiterea acestora, autoritatea publică a luat în considerație toate faptele,

exercitându-și dreptul discreționat în limitele și conform scopului acordat prin lege.

La 20 decembrie 2021, reprezentantul pârâtului Consiliul local Buțeni, r-ul Hîncești,

avocatul Natalia Ctitor, a depus cerere privind emiterea unei hotărâri suplimentare, în

sensul încasării cheltuielilor de judecată suportate de pârât, în legătură cu examinarea

cauzei, în mărime de 4000 de lei.

Prin hotărârea suplimentară din 29 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a

admis parțial cerințele înaintate de Consiliul local Buțeni, r-ul Hîncești privind

compensarea cheltuielilor de judecată și s-a încasat de la Ion Plăcintă în folosul Consiliului

local Buțeni, r-ul Hîncești, suma de 2000 de lei. În rest, cerințele s-au respins.

La 5 ianuarie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Ion Plăcintă, reprezentat de

avocatul Igor Coban, a depus cerere de recurs motivată împotriva hotărârii din 6

decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a hotărârii instanței

de fond, cu emiterea unei noi decizii prin care cerere de chemare în judecată în procedura

contenciosului administrativ depusă de Ion Plăcintă să fie admisă integral.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a aplicat eronat normele de

drept material, și anume prevederile art.297 alin. (8) din Codul fiscal care menționează

că, la stabilirea cotelor taxelor locale prevăzute la art.289 alin.(2), autoritățile

administrației publice locale sânt obligate să se conducă de următoarele criterii și

principii: a) previzibilitatea activității de întreprinzător – întreprinzătorii, pentru

planificarea cheltuielilor, vor cunoaște din timp și vor fi consultați referitor la mărimea

taxelor locale; b) principiul transparenței decizionale – autoritățile administrației publice

locale, în mod prioritar, vor informa și vor asigura accesul liber la proiectele ce vizează

mărimea preconizată a taxelor locale; c) principiul achitabilității (proporționalității) în

raporturile dintre unitatea administrativ-teritorială și întreprinzător – autoritățile

administrației publice locale, la stabilirea mărimii taxelor locale, se vor încredința că este

asigurată proporționalitatea (achitabilitatea) între interesele colectivității locale și ale

întreprinzătorilor, inclusiv nu vor întreprinde acțiuni în exces sub pretextul atingerii

scopurilor societății/colectivității locale.

De asemenea, a dorit să atragă atenția instanței de recurs asupra faptului că, Curtea

de Apel Chișinău, ca instanță de fond, a constatat la pct. 78 din hotărârea motivată că ,,

autoritatea publică a luat decizia privind stabilirea taxei enunțate în vederea exercitării

principiului de autonomie financiară, asigurând suplinirea bugetului local, potrivit

cerințelor localității și cheltuielilor necesare comunității”. Astfel, a considerat că în atare

situație, este relevant faptul cum instanța de judecată putea ajunge la o astfel de concluzie,

în situația în care la materialele cauzei nu a fost prezentat dosarul Administrativ în modul

6

prevăzut de art. 82 din Codul administrativ, și nici alte careva probe care ar putea crea o

astfel de convingere instanței de judecată.

Recurentul a menționat că Curtea de Apel Chișinău, ca instanță de fond nu i-a oferit

un răspuns adecvat la pretențiile invocate, ba chiar argumentele și pretențiile acestuia au

rămas nesoluționate, fapt care prejudiciază grav dreptul acestuia garantat de art. 6 CEDO,

astfel, consideră că unica soluție legală și întemeiată care poate fi dispusă de instanța de

recurs în măsură să remedieze drepturile încălcate de instanțele de fond este admiterea

prezentei cereri în sensul în care aceasta a fost formulată.

La 30 martie 2022, prin intermediul poștei electronice, Ion Plăcintă, reprezentat de

avocatul Igor Coban a depus cerere de concretizare a cererii de recurs motivate, potrivit

căruia a susținut temeiurile de fapt invocate în recursul motivat din 03 ianuarie 2022

suplimentar a solicitat să atragă atenția instanței de recurs asupra faptului că, instanța de

fond a interpretat eronat nu doar acțiunea înaintată, oferindu-i aprecieri segmentare, dar și

referința depusă în raport cu cererea de emitere a unei hotărâri suplimentare, în care s-a

indicat expres lipsa de împuterniciri legale ale reprezentantului.

Astfel, lipsa de împuternici se deduce din lipsa la dosar a unui act prin care s-ar indica

expres care sunt drepturile cu care este împuternicit de către Consiliul local Buțeni

primarului satului Buțeni și pe care acesta le putea transmite persoanelor terțe.

Recurentul a evidențiat că în atare situație este evidentă ilegalitatea hotărârii

suplimentare din 29 decembrie 2021, astfel urmează a fi casată împreună cu hotărârea din

06 decembrie 2021 cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea formulată de către Ion

Plăcintă să fie admisă integral în sensul formulat.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Hotărârea Curții de Apel Chișinău, ca instanța de fond, a fost pronunțată la 06

decembrie 2021.

La 9 decembrie 2021, avocatul Igor Coban, care acționează în interesele lui Ion

Plăcintă, a recepționat hotărârea contestată, fapt ce se confirmă prin semnătura olografă

aplicată pe recipisa anexată la materialele dosarului. (f.d.96)

La 5 ianuarie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Ion Plăcintă, reprezentat de

avocatul Igor Coban a depus cerere de recurs motivată împotriva hotărârii din 6 decembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău ca instanța de fond, astfel se atestă că recursul a fost depus

în termen. (f.d.1126/146)

La 25 februarie 2022, Curtea Supremă de Justiție în scopul asigurării unui proces

echitabil în ordine de recurs, a expediat pentru notificare în adresa Consiliului local

Buțeni, r-ul Hîncești copia recursului depus de Ion Plăcintă, reprezentat de avocatul Igor

Coban împotriva hotărârii din 6 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, iar la 1 aprilie

2022, cererea de completare a recursului depus de către Plăcintă Ion reprezentat de către

7

avocatul Coban Igor cu explicarea dreptului de a depune referință, însă, până la

examinarea recursului nu a făcut uz de dreptul procedural de a depune referințe referitor

la argumentele recursului.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a) - f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului,

în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în

condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil

bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală examinare în

fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai

sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2)

din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și

funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și

interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate

și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

8

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,

pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a

se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de Ion Plăcintă, reprezentat de avocatul Igor Coban,

este inadmisibilă.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Ion Plăcintă, reprezentat de avocatul Igor Coban, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Aliona Miron

Iurie Bejenaru

9